Fond funciar. Decizia nr. 68/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 68/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 23-01-2014 în dosarul nr. 1904/263/2012
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE NR. 68
Ședința publică din data de 23 ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G.
Judecător N. U.
Judecător M. T.
Grefier Firuța Ș.
Pe rol fiind pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 16.01.2014 privind recursul declarat de recurenții pârâți S. D. L. și U. I. A. împotriva sentinței civile nr.1930/24.10.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.
Despre mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților s-a făcut vorbire în încheierea de amânare a pronunțării din data de 16.01.2014, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie civilă.
TRIBUNALUL
Asupra deciziei civile de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr._ /2013 reclamantele P. D. și M. E. au chemat în judecată pârâtul S. D. L. și intimatele C. L. de fond funciar Padeș și C. județeană de Fond Funciar Gorj, solicitând instanței constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._ din 24.07.1997, precum și a actelor premergătoare acestuia, emise pe numele autorului S. C. A. pentru suprafața de 5700 mp. teren ce se regăsește în tarlaua 203, parcelele_, cu vecinii la nord DJ 67, la est C. R., la sud B. S., la vest B. N..
În motivarea cererii au arătat reclamantele că sunt moștenitoarele defunctului C. D., respectiv fiice și stăpânesc terenul în litigiu în suprafață de 5700 mp. de peste 30 de ani, posesia fiind una neîntreruptă, publică și sub nume de proprietar, iar acest teren a aparținut tatălui lor, acesta fiind împroprietărit în baza Decretului 444 din 1953 și a Hotărârii Consiliului de Miniștri 3522/1953, așa cum rezultă din actul de proprietate depus la dosar.
Că, în mod nelegal cele două comisii au emis acte de proprietate autorului pârâtului, în situația în care, autorului lor deja i se emisese un act de proprietate pentru suprafața de 5700 mp., ele muncind terenul, fiecare câte jumătate din acest teren, achitând totodată și impozitul pentru acest teren.
Că, motivul de nulitate absolută îl reprezintă prev. art.III din Legea 169/1997, actele de proprietate emise în favoarea autorului pârâtului fiind lovite de nulitate absolută.
În drept și-au întemeiat cererea pe disp. legilor fondului funciar și ale Codului Civil.
La termenul de judecată din data de 04.10.2012 reclamantele au depus la dosarul cauzei o completare la acțiune, în sensul că, solicită a se constata și nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.1416 din 06.06.2012 de către BNP V. O. pentru suprafața de 5700 mp., solicitând totodată a constata că, reclamantele au dobândit terenul în litigiu prin uzucapiune.
A depus la dosarul cauzei în copie contract de vânzare –cumpărare imobiliară autentificat sub nr.1416 din 06.06.2012 de BNP O. V..
Prin încheierea de ședință din data de 07.02.2013 instanța a luat act că reclamantele nu timbrează capătul de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.1414 din 06.02.2012.
La data de 06.03.2013 în cauză a formulat cerere de intervenție în interes propriu P. M., prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._ din 24.07.1997, emis de C. Județeană de fond funciar Gorj, cu cheltuieli de judecată – fila 139 de la dosar. A atașat în copie înscrisurile de la filele 140-146.
La data de 13.03.2013, în cauză au formulat cerere de intervenție în interes propriu B. I. G., E. Gh. M. și N. N. D., prin care au solicitat să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._ din 24.07.1997, emis de C. Județeană de fond funciar Gorj, cu cheltuieli de judecată – fila 168,169,174 și 189 de la dosar.
Prin încheierea de ședință din data de 09.05.2013, instanța a respins cele patru cereri de intervenție în interes propriu formulate în cauză de P. M., B. I. G., E. Gh. M. și N. N. D., cu motivarea că, în cauză este vorba de o intervenție în interes propriu prev. de art.49 alin.2 C.proc.civ., intervenienții urmărind realizarea unui drept al lor care ar duce la tergiversarea soluționării cauzei, aceștia având posibilitatea să introducă acțiune separată fiecare pentru realizarea dreptului pretins.
În cauză expertiza tehnică a fost efectuată de expert L. I. G., iar asupra raportului de expertiză s-au formulat obiecțiuni, obiecțiuni asupra cărora s-a răspuns.
Prin sentința civilă nr.1930/24.10.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ a fost a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantele P. D. și M. E., ambele domiciliate în comuna Padeș, .. Gorj, în contradictoriu cu pârâtul S. D. L., domiciliat în Mun. Dr.Tr.S., ., ., ., jud. M. și intimatele C. L. de fond funciar Padeș și C. Județeană de Fond Funciar Gorj și pârâta U. I. A., dom. în Mun. Motru, Alea Piersicului, nr.2, ..1, ., jud. Gorj.
