Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1310/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1310/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 18-09-2014 în dosarul nr. 1695/317/2014
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 927/2014
Ședința publică de la 18 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. A. C.
Judecător C. A. M.
Grefier C. B.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de apelanta pârâtă S. M.-D. împotriva sentinței civile nr. 1310 din data de 09.07.2014 pronunțată de Judecătoria Tg.Cărbunești în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant S. M.-C..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta pârâtă S. M. D. asistată de avocat R. D., intimatul reclamant S. M. C., reprezentat de avocat T. A., martorii A. V. și B. D..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Au fost ascultați martorii A. V. și B. D. și minorele S. A. A. E. și S. A. M. C., în camera de consiliu, declarațiile acestora fiind atașate la dosarul cauzei, după care, constatându-se că nu mai sunt cereri, s-a acordat cuvântul:
Avocat R. D. pentru apelanta pârâtă a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul stabilirii domiciliilor minorelor la domiciliul mamei și obligarea tatălui la pensie de întreținere conform veniturilor realizate, arătând că probele au fost greșit interpretate și nu s-a ținut seama că reclamantul este violent, prezintă pericol pentru minore iar vârsta acestora implică prezența mamei, că reclamantul dorește să se răzbune pe apelantă și nu permită să ia legătura cu minorele, astfel că până la soluționarea cauzei pe fond se impune ca minorele să locuiască cu apelanta. Solicită cheltuieli de judecată în apel.
Avocat T. A. pentru intimat a solicitat respingerea apelului ca nefondat întrucât reclamantul asigură condiții pentru creșterea și întreținerea minorelor, nu este violent și minorele locuiesc să locuiască la acesta. Solicită cheltuieli de judecată în apel.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea formulată pe cale de ordonanță președințială înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Cărbunești la data de 04.06.2014 sub nr._ reclamantul S. M.- C. a chemat în judecată pârâta S. M.- D., solicitând ca, pe cale de ordonanță președințială, să dispună: stabilirea locuinței minorelor S. A.-M. C., născută la data de 04.06.2002 și S. A. A.-E., născută la data de 21.08.2006, la domiciliul tatălui reclamant; obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere în favoarea minorelor, în cuantum de 1/3 din veniturile realizate de aceasta; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în fapt, părțile s-au căsătorit in anul 1999, iar din căsătoria acestora au rezultat minorele S. A.-M. C., născuta la data de 4.06.2002 si S. A. A.-E., născuta la data de 21.08.2006; că relațiile dintre soți s-au deteriorat, iar în urmă cu aproximativ patru ani, parata a părăsit domiciliul conjugal stabilindu-si domiciliul la familia sa în județul V. si in același timp a introdus acțiunea de divorț; că, în ciuda insistențelor reclamantului de a se întoarce acasă aceasta a refuzat sistematic sa încerce o salvare a căsătoriei lor.
De asemenea, a arătat că, din momentul in care a plecat pârâta nu a mai contribuit cu nimic la creșterea si educarea celor doua minore, care sunt eleve si au nevoi din ce in ce mai mari; reclamantul a precizat că este angajat al Ocolului Silvic Hurezani in funcția de tehnician silvic obținând un venit sigur pentru întreținerea celor doua minore.
Față de motivele expuse, a solicitat pe cale de ordonanță președințială, stabilirea locuinței minorelor la domiciliul tatălui reclamant si obligarea paratei la plata pensiei de întreținere in favoarea acestora, .având in vedere faptul ca pe rolul instanței de judecata se afla înregistrată acțiunea de divorț având-o ca reclamanta pe parata S. M. D..
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.996 si ari.919 Cod Procedura Civila.
Pârâta S. M. D. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională (fila 22), solicitând instanței să dispună respingerea ordonanței presedintiale ca vădit neîntemeiata, să oblige reclamantul la plata cheltuielilor de judecata făcute cu ocazia acestui proces, având in vedere următoarele: s-a căsătorit cu reclamantul la data de 20 februarie 1999 stabilindu-și domiciliul conjugal in ., jud. Gorj, iar din căsătorie au rezultat minorele S. A. - M. C. si S. A. A. E., care in prezent au 12, respectiv 8 ani; că, relațiile dintre părți s-au răcit si s-au tensionat considerabil, neînțelegerile si certurile fiind tot mai dese, din vina exclusiva a reclamantului din aceasta cauza, care este o persoana violenta, ce o jignea și o lovea în mod repetat, fapt care a culminat in data de 9.03.2014 cu bătaia si alungarea sa de la domiciliul conjugal; întrucât nu a mai putut suporta aceste bătăi si umilințe din partea reclamantului, a fost obligată sa introducă acțiunea de divorț ce face obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Tg. Cărbunesti.
