Contestaţie la executare. Sentința nr. 5449/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5449/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 05-02-2014 în dosarul nr. 5838/318/2013
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 96/2014
Ședința publică din 05 Februarie 2014
Completul compus din:
Președinte M. A. C.
Judecător D. F. T.
Grefier C. B.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelanta intimată M. Sevastița împotriva sentinței civile nr. 5449 din data de 08.07.2013 pronunțată de Judecătoria Tg.J. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat apelanta intimată M. Sevastița asistată de avocat C. M., lipsă fiind intimata contestatoare N. E. reprezentată de avocat P. D. în substituirea domnului avocat A. C., conform delegației de substituire din 04.02.2014 și intimat Biroul Executorului Judecătoresc E. M.M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, se constată apelul în stare de judecată și se acordă cuvântul:
Avocat C. M. pentru apelanta intimată solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul respingerii contestației la executare și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată. În dezvoltarea motivelor de apel a susținut că instanța a depășit cadrul procesual, deoarece contestatoarea a solicitat anularea somației și a încheierii executorului judecătoresc prin care s-au stabilit cheltuielile de executare, iar prin sentință s-a anulat întreaga executare silită, deși nu există motive de nulitate. De asemenea, s-au respectat și dispozițiile art.686 c.pr.civ. privind procedura de executare în privința debitorului N. V., decedat.
Avocat P. D. pentru intimata contestatoare N. E. solicită respingerea apelului ca nefondat și obligarea apelantei la cheltuieli de judecată. A susținut că intimata a executat de bună voie obligațiile stabilite în sarcina sa prin titlul executoriu, astfel că nu mai era necesară executarea silită.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. la data de 10.04.2013 sub nr._, reclamanta N. E. a contestat parțial în contradictoriu cu intimații M. Sevastița și Biroul Executorului Judecătoresc E. M. M. somația de executare transmisă la data de 29.03.2013 în dosarul nr. 104/E/2013 și încheierea emisă sub același număr la 28.03.2013, potrivit căreia s-au calculat și s-au reținut pe seama sa cheltuieli de executare în valoare de 1900, 9 lei, din care 1860 lei onorariul executorului.
În fapt, s-a arătat că a fost somată de executor ca urmare a cererii depusă de pârâta M. Sevastița, vecina sa, să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie o fâșie de teren cu o lungime de 131, 67 m ce totalizează 97 m.p., cuprinsă între gospodăria sa și gospodăria pârâtei, invocând ca titlu executoriu sentința civilă nr. 3414/04.05.2010 pronunțată de Judecătoria Tg-J..
Reclamanta a precizat că a executat benevol dispozitivul acestei sentințe, eliberând această suprafață de teren prin desființarea plantației de pomi și vie și prin nelucrarea terenului, respectiv în 2011 – 2012.
De asemenea, reclamantul nu a avut la dispoziție schița la raportul de expertiză cu grănițuirea terenului, însă i-a cerut pârâtei să-i facă gardul despărțitor conform schiței la raport pe care ea o deținea, iar înainte de a promova acțiunea în grănițuire, gardul care a existat a fost edificat tot de pârâtă, ea desființându-l tocmai pentru a promova acțiune în grănițuire și revendicare. Reclamanta a mai arătat că a cerut pârâtei să-și construiască gardul despărțitor și ea având interes ca proprietatea sa să nu-i fie afectată e păsările din curte, însă după ce s-a întors fiica pârâtei din Italia, a primit această somație de executare care este fără obiect, fiind vorba de un capriciu al pârâtei care a primit garanția de a folosi terenul după propria ei dorință și să-și construiască gardul folosindu-se de curtea casei reclamantei pe o lungime de 42 m.
Aceasta a mai apreciat că nu i se pot imputa cheltuielile de executare, întrucât dispozitivul sentinței nu a obligat-o să procedeze la grănițuire.
Pârâta M. Sevastița a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca fiind neîntemeiată și a invocat sentința civilă nr. 3414/04.05.2010 pronunțată de Judecătoria Tg-J., rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 1894/13.09.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj, sentință ce a fost învestită cu formulă executorie, fiind necesară punerea în executare a acestui titlu executoriu deoarece contestatoarea nu a executat de bună voie obligațiile stabilite prin acesta.