S-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._ din 24.07.1997 precum și a actelor premergătoare acestui titlu, pentru suprafața de 5700 mp. teren arabil situat în localitatea Padeș, jud. Gorj, tarlaua 203, parcela_ cu vecinii la N.- DJ 67, E.-C. R., S.-B. S., V.- B. N. emis pe numele autorului S. C. A..
A fost obligat pârâtul S. D. L. la 1302 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expertiză și onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamantele sunt moștenitoarele defunctului C. D., iar terenul în litigiu de 5700 mp. a fost stăpânit de autorul lor, iar după decesul acestuia de cele două reclamante.
Terenul respectiv a fost atribuit autorului reclamantelor printr-un act de proprietate emis în baza Decretului 444 din 1953 și HCM 3522/1953.
Motivul de nulitate absolută invocat de cele două reclamante este cel prev. de art.III din L.169/1997. Această lege a intrat în vigoare la data de 7.11.1997, însă a fost modificată și completată prin Legea 247/2005 iar titlul de proprietate emis pârâtului s-a făcut la data de 24.07.1997, astfel că dispozițiile acestei legi sunt aplicabile în cazul de față.
Cu toate acestea, analizând modalitatea în care a fost emis acest titlu de proprietate, instanța constatând și reținând că, autorul pârâtului a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată la nr.596 din 12.04.1995, prin care revine la o cerere anterioară înregistrată la nr.286 din 26.03.1991 trecută pe tabel la nr.16 și prin care solicită în temeiul Legii 18/1991 titlul de proprietate pentru terenurile care i se cuvin fără nominalizarea terenului din litigiu.
De asemenea s-a constatat că nu există un HCJ de validare, iar localitatea Padeș nu a fost cooperativizată, astfel că dispozițiile legii 18/1991 cel puțin în prima fază nu erau aplicabile în zonă, nu se putea întocmi proces verbal de punere în posesie și nici acorda titlu de proprietate.
S-a reținut că așa cum rezultă din adresa nr.944 din 04.03.2013 a Primăriei Padeș cererea fiind făcută în anul 1991 și reiterată în anul 1995 nu erau aplicabile dispozițiile Legilor 1/2000, 247/2005 sau alte legi pentru despăgubiri pentru terenurile luate de stat, că printr-o cerere ulterioară înregistrată la nr.2258 din 1998 după ce a fost emis titlul de proprietate, autorul S. C. A. a solicitat să i se elibereze o autorizație de înstrăinare a terenului invocând dispozițiile Legii 54/1998.
S-a mai reținut că pârâtul nu a putut prezenta la dosar vreun înscris din care să rezulte că trenurile revendicate și pt. care i s-a reconstituit dreptul de proprietate le-ar fi avut în proprietate autorul său. Actul de învoială nr.15 din 22.01.1947 prevede că, C.D. S. să culeagă fructele din delnița din Brusturi vecină cu F. S. și Z. O. aspect care nu poate fi reținut ca dovadă a proprietății, iar planul de situație și amplasare întocmit în anul 1973 nu oferă indiciile necesare pt. stabilirea exactă a terenului și nici nu poate reflecta un drept de proprietate.
Instanța a apreciat că în cauză sunt îndeplinite disp.art.III pct.1, lit.a, alin.2 ind.1 din L.169/1997, respectiv sunt lovite de nulitatea absolută actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite potrivit legii la astfel de reconstituiri sau constituiri. Pârâtul nefiind persoană îndreptățită la constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul care face obiectul litigiului.
Instanța are în vedere și răspunsul la obiectul nr.11 din concluziile raportului de expertiză prin care se precizează că, C. L. de Fond Funciar Padeș din punct de vedere tehnic a făcut mai multe greșeli, prin însăși faptul că a acordat un teren fără existența unei cereri, fără să întocmească o documentație așa cum prevăd disp.L.18/1991 pe care să o înainteze spre validare Comisiei Județene de Fond Funciar Gorj, nu există o astfel de HCJ, astfel că, cererea de constatare a nulității absolute a titlului de proprietate este justificată.
În baza art.274 C.pr.civ. pârâtul a fost obligat la cheltuieli de judecată în favoarea reclamanților.
Împotriva sentinței au declarat recurs recurenții pârâți S. D. L. și U. I. A. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului s-au invocat dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9 C.pr.civ., susținându-se în primul rând că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art.III din Legea.169/1997, având în vedere că emiterea titlului de proprietate a avut loc anterior intrării în vigoare a acestei legi.
