Pretenţii. Decizia nr. 525/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 525/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 27-05-2014 în dosarul nr. 2933/263/2012
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 525
Ședința publică din 27 Mai 2014
Completul constituit din:
Președinte V. N.
Judecător G. R.
Grefier L. P.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de apelanta pârâtă Societatea C. E. Oltenia SA - Sucursala D. M. Tg-J. împotriva sentinței civile nr.203/06.02.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul O. G..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic S. E. pentru apelanta pârâtă Societatea C. E. Oltenia SA - Sucursala D. M. Tg-J., lipsă fiind intimatul reclamant O. G. reprezentat de avocat C. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care tribunalul constată apelul în stare de judecată și acordând cuvântul.
Consilier juridic S. E. pentru apelanta pârâtă Societatea C. E. Oltenia SA - Sucursala D. M. Tg-J. solicită, în principal, admiterea apelului prin admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune și pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca fiind nefondată, iar în subsidiar solicită casarea cu trimitere la instanța de fond în vederea rejudecării pentru completarea probatoriilor.
În motivare arată că solicită admiterea excepției invocată pe calea întâmpinării, respectiv, cea a prescripției dreptului material la acțiune, întrucât așa cum a arătat și la instanța de fond stocul de cărbune al Carierei Roșiuța se află în același perimetru de peste 25 ani, situație față de care reclamantul ar fi avut posibilitatea să formuleze acțiune în instanță în condițiile în care înregistra vreun prejudiciu material, sub acest aspect.
Pe fondul cauzei apreciază că acțiunea reclamantului este nefondată, urmând a fi respinsă, întrucât era solicitată reconstrucția gospodăriei situată în localitatea Roșiuța, într-o zonă nepoluată, invocându-se poluarea excesivă din zonă, determinată de lucrările miniere.
De asemenea, arată că odată cu sentința a atacat și încheierea din 30.05.2013 a Judecătoriei Motru, prin care s-a dispus în mod nelegal înlocuirea doamnei expert S. A. D. în specialitate mediu și ecologie cu domnul D. G., care la data respectivă era expert asistent al reclamanților, deși doamna expert numită de instanță nu solicitase înlocuirea sa ci doar majorare de onorariu, fapt care a dus la o expertiză subiectivă, precum și încheierea din 04.07.2013 prin care a fost anulată cererea de recuzare formulată împotriva expertului D. G., precizând că cererea de recuzare a fost transmisă prin fax la Judecătoria Motru, că la termenul de judecată din data de 20.06.2013 instanța trebuia să pună în vedere reprezentantului unității să timbreze cererea conform legii, respectiva cerere fiind prorogată fără a se discuta despre timbraj, iar la termenul din 04.04.2013 a fost anulată.
A mai arătat, pe fondul cauzei, că potrivit art. 5 lit. e din OUG 195/2005, care constituie cadrul general în materia protecției mediului, statul recunoaște oricărei persoane dreptul la un mediu sănătos și echilibrat ecologic, garantând în acest scop dreptul la despăgubire pentru prejudiciul suferit, că art. 64 din OUG 195/2005 prevede obligațiile ce revin persoanelor fizice și juridice care desfășoară activități miniere, iar pentru nerespectarea acestor obligații, art. 5 lit. e din OUG 195/2005 recunoaște dreptul celui prejudiciat la despăgubire, în raport de care apreciază că strămutarea gospodăriei și reconstrucția alteia într-o zonă nepoluată, inclusiv, plata contravalorii acestei gospodării poate fi dispusă numai în urma acordului de voință al părților, instanța neputându-se substitui voinței acestora, iar măsura nu este prevăzută ca și modalitate de despăgubire în cuprinsul OUG 195/2005.
Precizează că s-a emis o altă autorizație de mediu pe numele societății care dovedește în mod cert că Societatea C. E. Oltenia SA își desfășoară activitatea în condițiile prevăzute de lege.
Mai arată că din studiul de evaluare a riscului pentru zona depozitului de cărbune – aflate în vecinătate a Stocului de cărbune, s-a prevăzut dezafectarea a unui număr de 8 locuințe, dar printre acestea nu se regăsește și locuința reclamantului O. G., apreciind că deteriorările construcției nu se datorează activității miniere, ci vechimii acesteia, fiind construită conform raportului de expertiză în specialitatea construcții în anul 1965, cât și a materialelor folosite de reclamant și mai mult conform evaluării de risc din zona depozitului de cărbune efectuată în anul 2004, rezultă că locuința reclamantului nu intră în perimetrul norului de praf.
