Fond funciar. Decizia nr. 365/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 365/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 11-04-2014 în dosarul nr. 1503/95/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr.365
Ședința publică din 11 aprilie 2014
Completul compus din:
Președinte N. B.
Judecător V. B.
Grefier E. C.
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare formulată de contestatorii T. A. și T. V. împotriva deciziei civile nr.230/10.03.2014 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimatele V. M., C. L. Scoarța de aplicare a Legii 18/1991 și C. Județeană Gorj pentru aplicarea legii 18/1991.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatorul T. A., asistat de avocat C. M., avocat C. M., pentru contestatoarea T. V. și intimata V. M., asistată de avocat B. M., lipsind contestatoarea T. V. și reprezentanții intimatelor C. L. Scoarța pentru aplicarea legii 18/1991 și C. Județeană Gorj pentru aplicarea legii 18/1991.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a arătat că prin serviciul registratură al instanței s-a depus la dosar la data de 7.04.2014 întâmpinare de către intimata V. M., un exemplar al acesteia fiind comunicat contestatorului T. A.. Avocat B. M., pentru intimata V. M., a depus la dosarul cauzei împuternicirea avocațială și chitanța de plată a onorariului de avocat și, având în vedere precizarea reprezentantului contestatorilor că nu solicită acordarea unui termen de judecată pentru observarea întâmpinării și nu mai are alte cereri de formulat, cauza fiind în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părților.
Avocat C. M., pentru T. A. și T. V., a solicitat admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată, anularea deciziei pronunțată de instanța de recurs și rejudecarea recursului. A precizat că cererea se întemeiază pe dispozițiile art.503 C.pr.civ, iar eroarea despre care vorbește legiuitorul vizează faptul că instanța de recurs nu a avut în vedere că pentru aceeași suprafață de teren s-au eliberat două adeverințe de proprietate și s-a pronunțat o hotărâre a comisiei județene pentru autorul comun al părților și există formulată cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru autorul comun formulată de acesta în anul 1991, neexistând pe de altă parte o altă constituire sau reconstituire care să vizeze exclusiv intimata V. M.. S-a mai menționat că o altă eroare materială a instanței de recurs vizează faptul că există o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care a fost obligat organul local Scoarța la întocmirea și înaintarea documentației premergătoare pentru aceeași suprafață de teren pentru considerentul că aceasta provine de la autorul comun.
Avocat B. M., pentru intimata V. M., a solicitat respingerea contestației în anulare, cu motivarea că în speță nu sunt incidente dispozițiile art.503 C.pr.civ, iar în cadrul prezentei căi extraordinare de atac sunt practic reiterate motivele de apel care au fost analizate și soluționate prin decizia a cărei anulare se solicită. S-a mai arătat că cei doi contestatori nu au îndeplinit condițiile prevăzute de lege pentru reconstituirea dreptului de proprietate, căci nu au formulat o asemenea cerere, solicitând obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra contestației în anulare de față.
Prin sentința civilă nr.2751 din 20.11.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei V. M. excepție invocată de această pârâtă, a fost respinsă acțiunea precizată, formulată de reclamanții T. A. și T. V., în contradictoriu cu pârâtele V. M., C. L. de Fond Funciar Scoarța și C. Județeană de Fond Funciar Gorj.
Au fost obligați reclamanții să plătească pârâtei V. M. suma de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța, în conformitate cu dispozițiile art.248 Cod de procedură civilă a soluționat cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei V. M.. A arătat în acest sens că potrivit testamentului autentificat sub nr.1332/21.03.1997, testatoarea U. E. a înțeles ca prin acest act să o instituie legatară universală pe pârâta V. M., astfel că aceasta din urmă în calitate de beneficiar al legatului are vocație la întreaga universalitate a bunurilor testatorului.
În consecință, pârâta având calitatea de unic moștenitor al autoarei U. E. (moștenitor testamentar) a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de această pârâtă.
Referitor la fondul cauzei, s-a reținut că prin cererea de reconstituire formulată în anul 1991 reclamantul T. A. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile ce provin de la autorii T. D. și T. M..
Prin cererea de reconstituire nr.4774/18.03.1991 autoarea U. E. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru patru parcele de teren în suprafață totală de 1,42 ha și terenul cu suprafața de 15 ari situat în punctul Siliștea casei.
