Pretenţii. Sentința nr. 89/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 89/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 26-06-2014 în dosarul nr. 18088/318/2013
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 704/2014
Ședința publică din 26 Iunie 2014
Completul compus din:
Președinte M. G.
Judecător N. U.
Grefier Firuța Ș.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelantul reclamant S. C. De Urgență C., împotriva sentinței civile nr. 890 din 11.02.2014, pronunțată de Judecătoria Tg J., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, apelantul reclamant S. C. De Urgență C. și intimata pârâtă P. Z..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-J. la data de 22.11.2013 sub nr._, reclamantul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C. a chemat în judecată pe pârâta P. Z., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 639,82 lei reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionate de spital cu serviciile medicale.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că la data de 21.04.2009 numita P. Z. a fost internată la Secția NCH a Spitalului C. Județean de Urgență C., în perioada 21.04 – 23.04.2009, iar contravaloarea zilelor de spitalizare a fost în cuantum de 639,82 lei, sumă ce nu a fost achitată până în prezent, fiind întrunite astfel condițiile generale ale răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 și 999 C. Civil precum și condițiile prevăzute de art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Reclamantul a arătat că solicită obligarea pârâtei la plata sumei menționate, reactualizată cu indicele de inflație până la data plații efective a debitului.
A mai arătat că, având în vedere dispozițiile art.313 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății: „ persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, că sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii se servicii medicale, că pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuala a acestora”, iar, spitalul în calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, întrucât pârâta a fost victima unui accident/agresiune, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia potrivit Normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate și art. 313 din Legea 95/2006, cheltuielile de spitalizare pentru agresiuni, accidente rutiere, accidente de muncă și boli profesionale nu se suportă din fondul asigurărilor sociale de sănătate, astfel încât spitalul trebuie să deconteze Casei de Asigurări de Sănătate cheltuielile de spitalizare de la persoanele vinovate.
De asemenea reclamantul a arătat că spitalul, în calitate de furnizor de servicii medicale, are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, întrucât pârâta a fost victima unei agresiuni, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate din Fondul național de asigurări de sănătate și are obligația de a le restitui către Casa de Asigurări de Sănătate D..
Reclamantul a apreciat că printr-o simplă interpretare gramaticală a dispozițiilor art. 313 alin. 1 din actul normativ mai .sus menționat, rezultă că cel obligat la repararea prejudiciului este persoana care prin fapta proprie a produs o vătămare sănătății altei persoane, însă printr-o interpretare teleologică se ajunge la concluzia că în acele situații în care, din culpa beneficiarului îngrijirilor medicale nu a fost stabilită persoana a cărei faptă proprie s-ar fi produs o vătămate, cel obligat la repararea prejudiciului este chiar beneficiarul, că fapta ilicită a beneficiarului de servicii medicale constă tocmai în lipsa sa de diligență în stabilirea persoanei vinovate, că în cazul în care a acceptat ideea că doar persoana vinovată de vătămarea sănătății altei persoane trebuie obligată la repararea prejudiciului ar presupune implicit posibilitatea reparării efective, în condițiile în care, în lipsa oricăror demersuri judiciare ale celui vătămat nu se poate vorbi de vinovăția celui presupus a fi produs această vătămate. S-a susținut că, având în vedere faptul că pârâta a fost victima unui accident de circulație/agresiune, iar unitatea reclamantă a efectuat cheltuieli și a asigurat asistență medicală pârâtului, că reclamantul S. C. Județean de Urgență C. a suferit o diminuare a patrimoniului, fără ca pentru aceasta să existe o justă cauză, că la baza diminuării patrimoniului a stat atitudinea pârâtei care nu a făcut demersurile legale pentru a identifica persoana culpabilă și nu a înțeles să solicite tragerea la răspundere a celui care a accidentat-o.
A mai arătat reclamantul că acest text de lege stabilește clar care sunt persoanele împotriva cărora furnizorii de servicii medicale se pot îndrepta în vederea recuperării cheltuielilor efectiv ocazionate de asistența medicală acordată – adică persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane - fără să prevadă-și posibilitatea furnizorilor de servicii medicale de a se adresa în anumite condiții împotriva persoanelor vătămate, legea 95/2006 fiind o lege specială de la care nu se poate deroga, fiind cunoscută regula potrivit căreia pe cale de interpretare nu pot fi create excepții în drept.
De asemenea s-a susținut că din dispozițiile legale menționate se poate concluziona faptul că pârâta avea obligația să efectueze demersurile legale, pentru a stabili vinovăția autorului accidentului/agresiunii, chiar și numai în scopul rezolvării obligațiilor ce rezultă din acordarea serviciilor medicale, demers nedovedit anterior demarării acțiunii în instanță, astfel se poate prezuma că pârâta își recunoaște culpa, constând în omisiunea sau neglijenta de a întreprinde demersuri judiciare pentru a face dovada ca starea sănătății sale a fost afectată de o altă persoană care ar răspunde față de furnizorul de servicii medicale conform dispozițiilor art.313 din Legea 96/2006.
