Fond funciar. Decizia nr. 842/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 842/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 26-09-2014 în dosarul nr. 336/263/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr.842
Ședința publică din 26 septembrie 2014
Completul compus din:
Președinte A. E. S.
Judecător N. B.
Judecător C. P.
Grefier L. P.
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de recurenta intervenientă L. P. L. și de recurenta pârâtă C. L. Motru pentru Aplicarea Legii 18/1991 împotriva sentinței civile nr.832/19.05.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimatul reclamant C. D. și intimata pârâtă C. Județeană Gorj pentru aplicarea Legii 18/1991.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic F. D., pentru recurenta pârâtă C. L. Motru pentru Aplicarea Legii 18/1991, recurenta intervenientă L. P. L. și intimatul reclamant C. D., lipsind reprezentantul intimatei pârâte C. Județeană Gorj pentru aplicarea Legii 18/1991.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a precizat că prin serviciul registratură al instanței s-au depus de către intimatul C. D. acte de filiație față de autoarea B. P., și anume prima și a doua filă din buletinul de identitate al autoarei B. P., certificatul de naștere al lui C. D., certificatul de naștere și deces ale lui B. P., sentința civilă nr.3239/07.04.1994 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosar nr._/1993 și declarațiile autentificate ale lui C. D. și C. Anicuța. Având în vedere precizarea părților prezente că nu mai au alte cereri de formulat, recursurile fiind în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Consilier juridic F. D., pentru recurenta pârâtă C. L. Motru pentru Aplicarea Legii 18/1991 a solicitat admiterea recursului declarat, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare. S-a arătat că judecătoria nu a intrat în cercetarea fondului, reprezentatul recurentei pârâte nu a observat raportul de expertiză și, de asemenea, nu s-a avut în vedere că terenurile identificate la punctele 2 și 3 din raportul de expertiză sunt cele pentru care s-a eliberat titlu de proprietate, iar pentru o parte dintre terenurile identificate au fost eliberate acte de proprietate în favoarea lui D. V., terenul fiind deja înstrăinat unei societăți de exploatare minieră. S-a mai menționat că, deși prin raportul de expertiză s-a concluzionat că terenul solicitat nu este liber, organul local a fost obligat la eliberarea actelor de proprietate pentru acest teren. În ceea ce privește recursul formulat de recurenta intervenientă, a lăsat la aprecierea instanței de judecată.
Recurenta intervenientă L. P. L. a solicitat admiterea recursului și, în situația în care instanța apreciază că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, să se modifice sentința în sensul respingerii acțiunii civile formulată de către reclamanta B. P., instanța de fond la identificarea terenului neavând în vedere depozițiile de martori prin care intervenienta dovedește dreptul său de proprietate pentru teren. De asemenea, a lăsat la aprecierea instanție soluționarea recursului declarat de recurenta pârâtă C. L. Motru pentru aplicarea Legii 18/1991.
Intimatul reclamant C. D. a solicitat respingerea recursului, arătând că plângerea a fost formulată pentru suprafața de 1,5 ha înscrisă în registrul agricol al autorului său, teren defalcat pe puncte și identificat în raportul de expertiză întocmit în cauză. A mai menționat că nu există autorizație de construcție care atestă distanța de 3 m dintre gard și casa de locuit, conform cercetării locale realizate în cauză.
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor de față.
Prin acțiunea civilă adresată instanței de judecată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr._ reclamanta B. P. a chemat în judecată pârâtele C. L. Motru pentru aplicarea Legii 18/1991 și C. Județeană Gorj pentru aplicarea Legii 18/1991, solicitând obligarea pârâtei C. L. Motru pentru aplicarea Legii 18/1991 să întocmească și să înainteze Comisiei Județene Gorj pentru aplicarea Legii 18/1991 actele și documentația necesară în vederea eliberării titlului de proprietate pentru suprafața validată prin HCJ nr.23/15.11.1991, anexa 3, poziția 8 și obligarea Primarului municipiului Motru, în calitate de președinte al comisiei locale, la plata daunelor cominatorii în valoare de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a solicitat Comisiei Județene Gorj pentru aplicarea Legii 18/1991 prin nenumărate cereri reconstituirea dreptului de proprietate în termenele prevăzute de legile fondului funciar, pentru suprafața de teren validat prin HCJ nr.23/15.11.1991, anexa 3, poziția 8. Suprafața solicitată prin cererea formulată în baza Legii 18/1991 a fost validată prin HCJ nr.23/15.11.1991, anexa 3, poziția 8, prin care s-a validat suprafața de 1,500 ha teren agricol, dar nu i s-au eliberat nici până în prezent actele de proprietate de către comisia locală.