Prin cererea de reconstituire nr.4761/18.03.1991 numitul T. S. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,70 ha teren arabil situat în punctul Botești, 0,50 ha teren arabil situat în punctul L. Budieni și 3 ari vie situat în punctul Tălpești.
Din înscrisurile și relațiile comunicate de pârâta C. L. de Fond Funciar Scoarța a rezultat că cele trei cereri menționate anterior au fost validate prin Hotărârea Comisiei Județene 11/1991, anexa 1, poziția nr. 32, anexă în care au fost menționați atât cei trei moștenitori solicitanți, cât și reclamanta T. V., fiica autorului T. S., respectiv nepoata de fiu a autorului T. D., deși reclamanta sau autorul acesteia nu au formulat cerere de reconstituire.
S-a menționat că nu au fost depuse alte acte în susținerea cererilor de reconstituire formulate, iar validarea dreptului de proprietate s-a făcut în baza rolului agricol avându-l ca titular de rol pe autorul T. D. .
La rolul agricol din perioada 1959-1962, autor de rol T. D., figurau înscrise următoarele terenuri,în suprafață totală de 2.02 ha: H. 1,00 ha arabil”,”Dănărici 0,75 ha arabil”,” Dealul Piștești 0,25 ha vie”.”Zlaști 0,10 ha fânețe” și „Botești 0,12 ha pășuni.
Din suprafața totală a fost validată doar suprafața de 1,92 ha, pârâta C. L. de Fond Funciar susținând că au fost validate doar terenurile din extravilan, nu și cele din intravilan, în acest sens fiind și tabelul nominal de la filele 103-104 .
Numitul T. S. a fost validat și separat cu suprafața de 0,65 ha teren agricol pe care acesta le-a deținut ca titular de rol.
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 472/22.11.1974, a actelor de stare civilă depuse la dosar și a susținerilor părților, reclamanții și pârâta V. M. au calitatea de moștenitori ai autorului T. D., iar de pe urma acestui autor a rămas un imobil casă de locuit, menționându-se că terenul aferent casei de locuit este al soției supraviețuitoare T. M., fiind moștenit de aceasta de la părinți.
Conform contractului de întreținere autentificat sub nr. 859/14.11.1981, autoarea T. M. a înstrăinat autoarei U. E. cota de ¾ din imobilul casă de locuit înscris în certificatul de moștenitor nr.472/1974, menționându-se că terenul aferent construcției în suprafață de 186 mp( aferent cotei înstrăinate) trece în proprietatea statului.
Pârâta C. L. de Fond Funciar Scoarța a precizat că terenul cu suprafața de 1320 mp înscris în adeverința nr. 2401/15.05.1995 în adeverința nr. 83/25.10.2012 și în procesul-verbal de punere în posesie din data de 25.10.2012 este teren aferent construcției, fiind înscris în certificatul de moștenitor nr. 472/1994, însă nu a fost înscris în rolul agricol al autorului T. D., nefiind validat prin Hotărârea Comisiei Județene 11/1991.
Prin sentința civilă nr.3109/2012 pronunțată de Judecătoria Tg.Cărbunești în dosarul nr._ s-a dispus obligarea pârâtei C. L. de Fond Funciar Scoarța să întocmească și să înainteze documentația în vederea eliberării titlului de proprietate pentru terenul cu suprafața de 1320 mp înscris în adeverința nr. 2401/1995, în baza acestei sentințe civile fiind emise adeverința nr. 83/25.10.2012 și procesul-verbal de punere în posesie din aceeași dată.
Deși în considerentele sentinței civile s-a reținut că acest teren a făcut obiectul Hotărârea Comisiei Județene 11/1991, fiind validat în favoarea moștenitorilor autorului de rol T. D., din probele administrate în prezenta cauză rezultă că terenul nu a făcut obiectul acestei hotărâri de validare, terenul nefiind înscris la rolul agricol al autorului T. D. .
În adresa nr.7318/01.10.2012 comunicată de C. L. de Fond Funciar Scoarța la dosarul nr._ nu se menționează în mod expres faptul că suprafața de 1320 mp face parte din suprafața de teren validată prin Hotărârea Comisiei Județene nr.11/1991.
