Fond funciar. Decizia nr. 1826/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1826/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 6681/95/2013
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1826
Ședința publică din data de 25 septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. A. C.
Judecător D. F. T.
Judecător V. G.
Grefier C. B.
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea D. V. împotriva deciziei civile nr.1580/02.07.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._/318/2011 în contradictoriu cu intimații D. I. I., C. Locală Bumbești J. și C. Județeană de Fond Funciar Gorj.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit contestatoarea D. V. reprezentată de procurator B. G. și de avocat B. N., intimata D. I. I. reprezentată de avocat G. M. și intimatele C. Locală Bumbești J., C. Județeană Gorj de Fond Funciar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință după care constatând cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul.
Avocat B. N. pentru contestatoarea solicită admiterea contestației în anulare, anularea deciziei civile nr.1580/02.07.2013 și fixarea unui termen pentru rejudecarea recursului.
Avocat G. M. pentru intimata D. I. I. solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra contestației în anulare de față;
Prin cererea introdusă la Tribunalul Gorj – Secția Civilă și înregistrată sub nr._ contestatoarea D. V. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.1580/02.07.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._/318/2011, solicitând ca prin decizia ce se va pronunța să se dispună anularea acesteia și rejudecarea recursului.
În motivare contestatoarea menționează că instanța de recurs nu a analizat toate motivele de recurs, astfel cum au fost prezentate scris și oral omițând din greșeală să le analizeze integral.
Pe de altă parte mai arată contestatoarea că i-a fost afectat grav dreptul la un proces echitabil, întrucât instanța nu a încuviințat cererea privind amânarea pronunțării pentru a-i da posibilitatea față de înscrisurile noi depuse de intimată în recurs să formuleze concluzii scrise în urma analizării acestor înscrisuri împreună de ea și de apărătorul său.
O altă încălcare a dreptului la un proces echitabil o reprezintă faptul că, apărătorului său nu i s-a acordat cuvântul pentru a putea combate excepțiile și celelalte mijloace de apărare invocate oral cu prilejul dezbaterii finale de către apărătoarea intimatei D. I. I. excepții referitoare la lipsa calității procesuale active și lipsa de interes a contestatoarei.
Referitor la motivele de recurs ce nu au fost analizate prin notele de ședință contestatoarea precizează că acestea constau pe de o parte în faptul că a invocat prin s.c.1462/2013 a Judecătoriei Tg-J. s-au încălcat disp.art.23 din Legea 18/1991 prin care se precizează că suprafețele de terenuri aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina casei din jurul acestora sunt cele evidențiate ca atare în actele de proprietate în cartea funciară, în registrele agricole, precum și în alte acte funciare, iar pe de altă parte motivul de recurs referitor la faptul că autorul său a avut în proprietate o curea lată de 21 m despărțită de Drumul Județean 665 și împărțită pe toată lungimea între cei 3 moștenitori ai lui L. G..
De asemenea se mai invocă faptul că nu a fost analizat nici motivul de recurs referitor las faptul că la sud și vest suprafața de 250 mp se învecina cu teren CAP, diferența până la suprafața de 15 arii constituind eventual lot personal, astfel încât în anul 1985 L. G. nu avea în proprietate suprafața de 1137 mp pe care astfel nu o putea înstrăina.
Analizând contestația în anulare, tribunalul o apreciază ca nefondată pentru următoarele considerente:
Referitor la primul motiv al contestației în anulare, întemeiat pe disp.art.318 alin. 1 teza a II a C.pr.civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Această a doua teză a art.318 C.pr.civ. are în vedere numai omisiunea de examinare a unuia dintre motivele de casare prev. de art.304 C.pr.civ. și nu argumentele de fapt și de drept invocate de parte care trebuie să fie subsumate motivului de casare pe care se sprijină oricât de larg ar fi dezbătute, instanța neavând obligația de a analiza fiecare argument cuprins în motivele de recurs ci de a analiza fiecare motiv de casare, putând grupa în acest sens argumentele aduse de parte rezultând astfel că se sancționează omisiunea cercetării unui motiv de recurs argumentele putând fi grupate și răspunsul să fie comun.
