Pretenţii. Hotărâre din 18-03-2014, Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 18-03-2014 în dosarul nr. 2899/263/2012
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 258/2014
Ședința publică din 18 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. R.
Judecător V. N.
Grefier L. P.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de apelanta pârâtă Societatea C. E. Oltenia S.A. împotriva sentinței civile nr. 2503 din 16.12.2013 pronunțată de Judecătoria Motru, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele reclamante S. M. și C. C..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic C. I. pentru apelanta pârâtă Societatea C. E. Oltenia S.A. și intimatele reclamante S. M. și C. C., fiind asistate de avocat G. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care consilier juridic C. I. pentru apelanta pârâtă Societatea C. E. Oltenia S.A a solicitat recalificarea căii de atac din apel în recurs, având în vedere că obiectul apelului este doar cu privire la revendicare, fiind incidente dispozițiile art. 2821 C.pr.civ.
Avocat G. C. pentru intimatele reclamante S. M. și C. C. apreciază că cererea nu este întemeiată întrucât cererea de chemare în judecată are trei capete de cerere, inclusiv obligație de a face.
Cu privire la cererea de recalificare a căii de atac din apel în recurs formulată de reprezentantul convențional al apelantei pârâte, tribunalul o respinge întrucât calificarea se face în funcție de obiectul de la fond și nu de petitul pe care partea îl individualizează în calea de atac, având în vedere că este formulat și capătul de cerere privind obligație de a face.
Nemaifiind cereri de formulat, înscrisuri de depus și probe de administrat s-a constatat apelul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul:
Consilier juridic C. I. pentru apelanta pârâtă Societatea C. E. Oltenia S.A a expus pe larg motivele invocate în cererea de apel, solicitând admiterea apelului în sensul modificării în parte a sentinței atacate prin respingerea în totalitate a cererii de chemare în judecată, cu acordarea cheltuielilor de judecată
Avocat G. C. pentru intimatele reclamante S. M. și C. C., depune la dosar concluzii scrise, solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond, conform motivelor expuse în concluziile scrise, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 2503 din 16.12.2013 pronunțată de Judecătoria Motru, în dosarul nr._ a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor invocată de pârâtă.
A fost respinsă excepția inadmisibilității introducerii cererii de chemare în judecată și excepția lipsei coparticipării procesuale active invocate de pârâtă.
A fost respinge excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă.
A fost admisă în parte acțiunea în revendicare formulată de reclamantele S. M., domiciliată în .. Gorj și Corâtu C., domiciliată în com. Țînțăreni, . în contradictoriu cu pârâta .”SA, cu sediul în mun. Tg-J., ., nr.5, jud. Gorj.
A fost obligată pârâta .”SA să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantelor suprafața de teren de 1026 m.p. identificată prin rapoartele de expertiză efectuate în cauză de expert L. M. și expert B. G..
A fost respinsă în rest cererea.
A fost obligată pârâta .”SA la plata către reclamanta S. M. a sumei de 1.450 lei cheltuieli de judecată, corespunzător pretențiilor admise.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr. dosar_ /2013, reclamantele S. M. și C. C. în contradictoriu cu pârâta . SA au solicitat obligarea pârâtei să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie un teren în suprafață de 1332 m.p. situat în Comuna Mătăsari, ., pct. Valea Largă, tarlaua 4, . la N-cu P. G., la S- cu B. M., la E- cu rest proprietate și la V- cu B. G., teren ce se regăsește în actul de donație autentificat sub nr. 1838/10.03.2003 la BNP Sivia B. și în C.F. a Comunei Mătăsari, nr. cadastral_ arătând că evaluează terenul revendicat, doar sub aspectul timbrajului, la suma de 5000 lei.; obligarea pârâtei să le plătească lipsa de folosință a terenului în suprafață de 1332 m.p. începând cu 1 septembrie 2009 la zi, pretenții pe care le estimează, doar sub aspectul timbrajului, la 1000 lei; obligarea pârâtei să readucă în circuitul agricol terenul în litigiu afectat de lucrările de excavare, sub sancțiunea unor daune interese în cuantum de 100 lei/fiecare zi de întârziere, începând cu data pronunțării sentinței și până la îndeplinirea efectivă a obligației; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantele au arătat că sunt proprietarele unui teren de 1332 m.p. situat în ., pct. Valea largă, tarlaua 4, parcea 636/1 învecinat la N-cu P. G., la S- cu B. M., la E- cu rest proprietate și la V- cu B. G., teren ce se regăsește în actul de donație autentificat sub nr. 4383/08.11.2011 la BNP Sivia B. și în C.F. a Comunei Mătăsari, nr. cadastral_. Că, din momentul intabulării dreptului de proprietate al reclamantelor la OCPI Gorj, acest drept a devenit opozabil erga omnes.