A mai menționat că pârâta C. Județeană Gorj pentru aplicarea Legii 18/1991 s-a deplasat în nenumărate rânduri și a efectuat măsurători asupra terenului în cauză, urmând ca după aceea să întocmească documentația pentru a fi pus în posesie cu suprafața solicitată prin cerere și să o înainteze Comisiei Județene Gorj pentru aplicarea Legii 18/1991 în vederea eliberării titlului de proprietate lucru ce nu s-a întâmplat, primind doar promisiuni timp de 23 de ani, fără nici un rezultat.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.112-114 coroborate cu dispozițiile art. 64 din Legea nr.18/1991.
La data de 21.02.2013 L. Poescu L. a depus la dosar o cerere de intervenție, prin care a arătat că o parte din suprafața de teren la care se referă reclamanta în cererea de chemare în judecată o constituie proprietatea sa, în baza actelor de proprietate.
La data de 15.03.2013 reclamanta a formulat întâmpinare la cererea de intervenție formulată de L. P. L., prin care a solicitat respingerea acestei cereri ca netemeinică și obligarea intervenientei la plata cheltuielilor de judecată. S-a arătat în întâmpinare că intervenienta solicită să fie pusă în posesie pe o suprafață de teren pe care a îngrădit-o și a plantat pomi fructiferi, însă această cerere ar trebui disjunsă pentru a fi judecată separat, deoarece intervenienta nu este moștenitoarea defunctului B. D., aceasta fiind moștenitoarea lui P. C., care nu are nici o legătură cu tatăl său. Pe de altă parte, intervenienta nu are nici calitate procesuală activă împotriva sa, aceasta având calitate activă doar asupra celor două comisii pe calea unei acțiuni separate în obligația de a face, potrivit Legii 18/1991.
Prin sentința civilă nr.832/19.05.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ a fost admisă în parte cererea principală formulată de reclamanta B. P., decedată și continuată de moștenitor C. D., în contradictoriu cu pârâtele C. L. Motru pentru aplicarea Legii 18/1991, C. Județeană Gorj pentru aplicarea Legii 18/1991 și intervenienta în interes propriu L. P. L..
A fost obligată C. L. Motru pentru aplicarea Legii 18/1991 la punerea în posesie a reclamantului pe suprafața de 1,38 ha teren pe vechiul amplasament identificat conform raportului de expertiză întocmit de expert N. P. și la înaintarea documentației la C. Județeană Gorj pentru aplicarea Legii 18/1991 în vederea emiterii titlului de proprietate pentru suprafața de 1,38 ha teren validat prin HCJ nr.23/1991, cu respectarea termenelor prevăzute de art.11 din Legea 165/2013 și a fost obligată pârâta C. Județeană Gorj pentru aplicarea Legii 18/1991 să emită titlul de proprietate pentru suprafața de 1,38 ha teren validat prin HCJ nr.23/1991, după primirea documentației și cu respectarea termenului prevăzut de art.11 din legea nr.165/2013.
S-a respins în rest cererea principală și s-a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta în interes propriu L. P. L., fiind obligată intervenienta la plata către reclamant a sumei de 400 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că reclamanta B. P. a formulat cererea de reconstituire nr.2158/25.03.1991 prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,50 ha teren agricol. Cererea a fost validată parțial prin HCJ nr.23/1991 poziția 10, Anexa 1, pentru suprafața de 1,38 ha teren. Din adresa nr._/30.03.2013 emisă de C. L. Motru pentru aplicarea Legii 18/1991 se reține că nu a fost întocmită documentația deoarece există neînțelegeri între reclamant și intervenienta L. P. L. cu privire la amplasament.
