Obligaţie de a face. Decizia nr. 127/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 127/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 13-02-2014 în dosarul nr. 1133/267/2013
Cod operator: 2443
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 127/2014
Ședința publică din 13 Februarie 2014
Completul compus din:
Președinte A. E. S.
Judecător V. N.
Grefier Firuța Ș.
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de apelanta-reclamantă G. M. împotriva sentinței civile nr. 1036 din 24.09.2013 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimatele C. L. de aplicare a Legii nr.18/1991 Săcelu și C. Județeană Gorj pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat T. F. pentru apelanta-reclamantă G. M., lipsă fiind reprezentanții legali ai intimatelor C. L. de aplicare a Legii nr. 18/1991 Săcelu și C. Județeană Gorj pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat s-a constatat apelul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul părții:
Avocat T. F. pentru apelanta-reclamantă a solicitat admiterea apelului, așa cum a fost formulat, schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii și capătului de cerere privind acordarea daunelor cominatorii, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Novaci la data de 06.06.2013 sub nr. dosar_, reclamanta G. M. a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța în contradictoriu cu intimatele C. L. de Fond Funciar Săcelu și C. Județeană de Fond Funciar Gorj, să fie obligată C. L. de Fond Funciar Săcelu să întocmească și să înainteze Comisiei Județene de Fond Funciar Gorj, documentația necesară în vederea eliberării titlului de proprietate pentru suprafețele de teren de 1,94 ha situate pe raza comunei Săcelu, județul Gorj.
În motivarea plângerii, s-a arătat că suprafața de 1,94 ha, validată, provine atât din testamentul autentificat sub nr. 26 din 19.01.1951 (1,05 ha) pe numele G. Gr. M., cât și din moștenirea pe care o are împreună cu surorile sale G. E., G. E. (decedată) și P. G. (decedată), de la mama lor G. M..
Că solicitarea de reconstituire a făcut obiectul cererii nr. 998/17.03.1991 înregistrată sub acest număr la Primăria Săcelu, iar suprafața de teren i-a fost validată prin HCJ nr. 25/15.10.1991.
Deși s-a adresat în nenumărate rânduri Comisiei Locale de Fond Funciar Săcelu, încă din anul 1991 pentru a i se reconstitui dreptul de proprietate, cât și prin cererea adresată Primăriei Săcelu la 28.03.1998, nu a fost pusă în posesie decât pe suprafața de 378 mp din suprafața de 500 mp situată în punctul Vatra Satului, teren dobândit prin testamentul arătat mai sus, fiindu-i eliberată adeverința parțială de proprietate nr.755 din 21.11.1996 și procesul -verbal de punere în posesie din data de 21.11.1996 (fără titlu de proprietate).
Că suprafețele de teren sunt libere și poate fi reconstituit dreptul de proprietate pe vechiul amplasament.
A solicitat obligarea Comisiei Locale de Fond Funciar Săcelu la plata sumei de 100 lei cu titlu de daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere.
În drept, au fost invocate dispozițiile Constituției României, dispozițiile CEDO și ale Legii Fondului Funciar.
Pentru dovada plângerii a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, martori și expertiză, dacă este cazul, depunând la dosar în copie, cartea de identitate, Testamentul autentificat sub nr.26 din 19.01.1951, sentința civilă nr.497/09.02.1961 pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului Gilort în dosarul nr.1837/1960, cereri înregistrate la Primăria Săcelu sub nr.998/17.03.1991 și din 28.03.1998, HCJ nr.25/15.10.1991, anexa de validare nr.7 poziția 11, adeverința parțială de proprietate nr.755/21.11.1996, procesul verbal de punere în posesie din data de 21.11.1996.
Prin încheierea de ședință din 03.09.2013, având în vedere proba cu înscrisuri solicitată reclamantă rin apărător, s-a dispus emiterea unei adrese către C. L. de Fond Funciar Săcelu pentru a comunica dacă a fost soluționată cererea de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată sub nr.998/17.03.1991, formulată de reclamantă ca moștenitoare a autoarei G. M., în caz afirmativ, să se comunice actele emise în procedura reconstituirii dreptului de proprietate, iar în caz negativ, să se indice motivele pentru care cererea nu a fost soluționată.