În speță recurenta D. V. a invocat ca și motiv de recurs încălcarea dispozițiilor art.304 pct.9 C.pr.civ. în sensul că sentința instanței de fond a fost pronunțată printr-o aplicare greșită a legii invocând ca și argumente aplicarea necorespunzătoare a dis part.23 alin. 2 și alin.21, alin. 22 a dispozițiilor art.35 alin. 3 din Legea 18//1991.
Un alt argument este acela că s-a reținut în considerentele sentinței că suprafața de 887 mp aflată în litigiu nu a făcut parte din terenul CAP care se afla la sud de acest teren.
Instanța de recurs a grupat argumentele invocate de recurentă în susținerea recursului întemeiat pe disp.art.304 pct.9 C.pr.civ. dându-le un răspuns comun prin care însă a antamat toate criticile aduse sentinței recurate cu privire la aplicarea dispozițiilor art.23 din Legea 18/1991 și a dispozițiilor art.36 alin. 3 din Legea 18/1991, reținând că terenul constituit pârâtei este cel menționat în contractul de întreținere autentificat sub nr.680/25.03.1985 și că intenția comună a părților a fost de a înstrăina în raport de vecinătățile menționate în contractul de vânzare cumpărare, terenuri ce au constituit curtea casei vânzătorului cu suprafața de 1137 mp.
Întrucât instanța de recurs a analizat complet motivul de recurs invocat, nefiind obligată să răspundă la toate argumentele folosite de recurentă pe care le-a grupat într-un considerent comun, neînsușirea motivului de recurs nu constituie motiv de contestație în anulare.
Referitor la cel de-al doilea motiv al contestației în anulare constând în faptul că instanța de recurs nu a încuviințat cererea pentru amânarea pronunțării, tribunalul de asemenea îl apreciază ca nefondat, deoarece conform art.156 C.pr.civ., instanța poate da un singur termen pentru lipsă de apărare temeinic motivată, iar când refuză amânarea judecății pentru acest motiv va amâna la cererea părții pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise.
Față de aceste dispoziții legale, amânarea pronunțării pentru depunerea de concluzii scrise reprezintă o modalitate lăsată la îndemâna instanței pentru a nu se încălca dreptul la apărare al părții, în situația în care acesteia nu i se încuviințează amânarea pentru lipsă de apărare, ori în speță pe de o parte recurenta era reprezentată prin avocat, iar actul nou despre care se face vorbire, fusese depus la dosar la data de 16.06.2013, existând suficient timp pentru analizarea lui față de termenul când recursul a rămas în pronunțare, respectiv 2 iulie 2013, neputând fi vorba despre o încălcare a dreptului la apărare ori a dreptului la un proces echitabil al recurentei.
Cu referire la cel de-al treilea motiv al contestației în anulare în sensul că reprezentantului contestatoarei nu i s-a acordat cuvântul asupra excepțiilor invocate de apărătorul intimatei constând în lipsa interesului și lipsa calității procesuale active din analizarea transcrierii ședinței publice din 02.07.2013 nu rezultă că aceste două excepții ar fi fost invocate de intimată prin apărătorul său, astfel încât instanța nici nu a făcut vorbire despre ele în practicaua deciziei contestate și nici nu s-a pronunțat asupra lor în dispozitivul deciziei, astfel că nici sub acest aspect dreptul la un proces achitabil al contestatoarei nu a fost încălcat.
Față de această situație, tribunalul urmează să respingă ca nefondată contestația în anulare și în baza art.274 C.pr.civ. să oblige contestatoarea la plata cheltuielilor de judecată către intimata D. I. I. în cuantum de 1000 lei reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea D. V. împotriva deciziei civile nr.1580/02.07.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._/318/2011 în contradictoriu cu intimații D. I. I., C. Locală Bumbești J. și C. Județeană de Fond Funciar Gorj.
Obligă contestatoarea la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 septembrie 2013 la Tribunalul Gorj.
Președinte, M. A. C. | Judecător, D. F. T. | Judecător, V. G. |
Grefier, C. B. |
Red.D.T.
Tehnored.L.M.
ex.2/ 26 septembrie 2013
| ← Rezoluţiune contract. Sentința nr. 525/2013. Tribunalul GORJ | Suspendare provizorie. Decizia nr. 1937/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