De asemenea, a mai arătat că doamna expert M. Sevastița nu a răspuns la primul obiectiv la instanței, și anume „dacă construcțiile mai pot fi folosite în mod corespunzător avându-se în vedere condițiile de mediu constatate de expertul specialitatea mediu”, doamna expert apreciind că va răspunde după efectuarea expertizei în mediu, lucru ce nu s-a întâmplat.
Avocat C. I. pentru intimatul reclamant O. G. solicită respingerea apelului ca nefondat și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la primul motiv de apel, reprezentant de excepția prescripției dreptului material la acțiune, arată că susținerea apelantei în sensul că depozitul de cărbune al carierei Roșiuța a fost înființat în urmă cu 25 de ani, și că termenul de prescripție începe să curgă din momentul în care a fost amplasat acest depozit este neîntemeiată și nu poate fi primită, întrucât activitatea în depozit a început mult mai târziu, la început această activitate a fost redusă și nederanjată pentru gospodăriile din zonă, că abia după anul 2006 când a fost publicată HG nr. 1678/2006 privind declararea cauzei de utilitate publică în localitatea Roșiuța și când s-a înființat Cariera de Exploatare a Cărbunelui pentru cantitatea de 3.000 de tone de lignit anual, activitatea din depozitul de cărbune a carierei Roșiuța a crescut, producând un disconfort cetățenilor din zonă, prin praful de cărbune și zgomotul produs, astfel că nu se poate prescrie această acțiune întrucât factorul poluant are caracter de permanență, de continuitate, având efecte și în viitor.
În ceea ce privește motivele invocate pe fondul cauzei apreciază că acestea sunt neîntemeiate vizând în special unele chestiuni procedurale legate de înlocuirea experților, precum și cum a fost soluționată cererea de recuzare a expertului D. G.. În dovedire arătat că doamna expert S. D. înainte de a depune raportul de expertiză, a depus la dosar o cerere prin care a solicitat un onorariu de 3 ori mai mare decât cel stabilit de instanță și plătit de reclamant, expertul având posibilitatea de a cerere majorarea onorariului, dar numai în baza unui decont de cheltuieli, care se depune de regulă odată cu raportul de expertiză, precum și faptul că a existat o cauză de incompatibilitate întrucât doamna expert a elaborat raportul întocmit la Studiul de evaluare al impactului asupra mediului când s-a făcut extinderea haldei de steril a carierei Roșiuța, lucrare efectuată pentru apelantă, motiv pentru care nu putea efectua raportul cu obiectivitate, aceasta având obligația să se abțină sau să solicite înlocuirea sa.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr._ reclamantul O. G. a chemat în judecată pârâtele . SA, D. M., Sucursala Tg-J. și Exploatarea M. de Carieră Roșiuța, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligate pârâtele la reconstrucția prin strămutare a gospodăriei pe care o deține cu titlul de moștenire în satul Roșiuța, jud. Gorj, ori să-i plătească contravaloarea de reconstrucție tehnică a acestei gospodării; obligarea pârâtelor la despăgubiri reprezentând contravaloarea terenului plaț de casă de 1256 mp. pe care este amplasată această gospodărie, precum și uzufructul pe ultimii 3 ani pentru lipsa de folosință a acestui teren, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat reclamantul că, deține o gospodărie cu titlu de moștenire în ., gospodărie ce a devenit improprie spre a fi folosită din cauza condițiilor de mediu cu totul necorespunzătoare, generate de faptul că la o distanță foarte mică, pârâtele și-au amplasat depozitul de cărbune provenit din lucrările de excavare din Cariera Roșiuța.
Că, gospodăria sa este amplasată pe o suprafață de teren de 1256 mp. conform titlului de proprietate nr._/1995 și este compusă dintr-o casă formată din trei camere, cămară, terasă și beci sub ea, având o suprafață de cca 67 mp., o casă cu două camere și baie, un garaj, un șopru cu două încăperi, două polăți din lemn, cotețe de păsări și porci și o fântână de 12 ml. adâncime, care nu poate fi folosită din cauza colmatării și a prafului de cărbune.
Că, pe plațul de casă există plantați cca.330 bușteni de viță de vie și cca.30 pomi fructiferi care dau o producție nesemnificativă, iar grădina de zarzavat pe acre a înființat-o în fiecare an nu poate fi folosită din cauza cantității mari de praf.
