Pretenţii. Sentința nr. 82/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 82/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 30-04-2014 în dosarul nr. 967/95/2014
Cod operator: 2443
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA nr. 82/2014
Ședința publică din data de 30 Aprilie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. E. S.
Grefier C. B.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulată de reclamanta S. C. Energetic Oltenia S.A. în contradictoriu cu pârâții G. I., P. I. și L. I., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru reclamanta S. C. Energetic Oltenia S.A. consilier juridic M. D. în baza împuternicirii de reprezentare pe care o depune în ședință publică și pentru pârâții G. I., P. I. și L. I. avocat H. F. în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 12.03.2014 aflată la fila nr. 47 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, instanța, din oficiu, în raport de dispozițiile art. 132 din Noul Cod de procedură civilă a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale a Secției Civile apreciind că acțiunea dedusă judecății reflecta existenta unui litigiu de munca,.
Consilier juridic M. D. pentru reclamanta S. C. Energetic Oltenia S.A. a învederat instanței că în opinia sa litigiul de față este un litigiu civil
Avocat H. F. pentru pârâții G. I., P. I. și L. I. a solicitat a solicitat declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr._, reclamanta S. C. Energetic Oltenia S.A. în contradictoriu cu pârâții G. I., P. I. și L. I., a solicitat ca aceștia să fie obligați, în solidar, la plata sumei de 238.268,27 lei, reprezentând prejudiciul adus reclamantei și nerecuperat ca urmare a neconstituirii ca parte civilă în dosarul nr._/197/2008, precum și la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.
În susținerea cererii s-a arătat că, în conformitate cu raportul nr. 228/13.02.2014 întocmit în baza deciziei nr._/19.12.2013 prin care s-a solicitat o analiză detaliată privind persoanele responsabile de neconstituirea ca parte civilă în dosarul nr._/197/2008, comisia nominalizată a stabilit că responsabilitatea aparține fostei conduceri a EMC R., respectiv semnatarilor adresei nr. 498/15.01.2009, după cum urmează: G. I., în calitate de fost director EMC R., P. I., în calitate de fost contabil șef al unității menționate și L. I., în calitate de fost șef Cercetare Dezvoltare, decizia pârâților de neconstituire ca parte civilă în dosarul nr._/197/2008, comunicată prin adresa nr. 498/15.01.2009 conducând la nerecuperarea unui prejudiciu cuantificat de instanța de judecată la suma de 238.268,27 lei.
S-a arătat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj nr. 17/P/2008 din data de 24.04.2008 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului B. A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de instigare la abuz în serviciu în formă calificată și uz de fals, reținându-se în sarcina sa că a solicitat și obținut de la SNLO, căreia i-a cedat gospodăria deținută pe raza comunei Fărcășești, reconstruirea unui imobil cu o suprafață de aproape 10 ori mai mare decât era îndreptățit, prejudiciind astfel SNLO cu suma de 238,268,27 lei.
Prin încheierea de ședință din data de 15.09.2008, Judecătoria Tg-J. a înaintarea cauzei .ca urmare a admiterii cererii de strămutare la Judecătoria B., iar prin sentința penală nr.259/28.01.2011, aceasta a dispus încetarea procesului penal și achitarea inculpatului B. A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de instigare la abuz în serviciu în formă calificată și uz de fals.
Prin decizia penală nr. 1048/R/13.12.2011, Curtea de Apel B. a menținut sentința pronunțată de Judecătoria B., iar din cuprinsul acesteia rezultă că „potrivit expertizei administrate în cauză, pentru lucrările de construire a casei și a gardului împrejmuitor aparținând inculpatului B., SNLO a achitat în plus suma de_,27 lei,însă SNLO nu s-a constituit parte civilă, deși a suferit un prejudiciu calificat de legiuitor ca având consecințe deosebite”.
