Pensie întreţinere. Sentința nr. 1181/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1181/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 25-11-2014 în dosarul nr. 86/263/2014
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1312/2014
Ședința publică de la 25 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. B.
Judecător V. N.
Grefier E. C.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de apelantul pârât I. V. împotriva sentinței civile nr.1181/03.07.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă I. C. I..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul pârât I. V. și intimata reclamantă I. C. I., asistată de avocat Arbagic A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care constatând apelul în stare de judecată s-a acordat cuvântul:
Apelantul pârât I. V. a solicitat admiterea apelului in sensul modificarii sentintei cu privire la stabilirea domiciliului celor doua minore, sau in subsidiar doar cu privire la minora I. M. A. V..
Avocat Arbagic A. pentru intimata reclamantă I. C. I. a solicitat respingerea apelului ca nefundat.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr. dosar _ , reclamanta I. C. I. a chemat în judecată pârâtul I. V., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a minorelor I. M. - A.- V., născută la o6.10.2009 și I. R. – C., născută la 22.09.2004, obligarea pârâtului să-i restituie suma de 66 lei reprezentând complementara pentru cele două minore pe care acesta o ridică de la Primăria . asemenea să fie îndreptățită în continuare să o ridice reclamanta, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este căsătorită cu pârâtul, iar din căsătoria lor au rezultat minorele I. M. - A.- V., născută la o6.10.2009 și I. R. – C., născută la 22.09.2004, aflate în stare de nevoie .
Că, sunt despărțiți în fapt de aproximativ o lună de zile datorită comportamentului neadecvat al pârâtului, fiind nevoită să-și i-a fetițele și să se mute la părinții săi în localitatea Menții din Dos, jud. Gorj .
Că, pârâtul din rea voință nu contribuie la întreținerea minorelor, iar veniturile pe care le realizează reclamanta sunt sub salariul minim pe economie, astfel că solicită obligarea acestuia la plata unei pensii de întreținere în favoarea celor două minore.
A mai arătat reclamanta că pârâtul este angajat la . Turceni, unitate de la care urmează a se solicita relații cu privire la veniturile nete realizate de pârât .
Că, solicită obligarea pârâtului la 1/3 din veniturile realizate având în vedere faptul că acesta realizează un venit mai mare decât cel minim pe economie, urmând ca în funcție de posibilități celelalte cheltuieli să le asigure personal.
În drept, cererea nu a fost motivată.
La data de 03.04.2014, pârâtul a depus la dosarul cauzei cerere reconvențională prin care a solicitat desfacerea căsătoriei încheiată între părți la data de 27.07.2004 și înregistrată sub nr. 10, revenirea reclamantei la numele avut anterior căsătoriei, respectiv acela de ,, B.”, stabilirea domiciliului minorelor I. M. A. V. și I. R. – C. la domiciliul tatălui pârât, exercitarea autorității părintești de către ambii părinți, obligarea reclamantei pârâte reconvențional la plata unei pensii de întreținere, iar în cazul în care nu va fi admis capătul de cerere privind stabilirea domiciliului celor două minore la tatăl pârât – reclamant reconvențional să fie stabilit doar domiciliul minorei I. M. A. V. la domiciliul său, iar cheltuielile privind creșterea și întreținerea minorelor să fie compensate.
În motivarea cererii reconvenționale, pârâtul – reclamant reconvențional a arătat că s-a căsătorit cu reclamanta – pârâtă reconvențional din dorința de a întemeia o familie bazată pe relații de dragoste, înțelegere, respect reciproc și sprijin .
Că, din căsătorie au rezultat minorele I. M. - A.- V., născută la o6.10.2009 și I. R. – C., născută la 22.09.2004.
Că, datorită comportamentului reclamantei – pârâte reconvențional care genera certuri din ce în ce mai des pe motive de gelozie excesivă, dese ori spunând că ar avea relații extraconjugale cu sora ei, respectiv cumnata sa sau cu o cuscră, relațiile dintre părți s-au răcit.
Că, deseori din diferite pretexte, aceasta lua minorele și pleca la părinții săi, iar la data de 18.12.2013 a plecat cu cele două minore și nu s-a mai întors .
A mai arătat pârâtul – reclamant reconvențional că este foarte atașat de minore, astfel că solicită ca domiciliul acestora să fie stabilit la el .
