Pretenţii. Decizia nr. 523/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 523/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 04-04-2014 în dosarul nr. 3261/263/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr.523
Ședința publică din 04 aprilie 2014
Completul compus din:
Președinte A. E. S.
Judecător C. P.
Judecător N. B.
Grefier L. P.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta pârâtă C. I. împotriva sentinței civile nr.2522/19.12.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimații reclamanți V. P. și V. M. și intimata pârâtă S. E., având ca obiect revendicare imobiliară și pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta pârâtă C. I., intimatul reclamant V. P., asistat de avocat M. S., avocat M. S., pentru intimata reclamantă V. M., lipsind intimata reclamantă V. M. și intimata pârâtă S. E..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, având în vedere precizarea părților prezente că nu mai au alte cereri de formulat, recursul fiind în stare de judecată s-a acordat cuvântul:
Recurenta pârâtă C. I. a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii formulată de către reclamanți. A arătat că sentința recurată nu a avut în vedere solicitarea sa de realizare a unei noi expertize de specialitate, solicitare consemnată în ultima încheiere de ședință. S-a mai menționat că cei 7,80 m lățime cumpărați de către reclamanți de la familia S. au fost de fapt cumpărați de la o altă persoană, după care s-a realizat ieșirea din indiviziune a pârâților pentru o altă suprafață de teren, care se află mai departe de suprafața de teren deținută în mod legal de către recurenta pârâtă. De asemenea, în anul 2001 s-a întocmit în favoarea intimaților reclamanți proces verbal cu ocazia punerii în posesie, iar recurenta pârâtă nu a fost chemată de către organul local, în același an fiind întocmit și procesul verbal de punere în posesie al autoarei sale.
Avocat M. S., pentru intimații reclamanți V. P. și V. M., a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond, cu obligarea recurentei pârâte la plata cheltuielilor de judecată. S-a menționat că probatoriul administrat în cauză atestă că terenul în litigiu aparține intimaților reclamanți, iar instanța de fond a respectat indicațiile deciziei de casare care a dispus efectuarea unei noi expertize de specialitate pentru a se stabili dacă terenul în litigiu face parte din sentința civilă nr.241/2010 care reprezintă actul de proprietate al reclamanților și la baza cărei a stat titlul de proprietate prin care autorilor reclamanților le-a fost reconstituit dreptul de proprietate în tarlaua 4, . că în acest titlu de proprietate au fost mai mulți coindivizari, însă după ieșirea din indiviziune coindivizarii în lotul cărora a căzut terenul în litigiu l-au vândut către intimații reclamanți. În ceea ce privește amplasamentul terenului, expertizele întocmite în cauză atestă că terenul din actele de proprietate ale recurentei pârâte C. I. are un alt amplasament decât cel ocupat de aceasta din urmă și cum C. I. ocupă terenul identificat prin sentința civilă nr.241/2010, această ocupațiune apare ca fiind lipsită de temei legal. Este adevărat că recurenta pârâtă deține o adeverință provizorie în care sunt menționate două suprafețe de teren de 2880 mp și, respectiv, 1360 mp, însă în aceste acte de proprietate sunt menționate alte tarlale și parcele decât tarlaua 4 . o ocupă familia C..
