Revendicare imobiliară. Decizia nr. 797/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 797/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 02-09-2014 în dosarul nr. 1409/267/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr.797
Ședința publică din 02 septembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte V. N.
Judecător N. B.
Grefier E. C.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelantul reclamant D. D.D. împotriva sentinței civile nr.386 din 14.04.2014 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimatul pârât Șișiu M., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul reclamant D. D.D., personal și asistat de avocat S. C., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 02.09.2014 depusă la dosar în ședință publică și intimatul pârât Șișiu M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care avocat S. C., pentru apelantul reclamant D. D.D., depune la dosar chitanța nr._ din 02.09.2014 reprezentând onorariu avocat și note de ședință. Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, s-a constatat apelul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul părților.
Avocat S. C., pentru apelantul reclamant D. D.D., a solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat, arătând că instanța s-a pronunțat pe o acțiune în revendicare deși motivarea în fapt și în drept definea o acțiune posesorie, cu atât mai mult cu cât reclamantul a indicat doar tulburarea posesiei prin păscutul animalelor pe terenul în litigiu. S-a invocat de către intimatul pârât că această acțiune s-a realizat cu acordul proprietarului terenului, iar instanța de fond a încălcat astfel principiul disponibilității, pronunțându-se pe altceva decât ceea ce s-a cerut, ceea ce atrage nulitatea hotărârii. S-a mai menționat că hotărârea este nemotivată în fapt și în drept, soluția fiind în contradicție cu probele care atestă tulburarea posesiei, fiind ignorate prevederile Codului civil care reglementează acțiunea posesorie.
Intimatul pârât Șișiu M. a solicitat respingerea apelului, arătând că nu contestată în nici un fel dreptul de proprietate al apelantului reclamant și că în situația în care acesta din urmă ar fi surprins animalele intimatului pârât pe terenul în litigiu putea întocmi un proces verbal împreună cu organele din cadrul primăriei și, eventual, să ceară despăgubiri. De asemeni, a solicitat suma de 5000 lei cu titlu de daune morale pentru că a fost chemat în judecată prin acțiunea civilă de față.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Novaci sub nr._ reclamantul D. D. D., a chemat în judecată pârâtul Șișiu M., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligat să-i lase în deplină și liniștită posesie terenul proprietatea sa cu suprafața de 3000 mp, situat în intravilanul și extravilanul satului Baia de F., ., județul Gorj, care se învecinează la răsărit cu DJ Novaci-Polovragi, la apus cu moștenitorii D. C., la miazăzi cu pârâtul Ș. M. și la nord cu U. V. și să înceteze săvârșirea oricărui act sau fapt de tulburare a posesiei sale cu privire la acest teren.
În motivarea acțiunii cu precizarea ulterioară, reclamantul a arătat că este proprietarul terenului în litigiu, întrucât a dobândit cota ideală de drept de ½ din acest teren prin moștenire legală de la mama D. E., așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.393/28.05.1993, eliberat de pe urma acesteia de fostul notariat de Stat Local Tg-Cărbunești, iar cealaltă cotă de ½, a fost dobândită de sora sa D. I., iar ulterior a dobândit în proprietate și cota acestuia prin contractul de întreținere autentificat sub nr.2050/30.12.1998 de Notarul Public C. C.. S-a mai menționat că nu a dobândit dreptul de proprietate pentru terenul în litigiu prin ieșirea din indiviziune cu sora sa D. I., ci prin contractul de întreținere încheiat cu aceasta, astfel că nu există un act juridic de ieșire din indiviziune.
Așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.393/28.05.1993 eliberat de fostul Notariat de stat Local Tg-Cărbunești în dosarul succesoral nr.272/1993 privind autoarea D. E., decedată la 07.03.1992, cu ultim domiciliu în ., județul Gorj, aceasta a fost proprietara terenului cu suprafața de 3000 mp situat în intravilanul și extravilanul satului Baia de F., ., județul Gorj, în punctul „Săliștea casei” din care 300 mp curți construcții și diferența de 2.700 mp arabil, cu vecinătățile arătate, care este înscris în masa succesorală rămasă de pe urma acesteia. Ulterior a dobândit în deplină exclusivitate proprietate și cota de ½,din bunurile succesorale înscrise în certificatul de moștenitor arătat, dobândită de sora sa D. I., deci și cota sa parte din terenul în litigiu, prin contractul de întreținere încheiat cu aceasta și autentificat sub nr.2050/30.12.1998, de Notariatul Public C. C..