A menționat pârâta că, in ceea ce-l privește pe reclamant, in speța nu sunt incidente dispozițiile art. 996 din Codul de pr. civ. intrucat in favoarea reclamantului nu exista aparenta de drept, nu este vorba de un drept care s-ar păgubii prin întârziere, de prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara cat nici de înlăturarea unor piedici ce s-ar ivi cu prilejul unor executări și că, nu se poate spune că "Din momentul in care a plecat aceasta nu a mai contribuit cu nimic la creșterea si educarea celor doua minore, care sunt eleve si au nevoi din ce in ce mai mari"întrucât nici nu a fost vorba de vreo "plecare",ci așa cum a arătat, de alungarea sa de la domiciliul conjugal; mai mult, decât atât, reclamantul este acela care le îngrădește pe fetițe sa ia legătura cu pârâta, sau să vina la domiciliul său din Ocnele M., jud. V. și că, un lucru foarte important este acela ca reclamantul a rămas cu toata agoniseala pârâtei de peste 15 ani de zile, iar aceasta a avut grija ca fetițele lor sa nu duca lipsa de nimic.
A mai arătat pârâta că este foarte atașata de minore, cărora le-a asigurat toate cele necesare, de la cele importante pana la cel mai mic amănunt, iar minorele doresc sa locuiască cu pârâta întrucât la aceasta vârsta au mai mare nevoie de mama lor decât oricine altcineva, mai ales de tatăl lor, care asa cum a arătat, este foarte violent si este un real pericol pentru fetite, existând riscul sa procedeze cu ele asa cum a procedat si cu pârâta.
Potrivit art. 263 alin.(l) din Noul cod civil se arata ca "Orice măsura privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie sa fie luata cu respectarea interesului superior al copilului"
În cauză, reclamantul S. M.- C. a formulat întâmpinare la cererea reconvențională formulată de pârâtă (fila 67), solicitând respingerea susținerilor pârâtei, arătând că de la data părăsirii domiciliului conjugal pârâta nu a venit nici măcar odată să viziteze minorele; că, din convorbirile telefonice avute cu pârâta, reclamantul și-a exprimat dorința ca aceasta să vină și să ia legătura cu fetițele, dar pârâta a refuzat sistematic; că a încercat să ducă în vizită minorele, la mama lor dar acestea nu au dorit, cu atât mai mult cu cât minorele nu doresc să-și schimbe domiciliul.
Și-a întemeiat prezenta întâmpinare pe dispozițiile art. 205 Cod pr.civ.
În ședința publică din data de 09 Iulie 2014 reclamantul a depus o precizare la acțiune, în sensul că a solicitat instanței să admită și capătul de cerere privind exercitarea autorității părintești asupra minorelor, în sensul ca aceasta să se facă în principal de reclamant iar în subsidiar, de ambii părinți, conform art. 398 și art. 397 Cod civ., până la soluționarea acțiunii de divorț.
Au fost ascultate minorele S. A. E. și S. A. M., în Cameră de Consiliu; s-a luat interogatoriu scris reclamantului S. M.- C.; declarațiile au fost consemnate și atașate la dosarul cauzei; pârâta, prin apărător a depus la dosar note de ședință însoțite de înscrisuri (certificat medico-legal) și două declarații extrajudiciare privind pe P. A. și C. V..
Prin sentința civilă nr. 1310 din data de 09.07.2014 pronunțată de Judecătoria Tg.Cărbunești în dosar nr._ a fost admisă în parte cererea principală președințială formulată de reclamantul S. M.- C., domiciliat în comuna Dănciulești, ., având CNP-ul:_, împotriva pârâtei S. M.- D., domiciliată în orașul Ocnele M., .. 9, Județul V., la familia A. V..