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr._ reclamanții V. P. și V. M. au chemat în judecată pârâtele C. I. și Stăic E., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților să le elibereze terenul ce-l ocupă abuziv, să le fie lăsată în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 780 mp situată în tarlaua 4, . comunei Mătăsari, ., să li se restituie fructele percepute într-un cuantum ce va fi stabilit legal printr-o expertiză de specialitate, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că sunt proprietarii terenului ocupat abuziv de către pârâte, iar dovada o fac cu sentința civilă nr.241/04.02.2010 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ . Acest teren a făcut parte dintr-o suprafață mai mare, reconstituită moștenitorilor autoarei S. S. prin titlul de proprietate nr._/16.04.1999, făcându-se și punerea în posesie, iar după ce au obținut titlul de proprietate au încheiat cu moștenitorii autoarei o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare în anul 2007 și după ieșirea din indiviziune a proprietarilor au obținut prin instanța de judecată sentința civilă care ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Au mai arătat reclamanții că nu-și pot exercita atributele ce de curg din dreptul lor de proprietate, deoarece pârâții ocupă abuziv terenul și refuză să-l cedeze, iar pârâta C. I. a ridicat pe teren o construcție fără autorizație de construire, construcție ce a fost închiriată pârâtei Stăic E. pentru desfășurarea de activități comerciale, construcție pe care nu înțeleg să o păstreze, solicitând ca pârâtele să îi elibereze terenul și să plătească venitul ce ar fi putut fi realizat pe o perioadă de doi ani de zile.
În drept, cererea a fost motivată pe dispozițiile art.480, 483 și următoarele Cod civil.
Legal citată pârâta C. I. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată. A arătat că din analiza înscrisurilor depuse de reclamanți nu există identitate între terenul ce a făcut obiectul sentinței nr.241/04.02.2010 și cel din titlul de proprietate emis pe numele moștenitorilor lui S. S. și terenul pe care ea îl ocupă în prezent, sens în care înțelege să se folosească de împrejurarea că vecinătățile terenului indicate în cererea de chemare în judecată nu sunt identice cu cele din titlul de proprietate. De asemenea, terenul pe care se află acea construcție despre care reclamanții fac vorbire nu este fostul amplasament al terenului autoarei S. S., iar terenul pe care îl ocupă pârâta C. I. și pe care se află amplasată o construcție ușoară este proprietatea sa. Acesta provine din cumpărătură potrivit actului de vânzare-cumpărare încheiat la 13.12.1924, întrând cu acest teren în CAP autoarea sa B. M., iar hotărârea judecătorească care ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare nu are efecte decât între părțile litigante și nu față de ea, care este un terț.
În drept întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art.115-118 Cod procedură civilă.
La data de 27.10.2011 reclamanții au depus la dosarul cauzei precizări, prin care au arătat că înscrisurile depuse de pârâte nu au legătură cu terenul proprietatea lor, iar terenul pe care-l invocă pârâtele că ar fi proprietatea autoarei B., deși nu prezintă vreun titlu de proprietate este cu totul în alt plan parcelar, mult mai departe decât terenul lor, respectiv altă .>
La cererea reclamanților instanța a încuviințat și administrat proba testimonială, în cauză fiind audiați Martorii O. D. și Ș. G., au fost interogate din oficiu pârâtele C. I. și Stăic E. și s-a dispus efectuarea în cauză a unei expertize specialitatea topografie în vederea identificării terenului și a unei expertize specialitatea agricultură în vederea calculării uzufructului.
La cererea pârâtei C. I., instanța a încuviințat și administrat proba cu interogatoriul reclamanților și proba testimonială, în cauză fiind ascultat martorul Surdei M..
La cererea aceleiași pârâte C. I., instanța a încuviințat ca la expertiza specialitatea topografie încuviințată să participe din partea pârâtei expertul asistent G. M..
În ședința din 06.12.2011 instanța a luat act că reclamanții renunță la judecata capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtelor să restituie valoarea fructelor civile percepute și a revenit asupra expertizei tehnice specialitatea agricultură, având în vedere că reclamanții au declarat că nu achită onorariul cuvenit doamnei expert P. E. .
Din oficiu, instanța a dispus atașarea dosarelor nr._ ,_ și_ .
Niciuna dintre părți nu a făcut în cauză vreo cerere întemeiată pe prevederile art.57 C.p.civ.