A mai arătat reclamantul că din cauza extinderii depozitului de cărbune al Carierei Roșiuța, gospodăria sa fiind practic de nefolosit datorită existenței unui nor de praf permanent care face aerul irespirabil; imposibilitatea păstrării unui mediu ambiant în spațiul de locuit unde praful de cărbune este așezat pe toate bunurile; zgomotul utilajelor grele și ale mașinilor de mare tonaj care încarcă, descarcă și transportă cărbunele, utilaje și mașini care acționează la o distanță foarte mică de casa sa; lipsa apei potabile în fântână; imposibilitatea folosirii unei grădini de zarzavat și a unor plantații de pomi fructiferi și viță de vie care în cea mai mare parte s-a uscat; imposibilitatea de a avea condiții de odihnă din cauza zgomotului infernal; deteriorări majore ale imobilului casă de locuit.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe disp.art.998-999 C.civ.
Legal citată pârâta . SA – Sucursala D. M. Tg-J., prin EMC Motru a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care au invocat pe cale de excepție prescripția dreptului la acțiune în conformitate cu prevederile art.8 din Decretul 167/1958, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată (filele 19-21).
La solicitarea reclamantului, în cauză au fost încuviințate trei expertize tehnice în specialitatea agricultură, fiind numită ca expert d.na P. E., care ulterior a fost înlocuită cu expert D. D., în specialitatea mediu, fiind numită ca expert tehnic d.na S. D. A. și în specialitatea construcții, fiind numită ca expert tehnic d.na M. Sevastița.
La solicitarea reclamantului, în cauză au fost ascultați martorii T. Nicolița și T. G. (filele 50,51 de la dosar). În cauză fiind numiți ca experți asistenți domnii R. D. și D. G.. Asupra rapoartelor de expertiză s-au formulat obiecțiuni, obiecțiuni la care experții au răspuns.
La termenul de judecată din data de 30.01.2014 reclamantul a depus la dosarul cauzei o precizare de acțiune, prin care a arătat că valoarea totală a pretențiilor se ridică la suma de 363.864 lei.
Prin sentința civilă nr.203/06.02.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ a fost respinsă excepția invocată de pârâte privind prescripția dreptului la acțiune, iar pe fond a fost admisă acțiunea cu precizarea ulterioară formulată de reclamantul O. G., domiciliat în mun. Motru, ., în contradictoriu cu pârâtele . SA, D. M., Sucursala Tg-J. și Exploatarea M. de Carieră Roșiuța și obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 363.864 lei despăgubiri civile conform rapoartelor de expertiză, fiind obligate pârâtele să plătească reclamantului 13.234 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorarii expertize.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune că, într-adevăr degradarea imobilului a început cu mult timp în urmă, însă aceste degradări sunt permanente și s-au accentuat în timp, situație în care s-a apreciat că cererea de chemare în judecată a fost formulată în termenul general de prescripție, din moment ce imobilul este supus în continuare degradării.
S-a reținut astfel că susținerea pârâtei în sensul că depozitul de cărbune amplasat în urmă cu 25 de ani la o distanță de aproximativ 150 ml. de gospodăria în litigiu a condus la îndeplinirea termenului de prescripție de 3 ani prev. de D. 167/1958 nu poate fi primită întrucât în toată această perioadă atât reclamantul cât și vecinii săi au fost nevoiți să suporte permanent zgomotul produs de benzile transportoare ale cărbunelui precum și să inhaleze praful de cărbune care se răspândește în aer, fiind vorba de mii de tone de cărbune care se aduse din carieră, care se depozitează, se prelucrează și se transportă la beneficiar, acțiuni care se desfășoară permanent în aproprierea locuinței reclamantului, atât de aproape încât din casă și din curte se poate observa orice operațiune în legătură cu acest obiectiv al pârâtei.
Că, în condițiile în care, toată comunitatea din apropierea depozitului a fost propusă spre a fi strămutată pe o altă vatră de . la sediul pârâtei în vederea unor negocieri, pe tema strămutării gospodăriei cu ani în urmă, negociere care a rămas fără rezultat și având în vedere că în prezent concentrațiile de pulberi s-au amplificat, la fel și zgomotul datorită creșterii activității pârâtei la acest obiectiv, cauzele poluării fiind vizibile și actuale, nu se poate vorbi despre prescripția dreptului material la acțiune.