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că în data de 04.11.2008, Judecătoria B. a solicitat SNLO să comunice o copie a statutului societății și să indice până la termenul din data de 08.12.2008 dacă subunitatea EM R. are personalitate juridică, prin adresa nr. 2928/05.12.2008 SNLO răspunzând că EM R. este un punct de lucru al SNLO, fără personalitate juridică, dar prin delegare de competență, toate convențiile, contractele etc. referitoare la strămutarea gospodăriei inculpatului B. au fost încheiate de reprezentanții acestei subunități, fără a preciza dacă se constituie sau nu parte civilă în dosar.
La termenul de judecată din data de 19.01.2009, prin adresa nr. 160/19.01.2009, SNLO comunică Judecătoriei B. că subunitatea EMC R. nu se înregistrează cu prejudiciu și nu se constituie parte civilă, anexând în copie adresa nr. 498/15.01.2009 prin care EMC R. comunică SNLO că „nu are înregistrate debite în evidențele contabile … ca atare, EMC R. nu se înregistrează cu prejudiciu și deci nu se constituie parte civilă”.
Având în vedere cele precizate anterior, reclamanta a concluzionat că responsabilitatea pentru neconstituirea ca parte civilă în dosar aparține fostei conduceri a EMC R., respectiv semnatarilor adresei nr. 498/15.01.2009, după cum urmează G. I. – fost director EMC R., P. I. – fost contabil șef al unității menționate și L. I. în calitate de fost șef Cercetare Dezvoltare și a solicitat, în temeiul art. 1349, 1357 și următoarele C.civ. nou, obligarea pârâților la plata în solidar a sumei de_,27 lei, reprezentând prejudiciul stabilit și nerecuperat ca urmare a neconstituirii ca parte civilă în dosarul nr._/197/2008, decizie luată în cunoștință de cauză, dat fiind faptul că P. I. și L. I. au fost audiați ca martori în dosar.
Invocând dispozițiile art. 1349 alin. 1 și 2, art. 1357-1371, art.1381-1395 Noul Cod Civil, a menționat reclamanta că angajarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie, dar și a întregii răspunderi delictuale presupune existența cumulată a patru condiții sau elemente constitutive: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile, considerând că sunt întrunite în cauză toate aceste condiții și anume: prejudiciul a fost stabilit de instanța de judecată prin sentința nr.1048/R/13.12.2011 în cuantum de 238.268,27 lei;prejudiciul constă în neconstituirea ca parte civilă în dosar care a condus la nerecuperarea prejudiciului; raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu este evident, decizia de neconstituire ca parte civilă făcând imposibilă recuperarea prejudiciului, iar în ceea ce privește vinovăția autorilor faptei ilicite și prejudiciabile, decizia de neconstituire ca parte civilă a fost luată în cunoștință de cauză de G. I., P. I. și L. I., semnatarii adresei nr. 498/15.01.2009, pârâții P. I. și L. I. având și calitatea de martori în dosar.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copie, adresa nr. 81/14.01.2009,adresanr.498/15.01.2009,decizia nr.1012/20.12.2013,adresa nr.228/13.02.2014 (445/17.02.2014), decizia penală nr. 1048/R/13.12.2011 pronunțată de Curtea de Apel B. în dosarul nr._/197/2008, sentința penală nr. 259/28.01.2011 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/197/2008.
În baza rezoluției din 21.02.2014, au fost comunicate pârâților cererea de chemare în judecată și înscrisurile depuse în susținerea cererii, cu obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 de zile de la comunicarea acestora, obligație îndeplinită la data de 12.03.2014 .
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâții G. I., P. I. și L. I. au solicitat, în principal, să se constate prescris dreptul la acțiune al reclamantei și, în subsidiar, respingerea acțiunii ca nefondată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, arătând, în susținerea primei teze că, potrivit art. 2528 C.civ. prescripția dreptului la acțiune în repararea unei pagube care a fost cauzată printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea.
Au arătat că, practic, de la data de 28.01.2011 (data pronunțării sentinței penale nr. 259/28.01.2011 a Judecătoriei B.) se cunoștea întinderea pagubei, iar persoanele responsabile (în concepția reclamantei) erau cunoscute de la data emiterii adresei nr. 498/15.01.2009 și în raport de dispozițiile art. 2528 C.civ. termenul de prescripție al dreptului la acțiune se împlinea la data de 28.01.2014, ori acțiunea a fost promovată la data de 20.02.2014, cu depășirea termenului de 3 ani prevăzut de lege.
