Acţiune în constatare. Hotărâre din 24-11-2014, Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 24-11-2014 în dosarul nr. 1851/318/2014
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 1299/2014
Ședința publică de la 24 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G.
Judecător C. A. M.
Grefier A. P.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelanții reclamanți G. N., S. M., P. A., împotriva sentinței civile nr. 2723 din 28.04.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți B. M., B. N., B. A..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit apelanții reclamanți G. N., S. M., P. A. fiind reprezentați de avocat B. M. în substituire pentru avocat M. M., lipsă fiind și intimații pârâți B. M., B. N., B. A. fiind reprezentați de avocat M. M..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, s-a constat apelul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul:
Avocat B. M., în substituire pentru avocat M. M., pentru apelanții reclamanți G. N., S. M., P. A., a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și constatării nulității absolute parțiale a contractului pentru suprafața de 103 m.p. ce a revenit în lotul reclamanților, intimații cunoscând proveniența terenului, existând astfel de cauză ilicită, respectiv încercarea de a sustrage terenului de la masa bunului de împărțit. Solicită cheltuieli de judecată.
Avocat M. M., pentru intimații pârâți B. M., B. N., B. A., a solicitat respingerea apelului ca nefondat și obligarea apelanților la cheltuieli de judecată, arătând că nu sunt îndeplinite cerințele art. 948, 966 Cod civil, contractul nu-i privește pe reclamanți, dobânditori au acționat cu bună credință și și-au intabulat dreptul din anul 2004. Depune concluzii scrise.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față;
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Tg-J. sub nr._, reclamanții G. N., S. M. și P. A. au chemat în judecată pe pârâții B. I., B. M. ,B. N. și B. A., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută parțială a contractului de întreținere autentificat sub nr. 4120 din 03 noiembrie 2004 la BNP N. P. B. pentru suprafața de 103 mp identificată astfel: la nord-lotul nr. 5 ce aparține lui S. E., la est - V. V. și S. V., la sud-lotul nr. 3 ce aparține lui G. Mariaoara din suprafața de 303 mp evidențiată la punctul 3 din contractul mai sus amintit, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că în fapt numiții B. I. și B. M. au încheiat în anul 2005 contractul de întreținere autentificat sub nr. 4120, în cuprinsul căruia este stipulat la punctul 2 că aceștia înstrăinează o suprafață de 303 mp teren arabil, vecin la nord cu șoseaua, la sud cu V. V. și S. V., la est cu C. D. și la vest cu G. I., declarând pârâta B. M. că acest teren l-a dobândit prin moștenire părintească, că în realitate terenul menționat provine din moștenire părintească, însă acesta trebuia supus partajului, deoarece în urma decesului părinților pârâtei, respectiv C. M. și C. P., au rămas ca moștenitori autoarea lor G. E., P. P. C. și V. M. autoarea pârâtei B. M.. Menționează reclamanții că la data de 28.12.1970, după 15 ani de la decesul autorului C. P. (24.12.1955) și la 6 luni de la decesul autoarei C. M., cei trei frați au încheiat un act de partaj voluntar, denumit „ dovadă de mulțumire" prin care și-au împărțit bunurile rămase de la autori, terenul amintit mai sus fiind singurul asupra căruia nu s-au împărțit, rămânând în indiviziune, dat fiind faptul că pe acest teren se afla un izvor la care trebuie să aibă acces toată lumea, că pârâta B. M. pentru a putea înstrăina singură acest teren a contrafăcut înscrisul „ dovadă de mulțumire" adăugând această suprafață în lotul autoarei sale V. M., acest aspect fiind constatat în urma expertizei grafologice efectuată în dosarul_ (_ *), dosar ce a avut ca obiect partajarea acestui teren rămas în indiviziune, că autoarea reclamanților a fost nevoită să formuleze acțiunea de partaj, dat fiind faptul că pârâta B. M. a închis terenul în discuție și a înstrăinat către fiul, respectiv nora sa terenul respectiv, că s-a pronunțat sentința civilă nr. 4388 din 05.06.2013 și încheierile de îndreptare eroare materială din 03.07.2013 și 04.09.2013, definitive prin decizia Tribunalului Gorj nr. 2223 din 14.11.2013, iar în urma partajului în lotul reclamanților a fost repartizată suprafața de 103 mp cu următoarele vecinătăți: la nord - lotul nr. 5 ce aparține lui S. E., la est - V. V. și S. V., la sud - lotul nr. 3 ce aparține lui G. M., suprafață ce se regăsește în contractul de întreținere încheiat de B. M. cu fiul său, că actul încheiat de pârâți are în parte o cauză ilicită, scopul pârâtei fiind de a încălca cu rea-credință prevederile legale cu privire la proprietatea în indiviziune, înstrăinând un imobil asupra căruia nu avea un drept de proprietate exclusivă, urmărind fraudarea legii, fapt ce atrage nulitatea absolută parțială a actului încheiat.