Că, reclamanta – pârâtă reconvențional s-a exprimat că nu are posibilități materiale să întrețină cele două minore și pensia de întreținere pe care o să i-o acorde nu o să fie suficientă, astfel că își va vinde corpul .
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 209 C. proc. civ., art. 373 lit.b, 383 pct.3, 396 și 397 din Codul civil.
În virtutea rolului activ consfințit de dispozițiile art. 22 C.proc. civ. instanța a solicitat angajatorului pârâtului să comunice veniturile nete cu caracter permanent pe ultimele 6 luni, defalcate pe fiecare lună și a dispus efectuarea în cauză a unei anchete psihosociale la domiciliul părților.
La termenul din data de 08.05.2014 s-a luat un interogatoriu comun părților, consemnat în scris și atașat la dosar, fila 34, prin care au arătat că sunt de acord cu desfacerea căsătoriei.
Prin sentința civilă nr.1181/03.07.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ a fost admisă în parte cererea principală formulată de reclamanta I. C. I., dom. în comuna B., ., Județul Gorj și adresa în vederea comunicării actelor de procedură în localitatea Menții din Dos, Județul Gorj, în contradictoriu cu pârâtul I. V., domiciliat în comuna B., ., Județul Gorj.
A fost obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorelor I. M. - A.- V., născută la 06.10.2009 și I. R. – C., născută la 22.09.2004, în cuantum de 123,61 lei/lunar pentru fiecare minoră începând cu data introducerii acțiunii, respectiv 17.01.2014 și până la intervenirea unei cauze legale de încetare sau modificare a obligației.
A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la restituirea sumei de 66 lei, reprezentând complementara minorelor.
A fost admisă în parte cererea reconvențională .
S-a dispus desfacerea căsătoriei părților încheiată la data de 27.07.2004 și înregistrată sub nr. 10/27.07.2004, prin acordul părților.
S-a dispus revenirea pârâtei reconvențional la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, acela de „B.”.
S-a dispus exercitarea autorității părintești de către ambii părinți .
A fost respinsă cererea de obligare a reclamantei – pârâte reconvențional la plata pensiei de întreținere .
A fost stabilit domiciliul minorelor I. M. - A.- V., născută la 06.10.2009 și I. R. – C., născută la 22.09.2004 la domiciliul mamei reclamante – pârâtă reconvențional situat în comuna B., ., Județul Gorj.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că din certificatul de căsătorie a rezultat că părțile s-au căsătorit la data de 27.07.2004, din căsătoria acestora rezultând minorele I. M. - A.- V., născută la 06.10.2009 și I. R. – C., născută la 22.09.2004.
Instanța a fost sesizată de către reclamantă cu o cerere având ca obiect stabilirea în sarcina pârâtului a unei pensii de întreținere în favoarea minorelor I. M. A. V. și I. R. – C., precum și obligarea pârâtului să-i restituie suma de 66 lei reprezentând complementara pentru cele două minore pe care acesta o ridică de la Primăria . cadrul căreia pârâtul a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat desfacerea căsătoriei încheiată între părți la data de 27.07.2004 și înregistrată sub nr. 10, revenirea reclamantei la numele avut anterior căsătoriei, respectiv acela de ,, B.”, stabilirea domiciliului minorelor I. M. A. V. și I. R. – C. la domiciliul tatălui pârât, exercitarea autorității părintești de către ambii părinți, obligarea reclamantei pârâte reconvențional la plata unei pensii de întreținere, iar în cazul în care nu va fi admis capătul de cerere privind stabilirea domiciliului celor două minore la tatăl pârât – reclamant reconvențional să fie stabilit doar domiciliul minorei I. M. A. V. la domiciliul său, iar cheltuielile privind creșterea și întreținerea minorelor să fie compensate.
Cu privire la desfacerea căsătoriei prin divorț, instanța a reținut că la interogatoriul luat în ședința publică din data de 08.05.2014, părțile au arătat că sunt de acord cu desfacerea căsătoriei.
Potrivit art.373 litera a din Codul civil divorțul poate avea loc prin acordul soților, la cererea ambilor soți sau a unuia dintre soți acceptată de celălalt soț. De asemenea conform art.374 cod civil divorțul prin acordul soților poate fi pronunțat indiferent de durata căsătoriei și indiferent dacă există sau nu copii minori rezultați din căsătorie.