Au mai susținut că o eventuală apărare în ceea ce privește persoanele responsabile care ar fi fost identificate prin raportul întocmit de membrii Comisiei stabilite prin Decizia nr._/19.12.2013 nu poate fi primită deoarece existau suficiente elemente în raport de care să se stabilească întinderea pagubei (sentința penală) și persoanele responsabile (adresa nr. 498/15.01.2009).
În subsidiar, au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, deoarece în cauză nu sunt întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale, invocând dispozitivul sentinței penale nr. 259/2011 a Judecătoriei B. care, printre altele, prevede că „în baza art. 348 C.pr.pen. dispune anularea înscrisurilor false, respectiv releveul gospodăriei… și convenția din 31.10.2002 încheiată între EMC R. Peșteana și B. N. A.”.
Au apreciat pârâții că reclamanta trebuia să urmeze o altă cale pentru recuperarea prejudiciului, chiar și în condițiile în care suportarea acestui prejudiciu nu s-a dispus prin dispozitivul sentinței penale, atâta timp cât se dispusese anularea actului în baza căruia s-au efectuat plățile în plus.
În ceea ce privește aspectul întinderii prejudiciului, au precizat pârâții că acesta nu s-a stabilit prin dispozitivul vreunei hotărâri judecătorești, ci el a fost precizat doar în considerentele sentinței penale, ceea ce nu reprezintă o determinare certă a acestuia și, în plus, această sumă nu precizează dacă include și suma de_,36 lei neachitată către . care este în prezent blocată la EMC R.; totodată, apreciază că nu se poate vorbi de existența unui prejudiciu, câtă vreme mijlocul fix (construcția) nu a fost încă predat.
Cât privește vinovăția pârâților, aceștia au apreciat că nu poate fi regăsită în cauza de față, pentru lămurirea inexistenței acesteia făcând trimitere la dispozitivul sentinței penale nr. 259/2011 a Judecătoriei B. în care se arată expres „Constată că exploatarea Minieră de Carieră R. cu sediul în Rovinari, ., jud. Gorj nu are calitate de parte vătămată”, acest punct de lucru neavând personalitate juridică; ori, potrivit dispozițiilor procesuale penale de la acel moment, numai partea vătămată se putea constitui parte civilă în respectiva cauză sau persoana care suferise o vătămare prin săvârșirea infracțiunii.
Au mai menționat pârâții că reclamanta nu a precizat faptul că acele convenții, contracte, acte adiționale încheiate prin delegare de competență, au fost supuse aprobării Consiliului de Administrație la CNLO devenită SNLO SA, precum și faptul că EMC R. nu a fost citată până la instanța de judecată în niciun proces penal legat de gospodăria numitului B. A. și, nefiind citată, nu a participat în cursul urmăririi penale la efectuarea niciunui act de procedură, cu atât mai puțin la efectuarea vreunei expertize prin care să i se fi adus la cunoștință crearea vreunui prejudiciu acesteia.
De asemenea, pârâții au arătat că la momentul desfășurării procesului, EMC R. nu a existat ca persoană juridică și, ca atare, nu se poate vorbi de existența capacității de folosință și nici de existența capacității de exercițiu, iar constituirea de parte civilă este recunoscută doar persoanei vătămate, persoană fizică sau juridică, din această perspectivă EMC R., prin organele ei, neputând să figureze și să-și exprime voința de a participa ca parte civilă în proces, imputabilitatea neconstituirii de parte civilă neputându-i reveni decât persoanei juridice în patrimoniul căreia se produce prejudiciul și nu unei entități ce nu are personalitate juridică.
Au concluzionat pârâții că nu se poate vorbi, așadar, despre existența vinovăției lor, despre vreo faptă imputabilă lor și nici despre vreo legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu și, în consecință, nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale în speța de față.