În privința cererii reclamantului de emitere a titlului de proprietate pentru suprafața validată pe vechiul amplasament, s-a reținut că în registrul agricol din anii 1959-1961 al autorului B. D. (fila 242) este înscrisă o suprafață de 1,50 ha teren, din care 1 ha în punctul toponimic „În deal”, 0,45 ha în punctul toponimic „Valea Ilenii” și 0,05 ha în „Plaț casă”.
Prin raportul de expertiză a fost identificat terenul solicitat de reclamant, și anume 990 mp categoria de folosință curți construcții situat în intravilan, . mp categoria de folosință agricol situat în . mp categoria de folosință arabil situat în extravilan, . a fost întocmit procesul verbal de punere în posesie din 14.09.1994 și 1908 mp categoria de folosință arabil, situat în . care în prezent se află o exploatare de cărbune la suprafață, teren ce a fost solicitat prin cererea de reconstituire nr.2158/1991 și validat prin HCJ nr.23/1991.
Având în vedere că intervenienta în interes propriu L. P. L. invocă faptul că o parte din amplasamentul terenului solicitat de reclamantă pentru care vrea să fie pusă în posesie aparține autorului său P. C., prin raportul de expertiză s-a procedat la identificarea terenului solicitat de autorul intervenientei din zona în litigiu. Din înscrisurile depuse la dosar s-a reținut că autorul intervenientei a formulat cererea de reconstituire nr.1101 /18.03.1991 (fila 61 din dosar) pentru o suprafață de 9,25 ha teren ce a fost validat prin HCJ nr.23/1991, poziția 116, Anexa 1 autor P. I. C., pentru suprafața de 9,25 ha, iar din registrul agricol din anii 1959-1961 rezultă că autorul intervenientei P. I.C. a avut înscrisă suprafața de 9,25 ha fără a exista mențiuni cu privire la denumirea parcelelor și locul de așezare (fila 20).
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză a fost identificat terenul intervenientei din zona în litigiu și s-a constatat că acesta este situat în Motru, . extravilan, categoria de folosință agricol, are o suprafață de_ mp conform anexă 1 la raport și nu a fost emis titlu de proprietate. A mai concluzionat expertul că din suprafața de 9,25 ha validată intervenientei numai suprafața de 4,9 ha se află pe teritoriul administrativ al localității Motru, jud.Gorj.
Încercând să identifice atât terenul deținut de autorul intervenientei conform registrului agricol cât și terenul cuprins în contractul de vânzare cumpărare din 08.02.1928 (fila 21) și contractul de vânzare cumpărare din 12.02.1929 (fila 22) cu care intervenienta înțelege să facă dovada că a deținut teren pe amplasamentul solicitat de reclamantă, expertul a arătat că în conformitate cu declarația intervenientei terenul din cele două contracte de vânzare-cumpărare formează un trup comun fiind situate unul în prelungirea celuilalt, cu dispunerea pe lungime din șoseaua comunală la vest până în via lui G. L. la est, la sud fiind terenul moștenitorilor lui I. D.C. și D. B. (autorul reclamantei), iar la nord restul de teren al autorului intervenientei.
A mai constatat expertul că nu se poate preciza dacă terenul din cele două contracte de vânzare cumpărare este înscris în registrul agricol al autorului intervenientei, deoarece nu există acte sau documente din care să rezulte forma, dimensiunile, vecinii și suprafața pentru restul de teren deținut de autorul intervenientei la data cumpărării celor două terenuri. A mai arătat expertul că intervenienta revendică din amplasamentul solicitat de reclamant o porțiune de teren cu lățimea de 2 m pe tot aliniamentul cu lungimea de 280,44 m.