Prin sentința civilă nr.2455 din 12.10.2012 a Judecătoriei Motru a fost admisă acțiunea, au fost obligate pârâtele C. I. și Stăic E. să lase reclamanților V. P. și V. M. în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 780 m.p. cu vecinii: la nord B. C. G. pe o lungime de 60 m, la sud – D. D. pe o lungime de 59,72 m, la est E.M. Jilț pe o lungime de 13,04 m.p., la vest E.M. Jilț pe o lungime de 13,04 m, identificat potrivit anexei nr.1 la raportul de expertiză întocmit de expert N. M.. De asemenea au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului V. P. suma de 1.984 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâta C. I., iar tribunalul Gorj prin decizia nr.130 din 22.01.2013 a admis recursul declarat, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
În rejudecare față de poziția procesuală a părților și de îndrumările date de instanța de control judiciar, prin decizia de casare, instanța a dispus efectuarea în cauză a unei expertize tehnice specialitatea topografie, expertiză ce a fost efectuată de expert G. R., raportul de expertiză aflându-se la filele 26-28 de la dosar.
Prin sentința civilă nr.2522/19.12.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ a fost admisă cererea cu precizările ulterioare, formulată de reclamanții V. P. și V. M., în contradictoriu cu pârâții C. I. și Stăic E..
Au fost obligate pârâtele C. I. și Stăic E. să lase reclamanților V. P. și V. M. în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 780 m.p. cu vecinii: la nord B. G. pe distanța de 35 ml. și EM Jilț pe distanța de 25 ml.; S.- D. D. pe o distanță 59,93 ml.; E.- EM Jilț pe distanța de 13,12 ml.; V.- EM Jilț pe distanța de 13,12 ml., așa cum a fost identificat în Raportul de expertiză și suplimentul la raportul de expertiză întocmit de inginer G. R.-expert tehnic topo.
Au fost obligate pârâtele să plătească reclamanților suma de 2884 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorarii expertiză și taxă judiciară de timbru în primul ciclu procesual și al doilea ciclu procesual.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că prin sentința civilă nr. 241/04.02.2010 a fost admisă acțiunea civilă în constatare formulată de reclamanții din prezenta cauză V. P. și V. M. în contradictoriu cu numitele N. M. și O. T.. S-a constatat validă vânzarea-cumpărarea intervenită între pârâte în calitate de vânzători și reclamanți în calitate de cumpărători a unui teren situat în extravilanul satului Brădet, ., tarlaua 4, . de 780 m.p. cu lungimea de 60 m și lățimea de 13 m și vecini: la est – E.M. Jilț, la vest – B. G., la nord – Ș. G., la sud – D. D., pentru suma de 2.000 lei, urmând ca sentința să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
A reținut instanța pentru a pronunța această hotărâre că între părți a intervenit promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 171/11.01.2007 la B.N.P. T. I., privind vânzarea-cumpărarea terenului în suprafață de 780 m.p., că terenul a fost reconstituit moștenitorilor defunctei S. S. prin titlul de proprietate nr._/16.04.1999 și că prin sentința civilă nr. 2945/17.12.2009 a Judecătoriei Motru s-a admis acțiunea civilă având ca obiect ieșire din indiviziune, s-a consfințit tranzacția părților și s-a stabilit ca terenul de 780 m.p. să cadă în locul numitelor O. D. și N. M. pentru a se încheia act notarial de vânzare-cumpărare cu reclamanții. Acțiunea în revendicare este acțiunea reală și petitorie prin care proprietarul reclamant care a pierdut posesia bunului său cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar. Așadar reclamanții V. P. și V. M. trebuie să probeze că ei sunt proprietarii terenului litigios și că posesia acestuia este exercitată de către pârâte.
Prin raportul de expertiză întocmit în cauză de domnul expert N. M. în primul ciclu procesual și de expert G. R. în prezenta cauză a fost identificat topo-cadastral terenul în litigiu așa cum rezultă din rapoartele de expertiză depuse la dosare, terenul nefiind intabulat în cartea funciară.