Reclamantul a arătat că și practica judiciară a stabilit că și o persoană spitalizată poate avea calitate procesuală pasivă, atunci când nu depune minimum de diligente pentru a identifica autorul faptei ilicite, iar în situația în care din culpa beneficiarului îngrijirilor serviciilor medicale acordate, nu a fost stabilită persoana a cărei faptă proprie să fi produs o vătămare, cel obligat la repararea prejudiciului este chiar beneficiarul, în caz contrar în situația în care instanțele naționale ar accepta ideea că doar persoana vinovată de vătămarea sănătății altei persoane, trebuie obligată la repararea prejudiciului, ar presupune imposibilitatea reparării efective și integrare a prejudiciului, în condițiile în care în lipsa oricăror demersuri judiciare a celui vătămat, nu se poate vorbi de vinovăția celui presupus a fi produs această vătămare.
S-a susținut de reclamant că angajarea răspunderii civile delictuale a autorului faptei presupune întrunirea a patru condiții cumulative, existența faptei ilicite, existența unui prejudiciu, existența legăturii de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciul produs și vinovăția făptuitorului, iar prejudiciul cauzat unității constă în contravaloarea serviciilor medicale acordate pârâtului cu ocazia internării acestuia în cadrul Spitalului C. Județean de Urgență C., acest prejudiciu având un caracter cert și determinat, cuantumul rezultând din decontul de cheltuieli atașat acțiunii, el nefiind reparat până în prezent și reprezintă paguba efectiv cauzată instituției care a acordat îngrijirile medicale și în a cărui patrimoniu s-a produs un efect negativ ca urmare a nerecuperării cheltuielilor ocazionate de tratamentul medical acordat pârâtei.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 998 și 999 C. Civil, 112 Cod Procedura Civila și art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
În dovedirea acțiunii s-a depus la dosar decont de cheltuieli privind pe pârâta P. Z..
Pârâta nu a formulat întâmpinare însă s-a prezentat la termenul din data de 11.02.2014 și a depus la dosar adeverințe pentru a face dovada că a avut și are și în prezent calitatea de asigurat în sistemul de asigurări de sănătate, susținând că a fost angajată ca și asistent medical începând cu anul 2004 și până în prezent, perioadă în care au fost virate toate obligațiile către Casa de Asigurări.
Prin sentința civilă nr. sentinței civile nr. 890 din 11.02.2014, pronunțată de Judecătoria Tg J., în dosarul nr._, s-a respins acțiunea în pretenții formulată de reclamantul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., cod fiscal_, cu sediul în C., ., prin reprezentant legal manager P. F., în contradictoriu cu pârâta P. Z., CNP_, cu domiciliul în comuna Plopșoru, ., jud. Gorj.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei și din recunoașterea explicită a pârâtei P. Z., aceasta a fost internată în S. Județean de Urgență C. în perioada 21.04.-23.04.2009, iar contravaloarea cheltuielilor de spitalizare a acestei persoane se ridică la suma de 639,82 lei.
Instanța a constatat că internarea pârâtei în S. C. Județean de Urgență C. a avut loc ca urmare a producerii unui accident de circulație și că, așa cum rezultă din înscrisurile depuse de către pârâtă la dosarul cauzei, pârâta avea calitatea de asigurat al sistemului de asigurări sociale de sănătate la data producerii accidentului și, respectiv la data internării în spital, fapt ce este certificat de adeverința nr. 485/03.02.2014 emisă de S. Orășenesc Turceni, precum și adresa nr. 1945/07.02.2014 emisă de Casa de Asigurări de Sănătate Gorj.
Așadar, instanța a constatat că în mod evident pârâta are calitatea de asigurat al sistemului de sănătate și că în virtutea contribuțiilor la acest sistem, avea dreptul de a beneficia de asistență medicală în cazul în care ar fi avut nevoie de aceste servicii medicale.
În consecință, instanța a apreciat că acțiunea reclamantei, întemeiată pe o răspundere civilă delictuală, răspundere civilă care de altfel nici nu a fost dovedită în cauză, nu poate fi primită, în condițiile în care pârâta avea dreptul de a beneficia de serviciile de sănătate oferite de sistemul medical în virtutea contribuției sale la acest sistem de asigurări.
De asemenea, instanța a apreciat că în cauză nu poate fi antrenată răspunderea pârâtei în temeiul dispozițiilor art. 313 din Legea nr. 95/2006, text legal invocat de reclamantă drept temei al acțiunii sale, întrucât aceste dispoziții legale fac referire la persoanele care prin faptele lor proprii aduc daune sănătății altei persoane, ori, în speța de față reclamanta nu a făcut dovada acestei ipoteze legale.