S-a mai susținut că potrivit art.II alin. 2 din Legea 1/2000 drepturile dobândite conform Legii fondului Funciar nr.18/1991 pentru care au fost eliberate adeverințe de proprietate, proces verbal de punere în posesie sau titlu de proprietate rămânând valabile fără nici o altă confirmare.
S-a susținut nulitatea hotărârii întrucât nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și faptul că hotărârea este rezultatul unei greșite interpretări a probelor administrate.
A menționat că suprafața de 5000 mp potrivit raportului de expertiză nu a putut fi identificat prin raportare la actul de proprietate emis în baza Decretului nr.444/1953, apreciindu-se că nu s-a realizat o cercetare a fondului cauzei și că în mod greșit nu s-a încuviințat o nouă expertiză.
S-a mai susținut lipsa de interes a reclamantelor în constatarea nulității titlului de proprietate și a contractului de vânzare cumpărare.
Intimatele P. D. și M. E. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, invocând legitimitatea dreptului dedus judecății și incidența prevederilor art.III din Legea 169/1997.
În ședința publică din 16.01.2013 apărătorul reclamantului S. D. L. a depus la dosar cererile de reconstituire formulate de autorul S. C.A., precum și copia adresei nr._/19.02.1957 a Comitetului Executiv a Sfatului Popular Baia de A. prin care este încunoștințat S. A. că terenul solicitat prin reclamația adresată Sfatului Popular Regional C. a fost preluat de Sfatul Popular Comunal în baza HCM 308/1958, procesul verbal din 07.03.1948 pentru a se evalua și a se stabili impozitul succesoral asupra averii rămase de la autorul C. S., actul intitulat „învoială” din 22.01.1947.
Prin concluziile scrise, recurentul S. D. L. a invocat inadmisibilitatea acțiunii ce se circumscrie motivului de recurs prin care se invocă neincidența prevederilor art.III din Legea 169/1997, precum și faptul că reclamantele nu justifică interes, iar prin concluziile scrise formulate de U. I. A. s-a invocat calitatea sa de cumpărător de bună credință și faptul că cel de la care a cumpărat a făcut dovada deplină a proprietății.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, apreciază recursul ca fiind fondat în sensul celor ce urmează:
Prin acțiunea dedusă judecății reclamantele au solicitat constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate a titlului de proprietate nr._ din 24.07.1997, precum și a actelor premergătoare acestuia, emise pe numele autorului S. C. A. pentru suprafața de 5700 mp. teren ce se regăsește în tarlaua 203, parcelele_, cu vecinii la nord DJ 67, la est C. R., la sud B. S., la vest B. N., invocându-se în drept dispozițiile art.III din legea nr.169/1997, care statuează cu privire la nulitatea absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheieri actului juridic, a actelor emise cu încălcarea prevederilor Legii 18/1991, a Legii nr.1/_ și a Legii nr.169/1997 cu modificările și completările ulterioare și care la litera a vizează actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite potrivit legii la astfel de reconstituiri sau constituiri.
În raport de conținutul disp.art.III alin.1 din Legea 169/1997 rezultă că în cazurile de nulitate absolută sunt vizate și acte juridice încheiate și în baza Legii Fondului Funciar nr.18/1991 nemodificată, respectiv se poate constata nulitatea absolută a actelor de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate stabilit în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite potrivit Legii 18/1991 nemodificată, respectiv în speță legea în vigoare la data emiterii actelor de proprietate contestate.
Așadar nu intră în discuție inadmisibilitatea acțiunii pe temeiul invocat, însă instanța de fond trebuia să analizeze cu prioritate incidența acestor dispoziții prin raportare la alin. 2 al art.III din Legea nr.169/1997 și care reglementează categoria persoanelor care pot formula acțiuni în nulitate, condiționat de dovedirea interesului legitim.
Un aspect important în dovedirea interesului legitim este și cel legat de urmarea procedurii prevăzută de Legea 18/1991 chiar de către reclamanți, respectiv pentru situația în care acestora nu le-ar fi fost incidente dispozițiile legii fondului funciar la momentul intrării în vigoare a acestei legi, întrucât așa cum susțin aceștia terenurile au fost situate în zone necooperativizate, trebuia stabilită dacă calea legală a realizării dreptului reclamanților este cea a procedurii legii fondului funciar sau cea a de drept comun.
În contextul în care se analizează pe fond cererea dedusă judecății se constată că practic hotărârea nu este motivată în fapt și în drept, respectiv nu se face o analiză argumentată a probatoriului administrat în cauză, iar motivarea este contradictorie.