Că, fără acceptul reclamantelor și fără să negocieze în vreun fel cu acestea, pârâta, prin EMC Jilț a trecut în mod abuziv la excavarea lui, ceea ce constituie o gravă încălcare a prerogativelor dreptului de proprietate.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 20 și art. 41 din Constituția României, art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, art. 563 Cod Civil, art. 566 cod civil și art. 274 Cod pr. civilă.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor cu motivarea că titlul de proprietate care a stat la baza actului de donație autentificat sub nr. 1838/10.03.2003 a fost constatat nul de către instanță în cauza înregistrată sub nr._ și că niciuna dintre cele două reclamante nu au fost menționate în actul de donație respectiv ca având calitatea de donatari ai terenului în suprafață de 1332 m.p. situat în tarlaua 4, ., acesta fiind donat numitei Corățu M. și nu reclamantelor S. M. și Corățu C.. Pe fond, societatea pârâtă a solicitat respingerea acțiunii, arătând că nu ocupă terenul în litigiu.
Prin încheierea de ședință din 26.06.2013 instanța a unit excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor invocată de pârâtă, cu fondul.
În ședința publică din 27.11.2013 pârâta a formulat note de ședință în cuprinsul cărora a invocat excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune de trei ani, excepțiile inadmisibilității cererii de chemare în judecată și lipsei coparticipării active a tuturor proprietarilor terenului în litigiu, în temeiul art. 47 din codul de procedură civilă din 1865 și în raport de caracterul absolut, de fond și peremptoriu al acțiunii în revendicare.
Reclamantele la rândul lor au depus la dosar note de ședință prin care au solicitat respingerea excepțiilor invocate de pârâte și admiterea acțiunii.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat și reținut următoarele:
Reclamantele S. M. și C. C. au revendicat prin cererea de față o suprafață de teren de 1332 m.p. și au solicitat totodată contravaloarea lipsei de folosință a acestuia începând cu 01.09.2009 și obligarea pârâtei să readucă în circuitul agricol terenul în litigiu afectat de lucrări de excavare, sub sancțiunea de daune interese.
S-a reținut că dezlegarea pricinii de față presupune mai întâi stabilirea normei legale aplicabile având în vedere data intrării în vigoare a Codului civil și dispozițiile Legii 71/2011.
Cum, în speță este în discuție acțiunea în revendicare, au fost avute în vedere dispozițiile referitoare la legea aplicabilă efectelor viitoare ale altor situații juridice trecute.
Astfel, efectele viitoare ale altor situații juridice sunt guvernate ca regulă, de legea în vigoare la data săvârșirii ori producerii lor.
Această regulă se desprinde din dispozițiile art. 6 alin. 2 și 3 din Legea nr. 71/1991 precum și din interpretarea per a contrario a art. 6 alin. 6 Cod Civil. Acest din urmă articol instituie însă o derogare de la ultraactivitatea legii vechi, stabilind aplicabilitatea legii noi în privința efectelor viitoare ale situațiilor juridice trecute, în măsura în care acestea derivă din raporturile de proprietate, desigur, dacă aceste situații juridice subzistă după . legii noi. Așadar, pentru dezlegarea pricinii de față sunt aplicabile dispozițiile Noului Cod civil denumit în continuare „Cod civil”.