Din proba cu înscrisuri administrată în cauză coroborată cu raportul de expertiză întocmit de domnul expert N. M., în primul ciclu procesual și de expert G. R. în al doilea ciclu procesual, instanța a reținut că terenul în litigiu în suprafață de 780 m.p. este menționat în titlul de proprietate nr._/16.09.1999, tranzacția din 17.12.2009, sentința civilă nr. 2945/17.12.2008 a Judecătoriei Motru, promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare autentificată sub nr.171/11.01.2007 la BNP T. I. și sentința civilă nr. 241/04.02.2010 a Judecătoriei Motru.
S-a stabilit de asemenea prin raportul de expertiză întocmit în cauză că terenul în suprafață de 780 m.p. nu face parte din adeverința de proprietate nr.5868/06.09.2002 și procesul-verbal de punere în posesie nr.58/06.09.2002 emise pârâtei C. I. (fostă B.) alături de T. A. ca moștenitoare ale defunctei B. M..
Concluzia raportului de expertiză întocmit de expertul asistent G. M. potrivit căreia terenul în litigiu nu coincide cu terenul menționat în sentința civilă nr. 241/04.02.2010 și promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 171/11.01.2007 nu poate fi primită întrucât din cuprinsul procesului-verbal întocmit de membrii Comisiei Locale de Fond Funciar Mătăsari rezultă că terenul se învecinează cu terenul martorului Ș. G. este dobândit de către reclamanți în temeiul sentinței ce ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare, teren care este intabulat în cartea funciară sub nr. cadastral 108 din 07.08.2000 și care nu a fost identificat pe schița anexă nr. 4 la raportul de expertiză unde se prezintă situația cadastrelor din zona litigiului ,deși înscrisul martorului Ș. anexat alăturat autorizației de construire nr. 179/2000 și în care figurează S. A. ca vecin (filele 12-13 dosar primul ciclu procesual) face dovada necesară.
S. A.- decedată este fiica autoarei S. S. și mama lui S. S. așa cum rezultă din înscrisul de la fila 3- dosar primul ciclu procesual ( vizat Consiliul Local Mătăsari ) din dosarul nr._ al Judecătoriei Motru în care sunt înscriși moștenitorii autoarei S. S. .
Mai mult decât atât expertul G. R. a arătat că terenul în litigiu este inclus în actul de proprietate invocat de reclamanți, respectiv sentința civilă 241/04.02.2010, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Motru.
S-a stabilit, de asemenea, cu certitudine, atât prin proba testimonială administrată cât și prin rapoartele de expertiză întocmite în cauză că terenul în suprafață de 780 mp cu vecinii N-B. G. distanța de 35 m și EM Jilț pe distanța de 25 m, S.- D. D. pe distanța de 59,93 m, E.-EM Jilț, pe distanța de 13,12 m și V.-EM Jilț pe distanța de 13,12 m, este ocupat de către pârâtele C. I. și Stăic E. în totalitate, că nu este menționat în actele provizorii de proprietate adeverința de proprietate nr. 5868/06.09.2002 și procesul-verbal de punere în posesie nr. 58/06.09.2002 emise moștenitoarelor B. M. și că în temeiul contractului de închiriere cu dare de dată certă 11.01.2011 potrivit Încheierii nr.15 emisă de BNP P. O. pârâta Stăic E. a amplasat pe acest teren un chioșc metalic.
Pentru considerentele în temeiul prevederilor art.480 din Codul Civil de la 1864 instanța a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâtele să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 780 m.p. cu vecinii: la nord- B. G. pe distanța de 35 ml. și EM Jilț pe distanța de 25 ml.; S.- D. D. pe o distanță 59,93 ml.; E.- EM Jilț pe distanța de 13,12 ml.; V.- EM Jilț pe distanța de 13,12 ml., așa cum a fost identificat în raportul de expertiză și suplimentul la raportul de expertiză întocmit de inginer G. R.-expert tehnic topo.