Astfel, se reține că la baza emiterii titlului de proprietate și a procesului verbal de punere în posesie, acte contestate, a fost cererea de reconstituire formulată, fiind de necontestat că autorului recurentului S. D. L. i-au fost preluate în baza Decretului 308/1953 de către stat terenurile.
Printr-o interpretare superficială a actului de proprietate de care s-a prevalat recurentul, instanța de fond a reținut că acesta nu a făcut dovada dreptului său de proprietate, făcând referire la mențiunea din cuprinsul actului referitoare la dreptul lui S. C.A. de a culege fructele din delnița din Brusturi, fără a observa că acest act de învoială a vizat doar o stabilire a modalității de culegere a fructelor între moștenitorii S. până la terminarea acțiunii de partaj aflată pe rolul Tribunalului M.-Secția I.
Așadar învoiala din 22.01.1947 este de natură a face și dovada dreptului de proprietate pentru terenurile cu privire la care s-au înțeles a împărți veniturile și care provin de la autorii pârâtului S. D. L..
În plus la dosar s-a depus în recurs și procesul verbal din 7 martie 1948 încheiat de reprezentantul Administrației Financiare în vederea constatări, evaluării și stabilirii impozitului succesoral de pe urma autorului C. S., constatându-se compunerea averii așa cum se enumeră în cuprinsul procesului verbal.
Concluzia la care ajunge instanța de fond în sensul că pârâții nu fac dovada dreptului de proprietate nu este susținută de nici o probă mai ales în condițiile în care prin obiectivele expertizei încuviințate în cauză nu s-a indicat expertului să stabilească dacă terenul în litigiu se regăsește în actele de proprietate ale autorului pârâtului S. D. L., ci expertul în prealabil face o referire la actul de învoială nr.15/1947 fără a trage vreo concluzie cu privire la dovedirea dreptului de proprietate de către pârât.
Obiectivele expertizei s-au axat pe individualizarea terenului din actul de împroprietărire a autorului C. D. și pe faptul dacă terenul în litigiu este inclus în titlul de proprietate emis pe numele defunctului S. A..
Așa cum este rezolvat obiectivul 1 al expertizei nu se poate deduce cu certitudine că terenul pentru care s-a solicitat anularea titlului de proprietate și a procesului verbal de punere în posesie emise autorului S. C.A. este identic cu cel cu care a fost împroprietărit autorul C. D..
Mai mult, terenul pentru care s-a întocmit actul de împroprietărire este menționat în punctul „La R.”, iar cel în litigiu în punctul „Brusturi”, fiind doar o simplă afirmație a părții reclamante că ar fi unul și același punct, fără alte dovezi.
Stabilirea cu certitudine a situației terenului în litigiu se impunea cu atât mai mult cu cât actele de proprietate emise în procedura legii fondului funciar după autorul S. A. au intrat în circuitul civil, terenul în litigiu fiind înstrăinat prin act autentic de vânzare cumpărare pârâtei U. I. A..
În contextul în care s-a susținut de către pârâtul S. D. L. că amplasamentul terenului cu care a fost împroprietărit autorul reclamantelor este situat în altă parte decât cel în litigiu era necesar a se avea în vedere și modul în care a fost stăpânit terenul în litigiu, ulterior emiterii titlului de proprietate și procesului verbal de punere în posesie asupra terenului reconstituit după autorul S. A..
Așadar expertiza efectuată în cauză nu susține concluzia instanței de fond legată de nedovedirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu de către pârâtul S. D. L., respectiv de dovedirea de către reclamanți fără echivoc a dreptului lor de proprietate asupra terenului în litigiu, soluția instanței de fond fiind nemotivată și bazată pe un probatoriu incomplet, aspect ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei.
Cu ocazia rejudecării se va analiza cu prioritate interesul legitim al formulării acțiunii deduse judecății de către reclamante și eventual chiar în vederea stabilirii acestui interes va fi administrată în cauză o nouă expertiză tehnică de specialitate care să stabilească în ce măsură terenul în litigiu se regăsește atât în actele de proprietate ale autorului reclamantelor cât și în cele ale autorilor pârâtului S. D. L., obiectivele urmând a fi stabilite și prin raportare la aspectele învederate în considerentele prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenții pârâți S. D. L. și U. I. A. împotriva sentinței civile nr.1930/24.10.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ .
Casează sentința și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 ianuarie 2014 la Tribunalul Gorj.
Președinte, M. G. | Judecător, N. U. | Judecător, M. T. |
Grefier, Firuța Ș. |
Red.M.G.
Tehnored.L.M.
Jf.C.I.
Ex.3/28 ianuarie 2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4797/2014. Tribunalul GORJ | Fond funciar. Decizia nr. 215/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