În temeiul art. 137 Cod pr. civilă, instanța s-a pronunțat cu prioritate asupra excepțiilor invocate de reclamantă.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor, instanța a reținut că, potrivit art. 112 pct.3 Cod pr. Civ, reclamantul trebuie să indice obiectul cererii, adică ceea ce pretinde, iar pct. 4 al aceluiași text cere arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea. Prin aceste elemente reclamantul justifică îndreptățirea sa de a introduce cererea împotriva pârâtului, deci calitatea procesuală activă și pasivă. Instanța este obligată să verifice atât calitatea procesuală activă cât și calitatea procesuală pasivă, deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății.
În speță, potrivit concluziilor expertului specialitatea topografie, terenul în litigiu se regăsește în actul de donație autentificat la BNP S. B. sub nr. 4383/11.08.2011.
Prin acest act de donație, T. E. dona fiicei sale S. M. și nepoatei sale de fiică Corățu C., reclamante în prezenta cauză, nuda proprietate a terenului în litigiu de 1332 m.p..
Acțiunea în revendicare este acțiunea prin care proprietarul neposesor cere restituirea lucrului și recunoașterea dreptului de proprietate de către posesorul neproprietar. Instanța a reținut astfel că, reclamantele au afirmat un drept de proprietate asupra terenului în litigiu, depunând totodată la dosar, în dovedire, o . acte, motiv pentru care instanța a apreciat că acestea și-au justificat calitatea procesuală activă în cauză. Prin urmare a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor invocată de pârâtă.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, instanța a reținut următoarele:
Art. 563 alin. 2 Cod civil prevede că „dreptul la acțiunea în revendicare este imprescriptibil, cu excepția cazurilor în care prin lege se dispune altfel”. Excepțiile vizează cazurile prevăzute de art. 572 Cod civil privind avulsiunea și dispozițiile art. 520 Cod pr civilă privind revendicarea imobilului adjudecat la licitație publică în cadrul procedurii de urmărire silită imobiliară, neaplicabile în speță.
Așadar, văzând că obiectul acțiunii de față îl constituie o acțiune în revendicare și reținând că textele legale menționate mai sus prevăd în mod expres imprescriptibilitatea unei astfel de acțiuni, instanța a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă.
Instanța a respins și excepțiile inadmisibilității introducerii acțiunii și lipsei coparticipării procesuale active invocate de asemenea de pârâtă și întemeiate pe dispozițiile art. 47 din Codul de pr. civilă privind coparticiparea procesuală facultativă. Din chiar formularea textului legal, respectiv „mai multe persoane pot fi împreună reclamante”, rezultă că acesta face referire la o coparticipare facultativă.
Văzând susținerile pârâtei în sensul că acțiunea nu a fost promovată de toți coproprietarii, instanța amintește că, potrivit art. 643 alin. 1 Cod civil, „fiecare coproprietar poate sta singur în justiție, indiferent de calitatea procesuală, în orice acțiune privitoare la coproprietate, inclusiv în cazul acțiunilor în revendicare ”. Este de menționat în același timp că reclamanta nu a înțeles să uzeze de prevederile aliniatului 3 al aceluiași articol.
Pe fondul cauzei, în ceea ce privește acțiunea în revendicare promovată de reclamantă, instanța a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 563 alin. 1 Cod civil, aplicabil în cauză acțiunii în revendicare, proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul.
Acțiunea în revendicare este acțiunea prin care proprietarul neposesor cerere restituirea lucrului și recunoașterea dreptului de proprietate de către posesorul neproprietar.
Instanța a reținut astfel că, pentru admisibilitatea unei cereri în revendicare este necesar ca reclamantul să facă dovada îndeplinirii cumulative a două condiții: dreptul de proprietate asupra bunului revendicat și ocupațiunea exercitată de către pârât.
Potrivit concluziilor ambelor rapoarte de expertiză efectuate în cauza de față, terenul în litigiu ocupat de pârâtă este în suprafață de 1026 m.p., din care suprafața de 285 m.p. este ocupată cu o platformă betonată și suprafața de 741 m.p. prin depunere de steril.