Prin cererea dedusă judecății, astfel cum a fost precizată (completată ulterior), reclamanții au solicitat constatarea nulității actelor de reconstituire emise pentru suprafața de 1320 mp, invocând ca motiv de nelegalitate de actelor contestate, faptul că acest teren ar face parte din suprafața de teren validată prin Hotărârea Comisiei Județene nr.11/1991, motiv pentru care s-a solicitat și întocmirea unei noi documentații pentru aceeași suprafață de teren, în favoarea tuturor moștenitorilor validați prin Hotărârea Comisiei Județene 11/1991.
Deși pârâta Vinitlă M. a invocat faptul că prin contractul de întreținere nr. 859/1981, autoarea U. E. a dobândit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață de teren în litigiu, instanța nu a analizat incidența dispozițiilor art. 23 22 din Leg. nr. 18/1991, cu modificările aduse prin Legea nr. 247/2005, nefiind învestită cu o astfel de cerere.
Întrucât terenul înscris în adeverințele nr. 2410/1995 și nr. 83/2012 și în procesul-verbal de punere în posesie nu face parte din terenul validat în favoarea moștenitorilor autorului de rol T. D., prin Hotărârea Comisiei Județene nr.11/1991, văzând și dispozițiile art. III lit. a din Legea nr.169/1997, instanța a constatat neîntemeiată cererea privind constatarea nulității absolute a acestor acte de reconstituire, nefiind afectat dreptul reclamanților de a obține titlul de proprietate pentru terenul ce a făcut obiectul hotărârii de validare susmenționate.
Pe cale de consecință s-a constatat a fi neîntemeiată și cererea având ca obiect obligarea Comisiei Locale de Fond Funciar Scoarța să întocmească o nouă documentație pentru terenul de 1320 mp și să o înainteze organului județean în vederea eliberării titlului de proprietate conform Hotărârea Comisiei Județene 11/1991.
În temeiul art.451-453 Cod de procedură civilă au fost obligați reclamanții să plătească pârâtei V. M. suma de 800 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător conform chitanței depuse la dosar.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții T. A. și T. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul de a fi admisă acțiunea și anulate cele două adeverințe de proprietate și procesul verbal de punere în posesie contestate pentru cei 1320 mp în litigiu, cu obligarea eliberării întregii documentații și a titlului de proprietate pentru această suprafață în indiviziune.
Au apreciat apelanții că prima instanță a făcut o aplicare incorectă a dispozițiilor legale ce reglementează reconstituirea dreptului de proprietate și a dispozițiilor ce reglementează nulitatea acestor acte, nefiind făcută totodată o analiză completă și riguroasă a materialului probator de la dosarul cauzei.
Au susținut că în mod greșit a fost respinsă acțiunea, întrucât din probatoriul de la dosar rezultă că suprafața de teren pentru care au fost eliberate actele de proprietate contestate a aparținut autorului comun T. D., fiind validată prin Hotărârea Comisiei Județene nr.11/1991, cereri de reconstituire formulând părțile și drept consecință, eliberarea actelor contestate doar pe numele moștenitorilor U. E. a fost greșită.
Au mai arătat apelanții că în această situație dreptul de proprietate pentru suprafața de 1320 mp este unul în indiviziune pentru moștenitorii menționați în anexa de validare,iar susținerile contradictorii ale comisiei locale de fond funciar se datorează faptului că aceasta nu a respectat dispozițiile Hotărârea Comisiei Județene nr.11/1991, prin care s-a validat o suprafață totală.
Prin decizia civilă nr.230/10.03.2014 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanții reclamanți T. A. și T. V. împotriva sentinței civile nr.2751 din 20.11.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă V. M., cu domiciliul în comuna Turcinești, . C. L. de Fond Funciar Scoarța și C. Județeană de Fond Funciar, fiind obligați apelanții reclamanți la 800 lei cheltuieli de judecată către intimata pârâtă V. M..
