Contestaţie la executare. Decizia nr. 620/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 620/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 15-05-2014 în dosarul nr. 1527/95/2014
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 620/2014
Ședința publică din 15 Mai 2014
Completul constituit din:
Președinte M. G.
Judecător N. U.
Judecător V. N.
Grefier Firuța Ș.
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea . împotriva deciziei civile nr.2435/9.12.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr._/318/2012, în contradictoriu cu intimatele . SA și B. M. C. I..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, contestatoarea . reprezentată de avocat Dragotescu L., intimații . SA și B. M. C. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și înscrisuri de depus, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a acordat cuvântul.
Avocat Dragotescu L. pentru contestatoarea . a solicitat admiterea contestației, anularea deciziei civile nr.2435/9.12.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr._/318/2012 și acordarea termenului pentru judecarea recursului. Arată că s-a dovedit că la data judecății a fost trimisă prin fax cererea de amânare pentru angajare apărător și copia chitanței taxei de timbru și întrucât originalul taxei de timbru s-a pierdut, a depus la dosar duplicatul acesteia. Invocă totodată că a fost viciată și procedura de citare și precizează că nu mai susține capătul de cerere privind suspendarea executării.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-J. sub nr._/318/2012, contestatoarea . în contradictoriu cu intimații . SA, B. M. C. I., a formulat contestație împotriva formelor de executare emise în dosarul de executare nr. 1461/G/2012, instrumentat de B. M. C. I. .
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că la data de 28.08.2012 a fost somată de B. M. I. C. să achite suma de_,14 lei compusă din_,95 debit și_,19 lei cheltuieli de executare.
A mai arătat că . SA a mai formulat cerere de executare împotriva contestatoarei și la IFN Franz R. C. în baza aceluiași contract de leasing, formându-se dosarul de executare nr.13/2011, executare împotriva căreia a formulat contestație la executare ce se află în curs de judecare la Tribunalul Gorj .
Referitor la cuantumul menționat în somația nr. 1461/G/2012 s-a arătat că nu reprezintă o creanță certă, întrucât este calculată de către creditoare și nu există nici dovada că și-ar fi însușit acest cuantum .
A mai arătat în continuare că a achitat redevențele prin instrumente bancare, iar creditoarea cu rea credință, deși pe instrumentele bancare se specifică foarte clar ce reprezintă plata, a redirecționat sumele achitate, astfel încât să fie acumulate penalități sau alte accesorii .
S-a mai susținut că după predarea autoturismul din luna februarie,în luna decembrie 2011 au fost somați să achite suma de_,04 lei reprezentând debit,însă după aproximativ doi ani au fost somați să achite_,95 lei, existând neconcordanță între somații, deși a avut loc rezilierea contractului de leasing și predarea autoturismului în urmă cu 2 ani.
Cu privire la cheltuielile de executare s-a arătat că acestea sunt nejustificat de mari pentru emiterea unei somații la data de 28.08.2012 care a fost comunicată la data de 03.12.2012.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art.399 și următoarele din C.Pr.Civ.
Intimata . SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.S-a arătat prin întâmpinare că prin contractul de leasing financiar nr. 1600/22.01.2010, S.C. A. L. IFN S.A., în calitate de Finanțator, a acordat Utilizatorului, .. dreptul de folosință în sistem leasing financiar asupra unui autoturism, marca Honda, model CRV 2,0 executive, culoare alb, an de fabricație 2008,iar în vederea garantării obligațiilor de plată ce îi reveneau în baza Contractului de leasing financiar nr. 1600/22.01.2010, Utilizatorul .. a emis și predat societății intimate 40 de bilete la ordin completate cu datele emitentului, avalizate de B. D. și B. S.. Utilizatorul .. nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate prin încheierea contractului de leasing financiar susmenționat, neachitând sumele datorate în cuantumul și la termenele convenite de părți,astfel că, Finanțatorul S.C. A. L. IFN S.A. a transmis Utilizatorului .. atât pe calea informărilor transmise prin sms, cât și pe calea notificărilor de debite, faptul că înregistrează facturi scadente și neachitate, sumele datorate și titlul sub care acestea sunt înregistrate, precum și faptul că în condițiile în care aceste debite nu vor fi achitate se va demara procedura de reziliere a contractului de leasing și ulterior procedura de executare silită.