Având în vedere că instanța i-a solicitat expertului să stabilească dacă există suprapunere între amplasamentul terenului solicitat de reclamant și amplasamentul terenului intervenientei expertul a arătat că, în realitate, suprafața terenului reclamantului situat în punctele toponimice „În dealul Înalt” și „Plaț casă” are o suprafața totală găsită la măsurătoare de 0,9512 ha ce este mai mică decât cea înscrisă în registrul agricol al autorului B. D., respectiv 1,05 ha și, având în vedere că nu există date și documente pentru identificarea amplasamentului terenului intervenientei în zona în litigiu, expertul a arătat că nu poate să stabilească dacă există suprapunere între amplasamentul solicitat de reclamantă și amplasamentul invocat ca fiind deținut anterior de autorul intervenientei.
Coroborând întreg materialul probator administrat în cauză, instanța a constatat că intervenienta L. P. L. nu face dovada că autorul său a deținut anterior cooperativizării teren pe amplasamentul solicitat de reclamantă, drept pentru care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea intervenientei.
Pe de altă parte, s-a constatat că reclamantul face dovada că suprafața de 1,38 ha teren validat a fost deținută anterior cooperativizării pe amplasamentul solicitat prin cerere și identificat prin raportul de expertiză anexele 1,2 și 3 și a fost validată prin HCJ nr.23/1991.
S-a mai menționat că potrivit art.35 alineat 1 din HG nr.890/2005, pe baza documentațiilor înaintate de comisiile comunale, orășenești sau municipale comisia județeană, după operațiunea de validare, emite titlul de proprietate. Potrivit art.27 din Legea nr.18/1991 punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate se face după delimitarea în teren și stabilirea vecinătăților, respectiv amplasamentului, iar art.6 lit.f din HG nr.890/2005 stabilește printre atribuțiile comisiei județene și emiterea titlurilor de proprietate.
Același act normativ stabilește la art.5 lit.h obligativitatea comisiei locale de a înainta către comisia județeană situațiile definitive, iar la litera „i” punerea în posesie și delimitarea în teren a suprafețelor validate de comisia județeană, procedura de emitere a titlurilor de proprietate fiind stabilită în cuprinsul art.34 din HG nr.890/2005.
Instanța a constatat că în cauză, deși a fost stabilită vocația la reconstituire a reclamantului pentru suprafața de 1,38 ha teren agricol prin HCJ nr.23/1991, anexa 1, poziția 10, autor B. D., pârâta C. L. Motru pentru aplicarea Legii 18/1991 nu a efectuat operațiunile de punere în posesie și nu a întocmit și înaintat documentația către intimata C. Județeană Gorj pentru aplicarea Legii 18/1991 care, la rândul său nu a eliberat titlul de proprietate pentru suprafața validată.
Ținând cont de probatoriul administrat în cauză, de faptul că există o validare, precum și de dispozițiile art.3 pct.3 din Legea nr.165/2013, instanța a apreciat că reclamantul este în sensul Legii nr.165/2013 persoană îndreptățită, adică persoană căreia i-a fost recunoscut dreptul la restituire. Art.7 alineat 1 din Legea 165/2013 stabilește că se suspendă activitățile pentru eliberarea titlurilor de proprietate și punerea în posesie de către comisiile locale până la întocmirea situațiilor referitoare la terenurile libere, iar art.11 alineat 1 din Legea 165/2013 stabilește obligația comisiilor de a efectua punerile în posesie și de a elibera titlurile de proprietate până la data de 1.01.2016.
Instanța a reținut, de asemenea, faptul că reclamantului nu îi sunt aplicabile dispozițiile art.11 alin.2 din Legea 165/2013 întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, în temeiul dispozițiilor art.3 pct.3 din Legea 165/2013 reclamanta este persoană îndreptățită, adică persoană căreia i-a fost recunoscut dreptul la restituire întrucât există o hotărâre de validare.