În temeiul art.274 C.p.civ. au fost obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți reprezentând onorarii expertiză, taxă judiciară de timbru în primul ciclu procesual și al doilea ciclu procesual.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurse recurenta pârâtă C. I. solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii civile promovate de către reclamanți, iar în subsidiar casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
S-a arătat că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, făcându-se o greșită apreciere a asupra probelor administrate și fără a se efectua în cauză o nouă expertiză de specialitate în condițiile în care această probă era utilă pertinentă și concludentă. Instanța de control judiciar în decizia de casare a dispus efectuarea unei expertize specialitate topografie, care să identifice terenurile deținute în proprietate de părți, iar expertul numit în cauză G. R. a menționat în suplimentul la raport că nu este abilitat să transpună în teren actele de proprietate prezentate de părți, acesta fiind atributul organului local. Din acest motiv instanța de fond nu poate omologa un asemenea raport de expertiză și era necesară realizarea unei contraexpertize, dat fiind faptul că și recurenta pârâtă deține acte provizorii de proprietate emise în baza Legii nr.18/1991. Acest lucru în condițiile în care reclamanții invocă drept act de proprietate o hotărâre judecătorească prin care s-a validat o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, vânzătorul din acea promisiune înstrăinând același teren de două ori.
Totodată, urmează să fie avută în vedere expertiza realizată în cauză de către expert G. M. și care a concluzionat că suprafața de 780 mp localizată în tarlaua 4 . către reclamanți are un amplasament diferit față de terenul din sentința civilă nr.2373/02.11.2007, iar terenul ocupat de recurenta pârâtă nu se regăsește în titlul de proprietate nr._/16.09.1999 și în tranzacția încheiată la data de 17.12.2008, astfel încât reclamanții nu au făcut dovada dreptului lor de proprietate pentru terenul revendicat. De asemenea, aceeași lucrare întocmită de domnul G. M. a transpus actele de proprietate ale părților în raport de planul parcelar prezentat de organul local Mătăsari și situația cadastrală prezentată în baza de date a Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară Gorj și pe cale de consecință reprezintă o probă indubitabilă în ceea ce privește lipsa dovezii dreptului de proprietate a reclamanților pentru terenul revendicat. Deoarece în cauză s-au realizat trei lucrări de specialitate cu opinii diferite, în cauză se impune efectuarea unei noi expertize de specialitate de către trei experți, iar în condițiile în care prin decizia nr.1228/18.04.2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ se constată intervenită vânzarea-cumpărarea terenului în suprafață de 780 mp situat în tarlaua 4 . M. și moștenitorii lui S. S., se poate concluziona că terenul revendicat de către reclamați intrase deja în circuitul civil, iar instanța de fond nu a analizat și această hotărâre judecătorească.
La rândul lor, intimații reclamanți V. P. și V. M. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond. S-a arătat că această hotărâre este rezultatul respectării indicațiilor deciziei de casare prin care s-a încuviințat efectuarea unei noi expertize specialitate topografie care a stabilit cu exactitate că suprafața de teren în litigiu se regăsește în sentința civilă nr.241/2010 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Motru, sentință la baza căreia a stat titlul de proprietate nr._/1999. S-a mai menționat că ieșirea din indiviziune a moștenitorilor consemnați în titlul de proprietate a avut loc după ce s-a obținut în instanță sentința civilă care ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare, în urma tranzacției ce a avut loc între coproprietarii consemnați în titlul de proprietate, iar în ceea ce privește adeverința de proprietate pe care recurenta pârâtă își întemeiază ocupațiunea, aceasta vizează un alt teren decât terenul revendicat de către reclamanți. Este astfel evident că s-a făcut dovada dreptului de proprietate de către reclamanți și în ceea ce privește ocupațiunea terenului de către pârâte prin edificarea unei construcții cu destinație de magazin și care nu are la bază autorizație de construcție.
Analizând recursul de față tribunalul reține că acesta critică sentința instanței de fond în ceea ce privește probatoriile administrate în vederea soluționării cauzei, administrarea acestor probatorii și modul în care acestea au fost interpretate de către instanța de fond, urmând să fie verificate aceste motive de recurs.