Expert specialitatea topografie, L. M., a concluzionat totodată că, terenul în litigiu se regăsește în actul de donație autentificat la BNP S. B. sub nr. 4383/11.08.2011 (fila 33), fiind înscris în cartea funciară. Prin acest act de donație, T. E. dona fiicei sale S. M. și nepoatei sale de fiică Corățu C., reclamante în cauză, nuda proprietate a terenului de 1332 m.p.. Expertul a mai stabilit că terenul în litigiu se regăsește și în actul de donație autentificat la BNP S. B. sub nr. 1838/10.03.2003 (fila 31) prin care T. E. donase terenul fiicei sale Corățu M., teren pe care aceasta din urmă l-a donat la rândul său, prin actul de donație autentificat la BNP B. S. sub nr. 3646/13.07.2011 (fila 98), mamei sale T. E. de la care îl primise.
La baza încheierii actului de donație din 2003 a stat titlul de proprietate nr._ emis în favoarea moștenitoarei defunctului T. Gh. I., respectiv T. E.. Prin sentința civilă nr. 2806/23.11.2011 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ (fila 29) definitivă și irevocabilă prin decizia Tribunalului Gorj nr. 916/09.04.2012, s-a dispus constatarea nulității absolute a acestui titlu de proprietate, fiind obligate pârâtele să emită un nou titlu de proprietate în favoarea tuturor moștenitorilor defunctului T. Gh. I.. La data de 28.01.2013, CJFF Gorj a emis titlul de proprietate nr._ în favoarea moștenitorilor autorului T. Gh. I., respectiv: T. E., T. N. I., T. N.C., T. N.G., Corățu N. M., P. N. F., S. N. M..
Instanța a constatat astfel că, cele trei donații încheiate cu privire la terenul în litigiu, s-au realizat înainte ca prin sentința menționată să fie anulat titlul de proprietate nr._/2003.
Așadar, atât timp cât nu s-a solicitat și nu s-a dispus revocarea sau nulitatea donațiilor, instanța a apreciat că reclamatele fac dovada proprietății terenului în litigiu, cu atât mai mult cu cât ulterior, s-a emis pentru terenul în litigiu titlul de proprietate nr._ în favoarea tuturor moștenitorilor, printre care și reclamanta S. M..
Expert L. M. a stabilit că terenul în litigiu se regăsește atât în titlul de proprietate emis în 2000 cât și în titlul de proprietate emis în anul 2013.
Față de considerentele arătate, reținând astfel că reclamantele au făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, că pârâtele nu au prezentat nici un act de proprietate privind acest teren, văzând și concluziile experților în sensul că terenul în suprafață de 1026 m.p. a fost ocupat de pârâtă în urmă cu 5-6 ani, instanța a admis în parte acțiunea în revendicare formulată de pârâtă, cu obligarea pârâtei de a lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1026 mp. identificată prin raportul de expertiză întocmit de experți.
În privința capătului de cerere privind obligarea pârâtei la contravaloarea lipsei de folosință a terenului pe 3 ani anteriori introducerii acțiunii la 31.08.2012, instanța a reținut că prin actul de donație autentificat la BNP S. B. sub nr. 4383/11.08.2011, T. E. dona fiicei sale S. M. și nepoatei sale de fiică Corățu C., nuda proprietate a terenului de 1332 m.p.. Prin urmare în temeiul acestui act de donație reclamantele nu pot exercita toate prerogativele dreptului de proprietate, respectiv, posesia, folosința și dispoziția, în speță interesând faptul că acestea nu au folosința terenului pentru a putea solicita contravaloarea lipsei lui de folosință.
În ceea ce o privește pe reclamanta S. M. mai este de menționat faptul că, aceasta a invocat în dovedirea dreptului de proprietate actul de donație și nu titlul de proprietate nr._, care oricum este emis ulterior introducerii acțiunii de față, în anul 2013.
Instanța a respins și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la redarea în circuitul agricol a suprafeței de teren în discuție, întrucât potrivit concluziilor expertului specialitatea agricultură, B. G., acest teren este afectat 100% și nu este posibilă ecologizarea și aducerea sa în starea inițială.