În aceste condiții, fiind vorba despre o persoană îndreptățită la reconstituire instanța a apreciat că cererea este admisibilă a fost admisă în parte cererea și obligată C. L. Motru pentru aplicarea Legii 18/1991 la punerea în posesie a reclamantului pe suprafața de 1,38 ha teren pe vechiul amplasament identificat conform raportului de expertiză întocmit de expert N. P. și la înaintarea documentației la C. Județeană Gorj pentru aplicarea Legii 18/1991 în vederea emiterii titlului de proprietate pentru suprafața de 1,38 ha teren validat prin HCJ nr.23/1991, cu respectarea termenelor prevăzute de art.11 din Legea 165/2013. În același sens a fost obligată pârâta C. Județeană de Fond Funciar Gorj să emită titlul de proprietate pentru suprafața de 1,38 ha teren validat prin HCJ nr.23/1991 după primirea documentației și cu respectarea termenului prevăzute de art.11 din legea nr.165/2013.
Pentru considerentele expuse a fost respinsă în rest ca neîntemeiată cererea reclamantului de emitere a titlului de proprietate pentru suprafața de 0,12 ha teren, deoarece a fost validată numai cu suprafața de 1,38 ha prin HCJ nr.23/1991 și respinsă ca neîntemeiată cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta L. P. L..
În privința cererii reclamantului de obligare a la plata daunelor cominatorii până la emiterea titlului de proprietate, s-a apreciat că este neîntemeiată având în vedere că în cauza nu se face dovada unui refuz nejustificat de punere în posesie a reclamantului al pârâtei C. L. Motru pentru aplicarea Legii 18/1991.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de reclamant și intervenientă, instanța a reținut că intervenienta a căzut în pretenții potrivit dispozițiilor art.274 C.proc. civ. 1865, drept pentru care aceasta a fost obligată la plata către reclamant a sumei de 400 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței instanței de fond au declarat recurs recurenta intervenientă L. P. L. și recurenta pârâtă C. L. Motru pentru aplicarea Legii 18/1991.
În recursul declarat de recurenta intervenientă L. P. L. s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării probatoriilor concludente, iar în subsidiar modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii civile.
S-a arătat că hotărârea pronunțată este afectată de motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.7,8 și 9 C.pr.civ, nefiind motivată în conformitate cu prevederile art.261 C.pr.civ.și motivarea este contradictorie, fără legătură cu probatoriul administrat și fără ca instanța să fi intrat în cercetarea fondului. Astfel, instanța învestită cu o acțiune privind obligarea organului local de a-și îndeplini atribuțiile prevăzute de art.5 din HG nr.890/2005 nu trebuia să se pronunțe și cu privire la amplasamentul terenului pentru care urmează să se elibereze titlu de proprietate, stabilirea acestuia fiind necesară pentru eliberarea procesului verbal de punere în posesie, dar este atributul comisiei locale, cu atât mai mult cu cât prin hotărârea de validare nu se stabilește și amplasamentul.
S-a mai menționat că, după cum rezultă din adresa nr.5901/20.02,2013 emisă de C. L. Motru pentru aplicarea Legii 18/1991, nu s-a procedat la întocmirea și eliberarea documentației premergătoare tocmai datorită litigiilor existente cu proprietarii vecini, iar în ceea ce privește măsurătorile din punctul ,,V. . acțiunea de față B. P. a solicitat o lățime de 25 m, deși în cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a menționat o lățime de 18 m. La această cerere a fost anexată și declarația autorului intervenientei, P. I C., care o recunoaște în calitate de proprietar vecin pe B. P., dar cu o lățime de 18 m și nu de 25 m, aspecte care au fost ignorate de către instanța de fond. Nu s-a avut în vedere și faptul că terenurile solicitate în vederea reconstituirii dreptului de proprietate sunt situate pe trei amplasamente diferite și nu pe două amplasamente, deși au fost formulate obiecțiuni în acest sens de către intervenientă, obiecțiuni care au fost respinse. S-a ajuns în acest mod la mărirea lățimii terenului proprietatea autoarei B. P., incluzându-se astfel o porțiune de teren cu o lățime de 2 m pe toată lungimea de 280,44 m, aspect conformat de expertul numit în cauză, care a menționat că dimensiunile identificate în punctele ,,În dealul Înalt” și ,,Plaț Casă” ce formează un trup comun nu sunt identice cu cele din schițele de amplasament pentru terenul din punctul ,,V. . ocazia rejudecării s-a solicitat să se identifice suprafața de 1,38 ha validată în favoarea autoarei B. P. în raport de documentele care însoțesc cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de aceasta și de declarațiile de recunoaștere reciprocă a limitelor proprietății emise pentru terenul învecinat cu P. C., autorul intervenientei, precum și de testamentul deținut de intervenientă și adeverința de proprietate nr.683/10.02.1997 eliberată de C. L. Motru pentru aplicarea Legii 18/1991.