Astfel, tribunalul reține că prin acțiunea civilă promovată pe rolul Judecătoriei Motru reclamanții V. P. și V. M. au chemat în judecată pârâtele C. I. și S. E., solicitând ca prin sentința ce va pronunța să fie obligate acestea din urmă să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 780 mp situată în tarlaua 4, . comunei Mătăsari, ., iar reclamanții și-au întemeiat dreptul lor de proprietate pe sentința civilă nr.241/04.02.2010 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._, cele două pârâte întemeindu-și ocupațiunea terenului pe adeverința de proprietate nr.5868/06.06.2002 eliberată de Comisia Locală Mătăsari pentru aplicarea legii nr.18/1991.
Prin decizia civilă nr.130/22.01.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ (în soluționarea recursului declarat de recurenta pârâtă C. I. împotriva hotărârii instanței de fond prin care se admisese acțiunea civilă în revendicare) s-a dispus casarea sentinței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea realizării unei noi expertize în specialitate topografie. Această lucrare urma să identifice terenul în litigiu în raport de actele de proprietate indicate de părți și să determine dacă acest teren este inclus în actul de proprietate invocat de către reclamanți și reprezentat de hotărârea judecătoreasă pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ și dacă pârâtele ocupă din această suprafață de teren.
Pe cale de consecință, cu ocazia rejudecării s-a dispus efectuarea unei noi expertize în specialitatea topografie, lucrare care a fost realizată de către domnul expert G. R. și care a identificat suprafața de teren menționată în titlul de proprietate nr._/1999 și respectiv sentința civilă nr.241/04.02.2010 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ (acte prezentate de către reclamant), în adeverința de proprietate nr.5868/06.09.2002 și procesul verbal de punere în posesie nr.58/06.09.2002 și certificatul de moștenitor nr.2223/20.08.2008 (acte prezentate de către pârâte). În lucrarea de specialitate întocmită în al doilea ciclu procesul s-a menționat în mod expres că suprafața de teren revendicată de către reclamanți și care este descrisă în actele de proprietate prezentate de ei se regăsește în tarlaua 4 . suprafață este ocupată de cele două pârâte, iar cele două pârâte dețin acte eliberate în procedura Legii nr.18/1991 pentru o suprafață de teren amplasată în tarlaua 4 parcelele 654/1 și 654/2, astfel încât s-a concluzionat că practic cele două pârâte ocupă terenul revendicat de către reclamanți, teren care nu se regăsește în actele lor de proprietate.
Aceste concluzii ale expertului numit în cauză sunt expres menționate și fără nici un grad de probabilitate, astfel încât nu sunt corecte susținerile recurentei pârâte referitoare la faptul că lucrarea de specialitate nu a răspuns la toate obiectivele stabilite în mod expres în decizia de casare anterioară, Astfel, obiectivele stabilite de către instanță și avute în vedere de către expert sunt tocmai obiectivele stabilite prin decizia civilă nr.130/22.01.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, iar prin suplimentul la lucrarea de specialitate întocmit de domnul expert G. R. s-a răspuns la obiecțiunile formulate de către recurenta pârâtă referitoare la transpunerea în teren a actelor sale de proprietate și a actelor de proprietate ale reclamanților (fila 58 din dosarul de fond).
Tribunalul concluzionează astfel că sunt neîntemeiate criticile aduse de către recurenta reclamantă și referitoare la faptul că instanța de fond nu s-a conformat dispozițiilor deciziei de casare anterioară în aplicarea prevederilor art.315 Cod procedură civilă deoarece, după cum s–a arătat, s-a efectuat în cauză o nouă expertiză specialitatea topografie care a transpus în teren actele de proprietate prezentate de părți și a concluzionat în mod expres că terenul revendicat de reclamanți este cel menționat în actele lor de proprietate, că acest teren este ocupat de către pârâtele chemate în judecată, iar cele două pârâte ocupă o altă suprafață de teren decât cea pentru care le-au foste eliberate acte în procedura prevăzută de Legea nr.18/1991.