Menționează reclamanții că sunt în situația în care soarta contractului de întreținere depinde de soarta partajului, în sensul că dacă întregul bun ar fi fost atribuit pârâtei B. M. actul s-ar fi consolidat cu efect retroactiv, însă suprafața de teren de 103 mp ce face parte din terenul înstrăinat a fost atribuită în lotul lor, fapt ce atrage nulitatea absolută parțială a actului de înstrăinare pentru terenul proprietatea lor.
În drept, reclamanții își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 948, 966, 968 C. Civ. din 1864.
În dovedire cererii arată reclamanții că înțeleg să se folosească de proba cu înscrisuri, solicitând atașarea dosarului civil nr._, iar în cazul în care se impune solicită proba cu martori și expertiză, atașând chitanța privind plata taxei de timbru, împuternicire avocațială, în copie contractul de întreținere autentificat sub nr. 4120/03.11.2004, încheierea de legalizare de copie nr. 1565/10.03.2005, plan de amplasament, schiță, plan de încadrare în zonă a corpului de proprietate, extras Carte funciară, sentința civilă nr. 5388/05 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ * și încheierile de îndreptate eroare materială din 03.07.2013 și 04.09.2013 pronunțate în același dosar, decizia nr. 148/24.01.2012, raport de expertiză tehnică judiciară efectuat în dosarul nr._ *, supliment la raport, dovadă de mulțumire, raport de expertiză grofoscopică efectuat în dosarul nr._ al Judecătoriei Tg-J., raport de expertiză efectuat în dosarul_ .
Pârâții B. M. și B. N. au depus la dosar întâmpinare, prin care invocă excepția lipsei capacității procesuale pasive a pârâtului B. I., întrucât acesta a decedat la data de 01.10.2010, iar pe fond respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată. Arată pârâta că în fapt prin contractul de întreținere încheiat între B. I. (decedat ) și pârâta B. M. în calitate de întreținuți și B. N. și B. A. în calitate de întreținători autentificat sub nr. 4120/03.11.2004, a înstrăinat de bună credință imobilele menționate în contract, că terenul în suprafață de 303 mp teren arabil, cu vecini: la nord-șosea, la sud - V. V. și S. V., la est - C. D. și la vest - G. I. din care face parte și suprafața de 103 mp, era în proprietatea sa de la decesul părinților V. M. și V. N., înscris în registrul agricol al orașului Tismana, întocmit cadastru și înscris în cartea funciară nr._ în data de 08.11.2004, că actul de întreținere prin care a înstrăinat bunurile imobile printre care și terenul în suprafață de 303 mp teren arabil, având număr cadastral 601, este perfect valabil, întrucât la data încheierii proprietar al bunurilor înstrăinate în schimbul întreținerii era defunctul B. I. și pârâta, ambii având capacitatea de a contracta, că reclamanții solicită anularea parțială a unui contract în care nu au calitate de parte ,ci doar calitatea de terți și contractul a produs deja efecte juridice atât cu privire la transmiterea proprietății bunurilor cât și cu privire la obligația de întreținere, că reclamanții au cunoscut încă de la promovarea acțiunii de partaj faptul că terenul a fost înstrăinat și cu toate acestea cu rea credință au insistat să le fie repartizat în lot teren în natură, deși putea să solicite stabilirea unei sulte. În dovedire depun la dosar în copie certificatul de deces al pârâtului B. I..
Reclamanții au răspuns la întâmpinările formulate, arătând că sunt de acord cu excepția lipsei capacității de folosință a pârâtului B. I., iar cu privire la apărările pe fond arată că terenul în litigiu provine de la autorii lui B. M. și deci B. I. nu a fost niciodată proprietarul acestuia împreună cu soția, așa cum se arată în întâmpinări, că au solicitat nulitatea absolută parțială pentru bunul care în urma partajului se regăsește în lotul lor și justifică astfel un interes în promovarea acțiunii, că pârâta nu a solicitat în cadrul dosarului de partaj să plătească sultă și să-i fie atribuit în lot terenul înstrăinat fără drept, menținându-și susținerile din cererea promovată.