În recursul formulat, recurenta pârâtă C. L. Motru pentru Aplicarea Legii 18/1991 a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare sau modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii civile de față.
S-a arătat că în mod greșit a fost instituită obligația organului local Motru de a pune în posesie autoarea B. P. pe suprafața de 1,38 ha pe vechiul amplasament identificat de raportul de expertiză întocmit de N. P., fără a i se fi comunicat în prealabil raportul de expertiză, pentru a formula obiecțiuni și a sesiza inadvertențele din cuprismul acestuia. Astfel, terenurile din anexele 2 și 3 nu au plan de amplasament, punerea în posesie pe acest amplasament fiind practic imposibilă, iar suprafața de 2300 mp identificată în anexa 2 este ocupată, fiind deja eliberat proces verbal de punere în posesie în favoarea lui D. V. în baza unei hotărâri judecătorești definitive. De altfel, pentru acest teren a fost eliberat inițial proces verbal de punere în posesie în favoarea autoarei B. P., dar acesta a fost anulat și s-au eliberat acte în favoarea lui D. V., persoană care a și înstrăinat această suprafață de teren. Terenul din schița anexă 3 în suprafață de 1908 mp este ocupat de lucrări miniere de suprafață și practic nici pentru acest teren nu mai este posibilă punerea în posesie și deși pentru suprafețele de 2300 mp și, respectiv 1908 mp, s-a menționat că acestea nu sunt libere, instanța de fond a dispus respectarea vechiului amplasament.
Recurenta pârâtă C. L. Motru pentru Aplicarea Legii 18/1991 a depus la dosar, în copie, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.775/14.03,2011, încheierea nr._ emisă de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Gorj în dosarul nr._/2011 și extrasul de carte funciară pentru informare pentru terenul în suprafață de 2500 mp având numărul cadastral_.
La rândul său, intimatul reclamant C. D. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor și menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond. A arătat că în mod corect s-a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de L. P. L., deoarece în registrul agricol autorul P. I C. figurează în perioada 1959-1963 suprafața de 9,25 ha, fără a se preciza punctele toponimice, iar hotărârea instanței de fond este motivată în fapt și în drept. De asemenea, raportul de expertiză întocmit în cauză nu a fost contestat prin solicitarea unei alte expertize, iar reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea autoarei B. P. s-a realizat în baza registrului agricol al anilor 1959/1963, hotărârea de validare nefiind contestată.
În ceea ce privește recursul organului local Motru, s-a arătat că acesta doar încearcă să tergiverseze punerea în posesie, fiind lipsită de relevanță apărarea că reprezentantul organului local prezent în instanță nu avea cunoștințe tehnice pentru a se pronunța asupra raportului de expertiză și, pe de altă parte, suprafața de 2300 mp identificată în anexa 2 în raportul de expertiză a fost validată prin HCJ nr.23/1991. Totodată, dacă expertul numit în cauză a identificat terenul despre care se spune că este afectat de lucrări minier, atunci este posibilă și punerea în posesie a intimatului reclamant pe această suprafață de teren.
Analizând recursul de față, tribunalul reține că prin acțiunea civilă promovată pe rolul Judecătoriei Motru autoarea B. P. a solicitat obligarea organului local Motru să întocmească și să înainteze documentația premergătoare eliberării titlului de proprietate pentru suprafața validată prin HCJ nr.23/15.11.1991, iar în acest dosar s-a formulat de către intervenienta L. P. L. cerere de intervenție prin care s-a invocat dreptul său de proprietate, în calitate de moștenitoare a autorului P. C., pentru o parte din suprafața pentru care s-a promovat acțiunea de către reclamantă.