În baza art.276 cod procedură civilă a fost obligată pârâta să plătească reclamantei S. M. suma de 1450 lei, cheltuieli de judecată corespunzător pretențiilor admise reprezentând ½ din onorariul de a, taxă de timbru și onorarii experți.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Societatea C. E. Oltenia SA, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Susține recurenta că greșit prima instanță a reținut că suprafața de teren de 1026 mp din totalul de 1332 mp situată în tarlaua 4, . ocupată de aceasta. Deși experții tehnici - topograf și agricol - au stabilit că 285 mp sunt ocupați de o platformă betonată, iar 741 mp de o depunere de steril, apreciază că cei 741 mp reprezintă pășune, încât posesia și folosința nu sunt afectate, lucrările încetând în urmă cu 5 ani, iar potrivit susținerii reclamantelor din anul 2006.
Ca atare, apreciază că nu este adusă vreo atingere dreptului de proprietate la momentul actual.
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 C.p.civ. 1865.
Intimatele reclamante C. C. și S. M. au depus prin mandatar avocat concluzii scrise.
Calea de atac a fost calificată ca apel în condițiile în care între petitele cererii de chemare în judecată este înscrisă și obligația de a face.
Apelul nu este fondat pentru considerentele care urmează.
Acțiunea în revendicare imobiliară pentru admisibilitate presupune îndeplinirea cumulativă a două condiții deduse din reglementarea art. 563 C.civil, și anume: dreptul subiectiv de proprietate în persoana reclamantului și ocupațiunea ca stare de fapt exercitată de pârât.
În ceea ce privește dreptul de proprietate, acesta a fost probat cu actul de donație autentificat sub nr. 1838/2003 la BNP S. B., întabulat în CF a comunei Mătăsari sub nr. cadastral_.
Relativ la dreptul de proprietate, pârâta nu emite pretenții.
Motivul apelului este combaterea ocupațiunii invocate de reclamante.
Experții tehnici, topograf și agricol, au constatat că terenul a fost ocupat cu o platformă betonată pentru suprafața de 285 mp, iar pentru 741 mp s-a executat de către pârâtă depunerea de steril. În aceste condiții, instanța de apel constată că prin chiar cererea de apel recunoaște ocuparea terenului reclamantelor în urmă cu 5 ani, dar se neagă existența actuală a efectelor acestei ocupațiuni prin nedesfășurarea de activități miniere asupra bunului în litigiu. Or, faptul că prin creșterea de vegetație, după cum a dezvoltat apelanta motivul de apel cu ocazia cuvântului pe fond, nu s-ar fi afectat categoria terenului, aceea de pășune, nu poate fi primită ca o apărare pertinentă. Depozitarea de steril pe terenul proprietatea unui terț chiar în lipsa unei activități specifice miniere nu exonerează pârâta de obligația de a respecta dreptul proprietarului de a se folosi de bunul său potrivit destinației pe care i-a dat-o. Singurul care poate aduce modificările dorite bunului pe care îl are în proprietate, în limitele legale, este titularul dreptului. Totodată, sintagma folosită de legiuitor în art. 555 C.civil, anume că proprietarul dispune de bunul său presupune și dispunerea materială asupra lucrului, care trebuie să fie în forma dorită de proprietar și destinația dată anterior ocupațiunii, în scopul păstrării valorii acestuia chiar și numai în raport de dorința proprietarului.
Pe cale de consecință, fiind dovedite cele două condiții ale acțiunii în revendicare, corect prima instanță a admis acțiunea reclamantelor, încât în baza art. 296 C.p.civ. raportat la art. 563 C.civil se va respinge apelul ca nefondat.
Față de soluția asupra fondului apelului, în temeiul art. 274 alin.1 C.p.civ.1865, va fi obligată apelanta la plata cheltuielilor de judecată către intimați, constând în onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta pârâtă Societatea C. E. Oltenia S.A. cu sediul în Tg-J., ., nr.5, jud. Gorj împotriva sentinței civile nr. 2503 din 16.12.2013 pronunțată de Judecătoria Motru, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele reclamante S. M. domiciliată în comuna Ciuperceni, .. Gorj și C. C., domiciliată în comuna Țînțăreni, . ca nefondat.
Obligă apelantul la plata a 620 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică din 18.03.2014 la Tribunalul Gorj.
Președinte, G. R. | Judecător, V. N. | |
Grefier, L. P. |
Red R.Gh.
20 Martie 2014
Thn. . ex.
Jud. fond M.M T.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 594/2014. Tribunalul GORJ | Obligaţie de a face. Sentința nr. 409/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