Prin adresa nr. 5454/20.09.2013, C. L. de Fond Funciar a comunei Săcelu a înaintat în copie HCJ nr. 25/1991 și tabelul nominal Anexa 7, adeverința parțială nr. 755/21.11.1996, proces- verbal din aceeași dată, schiță.
Prin sentința civilă nr. 1036 din 24.09.2013 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta G. M. în contradictoriu cu intimatele C. L. de Fond Funciar Săcelu și C. Județeană de Fond Funciar Gorj, a fost obligată C. L. de Fond Funciar Săcelu să întocmească și să înainteze Comisiei Județene de Fond Funciar Gorj documentația necesară în vederea eliberării titlului de proprietate moștenitorilor autoarei G. M. pentru întreaga suprafață validată prin HCJ Gorj nr.25/15.10.1991, a fost respins capătul de cerere privind daunele cominatorii.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin HCJ Gorj nr. 25/15.10.1991, a fost validată propunerea comisiei locale privind reconstituirea dreptului de proprietate față de moștenitorii autoarei G. M. conform tabelului Anexa 7, iar în baza HCJ nr. 25/1991 s-au eliberat reclamantei adeverința parțială de proprietate nr. 755/21.11.1996 și proces- verbal de punere în posesie de la aceeași dată, pentru o suprafață de 0,0378 ha.
Că, prin acțiunea de față, reclamanta G. M. a solicitat să fie obligată C. L. de Fond Funciar Săcelu să întocmească și să înainteze Comisiei Județene de Fond Funciar Gorj, documentația necesară în vederea eliberării titlului de proprietate pentru suprafețele de teren de 1,94 ha situate pe raza comunei Săcelu, județul Gorj, arătându-se că această suprafață provine atât din testamentul autentificat sub nr. 26 din 19.01.1951 (1,05 ha) pe numele G. Gr. M., cât și din moștenirea pe care o are împreună cu surorile sale G. E., G. E. (decedată) și P. G. (decedată), de la mama lor G. M..
De asemenea, s-a solicitat obligarea Comisiei Locale de aplicare a Legii Fondului Funciar Săcelu la plata sumei de 100 lei cu titlu de daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere.
Că,deși către C. L. s-a emis adresă pentru a comunica inclusiv motivele pentru care, până la această dată, nu s-a eliberat titlul de proprietate cu privire la întreaga suprafață validată, nu s-a primit răspuns sub acest aspect.
În drept, instanța a reținut că, potrivit art. 64 din Legea nr. 18/1991, în cazul în care comisia locală refuză punerea efectivă în posesie sau eliberarea titlului de proprietate, persoana nemulțumită poate face plângere la instanța în a cărei rază teritorială este situat terenul, sub sancțiunea condamnării primarului la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, în caz de refuz.
În speță, s-a constatat că până în prezent nu a fost finalizată procedura reconstituirii dreptului de proprietate, comisia locală nu și-a îndeplinit atribuțiile ce-i reveneau, respectiv nu a întocmit întreaga documentație și nu a înaintat-o comisiei județene în vederea emiterii titlului de proprietate pentru terenul validat prin HCJ Gorj nr. 25/1991, fiind întemeiată cererea privind obligarea comisiei locale la îndeplinirea acestor atribuții.
În ceea ce privește incidența dispozițiilor Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, instanța a reținut că aceasta este aplicabilă, potrivit art. 4, cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Că,potrivit art. 7 din Lege, până la întocmirea situației centralizatoare la nivel local, se suspendă emiterea hotărârilor de validare/invalidare de către comisiile județene de fond funciar sau, după caz, de către C. de Fond Funciar a Municipiului București, eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie de către comisiile locale de fond funciar, precum și orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar.
Or, instituind anumite termene dilatorii în care instituțiile abilitate au posibilitatea să efectueze anumite proceduri, conform dispozițiilor acestui act normativ, perioadă în care persoanele îndreptățite ar fi lipsite de posibilitatea de a-și soluționa dosarele de fond funciar prin intermediul instanței de judecată, se contravine chiar raționamentului Curții Europene a Drepturilor Omului care prin Hotărârea-pilot din 12.10.2010 în cauza A. ș.a. contra României a constatat încălcarea art. 6 par. 1 CEDO, care garantează oricărei persoane dreptul ca o instanță să se pronunțe asupra oricărei contestații referitoare la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil. Articolul consfințește astfel "dreptul la o instanță", cu privire la care dreptul de acces, și anume dreptul de a sesiza instanța în materie civilă, nu constituie decât unul dintre aspecte.