Prin sentința civilă nr. 5449 din data de 08.07.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosar nr._ a fost admisă acțiunea formulată de contestatoarea N. E., cu domiciliul în comuna Arcani, ., în contradictoriu cu intimații M. Sevastița, cu domiciliul în comuna Arcani, . și B. E. M. M., cu sediul în mun. Tg-J., .. 65, jud. Gorj, au fost anulate formele de executare silită inițiate în cadrul dosarului nr. 104/E/2013 al B. E. M. M. și a fost obligată pârâta M. Sevastița să achite reclamantei suma de 569 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 3414/04.05.2010 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta M. Sevastița în contradictoriu cu pârâții N. E. și N. V.; s-a dispus grănițuirea proprietăților părților și s-a stabilit linia de hotar pe aliniamentul punctelor A1-B1-C1-D1-E1, conform raportului de expertiză întocmit de experții G. L., M. M. și C. D., fiind obligați pârâții să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 97 m.p. corespunzătoare unei lungimi de 131, 67 ml, cu lățimi variabile, evidențiate în anexa la raportul de expertiză, având ca vecinătăți la N. – terenul pârâților, la E. – punct pe linia de hotar, S. – teren reclamantă, V. – drum comunal.
Din depozițiile martorilor audiați în cauză s-a reținut că gardul dintre proprietățile părților a fost desființat parțial în anul 2008 de către pârâta M. Sevastița, iar restul de circa 15 ml. s-a desființat în luna aprilie de către reclamant, fără ca reclamata să mai afecteze dreptul de proprietate sau posesia pârâtei asupra acestei suprafețe de teren care nu s-a cultivat.
Instanța a reținut că reclamanta nu s-a opus grănițuirii și nu i-a afectat în vreo altă modalitate exercițiul dreptului de proprietate intimatei M. Sevastița, ceea ce înseamnă că ceasta a respectat de bună voie titlul executoriu .
Instanța a apreciat că pentru realizarea grănițuirii și respectarea dispozitivului sentinței civile nr. 3414/04.05.2010 nu a fost necesară inițierea executării silite, astfel încât a fost admisă acțiunea în temeiul art. 719 alin. 1 C. pr. civ., cu consecința anulării formelor de executare silită inițiate în cadrul dosarului nr. 104/E/2013 al B. E. M. M..
În temeiul art. 453 alin. 1 C. pr. civ., pârâta M. Sevastița a fost obligată să achite reclamantei suma de 569 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta M. Sevastița, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelanta susține că instanța de fond a depășit cadrul procesual cu care a fost învestită, deoarece prin contestația la executare s-a solicitat doar anularea actelor care se referă la obligarea apelantei la cheltuieli de executare, ori instanța a dispus anularea tuturor formelor de executare silită.
Trimiterile instanței de fond la depozițiile martorilor cu privire la desființarea parțială a unui gard în anul 2008 nu au nici o legătură cu obiectul contestației la executare, deoarece îndeplinirea parțială a obligației stabilită prin titlul executoriu, după comunicarea somației nu constituie un motiv pentru anularea executării silite, fiind necesar ca motivele de nulitate să existe la momentul începerii executării.
Împrejurarea că, contestatoarea a ridicat gardurile de pe porțiunea de teren ocupată nu echivalează cu executarea titlului executoriu, deoarece acest titlu prevede și grănițuirea proprietăților părților, fapt care impune realizarea unor măsurători exacte și plantarea de către executor a unor repere față de care să fie stabilită cu certitudine și fără echivoc, linia de hotar.
Pentru aceste considerente a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței și respingerea contestației la executare cu obligarea intimatei la acordarea tuturor cheltuielilor de judecată.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 480 C.pr.civ.
Intimata N. E. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și obligarea apelantei la cheltuieli de judecată. A susținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 622 c.pr.civ., a executat de bună-voie titlul executoriu și chiar i-a sugerat de mai multe ori apelantei să procedeze la edificarea gardului despărțitor, percepția sa fiind aceea că această operațiune nu trebuie efectuată de un executor judecătoresc, ci de un expert topograf.