A fost admisă în parte cererea reconvențională și în consecință:
A fost stabilit domiciliul provizoriu pentru minorele S. A.- M. C. și S. A. A. E. la domiciliul tatălui reclamant, în comuna Dănciulești, ., și dispune ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun, de ambii părinți.
A fost stabilită pensia de întreținere în sarcina pârâtei reconveniente și în favoarea fiecăreia dintre minorele S. A.-M. C., născută la data de 04.06.2002 și S. A. A.- E., născută la data de 21.08.2006, de câte 175 lei lunar, începând cu data de 04.06.2014, și până la soluționarea pe fond a cererii, din cadrul dosarului nr._ .
S-a încuviințat ca pârâta reconvenientă să aibă legături personale cu minorele după următorul program:
Primul și al treilea sfârșit de săptămână, al fiecărei luni calendaristice, de vineri, începând cu orele 18:00, până duminica, orele 20:00, la domiciliul pârâtei reconveniente, cu obligația acesteia să readucă minorele la domiciliul tatălui la expirarea acestui program;
Luna august din vacanța școlară de vară și prima săptămână din vacanța școlară de iarnă, la domiciliul pârâtei, cu obligația acesteia să readucă minorele la domiciliul reclamantului la expirarea acestui program, măsurile dispuse având caracter vremelnic și temporar, până la soluționarea definitivă a acestor cereri din cadrul dosarului_ .
A fost admisă în parte cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor judiciare și în consecință a fost obligat reclamantul la 300 lei cheltuieli judiciare către pârâta neconvenientă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că părțile sunt despărțite în fapt, pe rolul instanței fiind înregistrată cererea de divorț a acestora, până la soluționarea cererilor accesorii divorțului,, privind stabilirea locuinței copiilor minori, reclamantul, apreciind că este în interesul minorelor să locuiască împreună cu el, a solicitat ca pe cale de ordonanță președințială,, locuința minorelor să fie stabilită temporar la acesta.
Potrivit art. 996 și urm. C.pr.civ., instanța poate pe calea ordonanței președințiale să ordone măsuri provizorii, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept, cu condiția ca în favoarea reclamantului să existe aparența de drept.
Pornind de la condițiile impuse de legiuitor pentru admisibilitatea acestei cereri, instanța a reținut că, raportat la aparența de drept, dat fiind specificul cererii, în speță, stabilirea temporară a locuinței minorelor rezultate din căsătorie, reclamantul a făcut această dovadă, în sensul că pe rolul instanței se află înregistrată cererea de divorț a părților, la acest moment, minorele locuind împreună cu reclamantul.
Că în cauză nu se poate face abstracție de interesul superior al minorelor, în sensul că, dacă la momentul intervenirii despărțirii în fapt a soților, neavând relevanță la acest moment și în cadrul soluționării acestei cereri culpa soților în destrămarea relațiilor de căsătorie, minorele au rămas la fostul domiciliu comun al părților, de altfel singurul domiciliu al acestora până la acest moment.
În ceea ce privește urgența măsurii, este evident că într-o atare situație, minorii trebuie să aibă o locuință legală și stabilă, câtă vreme nu locuiesc cu părinții lor,în accepțiunea legii.
Mai mult decât atât, exercitarea unor eventuale drepturi, formularea de cereri în interesul minorelor(spre exemplu, înscrierea la o instituție de învățământ), presupune în mod obligatoriu existența unui domiciliu stabil al acestora, considerente pentru care, a apreciat instanța că, la acest moment și în împrejurările date, se impune stabilirea locuinței celor două minore la tatăl reclamant, în mod temporar și provizoriu, în sensul că, la momentul soluționării cererilor accesorii divorțului privind copiii minori, în urma administrării de probatorii, se va stabili cu exactitate și în mod definitiv locuința acestora.