S-a reținut astfel, prin Hotărârea-pilot care a stat la baza adoptării actului normativ, că dreptul de acces la instanțe, recunoscut de art. 6 § 1 din Convenție, nu este absolut: el se pretează la limitări admise implicit deoarece, prin însăși natura sa, impune o reglementare de către stat. Statele contractante se bucură, în materie, de o anumită marjă de apreciere. Cu toate acestea, Curții îi revine obligația de a statua în ultimă instanță cu privire la respectarea cerințelor Convenției; ea trebuie să se convingă că limitările implementate nu restrâng accesul oferit individului într-un asemenea mod sau într-o asemenea măsură încât dreptul să fie încălcat în însăși substanța lui. În plus, o astfel de limitare nu este conformă cu art. 6 § 1 decât dacă urmărește un scop legitim și dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit.
În această privință, s-a reamintit faptul că scopul Convenției este să protejeze nu drepturi teoretice sau iluzorii, ci concrete și efective. Remarca este valabilă în special pentru dreptul de acces la instanțe, avându-se în vedere locul eminent pe care îl ocupă dreptul la un proces echitabil într-o societate democratică.
Pe de altă parte, având deja o hotărâre de validare dată de comisia județeană încă din anul 1991, imposibilitatea de a obține bunurile solicitate prin îngrădirea accesului la instanță poate constitui și o încălcare a dreptului recunoscut de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, care prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a amenzilor.
Că,în cauza V. împotriva României, nr. 75.951/01, §§ 30 - 49, 9 decembrie 2008, Curtea a apreciat că o decizie administrativă a autorității locale competente prin care i se recunoaște părții interesate un drept la reparație este suficientă pentru a crea un "interes patrimonial" apărat de art. 1 din Protocolul nr. 1 și că, prin urmare, neexecutarea unei astfel de decizii constituie o ingerință în sensul primei fraze din primul alineat al acestui articol (a se vedea și M. și G. R. împotriva României, nr. 15.851/06, §§ 20 - 22, 27 mai 2010).
Prin urmare, reținând aplicarea cu prioritate a principiilor Convenției în raport cu legislația internă, sub aspectul accesului la justiție și ocrotirea bunurilor dobândite, acțiunea reclamantei a fost admisă în parte, în sensul obligării Comisiei Locale de Fond Funciar Săcelu să întocmească și să înainteze Comisiei Județene de Fond Funciar Gorj, documentația necesară în vederea eliberării titlului de proprietate moștenitorilor autoarei G. M. pentru întreaga suprafață validată prin HCJ Gorj nr.25/15.10.1991 sub cel de-al doilea capăt de cerere, privind stabilirea unor daune cominatorii, acțiunea privindu-se a fi neîntemeiată, având în vedere instituirea, prin legea amintită mai sus, a unor proceduri și termene în care cererile să fie soluționate, în cazul nerespectării acestora partea având posibilitatea să se adreseze instanței.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat apel reclamanta G. M. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, apel prin care a solicitat schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii și capătului de cerere privind acordarea daunelor cominatorii.
În apelul formulat, apelanta-reclamantă a criticat sentința doar sub aspectul soluționării capătului de cerere privind acordarea daunelor cominatorii, arătând că în opinia sa, intimata C. L. de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Săcelu se află în culpă procesuală în condițiile în care până în prezent nu i-a întocmit documentația necesară în vederea eliberării titlului de proprietate pentru suprafața validată prin HCJ nr. 25/1991 și în consecință, se impunea obligarea acestei instituții la plata daunelor cominatorii care nu au un caracter reparator ci caracterul unei pedepse civile.
Totodată s-a invocat că reaua credință a intimatei pârâte rezultă și din răspunsul comunicat apelantei în care s-a menționat că nu figurează în registrul agricol al anilor 1959-1962 al satului Săcelu, cu toate că a depus odată cu cererea de reconstituire a dreptului de proprietate acte, inclusiv copia registrului agricol prin care a făcut dovada proprietății sale.