S-a reținut că, activitatea pârâtei la Depozitul de C. Roșiuța este permanentă, la data înființării depozitului activitatea desfășurată era oarecum redusă ca urmare a cantităților mici de cărbune în timp însă, prin amplificarea activităților și sporirea producției de cărbune, poluarea a crescut în mod continuu amplificându-se, în ultimii ani și datorită faptului că, s-a mărit capacitatea depozitului și perimetrul acestuia a fost extins până în apropierea locuinței reclamantului.
S-a reținut că gospodăria reclamantului a fost afectată de condițiile de mediu tot ca și locuințele strămutate ori pentru care s-au acordat despăgubiri, astfel încât se impune și strămutarea acestei gospodări.
Din expertiza în construcții întocmită de expert M. Sevastița s-a reținut că, construcțiile proprietatea reclamantului constând din case de locuit, anexe și împrejmuiri sunt degradate și nu mai pot fi folosite corespunzător, reținându-se că valoarea de reconstrucție tehnică pentru imobilele construcții se ridică la suma de 331.878 lei, iar din expertiza tehnică în domeniul agricultură făcută de expert D. D. că, valoarea plantației de pomi fructiferi și a viței de vie precum și uzufructul calculat pe ultimii 3 ani se ridică la suma de 3049,2 lei, iar valoarea de înlocuire a acestor plantații se ridică la suma de 3.503,63 lei; că valoarea terenului aferent casei de locuit în suprafață de 1256 mp se ridică la suma de 25.434 lei.
Că, prin activitățile desfășurate de pârâtă în depozitului de cărbune și neluarea măsurilor pentru neprotejarea mediului înconjurător a fost încălcat dreptul reclamantului la un mediu sănătos, parte componentă a dreptului la o viață privată producându-i acestuia un prejudiciu ce se impune a fi reparat atât potrivit regulilor de drept comun cât și a celor cu caracter special din legea mediului, modalitatea corectă de reparare a prejudiciului fiind aceea de reparare integrală.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Societatea C. E. Oltenia SA - Sucursala D. M. Tg-J., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelanta a arătat că în mod greșit a fost respinsă excepția dreptului la acțiune, deoarece stocul de cărbune al Carierei Roșiuța se află în același perimetru de peste 25 de ani, situația față de care reclamantul avea posibilitatea să formuleze acțiune în instanță în condițiile în care înregistra un prejudiciu material sub acest aspect.
Că, termenul de prescripție începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune care se produce de la data încălcării dreptului subiectiv, respectiv din anul 1985, anul în care a fost amplasat depozitul de cărbune și astfel dreptul reclamantului la acțiune s-a stins prin prescripție.
Arată că înțelege să atace odată cu sentința și încheierea din 30.05.2013 prin care instanța a dispus înlocuirea expertului S. A. D. în specialitatea mediu și ecologie cu expertul D. G., expert asistent la reclamanților, deși doamna expert nu solicitase înlocuirea sa, ci doar majorarea onorariului.
Că, prin încheierea din 13.12.2012 instanța a dispus efectuarea în cauză a unei expertize în specialitatea mediului, numind expert în acest sens pe S. A. D., iar pe expertul D. G. expert asistent pentru reclamanți.
Arată că în nou sa calitate, expertul D. G. nu a făcut altceva decât să efectueze o expertiză tehnică subiectivă în favoarea reclamantului.
Arată că înțeleg să atace și încheierea din data de 04.07.2013 prin care a fost anulată cererea de recuzare împotriva expertului D. G. formulată de .-J. pentru UMC Roșiuța. Invocă apelanta că cererea de recuzare a fost trimisă prin fax și deși nu li s-a pus în vedere să timbreze, aceasta a fost anulată ca netimbrată. Că, strămutarea gospodăriei și reconstrucția alteia într-o zonă nepoluată, inclusiv plata valorii de reconstrucție a imobilelor poate fi dispusă numai în urma acordului de voință a părților, instanța neputându-se substitui voinței acestora, iar măsura nu este prevăzută ca și modalitate de despăgubirile în cuprinsul OUG 195/2005.
Că, reclamantul dovedind cu certitudine prejudiciul suferit este îndreptățit să obțină măsuri reparatorii în temeiul OUG 195/2005, strămutarea sau plata contravalorii de reconstrucție a gospodăriei fiind o măsură excepțională, precedată de negocieri în acest sens cu proprietarii.
Invocă apelanta că deteriorările construcției nu se datorează activității miniere ci vechimii acesteia, aproximativ 50 ani - anul edificării 1965, cât și a materialelor folosite în regie proprie de către reclamantul O. G..Că, din evaluarea riscului în zona depozitului de cărbune în anul 2004 rezultă că locuința reclamantului nu intra în perimetrul norului de praf, nefiind identificată ca fiind suspusă unui impact semnificativ.