Apelanta a depus la dosar răspuns la întâmpinarea pârâtei, prin care și-a menținut argumentele formulate în cuprinsul cererii de apel.
Reexaminând actele și lucrările dosarului ,prin prisma criticilor formulate tribunalul constată că apelul este întemeiat, pentru următoarele considerente ;
Prin acțiunea introductivă contestatoarea N. E. a înțeles să conteste parțial somația de executare emisă la 28.03.2013 în dosarul 104/E/2013 al B. E. M M. cu privire la cheltuielile de executare în cuantum de 1900,9 lei stabilite în sarcina sa.
Instanța de fond a admis contestația și a anulat toate formele de executare silită pe motiv că pentru realizarea dispozitivului sentinței civile nr.3414/4.05.2010 pronunțată de Judecătoria Tg-J. nu era necesară inițierea executării silite, deoarece reclamanta N. E. nu s-a opus la executare, dimpotrivă aceasta a ridicat gardurile de pe proprietatea pârâtei M. Sevastița, astfel că nu i-a mai afectat dreptul de proprietate și nici nu s-a opus la grănițuirea terenurilor.
Instanța a depășit cadrul procesual, deoarece prin contestația formulată a fost invocată doar netemeinicia cheltuielilor de executare,iar instanța, prin sentința pronunțată, a anulat formele de executare silită fără să argumenteze care sunt motivele ce atrag nulitatea executării silite, în raport de dispozițiile art. 711 și următoarele c.pr.civ.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin sentința civilă nr.3414/4.05.2010 pronunțată de Judecătoria Tg-J. a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta M. Sevastița în contradictoriu cu pârâții N. E. și N. V., au fost obligați pârâții să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 97 mp teren și s-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul stabilit prin raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză.
La data de 14.03.2013 creditoarea M. Sevastița s-a adresat executorului judecătoresc E. M M. pentru punerea în executare a titlului executoriu, respectiv sentința civilă nr.3414/4.05.2010 pronunțată de Judecătoria Tg-J., iar prin somația din 28.03.2013 executorul judecătoresc i-a pus în vedere debitoarei N. E. să se conformeze dispozitivului titlului executoriu și să achite suma de 1900,10 lei reprezentând cheltuieli de executare .
Susținerea contestatoarei în sensul că a executat de bună-voie titlul executoriu prin faptul că a eliberat terenul ocupat din proprietatea reclamantei, susținere reținută și de instanță în motivarea sentinței, nu poate constitui motiv de anulare a formelor de executare silită.
Din înscrisurile de la dosar rezultă că reclamanta și-a retras gardul de pe proprietatea numitei M. Sevastița, după primirea somației, dar și aceasta este doar o executare parțială, deoarece titlul executoriu prevede, pe lângă revendicare și stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților. Ori, această operațiune presupune efectuarea de măsurători de către executorul judecătoresc, transpunerea în teren a aliniamentului stabilit de instanță, operațiune care nici nu putea fi realizată de către contestatoare.
Față de aceste considerente, tribunalul constată că în cauză nu s-au dovedit motive care să atragă anularea formelor de executare silită, astfel că în baza art. 480 C.pr.civ. va admite apelul pârâtei și va schimba sentința în sensul că va respinge contestația la executare .
În baza art. 453 c.pr.civ. intimata va fi obligată la plata către apelantă a sumei de 885 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond și în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta pârâtă M. Sevastița împotriva sentinței civile nr. 5449 din data de 08.07.2013 pronunțată de Judecătoria Tg.J. în dosar nr._ .
Schimbă sentința în sensul că respinge contestația la executare.
Obligă intimata la 885 lei cheltuieli de judecată, la fond și în apel către apelantă.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 05 Februarie 2014, la Tribunalul Gorj.
Președinte, M. A. C. | Judecător, D. F. T. | |
Grefier, C. B. |
Red.M.C./Tehnored.PL
Jud. fond N. A M
6ex/14 Februarie 2014
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 181/2014. Tribunalul GORJ | Fond funciar. Sentința nr. 3542/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