S-a mai arătat în continuare că urmare a notificărilor, utilizatorul nu a înțeles să efectueze plăți sau să intre în legătură cu reprezentanții societății noastre, Contractul de leasing financiar nr. 1600/22.01.2010 fiind reziliat, iar bunul restituit în data de 03.02.2011.
Ca urmare a faptului că utilizatorul nu a achitat sumele datorate către societatea creditoare în baza contractului de leasing nr.1600/2010, . SA a demarat executarea silită pentru recuperarea debitelor.
Astfel, s-a pornit executarea silită atât împotriva Utilizatorului - . cât și împotriva persoanelor fizice B. D. și B. S., în baza biletelor la ordin arătând că pentru executarea silită a persoanelor fizice, la data introducerii cererii de executare silită societatea avea la dispoziție doar două bilete la ordin, ce îndeplineau condițiile pentru a putea fi puse în executare astfel se justifică că în dosarul de executare nr. 12/2011 a fost solicitata întreaga sumă datorată în baza contractului de leasing nr. 1600/2011, în timp ce în dosarul nr. 13/2011 a fost solicitata doar o parte a acestei sume, respectiv suma de 29.832,04 lei, suma— înscrisă pe două bilete la ordin care îndeplineau condițiile pentru a putea fi puse în executare.
Cât privește onorariul de executor a apreciat că acesta este stabilit în conformitate cu dispozițiile Ordinului nr. 2550/C din 14.11.2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, astfel cum a fost modificat prin Ordinul 2561/C din 30.07.2012.
În drept, întâmpinarea s-a întemeiat pe dispozițiile art.115-118 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 5977 din 11.09.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J., în dosarul nr._/318/2012 a fost admisă în parte contestația la executare formulată de contestatoarea ., cu sediul în Tg-J., ., jud. Gorj, în contradictoriu cu intimații . SA, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 122, sector 1 și B. M. C. I., cu sediul în localitatea Slatina, ., jud. O., a fost anulată în parte somația emisă la data de 28.08.2012 și actele de executare ulterioare din dosarul de executare 1461/G/2012 al B. M. C. I. pentru ceea ce depășește creanța de 34.249,12 lei, fiind menținute actele de executare pentru această din urmă sumă, a fost anulat procesul verbal de cheltuieli de executare, urmând ca executorul judecătoresc să procedeze la refacerea acestuia prin stabilirea onorariului prin raportare la cuantumul creanței de 34.249,12 lei și cu excluderea aplicării TVA-ului la alte cheltuieli de executare în afara onorariului de executor, a fost obligată intimata să plătească contestatoarei suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert, s-a dispus restituirea către contestatoare a jumătate din taxa de timbru plătită, respectiv 97 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin contractul de leasing financiar nr.1600/22.01.2010, intimata a transmis către contestatoare dreptul de folosință asupra unui autoturism marca Honda în schimbul unei rate de leasing lunar, pe o durată de 60 luni, având în vedere că partea beneficiară nu și-a îndeplinit obligația de plată a ratelor, finanțatorul a reziliat contractul prin notificarea de reziliere și restituire bun nr.LZ 0503/31.01.2011, iar la data de 3.02.2011 contestatoarea a predat autoturismul pe bază de proces verbal de predare-primire.
S-a mai menționat că intimata a formulat către Corpul Executorilor IFN din cadrul . S.A. cerere de executare silită prin care a solicitat executarea silită împotriva debitoarei ., până la concurența sumei de 106.956,80 lei. Cererea a format obiectul dosarului de executare nr. 12/2011, iar prin încheierea pronunțată la data de 10.01.2012 de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing; că urmare a apariției Legii nr. 287/14.12.2011 privind unele masuri referitoare la organizarea activității de punere în executare a creanțelor aparținând instituțiilor de credit și instituțiilor financiare bancare, creditoarea s-a adresat Biroului Executorului Judecătoresc M. C. I. pentru continuarea executării silite în baza contractului de leasing pentru realizarea creanței în cuantum de 106.956,80 lei, formându-se astfel dosarul execuțional nr. 1461/G/2012,iar în cadrul dosarului execuțional arătat s-a emis la data de 28.08.2012 proces verbal de cheltuieli de executare, fiind emisă la aceeași dată și somație către contestatoarea, prin care i s-a pus în vedere acesteia să achite suma totală de_,14 lei, compusă din_,95 lei debit și 8495,19 lei cheltuieli de executare.