Pentru a pronunța această decizie s-a reținut că apelanții reclamanți T. A. și T. V. au acționat-o în judecată pe intimata pârâtă V. M., solicitând să se constate nulitatea absolută a actelor de reconstituire eliberate autoarei acesteia, U. E. pentru suprafața de 1320 mp, precum și obligarea Comisiei Locale de fond funciar Scoarța să întocmească documentația necesară eliberării titlului de proprietate pentru suprafața menționată, cu motivarea că terenul a fost validat în baza Hotărârea Comisiei Județene Gorj nr.11/1991, astfel că actele trebuiau eliberate în indiviziune pentru toți moștenitorii.
A reținut tribunalul că suprafața de 1320 mp în litigiu este teren siliște de casă categoria curți-construcții, pe acest teren aflându-se imobilul casă de locuit pentru care în anul 1981 T. M. a întocmit un contract de întreținere fiicei sale U. E.,( autoarea pârâtei V. M.) și din cererea de reconstituire nr.4774/18.03.1991 rezultă că terenul a fost solicitat doar de către U. E., în baza legii 18/1991.
În această situație, este nereală susținerea apelanților în sensul că acest teren a fost reconstituit în indiviziune tuturor moștenitorilor prin Hotărârea Comisiei Județene nr.11/1991, din comunicările făcute de C. L. Scoarța de fond funciar și înaintate instanței rezultând că această suprafață nu s-a aflat înregistrată la rolul lui T. D., autorul reclamanților, iar cerere de reconstituire pentru acest teren a făcut doar U. E., prin sentința civilă nr. 3109/2012 a Judecătoriei Tg-Cărbunești C. L. fiind obligată să înainteze documentația în vederea eliberării titlului de proprietate E. U., pentru cei 1320 mp.
S-a mai reținut totodată că din certificatul de moștenitor nr. 8/1995 eliberat în urma decesului lui U. C., soțul E. U., autoarea intimatei pârâte (act depus în apel) rezultă că la decesul acestuia a rămas și un teren construcții în suprafață de 1320 mp, pe care se afla edificată o casă de locuit, aceste bunuri fiind dobândite prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 859/1991 al notariatului de Stat Tg-Cărbunești. Ori, în situația în care rezultă din lucrările de la dosar că cerere de reconstituire a dreptului de proprietate a formulat pentru suprafața pentru care s-a solicitat constatarea nulității actelor în cauză doar U. E., autoarea intimatei pârâte, în mod corect raportat la dispozițiile art. 8 din Legea 18/1991 cu modificările și completările ulterioare reconstituirea a fost făcută numai acestei autoare.
În baza dispozițiilor art.451-453 C.pr.civ. apelanții reclamanți au fost obligați la cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat către intimata pârâtă V. M.. Împotriva deciziei civile nr.230/10.03.2014 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ s-a formulat contestație în anulare de către contestatorii T. A. și T. V., solicitând anularea deciziei și rejudecarea apelului, decizia fiind rezultatul unei erori materiale în sensul prevăzut de art.503 C.pr.civ.
În motivare, s-a arătat că instanța de apel din eroare nu a verificat că pentru aceeași suprafață de 1320 mp în litigiu s-au emis două adeverințe de proprietate având nr.2401/13.05.1995 și nr.83/25.10.2012 pentru aceeași persoană și această suprafață de teren face parte din suprafața reconstituită prin Hotărârea Comisiei Județene nr.11/1991 în favoarea autorului comun al părților. Tot din eroare nu s-a observat că terenul în litigiu face parte din certificatul de moștenitor nr.472/1974 eliberat cu privire la succesiunea autorului comun, iar pentru dreptul de proprietate stabilit numai în favoarea autoarei U. E. nu există o altă hotărâre de validare, existând în schimb sentința civilă nr.3109/17.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._, prin care organul local Scoarța a fost obligat la întocmirea și înaintarea documentației premergătoare eliberării titlului de proprietate pentru terenul în litigiu.
S-a mai menționat că din eroare nu s-a observat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de contestatorul T. A. în anul 1991 privind terenurile provenite de la autorul T. D., precum și faptul că în contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 27.12.2012 între vânzătoarea U. E. și cumpărătorul C. I. se menționează că dreptul de proprietate a fost reconstituit în baza Legii 18/1991 prin adeverința nr.83/2012. O altă omisiune a instanței vizează faptul că prin contractul de întreținere încheiat la data de14.11.1981 între comoștenitoarea T. M. și familia U. s-a înstrăinat numai cota de ¾ din construcția aflată pe terenul în litigiu, nu și cei 186 mp teren aferent construcției care potrivit legii a trecut în proprietatea statului.