În acest cadru procesual instanța de fond era învestită să stabilească în raport de probatoriul administrat în cauză care este suprafața de teren pentru care s-a stabilit îndreptățirea la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea autoarei B. P., care este amplasamentul suprafeței de teren validate și dacă acesta este liber, în sensul prevăzut de legea 18/1991 și poate fi respectat vechiul amplasament, urmând să verifice și susținerile intervenientei L. P. L. referitoare la terenul din punctul V. . la care există litigii între părți.
Instanța de fond a stabilit în mod corect că în condițiile în care prin HCJ nr.23/15.10.1991 s-a validat în favoarea autoarei B. P. suprafața de 1,50 ha teren agricol, aceasta este suprafața pentru care există obligația prevăzută de art.5 din HG nr.890/2005 în vederea întocmirii documentației prealabile eliberării titlului de proprietate. În ceea ce privește amplasamentul acestui teren și pentru care, după cum s-a arătat, există litigii cu vecinii, instanța de fond trebuia să verifice susținerile părților legate de dimensiunile și vecinătățile terenurilor, precum și înscrierile în registrul agricol și actele doveditoare ale dreptului de proprietate depuse de autorii părților în susținerea dreptului de proprietate.
Astfel, după cum rezultă din înscrisurile depuse în fața instanței de fond, autorul B. D. figura înscris în registrul agricol al anilor 1959-1960 cu suprafața totală de 1,50 ha teren agricol care a și fost validată, suprafața fiind defalcată în trei puncte, și anume ,,În Dealul nalt” (1 hectar) ,,În Valea Stenii” (0,45 ha) și ,,Plaț Casă” (0,05 ha). Cu ocazia formulării cererii pentru reconstituirea dreptului de proprietate, autoarea B. P. a precizat pentru terenul din punctul ,,V. . m și lungimea de 286 m (fila 56 din dosarul de fond), aceste dimensiuni și vecinătatea fiind confirmate de vecinul P. C., autorul intervenientei L. P. L. (declarația existentă la fila 57 din dosarul de fond). Tot în cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de autorul P. C. se menționează că proprietatea sa în punctul V. . 50 m, această dimensiune fiind confirmată de declarația de recunoaștere a vecinătății dată de autoarea B. P. și anexată la cererea de reconstituire (fila 111 din dosarul de fond).
În acest context în care, pentru punctul în litigiu există la dosarul cauzei cererile de reconstituire a dreptului de proprietate formulate de autorii părților B. P. și, respectiv, P. C., în care se menționează pentru terenul autoarei B. P. care se învecinează cu autorul P. C. lățimea de 18 m, iar pentru terenul autorului P. C. lățimea de 50 m, lucrarea de specialitate întocmită în cauză nu a verificat aceste aspecte și nu a identificat terenul din punctul ,,V. . propriile declarații ale autorilor părților în care își recunosc atât vecinătatea, dar și dimensiunile terenului.
Numai prin verificarea acestor aspecte, dar și a identificării terenului din testamentul datat 25.08.1957 (prin care autorii B. D. și B. E. transmiteau în proprietate fiicei B. P. terenurile deținute de cei doi autori) se putea soluționa litigiul de față care are ca obiect tocmai identificarea amplasamentului deținut de autorii părților, cu stabilirea dimensiunilor la care sunt îndreptățiți la reconstituire. De asemenea, nu s-a avut în vedere starea de fapt care rezultă din considerentele sentinței civile nr.3239/7.04.1994 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._/1993, și anume că pentru o parte din terenul pentru care s-a promovat acțiunea civilă de față s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea lui D. V., iar prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.775/14.03.2011 și depus în copie la filele 10-11 din dosarul de recurs acest teren a fost deja înstrăinat de către D. V..