Pârâta a formulat cerere reconvențională, solicitând în principal, stabilirea locuințelor minorelor la mamă, iar în subsidiar, stabilirea unui program în cadrul căruia să i se permită relaționarea cu minorele rezultate din căsătorie;
Deși procedura specială a ordonanței președințiale prevede strict cazuri de admisibilitate a acesteia, în ceea ce privește copiii minori, instanța a apreciat că stabilirea unui program de vizitare minori se poate dispune și în cadrul acestei proceduri, tocmai datorită interesului primordial al copilului minor, în sensul că legiuitorul are în vedere ca în litigiile de orice fel privind copiii minori,soluțiile adoptate de instanțele de judecată trebuie să asigure respectarea menținerii echilibrului psiho-social și afectiv al acestora, împrejurare în raport de care s-a apreciat că este în interesul minorelor să păstreze legătura cu ambii părinți naturali, în speță și cu pârâta reconvenientă, în această situație fiind evidentă aparența de drept în favoarea acesteia, considerente pentru care a admis și cererea pârâtei reconveniente de stabilire a unui program de vizitare minori până la soluționarea în mod definitiv a divorțului părților să fie admisă, potrivit dispozitivului prezentei sentințe, autoritatea părintească urmând să fie exercitată în comun de ambii părinți.
Cum ambii părinți sunt datori să contribuie la cheltuielile privind creșterea și educarea minorilor, având în vedere cele precizate anterior, a fost stabilită pensie de întreținere în favoarea fiecăreia dintre cele două minore și în sarcina pârâtei reconveniente, de câte 175 lei lunar, de asemenea, până la soluționarea acestei cereri în cadrul dosarului_ .
Împotriva sentinței civile nr. 1310/09.07.2014 a formulat apel pârâta S. M.-D., solicitând modificarea acesteia în sensul stabilirii locuinței minorelor la domiciliul său până la soluționarea pe fond a litigiului, obligarea intimatului la pensie de întreținere către minore și la cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului pârâta a arătat că despărțirea soților s-a produs din vina exclusivă a intimatului, care este o persoană violentă, a lovit-o și jignit-o în mod repetat, în data de 09.03.2014 a bătut-o și a alungat-o din domiciliu, iar instanța de fond greșit a respins proba cu ancheta socială la domiciliul apelantei și proba testimonială, încălcând dreptul de apărare al apelantei.
Apelanta a arătat că minorele au declarat că doresc să locuiască cu tatăl datorită presiunilor, amenințărilor și promisiunilor acestuia, că reclamantul a influențat negativ fetele împotriva mamei și fiind o persoană violentă constituie un real pericol pentru minore, care au vârsta de 12 și respectiv 8 ani, vârste la care sunt mai puternic atașate față de mamă, au nevoie de îngrijirea, afecțiunea și prezența mamei.
Apelanta pârâtă susține că la domiciliul său din orașul Ocnele M., județul V. locuiește împreună cu bunicii materni ai minorelor, deține condiții de creștere a minorelor, programul de lucru îi permite să se ocupe de minore și măsurile dispuse cu privire la acestea trebuie să respecte interesul superior al copilului.
A solicitat prin cererea de apel audierea martorilor A. V. și N. E..
Intimatul reclamant S. M.-C. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea apelului, arătând că în mod corect instanța de fond a reținut că este în interesul superior al minorelor stabilirea locuinței la domiciliul său întrucât minorele și-au exprimat această opțiune și ar suferi o traumă dacă ar fi luate din mediul în care au locuit permanent, ancheta socială atestă că dispune de condițiile necesare pentru creșterea minorelor.
Că procedura ordonanței președințiale nu justifica administrarea de noi probatorii, care ar fi prelungit nejustificat soluționarea cauzei iar susținerea apelantei că el ar fi o persoană violentă este nereală întrucât apelanta a părăsit domiciliul lăsând minorele singure acasă.
Apelanta a formulat răspuns la întâmpinare, descriind conflictul ce a avut loc în data de 29.07.2014 și a atașat certificatul medico-legal din 31.07.2014 și plângerile adresate organelor de poliție la 29.07.2014 de ea și numita A. V..
Instanța de apel a încuviințat audierea martorilor A. V., propus de apelantă și B. D., propus de intimatul reclamant, au fost audiate în camera de consiliu minorele S. A. A. E. și S. A. M. C., iar Primăria orașului Ocnele M. a depus ancheta socială efectuată la domiciliul apelantei.
Verificând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că apelul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Deși instanța de fond a reținut ca temei de drept disp.art.996 C.pr.civ. și nu disp.art.919 C.pr.civ., care erau aplicabile cauzei de față, prin soluția adoptată sunt respectate și cerințele acestui text de lege.
Potrivit art.919 C.pr.civ., instanța poate lua pe timpul procesului de divorț, prin ordonanță președințială măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei.