Prin sentința civilă nr. 2723 din 28.04.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ s-a respins acțiunea formulată de reclamanții G. N., S. M. și P. A., în contradictoriu cu pârâții B. M., B. N. și B. A..
Au fost obligați reclamanții la plata sumei de 400 lei către pârâtul B. N., reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că la data de 03.11.2004 s-a încheiat contractul de întreținere autentificat sub nr. 4120 la BNP N. P. B., prin care numiții B. I. și B. M., soți, în calitate de întreținuți, au înstrăinat numiților B. N. și B. A. - soți, în calitate de întreținători, imobile proprietatea acestora situate în intravilanul orașului Tismana, . compuse din: suprafața de 1392 mp teren din care suprafața de 455 mp teren arabil și suprafața de 937 mp teren curți-construcții cu vecini la nord-ulița, la sud-șoseaua, la est - V. V. și la vest - T. I., împreună cu o casă de locuit cu două camere, bucătărie, beci și sală închisă, construită din cărămidă, acoperită cu țiglă, imobil având număr cadastral 599, suprafața de 303 mp teren arabil, având număr cadastral 601, cu vecini: la nord-șosea, la sud - V. V. și S. V., la est - C. D. și la vest - G. I. și suprafața de 1294 mp teren din care suprafața de 799 mp teren arabil și suprafața de 495 mp teren curți construcții, cu vecini: la nord-șosea, la est-rest proprietate și la vest-V. I., împreună cu o casă de locuit cu două camere și bucătărie, beci sală închisă, construită din cărămidă, acoperită cu țiglă, un șopru din lemn și cărămidă, acoperit cu țiglă, imobil având număr cadastral 600. În cauza de față, terenul ce face obiectul litigiului este terenul de 103 mp ce face parte din terenul de 303 mp evidențiat la punctul 3 din contract.
Acțiunea privind nulitatea absolută parțială a fost pornită și împotriva pârâtului B. I., pârât ce era decedat înainte de promovarea acțiunii, astfel încât acest aspect a fost soluționat amiabil de părți până la primul termen de judecată, instanța luând act că acesta nu mai are calitate de pârât, rămânând antrenați în proces celelalte părți.
Ulterior încheierii contractului de întreținere amintit anterior, între părți (mai puțin pârâții B. N. și B. A.) s-a derulat un litigiu ce a avut ca obiect partaj succesoral ce a făcut obiectul dosarului atașat_ * al Judecătoriei Tg-J.. Acest litigiu s-a soluționat prin pronunțarea sentinței civile 4388/2013 rămasă irevocabilă prin decizia 2223/2013, în lotul reclamanților fiind atribuit un teren de 103 mp ce face parte din terenul de 303 mp cuprins în contractul de întreținere. În concret, acest teren nu era un bun propriu al pârâtei B. M., ci un bun indiviz.
Potrivit jurisprundenței și dispozițiilor Codului civil de la 1864 încheierea unui astfel de contract nu este interzisă, fiind supusă unei condiții rezolutorii ce depinde de atribuirea sau nu a bunului indiviz în lotul întreținutei așa cum rezultă din dispozițiile art. 785 și 786 cod civil. În cauză, bunul nu a fost atribuit în lotul acesteia, motiv pentru care condiția rezolutorie nu s-a îndeplinit, iar efectul unei astfel de situații este acela că respectivul contract de întreținere rămâne fără efect juridic, este desființat retroactiv. Potrivit art. 1019 alin. 1 c.civ, condiția rezolutorie este aceea de a cărei îndeplinire depinde desființarea drepturilor subiective civile și a obligațiilor corelative.
Instanța a avut în vedere temeiul juridic al acțiunii, art. 948-966 cod civil, temei greșit față de cele arătate mai sus. Instanța, potrivit art. 22 alin. 5 C., nu poate să schimbe temeiul juridic în cazul în care părțile, în virtutea unui acord expres privind drepturi de care, potrivit legii, pot dispune, au stabilit calificarea juridică și motivele de drept asupra cărora au înțeles să limiteze dezbaterile, dacă astfel nu se încalcă drepturile sau interesele legitime ale altora. În cauză temeiul juridic ales, respectiv, art. 948-966 cod civil nu este aplicabil, astfel încât instanța a respins acțiunea, urmând ca părțile să formuleze eventual o acțiune în revendicare, acțiune în care să se compare titlurile lor.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții G. N., S. M., P. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în temeiul art. 476 și următoarele Cod procedură civilă schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, așa cum a fost formulată.