De altfel, chiar în răspunsul la obiectivul nr.1 din raportul de expertiză întocmit de domnul expert N. P. se menționează că această suprafață a făcut obiectul unei hotărâri judecătorești și că autoarea B. P. nu mai este proprietarul terenului, iar pentru suprafața de 1908 mp din punctul ,,Valea Ilenii” se menționează că aceasta nu mai poate fi restituită în natură deoarece conține o exploatare de cărbune la suprafață.
Tribunalul apreciază astfel că, deși în cauză s-au realizat două lucrări de specialitate, nu s-au identificat în mod concret terenurile deținute în proprietate de părți în punctul ,,În vatră . actele de proprietate prezentate, înscrierile din registrul agricol, dar și de dimensiunile terenurilor recunoscute de autorii părților chiar cu ocazia formulării cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate, fiind întemeiate, de asemenea, și criticile organului local Motru referitoare la faptul că acesta a fost obligat la întocmirea și înaintarea documentației pentru suprafețe de teren care fie nu mai aparțin autoarei B. P. (ca urmare a unor hotărâri judecătorești irevocabile), fie sunt afectate de lucrări miniere și nu se mai poate respecta vechiul amplasament.
Nu este însă fondată susținerea recurentei intervenienta L. P. L. referitoare la faptul că stabilirea amplasamentului terenului în conformitate cu dispozițiile art.5 din HG nr.890/2005 nu este atributul instanței de judecată, deoarece tocmai datorită refuzului organului local de a-și îndeplini această obligație s-a promovat prezenta acțiune civilă, instanța urmând să cenzureze tocmai modul în care organul local și-a îndeplinit atribuțiile prevăzute de lege.
De asemenea, nu sunt întemeiate nici criticile organului local referitoare la obligația instanței de a comunica lucrarea de specialitate întocmită în cauză către C. L. Motru pentru aplicarea Legii 18/1991 deoarece, în calitate de parte aceasta avea obligația de a lua cunoștință de conținutul raportului în termenul acordat de instanță în acest sens și de a formula obiecțiuni până la prima zi de înfățișare după depunerea lucrării de specialitate.
Reținând, pentru considerentele arătate, că prin modalitatea în care au fost administrate probatoriile și s-a dat eficiență acestora judecătoria nu a intrat în cercetarea fondului cauzei și sub acest aspect ambele recursuri sunt întemeiate, în baza art.304 C.pr.civ. vor fi admise și în baza art.312 alin.5 C.pr.civ. va fi casată sentința instanței de fond și trimisă cauza spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării se va întocmi un supliment la lucrarea de specialitate realizată de domnul N. P., pentru a se identifica terenul deținut în proprietate de autoarea B. P. în punctul ,,În vatră . reconstituire a dreptului de proprietate și a declarațiilor de recunoaștere a dreptului de proprietate anexate la acestea și existente la filele 56,57 și respectiv 111 din dosarul de fond, precum și terenul din testamentul datat 1957 prin care autoarea B. P. primește în proprietate terenurile de la B. D. și B. E.. După identificarea acestor terenuri se va stabili dacă toate suprafețele de teren cu privire la care s-a validat reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea autoarei B. P. sunt libere și pot fi reconstituite pe vechiul amplasament, avându-se în vedere și aspectul că, în condițiile în care în cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de autoarea B. P. s-a cerut un teren cu lățimea de 18 m (confirmată de vecinul terenului, P. C.), autoarea nu poate primi un teren cu o lățime mai mare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de recurenta intervenientă L. P. L. și de recurenta pârâtă C. L. Motru pentru aplicarea Legii 18/1991 împotriva sentinței civile nr.832/19.05.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimatul reclamant C. D. și cu intimata pârâtă C. Județeană Gorj pentru aplicarea Legii 18/1991.
Casează sentința civilă nr.832/19.05.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 septembrie 2014, la Tribunalul Gorj.
Președinte, A. E. S. | Judecător, N. B. | Judecător, C. P. |
Grefier, L. P. |
Red. NB
j.f. V. ES
ex. 3/ SL/ 06 octombrie 2014
| ← Pretenţii. Decizia nr. 143/2014. Tribunalul GORJ | Obligaţie de a face. Decizia nr. 392/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