S-a făcut precizarea că prin cererea dedusă judecății reclamanta contestă cuantumul creanței supusă executării, precum și cuantumul cheltuielilor de executare, pe care le-a consideră exagerate.
În acest context, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 15 din OG nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing si societățile de leasing în cazul in care utilizatorul nu executa obligația de plata integrala a ratei de leasing timp de 2 luni consecutive, calculate de la scadenta prevăzuta in contractul de leasing, finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul, iar utilizatorul este obligat sa restituie bunul si să plătească toate sumele datorate pana la data restituirii in temeiul contractului.
S-a arătat că în vederea verificării cuantumului creanței puse în executare, în cauză s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză contabilă, expertul concluzionând că suma pentru care s-a solicitat executarea silită(105.695,44 lei) reprezintă ratele de capital ,dobânzi, comisioane de administrare, penalități, asigurări și TVA, conform graficului anexat la contract, iar suma de 963,27 lei reprezintă valoarea facturilor_/9.03.2011 și nr._ /8.04.2011
Însă, s-a reținut că, urmare a valorificării la data de 5.07.2011 a autoturismului ce a format obiect al contractului de leasing de către intimată, aceasta a încasat suma de_,05 lei, diminuându-se în mod corespunzător debitul cu această sumă.
Față de data emiterii facturilor nr._/9.03.2011 și nr._ /8.04.2011 în cuantum de 963,27 lei, reținând că acestea au fost emise ulterior rezilierii contractului ,instanța a constatat că reclamanta nu poate fi obligată la plata acestei sume în temeiul contractului de leasing.
Față de cele mai sus reținute, întrucât la data emiterii somației în dosarul de executare 1461/G/2012 al B. M. C. I., creanța era în cuantum de 34.249,12 lei, instanța a anulat în parte somația emisă la data de 28.08.2012 și actele de executare ulterioare din dosarul de executare 1461/G/2012 al B. M. C. I. pentru, ceea ce depășește creanța de 34.249,12 lei, fiind menținute actele de executare pentru această din urmă sumă.
A reținut instanța de fond că față de cuantumul creanței reținute și modalitatea de calcul al cheltuielilor de executare, respectiv prin aplicarea TVA-ului la toate cheltuielile de executare (timbre poștale, taxe de timbru, alte cheltuieli de executare) se impune anularea procesul verbal de cheltuieli de executare, urmând ca executorul judecătoresc să procedeze la refacerea acestuia prin stabilirea onorariului prin raportare la cuantumul creanței de 34.249,12 lei și cu excluderea aplicării TVA-ului la alte cheltuieli de executare în afara onorariului de executor.
În baza art.274 C.pr.civ, a fost obligată intimata să plătească contestatoarei suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert, iar în baza art.23 din Legea 146/1997 s-a dispus restituirea către contestatoare a jumătate din taxa de timbru plătită, respectiv 97 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea contestației în totalitate, iar în subsidiar a solicitat casarea sentinței și reținerea cauzei în vederea rejudecării, fie trimiterea cauzei aceleiași instanțe în vederea administrării de probatorii.
Prin decizia nr. 2435 pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr._/318/2012 a fost anulat ca netimbrat recursul formulat de recurenta contestatoare . împotriva sentinței civile nr. 5977din 11.09.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J., în dosarul nr._/318/2012 în contradictoriu cu intimații . SA și B. M. C. I..
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul în ședința publică din 09.12.2013 a ridicat din oficiu excepția netimbrării recursului și examinând cu prioritate această excepție a constatat următoarele:
Prin art.1 din Legea nr.146/1997 (aplicabilă litigiului de față) a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, iar potrivit art.20 alineat 3 din Legea nr.146/1997, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar datorate, cererea părții se anulează ca netimbrată.