În speță, cererea de divorț a fost formulată de către pârâtul – reclamant reconvențional și a fost acceptată de reclamanta – pârâtă reconvențional.
În aceste condiții, instanța a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 373 litera a din Codul civil, astfel că s-a dispus desfacerea căsătoriei părților în baza acordului lor.
De asemenea, având în vedere solicitarea pârâtului –reclamant reconvențional și ținând cont de prevederile 383 alineat 3 cod civil, instanța a dispus ca reclamanta – pârâtă reconvențional să revină la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, respectiv „B.”.
Potrivit art. 396 din noul Cod Civil, instanța de tutelă hotărăște, odată cu pronunțarea divorțului asupra raportului între părinții divorțați și copii lor minori, ținând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum și, dacă este cazul, de învoiala părinților, pe care îi ascultă, dispozițiile art. 264 cod civil care prevăd obligativitatea ascultării copilului care a împlinit 10 ani fiind aplicabilă. De asemenea, conform art.397 din noul Cod Civil, după divorț autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel.
În speță, neexistând la dosar eventuale probe care să impună exercitarea autorității părintești doar de către unul de părinții celor două minore, instanța a stabilit ca exercitarea autorității părintești să se realizeze de către ambii părinți ai celor două minore.
În privința locuinței minorelor, instanța a reținut că, potrivit art. 400 din Codul Civil, în lipsa înțelegerii dintre părinți, sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanța de tutelă stabilește, odată cu pronunțarea divorțului, locuința copilului minor la părintele cu care locuiește în mod statornic, astfel, instanța apreciază că în situația în care se pune problema stabilirii locuinței minorului trebuie să se aibă în vedere condițiile care în ansamblu determină stabilirea locuinței minorului unuia dintre părinți și care își găsește justificarea și poate fi luată numai atunci când se stabilește că interesele minorului o cer, adică numai când părintele în a cărui îngrijire se află nu-i mai poate asigura condițiile necesare pentru o dezvoltare corespunzătoare.
La stabilirea locuinței copiilor trebuie să se țină seama de interesul lor, care urmează a se determina prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere, cum sunt vârsta minorului, conduita morală a fiecărui părinte, gradul de atașament față de copil, situația lor materială, posibilitățile concrete de a se ocupa efectiv de minor, precum și afecțiunea manifestată de acesta față de unul sau altul dintre părinți.
Aceste împrejurări, fără a fi determinante prin ele însele, sunt lăsate la aprecierea instanței pentru a conchide, în raport cu ansamblul criteriilor respective, morale și materiale, care dintre părinți poate oferi condiții mai bune pentru creșterea și educarea copilului.
Potrivit noilor reglementări cuprinse în legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului în art.2 din lege se menționează că orice reglementări adoptate în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului.
Astfel, potrivit legii copilul are dreptul să crească alături de părinții săi, ambii părinți fiind responsabili pentru creșterea și educarea copiilor lor.
In măsura în care însă există neînțelegeri între părinți, instanța judecătorească trebuie să se pronunțe cu privire la exercitarea acestor drepturi și îndeplinirea obligațiilor părintești, considerându-se necesară măsura în primul rând în interesul superior al minorului.
In consecință, interesul superior al copilului în accepțiunea Legii nr. 272/2004 și care se regăsește în egală măsură în Codul Civil se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică și morală normală la un echilibru socio-afectiv, la viața de familie drept afirmat și prin art.8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Așa fiind în această analiză ,acolo unde interesele părinților sunt în conflict drepturile și interesele prioritare ale copilului trebuie să fie promovate de disp.art.8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ,drepturi de care trebuie să beneficieze nu doar părinții ci și copilul.
În consecință așa cum rezultă din referatul întocmit de către Autoritatea Tutelară de la domiciliul reclamantului și al pârâtei și în raport de probele administrate în cauză, respectiv în raport de răspunsurile minorei I. R. C. date în camera de consiliu și declarația martorilor audiați, instanța în conformitate cu dispoz art.403 din noul cod civil, a stabilit domiciliul minorelor I. M. - A.- V., născută la 06.10.2009 și I. R. – C., născută la 22.09.2004 la domiciliul mamei reclamante – pârâtă reconvențional situat în com. B., ., Jud. Gorj.
În privința obligației de întreținere, instanța a reținut că, potrivit art. 402 cod civil, instanța de tutelă, prin hotărârea de divorț stabilește contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor.