În probațiune, au solicitat emiterea unei adrese către EMC R. prin care să comunice dacă la registratura unității s-a înregistrat vreun act de procedură penală sau vreo expertiză legată de cazul B. A. și dacă suma de 47.628,36 lei specificată în adresa nr. 498/15.01.2009 a fost deblocată și plătită către . și atașarea dosarului nr._/197/2008 al Judecătoriei B..
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 și art. 453 alin. 1 C.pr.civ.
La data de 31.03.2014, reclamanta S. C. Energetic Oltenia S.A. a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a arătat, cu privire la excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de pârâți, că se află încă în termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de lege, invocând dispozițiile art. 1528 din Noul cod civil care prevede două momente alternative din care începe să curgă termenul de prescripție, unul de natură subiectivă și altul de natură obiectivă, instanța trebuind să aibă în vedere la calcularea termenului de prescripție două momente și anume: cel al pronunțării de către Curtea de Apel B. a deciziei penale nr. 1048/R/13.12.2011 prin care s-a stabilit cuantumul prejudiciului și decizia nr. 23 din 16.07.2013 prin care Curtea de Conturi a dispus întreprinderea de măsuri în vederea recuperării prejudiciului.
Cu privire la fondul cauzei, reclamanta a precizat că instanța trebuie să aibă în vedere mai multe aspecte și anume: prejudiciul în sumă de_,27 lei a fost stabilit de Curtea de Apel B. în cuprinsul dispozitivului sentinței penale nr. 1048/R/13.12.2011; deși unitatea a suferit un prejudiciu, SNLO – EMC R., prin adresa nr. 498/15.01.2009, comunică instanței că „nu are înregistrate debite în evidențele contabile …ca atare, EMC R. nu se înregistrează cu prejudiciu și deci nu se constituie parte civilă”; Curtea de Conturi constată, în urma controlului, neîntreprinderea de măsuri în vederea recuperării prejudiciului și prin decizia nr. 23/16.07.2013 înregistrarea în evidențele contabile a debitului reprezentând prejudiciu în sumă de 238.268,27 lei, stabilirea persoanelor responsabile de neconstituirea ca parte civilă în dosar și demararea procedurilor de recuperare a prejudiciului; comisia nominalizată prin decizia_/19.12.2013 întocmește raportul nr. 228/13.02.2014 și stabilește că responsabilitatea neconstituirii ca parte în dosarul nr._/197/2008 revine semnatarilor adresei nr. 498/15.01.2009, respectiv pârâților din acest dosar și prin adresa nr. 4620/26.02.2014, Unitatea Minieră de Carieră R. informează conducerea unității că debitul reprezentând prejudiciu în sumă de_,27 lei, fără Tva, a fost înregistrată în evidențele contabile.
De asemenea, a mai arătat reclamanta faptul că deși EMC R. nu are personalitate juridică și nici calitate de parte vătămată, aceasta nu are nicio relevanță și nu schimbă cu nimic situația pârâților în sensul că EMC R. era un punct de lucru al SNLO care nu s-a constituit parte civilă în dosar din vina exclusivă a pârâților, decizia acestora de neconstituire ca parte civilă în dosarul nr._/197/2008, comunicată cu adresa nr. 498/15.01.2009, conducând la nerecuperarea unui prejudiciu cuantificat de instanța de judecată la suma de_,27 lei fără TVA.
În concluzie, a solicitat, în temeiul art. 1349, art. 1357 și următoarele C.civ. nou, obligarea pârâților G. I., P. I. și L. I. la plata în solidar a sumei de_,27 lei, reprezentând prejudiciul constatat și nerecuperat ca urmare a deciziei lor de neconstituire ca parte civilă în dosarul nr._/197/2008.
A atașat răspunsului la întâmpinare, în copie, adresa nr. 4620/26.02.2014 emisă de Sucursala Divizia Minieră Tg-J., UMC R. către SCEO SA - Departamentul Juridic și decizia nr. 23/16.07.2013 a Curții de Conturi – Departamentul IV.