Arată că potrivit acestuia studiu s-a prevăzut dezafectare a unui număr de 8 gospodării aflate în imediata vecinătate a depozitului de cărbune printre care nu se regăsește și locuința lui O. G..
Că, din datele aflate la dosar rezultă că poluarea fonică nu se datorează exclusiv activității pârâtei, ci în mare parte se datorează zgomotului produs de traficul pe DN 67 Motru- Tg-J. care se află doar la 8-10 metri de gospodăria reclamantului O. G.,
Arată că zgomotul produs de utilajele pârâtei nu are valori să ajungă la limita de risc pentru a afecta sănătate populației, respectiv 55 decibeli la limita zonei locuibile ( 2 metri de locuință) și că pârâta deține autorizație de mediu, își desfășoară activitatea conform acestuia și respectiv condițiile impuse, luând toate măsurile pentru a limita poluarea.
Că, experții P. D. E. și D. D. apreciază neconcludentă calcularea lipsei de folosința a terenului și a contravalorii investiției pentru realizarea plantației de pomi și vie pentru că proprietarul nu a fost lipsit de folosința acestora.
Intimatul O. G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Verificând actele și lucrările dosarului în raport de criticile aduse sentinței, tribunalul constată că apelul declarat în cauză este nefondat și în baza art. 296 C.pr.civ, se va respinge ca atare, pentru cele ce se vor arăta în continuare:
În privința excepției prescripției dreptului material la acțiune instanța de apel reține că termenul de trei ani prevăzut de Decretul nr.167/1958 raportat la art. 8 din acesta nu a fost împlinit, întrucât acțiunea de degradare a terenurilor care ulterior au degradat imobilele construcții în zona de referință nu este una spontană, acțiunea fiind una continuă în timp, inclusiv în prezent, conform expertizelor geologică și în construcții.
Pe fondul cauzei, în mod corect instanța a reținut că prin HG 1678/2006 publicată în M.O. 990 din 12.12.2006 privind declararea cauzei de utilitate publică în satul Roșiua s-a înființat Carierea de Exploatare a Cărbunelui Roșiuța pentru cantitatea de 3 milioane tone lignit anual.
În vederea realizării acestei producții și al corelării producției cu valorificarea lignitului în apropierea gospodăriei reclamantului s-a înființat depozitul de cărbune industrial care datorită proceselor tehnologice care se desfășoară prin transport, descărcare, stocare, reîncărcare și expediție a cărbunelui, gospodăria reclamantului cât și gospodăriile din zonă sunt inundate cu pulberi sedimentabile de cărbune care se răspândesc pe o arie suficient de mare care afectează viața locuitorilor din zonă.
În afară de aceasta zgomotul produs de benzile transportoare instalate în depozit cât și utilajele și mașinile de mare tonaj care lucrează fără întrerupere fac aproape imposibilă viața locuitorilor din zonă inclusiv asupra posibilităților acestora de a se odihni ziua și noaptea.
Prin activitatea desfășurată în depozitul de cărbune energetic al Carierei Roșiuța, prin neluarea unor măsuri care să protejeze mediul s-a ajuns la cauzarea unui prejudiciu mediului înconjurător și a vieții și a activității locuitorilor din apropierea depozitului fiindu-le afectate atât sănătatea cât și bunurile din gospodărie.
Din expertiza tehnică întocmită de expert D. G. rezultă că pentru desfășurarea activității din depozit s-au instalat 2 rețele de benzi transportoare, mai multe excavatoare cu cupă pentru încărcarea cărbunelui și buldozere care execută lucrări de dislocare a cărbunelui pentru a se evita autoaprinderea.
În ceea ce privește condițiile de amplasare a depozitului expertul concluzionează că, amplasarea s-a făcut sără a se efectua un Studiu de impact asupra condițiilor de mediu, de viață și sănătate a populației în zonă și fără a fi infirmată populația în legătură cu influența activității industriale asupra condițiilor de mediu create prin amplasarea acestui depozit și totodată fără a se avea acordul locuitorilor din zonă.
Din același raport de expertiză tehnică rezultă că, prin Studiu de fezabilitate efectuat înainte de amplasarea depozitului de cărbune energetic în zonă s-a avut în vedere consecințele tehnice ale acestui proiect și s-a făcut recomandările ce se impuneau promovându-se și soluții tehnice - care nu au mai fost duse la îndeplinire fiind mai costisitoare, iar totodată mai avantajos era să fie strămutate locuințele persoanelor afectate de poluare.