Art. 499 alin.1 cod civil prevede că, tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională.
În privința modalității de executare a obligației de întreținere aceasta se execută, conform art. 530 din codul civil, în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională. Dacă obligația de întreținere nu se execută de bună voie, în natură, instanța de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreținere stabilită în bani.
Instanța, la stabilirea pensiei de întreținere în favoarea celor două minore rezultate din căsătoria părților a avut în vedere faptul că pârâtul – reclamant reconvențional este încadrat în muncă la . Turceni .
Împotriva sentinței a declara apel apelantul pârât I. V., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând modificarea sentinței cu privire la stabilirea domiciliului celor doua minore la apelantul parat, iar in subsidiar doar a minorei I. M.-A. V..
In motivare a aratat ca reclamanta nu si-a sustinut cererea si nu a facut nicio aparare, ca cele doua minore au fost crescute de familia apelantului, astfel incat apreciaza ca schimbarea mediului in care aufost crescute dauneaza dezvoltarii fizice si pshice a minorelor.
Mai arata ca intimata –reclamanta are un comportament imoral, ca nu are posibilitati materiale pentru a creste minorelre in afara de pensia de intretinere, ca instanta de fond a analizat trunchiat probele, astfel incat echilibrul socio-afectiv al minorelor este pus in pericol daca se mentine solutia primei instante.
Tribunalul, analizand apelul declarat, prin prisma motivelor de apel invocate, constata ca acesta este nefundat pentru considerentele ce succed:
In mod corect prima instanta a admis cererea principala si a respins cererea reconventionala, facand o atenta analiza a probelor administrate prin prisma interesului superior al minorelor si nu o analiza trunchiata astfel cum afirma apelantul.
Astfel, din referatul de ancheta sociala reiese ca intimata locuieste cu fratele acesteia si nepotul sau, prescolar, si cele doua fiice ale acesteia . din 2 camere, dotate cu cele necesare unui trai decent, sala si bucatarie, ca este ajutata de fratele sau in gospodarie, dar si ca apelantul nu contribuie cu nimic la cresterea minorelor. Mai mult reiese cu certitudine ca minorele sunt atasate de intimata si ca dorinta acestora este sa locuiasca cu mama.
Apelantul parat nu a reusit sa faca dovada contrara celor retinute mai sus, neadministrand nicio proba din care a rezulte ca interesul minorelor este sa locuiasca la el. Din contra, minora I. R. a declarat cu ocazia audierii ca apelantul a lovit-o si ca nu doreste sa locuiasca cu acesta, mai mult ca nu vrea sa fie despartita de sora sa mai mica. Din probele administrate reiese ca cele doua minore sunt ingrijite bine de mama lor si de bunica materna, ca cea mare frecventeaza cursurile scolare, iar cea mica este inscrisa la gradinita, nefiind adus nici un argument care sa determine o alta solutie decat cea adoptata de prima instanta.
Unul din principiile fundamentale impuse de Legea 272/2004 este acela al menținerii fratilor impreuna, tribunalul apreciind ca solutia primei instante cu privire la stabilirea locuintei ambelor minore la intimata-reclamanta corespunde cel mai bine principiului respectarii interesului superior al minorelor. Tribunalul va tine seama de nevoile fizice, emotionale si psihologice ale copiilor, de aspectul ca nu reiese din probatoriu ca schimbarea mediului le-a produs modificari in comportament, dar si de natura si stabilitatea relatieie dintre minore, dar si bunicii materni si unchiul acestora, cu care locuiesc, fiind evidenta legatura de atasament dezvoltata intre aceste persoane.
In acest sens, pentru considerentele expuse tribunalul va respinge apelul ca nefondat, instanta de fond pronuntand o sentinta legala si temeinica, stabilind situatia de fapt, cu aplicarea corespunzatoare a legii, astfel ca vazand si dispozitiile art. 480 cpciv
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul civil formulat de apelantul pârât I. V. domiciliat în comuna B., ., Județul Gorj împotriva sentinței civile nr.1181/03.07.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă I. C. I., domiciliată în comuna B., ., Județul Gorj ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi,25.11.2014, la Tribunalul Gorj.
Președinte, D. B. | Judecător, V. N. | |
Grefier, E. C. |
Red D.B.
28 Noiembrie 2014
Thn. .
Jud fond P. D.O.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Hotărâre... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