Pentru considerentele expuse, instanța a apreciat că nu poate fi atrasă răspunderea pârâtei pentru suma solicitată de reclamantă ca fiind prestată pentru servicii medicale nici în temeiul răspunderii civile delictuale și nici în temeiul răspunderii legale întemeiată pe dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006, drept pentru care instanța a respins acțiunea reclamantei.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul S. C. Județean de Urgență C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a susținut că, având în vedere dispozițiile art.313 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății: „ persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, că sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale, că pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuala a acestora”, iar, spitalul în calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, întrucât pârâta a fost victima unui accident/agresiune.
Consideră că sunt incidente și dispozițiile art.998- 999 Cod civil, potrivit cărora pârâtul are obligația de a repara prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, acestea nefiind suportate din Fondul Național de asigurări de sănătate .
S-a concluzionat că practica judiciară a stabilit că și o persoană spitalizată poate avea calitate procesuală pasivă, atunci când nu depune minimul de diligențe, pentru a identifica autorul faptei, iar în situația în care din culpa beneficiarului îngrijirilor serviciilor medicale acordate, nu a fost stabilită persoana a cărei faptă proprie să fi produs o vătămare, cel obligat la repararea prejudiciului este chiar beneficiarul, în caz contrar în situația în care instanțele naționale ar accepta ideea că doar persoana vinovată de vătămarea sănătății altei persoane, trebuie obligată la repararea prejudiciului, ar presupune imposibilitatea reparării efective și integrare a prejudiciului, în condițiile în care în lipsa oricăror demersuri judiciare a celui vătămat, nu se poate vorbi de vinovăția celui presupus a fi produs această vătămare.
Totodată s-a precizat că în raport de dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind Reforma în domeniul sănătății, pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile ș obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, iar spitalul în calitate de furnizor de servicii medicale, are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efectiv ocazionate de asistența medicală acordată.
Tribunalul analizând recursul de față constată că acesta nu este fondat și urmează a fi respins în temeiul art. 312 al. 1 c.pr.civ.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei și din recunoașterea explicită a pârâtei rezultă că aceasta a fost internată în S. C. de Urgență C., în perioada 21.04 - 23.04.2009, iar valoarea cheltuielilor de spitalizare s-a ridicat la suma de 639 lei.
Astfel, s-a constatat de către instanța de fond că pârâta a fost internată ca urmare a producerii unui accident de circulație și că avea calitatea de asigurat al sistemului de asigurări sociale de sănătate, la data procedurii accidentului, și respectiv la data internării în spital, așa cum rezultă din adeverința nr. 485/03.02.2014 emisă de S. orășenesc Turceni și din adresa nr. 1945/07.02.2014 emisă de Casa de Asigurări de Sănătate Gorj.
Deci, pârâta are calitatea de asigurat al sistemului de sănătate și în virtutea contribuțiilor la acest sistem, avea dreptul de a beneficia de asistență medicală, în situația în care ar fi avut nevoie de aceste servicii medicale.
Se constată că motivele invocate în acțiune sunt invocate ca și motive de recurs, precizându-se că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, însă așa cum s-a motivat de instanța de fond, tribunalul reține că aceste dispoziții nu sunt aplicabile în cauză, întrucât fac referire la persoanele care prin faptele lor proprii aduc daune sănătății altei persoane, ori, în cauza de față nu s-a făcut dovada acestei ipoteze legale, de către apelanta reclamantă.
În raport de aceste probe în mod greșit susține recurenta că pârâta datorează cheltuielile de spitalizare în temeiul art.998-999 cod civil și al principiului îmbogățirii fără justă cauză.
În speță sunt aplicabile dispozițiile art. 218 din Legea 95/2006 potrivit cărora asigurații beneficiază de asistență medicală gratuită, în caz de boală sau de accident, ca urmare a achitării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate .
Astfel, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 998-999 Cod civil și nici nu sunt întrunite condițiile îmbogățirii fără justă cauză, motiv pentru care apelul declarat este nefondat și urmează a fi respins, deci acțiunea întemeiată pe o răspundere civilă delictuală nu poate fi primită în condițiile în care așa cum s-a mai arătat pârâta avea dreptul de a beneficia de servicii de sănătate oferite de sistemul medical, în virtutea contribuției sale la acest sistem de asigurări.
În considerarea celor expuse, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică stabilind situația de fapt, cu aplicarea legii, în raport de obiectul cauzei, motiv pentru care urmează a respinge apelul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 480 Cod Procedură Civilă:
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul reclamant S. C. De Urgență C., cod fiscal_, cu sediul în C., ., prin reprezentant legal manager P. F., împotriva sentinței civile nr. 890 din 11.02.2014, pronunțată de Judecătoria Tg J., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă P. Z., CNP_, cu domiciliul în comuna Plopșoru, ., jud. Gorj. ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26 Iunie 2014 la Tribunalul Gorj.
Președinte, M. G. | Judecător, N. U. | |
Grefier, Firuța Ș. |
Red. N.U. / tehnored. F.S.
4 ex/11 Iulie 2014
Jud. fond.D.C.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 320/2014. Tribunalul GORJ | Acţiune în constatare. Decizia nr. 418/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