De altfel și în concluziile lucrării de specialitate întocmite în primul ciclu procesual de către expertul asistent G. M. (încuviințat recurentei pârâte) se menționează că terenul în litigiu revendicat de către reclamanți și identificat în sentința civilă nr.241/04.02.2010 pronunțată de către Judecătoria Motru se află amplasat în tarlaua 4 . asemenea, acest teren revendicat de către reclamanți și regăsit în actele lor de proprietate nu este același cu terenul menționat în adeverința de proprietate și procesul verbal de punere în posesie eliberate în favoarea recurentei pârâte C. I., practic ambele lucrări de specialitate susținând același punct de vedere conform căruia recurenta pârâtă ocupă terenul proprietatea intimaților reclamanți și un alt teren decât cel pentru care recurenta pârâtă deține acte în procedura legii nr.18/1991.
În ceea ce privește faptul că reclamanții nu au făcut dovada dreptului lor de proprietate pentru terenul revendicat, tribunalul reține că nici această critică nu este întemeiată, deoarece aceștia au făcut dovada dreptului de proprietate în condițiile prevăzute de legea nr.18/1991, și anume cu titlul de proprietate eliberat ca act final în procedura de reconstituire și în conformitate cu interpretarea dată prin decizia nr.1/1997 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție în recurs în interesul legii. Astfel, fiind vorba de o suprafață de teren în zonă cooperativizată, dovada dreptului de proprietate se poate realiza numai cu titlul de proprietate eliberat în procedura legii nr.18/1991, iar reclamanții din cauza de față au achiziționat terenul în litigiu de la vânzătorii N. M. și O. D. care au calitatea de proprietari în temeiul titlului de proprietate nr._/1999, fiind lipsit de relevanță momentul la care coindivizarii menționați în titlul de proprietate nr._/1999 au procedat la ieșirea din indiviziune asupra terenului în suprafață de 5,2976 ha, atâta timp cât în lotul vânzătoarelor a căzut suprafața de 780 mp în litigiu. Este astfel adevărat că asupra terenului în litigiu a existat o stare de indiviziune, însă prin sentința civilă nr.2945/17.12.2009 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ coindivizarii au sistat starea de indiviziune și suprafața de 780 mp revendicată în dosarul de față a căzut în lotul vânzătoarelor O. D. și N. M.. Totodată, înstrăinarea terenului de către proprietarele O. D. și N. M. a avut loc la data de 11.01.2007 (deci anterior sistării stării de indiviziune), însă a fost vorba despre o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare care a fost validată după atribuirea terenului în lotul vânzătoarelor, și anume prin sentința civilă nr.241/04.02.2010 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ .
Astfel, doar promisiunea de înstrăinare a fost realizată anterior ieșirii din indiviziune asupra terenului de 780 mp, iar validarea acestei convenții a fost realizată după ieșirea din indiviziune, astfel încât nu se poate susține că terenul a fost înstrăinat reclamanților de către neproprietari, iar criticile aduse de către recurenta pârâtă în fața instanței de recurs sunt neîntemeiate și sub acest aspect.
În consecință, pentru considerentele arătate, hotărârea instanței de fond fiind rezultatul aplicării corecte a dispozițiilor art.315 Cod procedură civilă, a administrării unui probatoriu concludent și a aprecierii corecte a acestui probatoriu, în baza art.304 Cod procedură civilă va fi respins ca nefondat recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă C. I. împotriva sentinței civile nr.2522/19.12.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimații reclamanți V. P. și V. M. și intimata pârâtă S. E..
Obligă recurenta pârâtă C. I. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimații reclamanți V. P. și V. M. în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04.04.2014, la Tribunalul Gorj.
Președinte, A. E. S. | Judecător, C. P. | Judecător, N. B. |
Grefier, L. P. |
Red. NB
j.f. I. C.
ex. 2/LP 30 aprilie 2014
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 574/2014. Tribunalul GORJ | Grăniţuire. Decizia nr. 167/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