La termenul de judecată stabilit de către instanță la data de 30.04.2014 în raport de dispozițiile art.131 rap la art.131 din Noul Cod de procedură civilă,instanța a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale a Secției Civile apreciind în condițiile în care afost investită cu soluționarea unui litigiu de muncă, că potrivit art. 284 Codul Muncii competența aparține Tribunalului- Secției Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, din următoarele considerente:
Prin cererea dedusă judecății, reclamanta S. C. Energetic Oltenia au investit instanța cu o acțiune prin care a solicitat să fie obligați, în solidar, pârâții G. I., P. I. și L. I. la plata sumei de 238.268,27 lei, reprezentând prejudiciul adus reclamantei și nerecuperat ca urmare a neconstituirii ca parte civilă în dosarul penal nr._/197/2008, precum și la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.
În motivarea cererii s-a arătat că persoanele responsabile de producerea prejudiciului solicitat sunt semnatarii adresei nr. 498/15.01.2009, după cum urmează: G. I., în calitate de fost director EMC R., P. I., în calitate de fost contabil șef al unității menționate și L. I., în calitate de fost șef Cercetare Dezvoltare, decizia pârâților de neconstituire ca parte civilă în dosarul nr._/197/2008, comunicată prin adresa nr. 498/15.01.2009 conducând la nerecuperarea unui prejudiciu cuantificat de instanța de judecată la suma de 238.268,27 lei.
Față de obiectul cauzei deduse judecății, instanța investita cu soluționarea cererii apreciază că raportul juridic analizat constituie un conflict de muncă care potrivit art.248 alin.1 Codul muncii este supus regulilor jurisdicției muncii.
Apreciază instanța că cererea dedusă judecății intra în categoria conflictelor de munca întrucât vizează plata unor despăgubiri pentru acoperirea prejudiciilor cauzate astfel cum susține reclamanta prin neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor pârâților derivând din raporturi juridice de munca, fiind incidente prin urmare normele ce guvernează jurisdicția muncii.
Nu poate fi vorba de o răspundere civilă delictuală chiar dacă reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1357-1371 Noul Cod Civil, întrucât în speța dedusă judecății ne aflăm pe tărâmul răspunderii materiale a salariatului întemeiată pe raporturile de munca existente la momentul creării prejudiciului.
Astfel,conform actualului Cod al muncii (Legea 53/2003, republicată), atât angajatorul, cât și salariatul răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale. Conform dispozițiilor Codul muncii,angajatorul are posibilitatea,în funcție de cuantumul pagubei produse de salariat, să recupereze contravaloarea acesteia fie prin acțiunea în justiție în răspundere patrimonială, fie prin recuperarea amiabilă prin acordul părților în condițiile art. 254 alin. 3 și 4 din Codul muncii, republicat.
Or,în condițiile în care instanța este investită cu soluționarea unui litigiu de muncă, competența aparținea Secției Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului Gorj, astfel cum prevede art. 284 Codul Muncii, raportat la art. 95 pct 4 .Noul Cod proc. civ
Față de cele expuse potrivit dispozițiilor art.132 alin 3 raportat la art 136 Noul Cod proc. Civ urmează a fi declină competența soluționării cauzei formulată de reclamanta S. C. Energetic Oltenia S.A. în contradictoriu cu pârâții G. I., P. I. și L. I. în favoarea Secției Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului Gorj.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Declină competența soluționării cauzei formulată de reclamanta S. C. Energetic Oltenia S.A., cu sediul în ., nr. 5, Tg-J., jud. Gorj, în contradictoriu cu pârâții G. I., domiciliat în comuna Dănești, ., P. I., domiciliat în Tg-J., ., jud. Gorj și L. I., domiciliat în Tg-J., ., ., jud. Gorj, în favoarea Secției Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului Gorj.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 Aprilie 2014 la Tribunalul Gorj.
Președinte, A. E. S. | ||
Grefier, C. B. |
Red.A.S./Tehnored.
6 ex./ 30 Mai 2014
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 5528/2014. Tribunalul GORJ | Fond funciar. Sentința nr. 2963/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