În drept, au fost invocate disp. art. 466 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă raportat la dispozițiile Legii nr. 18/1991.
În termenul prevăzut de art. 471 alin. 5 din Noul Cod de procedură civilă, intimata C. L. de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Săcelu a formulat întâmpinare la motivele de apel invocate de apelanta G. M. (fila 11 din dosar), prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală, arătând că prin formularea apelului reclamanta tergiversează punerea în aplicare a hotărârii judecătorești atacate, având în vedere că până la sfârșitul anului încetează suspendarea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 165/2013.
În drept au fost invocate dispozițiile Codului de procedură civilă, Legii nr. 18/1991, Legii nr. 165/2013 și HG 890/2005.
Apelanta reclamantă nu a formulat răspuns la întâmpinare în termenul prevăzut de art. XV pct. 4 din Legea nr. 2/2013.
Reanalizând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile, tribunalul reține că apelul este nefondat din următoarele considerente:
Prin cererea dedusă judecății, reclamanta G. M. a învestit instanța de judecată cu o acțiune de fond funciar prin care a solicitat să fie obligată C. L. de aplicare a Legii nr. 18/1991 Săcelu să întocmească și să înainteze Comisiei Județene Gorj pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, documentația în vederea eliberării titlului de proprietate pentru suprafața de 1,94 ha situată pe raza comunei Săcelu, județul Gorj, sub sancțiunea obligării acestei instituții la plata daunelor cominatorii în cuantum de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere.
Prin sentința apelată a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantă, a fost obligată C. L. de aplicare a Legii nr. 18/1991 Săcelu să întocmească și să înainteze Comisiei Județene Gorj pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, documentația în vederea eliberării titlului de proprietate pentru suprafața validată prin HCJ nr. 25/15.10.1991 și respins capătul de cerere privind daunele cominatorii.
Apelanta- reclamantă a criticat sentința doar sub aspectul capătului de cerere privind acordarea daunelor cominatorii și doar sub acest aspect va fi analizată sentința atacată.
Potrivit art. 64 din Legea nr. 18/1991, în cazul în care comisia locală refuză punerea efectivă în posesie sau eliberarea titlului de proprietate, persoana nemulțumită poate face plângere la instanța în a cărei rază teritorială este situat terenul, sub sancțiunea condamnării primarului la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere în caz de refuz.
Conform dispozițiilor menționate rezultă că cel obligat la plata daunelor cominatorii în cazul neîndeplinirii obligațiilor prevăzute de textul menționat, este primarul în calitate de președinte al comisiei locale de fond funciar, și nu această instituție
Se reține că în mod corect instanța de fond a respins capătul de cerere privind daunele cominatorii, având în vedere în primul rând că intimata C. L. de aplicare a Legii nr. 18/1991 Săcelu, în raport de disp. art. 64 din Legea nr. 18/1991 nu poate fi obligată la plata daunelor cominatorii, această sancțiune putând fii instituită doar în sarcina primarului ,în calitatea de președinte al comisiei locale de fond funciar și în al doilea rând că prin Legea nr. 165/2013 s-a instituit parcurgerea unor proceduri și termene privind finalizarea procedurii de retrocedare a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
Față de considerentele expuse se reține că instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a legii și în consecință ,în temeiul art. 480 alin 1 din Noul Cod de procedură civilă, urmează a fi respins apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta reclamantă G. M.-CNP_, domiciliată în Tg-J., ..1 bis, județul Gorj împotriva sentinței civile nr. 1036 din 24.09.2013 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimatele C. L. de aplicare a Legii nr. 18/1991 Săcelu, cu sediul în . și C. Județeană Gorj pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor ,cu sediul în Tg-J., județul Gorj.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 13.02.2014, la Tribunalul Gorj.
Președinte, A. E. S. | Judecător, V. N. | |
Grefier, Firuța Ș. |
Red. A.S./Tehnored.
Jud. fond RMF
5ex/ 20 Februarie 2014
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 225/2014. Tribunalul GORJ | Fond funciar. Hotărâre din 08-05-2014, Tribunalul GORJ → |
|---|