În motivarea cererii de apel s-a susținut că la încheierea actului a cărei nulitate absolută s-a solicitat părțile au fost de rea credință, actul fiind încheiat cu scopul de a frauda dispozițiile legale, în sensul că s-a transmis drepturi de proprietate cu privire la un bun imobil care nu se afla în patrimoniul vânzătorului.
Că soluția ce se impunea în aceste împrejurări era aceea de admiterea acțiunii și constatării nulității contractului de întreținere și nu promovarea unei acțiuni în revendicare, așa cum a arătat instanța de fond.
Că terenul în suprafață de 303 m.p. ce a făcut obiectul contractului de întreținere provine din moștenire, însă asupra acesteia părțile se aflau în indiviziune la data încheierii contractului, starea de indiviziune fiind sistată prin sentința civilă nr. 4388/05.06.2013, prin care terenul în suprafață de 103 m.p. a fost repartizat în lotul reclamanților, astfel că soarta contractului de întreținere trebuie să urmeze soarta partajului, respectiv actul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere să fie constatat nul.
Intimații pârâți B. N. și B. A. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat și obligarea apelanților la cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării au arătat că au dobândit bunurile în proprietatea lor cu bună credință, prin act autentic încheiat în fața notarului public, au înscris imobilele în cartea funciară la 08.11.2004, la data încheierii contractului de întreținere terenul în suprafață de 303 m.p., având numărul cadastral 601era în proprietatea pârâților B. I. și B. M., înscris în registrul agricol al Orașului Tismana, pârâții înstrăinători plăteau impozit din anul 1970 și înscrisul intitulat „ dovadă de mulțumire” nu a fost anulat până în prezent, că încă de la promovarea acțiunii de partaj reclamanții au cunoscut înstrăinarea terenului, însă au insistat cu rea credință să le fie repartizat în lot teren în natură, deși puteau să solicite stabilirea unei sulte pe care să le-o plătească B. M..
Că în urma încheierii contractului de întreținere au prestat întreținere față de B. I. și B. M., suportând și toate cheltuielile de înmormântare și pomenire a defunctului B. I., iar sentința nr. 4388/05.06.2013 nu le este opozabilă lor.
Și intimata pârâtă B. M., prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea apelului, susținând aceleași aspecte ca și intimații pârâți B. N. și B. A., în plus intimata pârâtă B. M. a arătat că pe durata vieții părinților săi V. N. M. ( decedată în decembrie 1996) și V. N. ( decedat în mai 1997) reclamanta G. E. și fratele acesteia C. P. ( decedat în anul 1993), în calitate de moștenitorii ai lui C. I P. nu au tulburat posesia mamei sale V. M., nu au solicitat partajarea acestui teren, care a fost înregistrat la registrul agricol pe numele pârâtei și care a achitat impozitul.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate în cererea de apel și raportat la dispozițiile art. 477 – 478 Cod procedură civilă, reține următoarele:
Contractul de întreținere este un contract aleatoriu, nenumit, a cărui încheiere este supusă principiului libertăți de a contracta, reglementată de art. 969 Cod civil, aplicabil în speță în raport de art. 102 din Legea nr. 71/2011.
Potrivit art. 948 Cod civil condițiile esențiale pentru validitatea unui contract sunt: capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părți ce se obligă, un obiect determinat și o cauză ilicită. Nulitatea unui act juridic este sancțiunea de drept civil care lipsește actul juridic de efectele contrari normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă.
Astfel, nerespectarea oricărei condiții menționate la art. 948 Cod civil atrage nulitatea actului juridic.
În speță, se invocă drept motiv de nulitate a contractului de întreținere reaua credință a părților la încheierea contractului, constând în aceea că acestea cunoșteau faptul că terenul în suprafață de 103 m.p. ce a făcut obiectul actului nu era proprietatea vânzătorului, imobilul făcând obiectul acțiunii de partaj soluționată prin sentința civilă nr. 4388/2013, prin care bunul nu a fost repartizat în lotul vânzătorului.
Reaua credință presupune că părțile au încheiat actul în cunoștință de cauză, știind că lucru vândut este proprietatea unei alte persoane, actul reprezentând o operațiune speculativă, având o cauză ilicită și deci nul absolut.
Reaua credință trebuie apreciată la momentul încheierii actului, cel care o invocă fiind obligat să o dovedească.