La rândul său, intimata V. M. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației în anulare și menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ . S-a arătat că în speță nu sunt incidente dispozițiile art.503 C.pr.civ. deoarece în cuprinsul contestației în anulare se invocă aceleași aspecte din apelul promovat de aceleași părți împotriva sentinței instanței de fond, aspecte care au fost analizate de către instanța de apel. În mod corect s-a reținut că pentru suprafața de 1320 mp situată în satul Pișteștii din Deal, . contestatorii nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, singura care a formulat o asemenea cerere fiind U. E., autoarea intimaților din dosarul de față. Tot această autoare este cea care și-a intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară pentru imobilul casă de locuit și teren și a înstrăinat aceste imobile lui C. I..
Analizând cererea de față tribunalul reține că prin prezenta contestație în anulare contestatorii T. A. și T. V. solicită anularea deciziei civile nr.230/10.03.2014 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, cu motivarea că decizia pronunțată de instanța de apel este rezultatul unei erori materiale în sensul prevăzut de art.503 C.pr.civ. Potrivit dispozițiilor art.503 alin.2 pct.2 C.pr.civ. raportat la art.503 alin.3 C.pr.civ. hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată apelului este rezultatul unei erori materiale, semnificația textului fiind aceea de eroare cu privire la aspecte de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință pronunțarea unei soluții greșite. Legea are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural care au dus la pronunțarea unei soluții eronate, și anume greșeli de fapt și nu este vorba despre greșeli de judecată, de apreciere a probelor sau de sau acte din dosar care nu au fost observate de către instanță și nu greșeli de judecată privitoare la administrarea și aprecierea probatoriilor ori de interpretare a dispozițiilor legale.
Prin instituirea acestei căi extraordinare de atac prevăzute de art.503 C.pr.civ. nu se intenționează reanalizarea unei hotărâri definitive prin prisma tuturor probatoriilor administrate și a dispozițiilor de drept aplicabile și, practic, nu se aduce atingere în nici un mod autorității de lucru judecat care reprezintă, potrivit art.431 C.pr.civ.efectul unei asemenea hotărâri definitive, ci se tinde a se înlătura o eroare materială, care nu se află în legătură cu dispozițiile legale aplicabile speței sau cu probatoriile administrate.
În speța de față însă contestatorii critică decizia pronunțată de instanța de apel pentru reținerile sale în ceea ce privește persoana care a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu, partea care a fost validată cu această suprafață de teren și care ar fi îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate în sensul prevăzut de Legea 18/1991, iar toate aceste critici vizează aspecte de fond deduse judecății analizate și soluționate cu putere de lucru judecat de către instanța de apel și care nu pot fi modificate pe calea unei contestației în anulare pentru motivul prevăzut de art.503 alin.2 pct.2 C.pr.civ. raportat la art.503 alin.3 C.pr.civ.
În consecință, pentru considerentele arătate, apreciind că motivele invocate de cei doi contestatori în cauza de față nu se circumscriu sintagmei de ,,eroare materială” prevăzută de art.503 alin.2 pct.2 C.pr.civ.ci reprezintă greșeli de judecată, va respinge prezenta contestație în anulare.
În baza art.453 C.pr.civ. vor fi obligați contestatorii la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata V. M., suma reprezentând onorariu avocat achitat cu chitanța de la fila 14 din dosarul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii T. A., CNP_, cu domiciliul în Tg-J., ., nr.53 și T. V., CNP_, cu domiciliul în Comuna Scoarța, ., nr.88, județul Gorj împotriva deciziei civile nr.230/10.03.2014 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimatele V. M., C. L. de aplicare a Legii 18/1991 Scoarța și C. Județeană Gorj de aplicare a legii 18/1991.
Obligă contestatorii T. A. și T. V. la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata V. M..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11 aprilie 2014, la Tribunalul Gorj.
Președinte, N. B. | Judecător, V. B. | |
Grefier, E. C. |
Red. NB/ex.7/SL/ 22 aprilie 2014
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... | Pretenţii. Decizia nr. 525/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