Cum părțile se află în proces de divorț, disp.art.919 C.pr.civ. sunt aplicabile, condiția urgenței, scopul păstrării unui drept care s-ar păgubi prin întârziere fiind prezumate de însuși textul de lege sus menționat, în scopul protejării intereselor minorilor.
În prezenta cauză neînțelegerile dintre părți poartă asupra locuinței minorelor până la soluționarea acestui aspect în cadrul procesului de divorț, ca urmare, instanța trebuie să țină seama în soluționarea acestui aspect de disp.art.400, art.496 și art.497 NCC.
Art. 400 alin.1 NCC prevede că în lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanța stabilește locuința copilului minor la părintele cu care locuiește în mod statornic.
Art. 496 alin.3 NCC prevede că în caz de neînțelegere între părinți instanța hotărăște asupra locuinței copilului, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psiho-socială și ascultându-i pe părinți și pe copil, iar din disp.art.497 rezultă că schimbarea locuinței copilului poate fi dispusă dacă este afectat exercițiul autorității, al drepturilor părintești sau interesul superior al copilului.
Din aceste texte legale, menționate în legea fundamentală civilă și care trebuie respectate chiar în condițiile stabilirii temporare a măsurilor privind locuința copiilor minori, se desprind concluziile că instanța trebuie să țină seama de locuința stabilă a minorilor anterior divorțului dintre părinți, schimbarea vremelnică a acestei locuințe urmând a se dispune doar dacă sunt afectate interesele minorilor.
În cauza de față se constată că minorele au locuit de la naștere și locuiesc și în prezent la domiciliul tatălui reclamant, până la despărțirea părinților, familia locuind împreună.
Din susținerea reclamantului, depoziția martorului B. D. și chiar a martorei A. V., rezultă că minorele S. A. A. E. și S. A. M. C. doresc să locuiască în același domiciliu. În același sens și-au exprimat opțiunea și minorele, atât în fața instanței de fond, cât și în fața instanței de apel.
Din depozițiile tuturor martorilor, cât și din referatul de anchetă socială întocmit la domiciliul reclamantului, rezultă că la acest domiciliu sunt condiții materiale foarte bune pentru creșterea și educarea minorelor.
De asemenea, în aprecierea interesului minorelor, instanța va ține seama că minorele S. A. A. E. și S. A. M. C. au urmat cursurile școlare la unitățile de învățământ de la domiciliul reclamantului, iar schimbarea locuinței lor ar duce implicit la mutarea la alte instituții de învățământ, fiind în defavoarea minorelor să întrerupă cursurile școlare, să schimbe colectivul școlar pe o durată vremelnică - pentru care se poate dispune în cadrul actualului litigiu.
D. în situația în care s-ar fi dovedit că rămânerea minorelor la domiciliul la care au locuit până în prezent le pune în pericol dezvoltarea fizică și intelectuală, s-ar impune schimbarea temporară a locuinței lor.
În cauza de față nu a rezultat că la domiciliul reclamantului minorele sunt expuse vreunui pericol, susținerea apelantei că reclamantul este o persoană violentă neinfluențând soluția în ceea ce privește locuința minorelor, câtă vreme nu s-a dovedit, și nici apelanta nu a susținut, că reclamantul ar fi violent cu minorele. Dimpotrivă, martorul audiat de instanța de apel la propunerea reclamantului și în mod nemijlocit minorele au arătat că sunt atașate de tată și doresc să locuiască în continuare cu acesta.
Față de cele arătate, în temeiul art.480 alin.1 C.pr.civ. apelul va fi respins ca nefondat.
În temeiul art.453 C.pr.civ., va fi obligată apelanta să plătească intimatului 400 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul apelului declarat de apelanta pârâtă S. M.-D. domiciliată în orașul Ocnele M., .. 9, Județul V. împotriva sentinței civile nr. 1310 din data de 09.07.2014 pronunțată de Judecătoria Tg.Cărbunești în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant S. M.-C. domiciliat în comuna Dănciulești, . ca nefondat.
Obligă apelanta la 400 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18 Septembrie 2014 la Tribunalul Gorj.
Președinte, M. A. C. | Judecător, C. A. M. | |
Grefier, C. B. |
Red.M.CA
24 Septembrie 2014
Thn. .
Jud.fond M.M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 620/2014. Tribunalul GORJ | Fond funciar. Decizia nr. 53/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