În speță, nu s-a făcut dovada că părțile au fost de rea credință la încheierea actului.
Aprecierea credinței cu care au acționat părțile la încheierea contractului de întreținere din cauza de față trebuie făcută și în raport de împrejurările de fapt rezultate din dosarul de partaj soluționat prin sentința civilă nr. 4388/2013 a Judecătoriei Tg-J..
Din acel dosar, rezultă că, până la formularea acțiunii din 22.04.2010, înstrăinătorii B. I. și B. M. au avut reprezentarea că terenul de 303 m.p. a fost atribuit autoarei lor V. M. de către tatăl său C. P., V. M. a folosit terenul netulburată de ceilalți frați până la deces ( 1996), ulterior terenul a figurat în registrul agricol la poziția înstrăinătorilor, fapt ce rezultă din adeverința nr. 6091/2004 eliberată de Primăria Orașului Tismana, înstrăinătorii înregistrând terenul în cartea funciară sub numărul cadastral 601/05.10.2004 și înstrăinându-l pârâților B. N. și B. A. la 03.11.2004.
Întrucât, doar în urma soluționării irevocabile a dosarului de partaj nr._ *, respectiv prin sentința civilă nr. 4388/05.06.2013, s-a stabilit că terenul de 303 m.p. nu a fost partajat anterior între moștenitorii autorilor C. P. și C. M., nu se poate susține că la momentul încheierii contractului de întreținere 4120/03.11.2004 înstrăinătorii B. I. și B. M. cunoșteau că terenul nu este proprietatea exclusivă a autoarei lor V. M..
Cu atât mai mult nu rezultă reaua credință a dobânditorilor B. N. și B. A., care au încheiat contractul având reprezentarea că terenul aparține înstrăinătorilor, înstrăinători având terenul înscris în cartea funciară, iar dobânditori, ulterior încheierii contractului intabulând dreptul lor de proprietate asupra terenului și sarcina întrețineri înstrăinătorilor.
În ceea ce privește calitatea de proprietar asupra terenului în suprafață de 103 m.p., tribunalul reține că vânzătorul trebuie să fie proprietarul lucrului vândut, în caz contrar el neputând transmite dreptul de proprietate asupra lucrului vândut.
În speță, s-a făcut dovada că imobilul ce a făcut obiectul contractului de întreținere a aparținut defuncților C. P. și C. M., astfel că la data încheierii contractului de întreținere vânzătorul avea doar o cotă ideală asupra acestuia, nefiind sistată starea de indiviziune, această sistare dispunându-se prin sentința civilă nr. 4388/2013, deci ulterior încheierii actului.
Vânzarea lucrului altuia, în condițiile în care părțile nu au acționat în deplină cunoștință de cauză, deci au fost în eroare cu privire la calitatea de proprietar este sancționată cu nulitatea relativă, nulitate ce poate fi cerută de către cumpărător, parte la încheierea contractului.
Terții străini de contract, care invocă drepturi asupra bunului vândut nu pot solicita nulitatea contractului de întreținere, ci au doar calea acțiunii în revendicare, prin care urmează a se compara titlul invocat de ei și contractul prin care s-a dispus asupra bunului.
Ca urmare, instanța de fond a reținut în mod corect că nu se poate dispune în cererea reclamanților, care nu au fost parte la încheierea contractului, nulitatea acestuia, nefiind îndeplinite cerințele art. 948 și nici art. 966 Cod civil.
Față de cele arătate, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat, iar în temeiul art. 453 Cod procedură civilă, va obliga apelanții la 600 lei cheltuieli de judecată față de intimați, reprezentând onorarii avocat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanții reclamanți G. N., domiciliat în ., județul Gorj, S. M., cu domiciliul în Motru, ., județul Gorj, P. A., cu domiciliul în ., nr. 192, județul Gorj, împotriva sentinței civile nr. 2723 din 28.04.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți B. M., cu domiciliul în Tismana, ., B. N., B. A., ambii cu domiciliu în Tg-J., .. 38A, ., județul Gorj.
Obligă apelanții la 600 lei cheltuieli de judecată față de intimați.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24 Noiembrie 2014, la Tribunalul Gorj.
Președinte, M. G. | Judecător, C. A. M. | |
Grefier, A. P. |
Red. C.M./Tehn. C.I.L.
Jud. fond L.M.C.
9ex/ 03 Decembrie 2014
| ← Fond funciar. Decizia nr. 48/2014. Tribunalul GORJ | Pretenţii. Sentința nr. 6802/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