Măsurându-se nivelul de zgomot care se percepe în apropierea locuinței reclamantului, la distanța impusă de normele legale expertul a reținut că valoarea determinată a nivelului de zgomot provenit din direcția depozitului de cărbune (fără a putea controla activitatea tuturor utilajelor) a fost de 69,3 dB (A), față de 50 dB (A) recomandat prin Ordinul 536/1997 a Ministrului Sănătății și STAS_/1998 constatându-se astfel o depășire a nivelului acustic admis pe timpul zilei cu 19,3 dB (A), iar pe timpul nopții o depășirea de 29,3 dB(A) (a se vedea raportul de încercare 831 din 21.03.2013).
Din același raport de încercare s-a reținut că depășirea nivelului de zgomot în spațiul locuibil al familiei reclamantului este de 14,9 dB (A) pe timpul zilei și de 24 dB (A) pe timpul nopții, iar în spațiul de dormit depășirea este de 15,8 dB (A) ziua și 25,8 dB (A) noaptea.
În ceea ce privește concentrațiile pulberilor sedimentabile analizate în anul 2013 expertul după ce precizează că nu poate trage concluzii din Raportul de încercare nr. 7452 din 11.03.2010 întocmit de . București propune a se lua în considerare și rezultatele analitice transmite de Agenția de Protecția Mediului Gorj la locuința reclamantului unde dintr-un număr de 5 probe prelevate - 4 depășesc concentrația maximă admisă stabilită de STAS_/87 la 17 gr./mp. /lună.
Referitor la autorizația de mediu a operatorului minier expertul a precizat că aceasta nu mai acoperă situația concretă din zona de activitate, întrucât nu a fost obținută pe baza unui studiu de impact, iar studiile de risc realizate de U. M. în anii 2004 și 2008 nu mai au valabilitate întrucât volumul activității din acei ani nu mai este același cu cei din anii anteriori, nivelul producției de cărbune a crescut, iar activitatea utilajelor poluatoare a devenit și mai mare.
În concluzie expertul a precizat că, gospodăria reclamantului a fost afectată de condițiile de mediu tot ca și locuințele strămutate ori pentru care s-au acordat despăgubiri astfel încât se impune și strămutarea acestei gospodări.
Din expertiza în construcții întocmită de expert M. Sevastița rezultă că, construcțiile proprietatea reclamantului constând din case de locuit, anexe și împrejmuiri sunt degradate și nu mai pot fi folosite corespunzător, reținându-se că valoarea de reconstrucție tehnică pentru imobilele construcții se ridică la suma de 331.878 lei.
Potrivit expertizei tehnice în domeniul agricultură făcută de expert D. D. valoarea plantației de pomi fructiferi și a viței de vie precum și uzufructul calculat pe ultimii 3 ani se ridică la suma de 3049,2 lei, valoarea de înlocuire a acestor plantații se ridică la suma de 3.503,63 lei, iar valoarea terenului aferent casei de locuit în suprafață de 1256 mp. se ridică la suma de 25.434 lei.
Încheierea din 30.05.2013 prin care a fost înlocuită experta S. D. este temeinică și legală, având în vedere solicitarea unui onorariu exagerat după efectuarea verificării în teren și faptul că aceasta a elaborat raportul întocmit de studiul de evaluare al impactului asupra mediului atunci când s-a făcut extinderea haldei de steril a Carierei Roșiuța.
Cererea de recuzare a expertului D. G. făcută de apelantă nu a fost legal timbrată odată cu depunerea la instanță, așa încât în mod corect a fost anulată ca netimbrată prin încheierea din 4.07.2013, în raport cu dispozițiile legii 146/1997.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul civil formulat de apelanta pârâtă Societatea C. E. Oltenia SA - Sucursala D. M. Tg-J., cu sediul în Tg-J., ., jud. Gorj, împotriva sentinței civile nr.203/06.02.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul O. G., cu domiciliul în . Gorj.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică din 27.05.2014, la Tribunalul Gorj.
Președinte, V. N. | Judecător, G. R. | |
Grefier, L. P. |
Red. Jud.V.N./tehn.E.C
Jud. fond C. I.
5.06.2014/4 ex.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 365/2014. Tribunalul GORJ | Fond funciar. Decizia nr. 1079/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