Din actele dosarului rezultă că recurenta contestatoare nu a timbrat anticipat recursul cu suma de 97 lei stabilită în sarcina sa în conformitate cu dispozițiile art.11 din legea nr.146/1997, astfel că pentru termenul de judecată din 09.12.2013 i s-a pus în vedere să timbreze recursul, recurenta fiind legal citată pentru acest termen cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 97 lei și timbru judiciar de 0,3 lei, după cum reiese din dovada de îndeplinire al procedurii de citare aflată la fila 6 a dosarului de recurs.
În condițiile în care recurenta nu s-a conformat dispoziției legale și la termenul de judecată din data de 09.12.2013 nu a făcut dovada achitării taxei de timbru, în baza art.20 din legea nr.146/1997 a fost anulat ca netimbrat recursul.
Pe rolul Tribunalului Gorj la data de 25.03.2014 contestatoarea . a formulat contestație în anulare, în temeiul art. 317 alin. 1 și 2 c.pr.civ., solicitându-se admiterea contestației, anularea deciziei și rejudecarea recursului. A mai solicitat și suspendarea executării hotărârii, capăt de cerere pe care însă nu l-a mai susținut cu ocazia dezbaterilor asupra contestației în anulare.
În motivarea contestației s-a invocat că a fost viciată procedura de citare în sensul că procesul verbal de citare nu poartă semnătura reprezentantului legal al societății și nici stampila acesteia și că întâmplător au luat cunoștință de judecarea cererii de recurs chiar în seara zilei de 8.012.2013, astfel că la prima oră la data de 9.12.2013 au achitat și taxa de timbru.
S-a mai invocat că în mod greșit instanța a soluționat cauza pe excepția netimbrării, întrucât s-a dovedit că la data judecății a fost trimisă prin fax cererea de amânare pentru angajare apărător și copia chitanței taxei de timbru și întrucât originalul taxei de timbru s-a pierdut, a depus la dosar duplicatul acesteia.
S-a invocat și competența Secției a-II-a civilă în soluționarea cauzei.
În susținerea contestației a fost depusă xerocopia cererii prin care reprezentanta legală a contestatoarei a solicitat amânarea judecării cauzei și în care se face mențiunea anexării dovezii achitării taxei de timbru respectiv a chitanței nr._-343-0017/09.12.2013 însoțită de copia acestei chitanțe, în care se consemnează plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 97 lei, expediate prin fax, precum și duplicatul chitanței menționate.
Intimata . SA a formulat întâmpinare la 10.04.2014, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare, susținând că așa cum rezultă din cuprinsul hotărârii supuse contestației în anulare, dovada achitării taxei de timbru nu a fost depusă la dosar anterior dezbaterilor în cauză ,iar după închiderea dezbaterilor nu mai pot fi depuse înscrisuri noi, întrucât se încalcă principiul contradictorialității și al dreptului la apărare .
Că și dacă ar fi reale susținerile contestatoarei în sensul că ar fi aflat de termenul de judecată cu o zi înainte avea obligația de a face diligențe și a se prezenta personal la termen pentru a depune taxa de timbru și a depune o eventuală cerere de amânare a cauzei ,cu atât mai mult cu cât sediul contestatoarei este în Tg-J..
Cât privește procedura de citare a contestatoarei s-a precizat că s-a realizat prin afișare la sediul social al acesteia în considerarea disp. art. 92 ind. 1 c.pr.civ.
S-a susținut că în condițiile în care recursul nu a fost timbrat prevederile art. 317 alin. 2 c.pr.civ. nu-și găsesc aplicabilitate decât în cazul respingerii recursului .
S-a arătat că în materia contestației la executare competența revine Secției I civilă.
Tribunalul examinând contestația în anulare, în raport de motivele invocate, reține următoarele ;
Un prim motiv de contestație a vizat vicierea procedurii de citare cu contestatoarea cu ocazia judecării recursului în sensul că procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare nu poartă semnătura reprezentantului legal al societății și nici ștampila societății. Un astfel de motiv de contestație se întemeiază pe dispozițiile art. 317 pct. 1 c.pr.civ. potrivit căruia hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când procedura de chemare a părții,pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii .
Observând dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu recurenta contestatoare pentru termenul la care a fost soluționat recursul, dovadă aflată la fila 6 a dosarului de recurs se constată că procedura de citare a fost afișată pe ușa principală a locuinței destinatarului întrucât nici o persoană nu a fost găsită. Potrivit art. 92 ind. 1 c.pr.civ. comunicarea citației și a altor acte de procedură nu se poate realiza prin afișare în cazul persoanelor juridice ,precum și al asociațiilor și societăților care, potrivit legii, pot sta în judecată, cu excepția cazurilor în care se refuză primirea sau dacă se constată lipsa oricărei persoane la sediul acestora.
Ca atare, îndeplinirea procedurii de citare cu recurenta s-a realizat în raport de situația ce reprezintă excepție de la regula privind interdicția realizării prin afișare a procedurii de citare, respectiv aceea a constatării lipsei oricărei persoane la sediul societății. Așadar, procedura de citare a recurentei a fost legal îndeplinită, neputându-se reține în cauză incidența motivului de contestație prevăzut de art. 317 alin. 1 pct. 1 c.pr.civ.
Cât privesc disp. art. 317 alin. 1 pct. 2 c.pr.civ., care reglementează motivul de contestație legat de încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, acestea nu își au incidență în cauză, întrucât Secția I civilă era competentă să soluționeze cauza, atât datorită naturii civile al litigiului dedus judecății –contestație la executare.
Susținerile legate de dovada achitării taxei de timbru nu se circumscriu motivelor de contestație prevăzute de art. 317 alin. 1 și 2 c.pr.civ. însă în contextul în care instanței îi revine în virtutea rolului activ obligația calificării juridice a cauzelor deduse judecății, se apreciază că acest motiv de contestație în anulare se circumscrie situației prevăzută de art. 318 teza I c.pr.civ., legat de împrejurarea că dezlegarea dată prin hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale.
Or, practica judiciară a statuat în mod neechivoc că greșita anulare ca netimbrată a unei cereri de recurs se încadrează în noțiunea de greșeală materială la care face trimitere dispoziția legală mai sus arătată.
Pentru susținerea acestui motiv de contestație în anulare, contestatoarea a depus la dosar dovada că la data de 9.12.2013, orele 9,02 a expediat prin fax atât o cerere de amânare, cât și copia taxei de timbru în cuantumul pentru care se dispusese prin citația emisă pentru termenul din 9.12.2013, în cererea de amânare făcându-se mențiunea atașării chitanței_-343-0017/09.12.2013
Evident că anularea ca netimbrat a recursului formulat de recurenta contestatoare . a fost o soluție corectă în raport de actele și lucrările dosarului existente la momentul pronunțării deciziei, însă se apreciază că se poate reține o greșeală materială, raportat la faptul că înscrisurile expediate pe numărul de fax al Tribunalului Gorj, înainte chiar de a începe dezbaterile în ședința publică din 9.12.2013 nu au fost depuse la dosarul de recurs, pentru a fi avute în vedere de completul de judecată.
În contextul celor menționate, se apreciază că se impune raportat la disp. art. 318 teza I c.pr.civ. admiterea contestației în anulare, anularea deciziei și acordarea unui termen de judecată pentru soluționarea recursului, respectiv la data de 12.06.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestația în anulare formulată de contestatoarea . împotriva deciziei civile nr.2435/9.12.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._/318/2012 în contradictoriu cu intimatele . SA și B. M. C. I..
Anulează decizia și acordă termen la 12.06.2014 pentru judecarea recursului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 Mai 2014, la Tribunalul Gorj.
Președinte, M. G. | Judecător, N. U. | Judecător, V. N. |
Grefier, Firuța Ș. |
Red. M.G.
Tehnored. L.P.
2 ex/27 Mai 2014
| ← Fond funciar. Decizia nr. 105/2014. Tribunalul GORJ | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1310/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