De la data dobândirii terenului în litigiu, a stăpânit și posedat în mod public, pașnic și sub nume de proprietar acest teren, dar începând cu primăvara acestui an, pârâtul Șișiu M., care este vecin cu acest teren, a început să-i tulbure posesia terenului, motiv ce reclamantului i-a impus promovarea prezentei acțiuni.
A mai precizat reclamantul și faptul că pârâtul care este vecin cu terenul proprietatea sa, profitând că nu locuiește la această adresă, unde se află gospodăria părintească, intră fără nici un drept în curtea și grădina proprietatea sa, care este închisă cu gard pe toate laturile, priponește calul proprietatea sa să pască pe teren, cu motivarea că are acceptul în acest sens al numitei D. E., care a fost căsătorită cu fiul surorii sale D. M., respectiv D. P P., care este decedat, care nu are însă nici un drept asupra terenului în litigiu.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.1002 și urm. C.pr.civ. și ale art.949 și urm. Cod civil.
În dovedirea acțiunii formulate, reclamantul a înțeles să se folosească de proba cu interogatoriul pârâtului, proba cu acte, depunând în acest sens la dosar copie de pe certificatul de atestare fiscală, certificatul cu privire la identificarea numărului topografic, certificatul de moștenitor nr.393/1993 și contractul de întreținere autentificat sub nr.2050/1998, precum și de audierea martorilor R. V.-M., U. V. și T. M..
Pârâtul nu a formulat întâmpinare în cauză.
Interogat în ședința publică din data de 6.11.2013, pârâtul a arătat că nu ocupă terenul revendicat de reclamant și nu se învecinează cu acesta, terenul în litigiu fiind proprietatea numitei D. E., nora surorii reclamantului, respectiv D. M..
Acesta a solicitat audierea martorilor D. P., B. M.-A. și F. S.-E..
În ședința publică din data de_ a fost pusă în discuție efectuarea unei expertize în cauză, fiind desemnat expert I. D., cu un onorariu de 700 lei în sarcina reclamantului și obiectivele stabilite prin încheierea de ședință respectivă.
Raportul de expertiză, cu privire la care nu au fost formulate obiecțiuni de către nici una din părți, a fost depus la dosar la data de 31.03.2014, fiind atașat la fila nr.67.
Prin sentința civilă nr.386 din 14.04.2014 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea civilă în revendicare formulată de reclamantul D. D. D. împotriva pârâtului Șișiu M..
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamantul D. D D. a chemat în judecată pârâtul Șișiu M., solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța acesta să fie obligat să-i lase în deplină și liniștită posesie terenul proprietatea sa cu suprafața de 3000 mp situat în intravilanul și extravilanul satului Baia de F., ., județul Gorj, care se învecinează la răsărit cu DJ Novaci-Polovragi, la apus cu moștenitorii D. C., la sud cu pârâtul Ș. M. și la nord cu U. V. și să înceteze săvârșirea oricărui act sau fapt de tulburare a posesiei sale cu privire la acest teren.
S-a arătat de către instanța de fond că în cauza dedusă judecății reclamantul a solicitat ca pârâtul să nu-i mai tulbure posesia terenului în litigiu. Astfel, dintre toate drepturile pe care o persoană le poate avea asupra unui lucru, cel mai complet este dreptul de proprietate pentru că el oferă titularului său exercițiul tuturor facultăților, tuturor prerogativelor pe care legea le cunoaște.
Expertiza efectuată în cauză a concluzionat faptul că terenul în litigiu se află în intravilanul satului Baia de F. și figurează înscris în actul invocat de reclamant, respectiv contractul de întreținere autentificat sub nr.2050/1998 și că pârâtul nu ocupă din terenul reclamantului, din declarațiile acestuia rezultând că proprietatea i-ar fi fost tulburată de către pârât prin pășunatul vitelor, aspect confirmat și de martorii audiați în cauză la solicitarea reclamantului, care au declarat că au văzut calul pârâtului, pășunând pe terenul său.
În concluzie, față de probele existente la dosar, de motivele invocate de reclamant și având în vedere faptul că și posesia este tot un atribut al dreptului de proprietate, instanța a apreciat a fi neîntemeiată acțiunea de față, motiv pentru care a dispus respingerea acesteia.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul D. D. D., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând în baza art.480 alin.1, 2 și 3 C.pr.civ. admiterea apelului și, în principal, schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată în fața instanței de fond, iar în subsidiar anularea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare aceleiași instanțe pentru soluționarea cererii în cadrul juridic stabilit de reclamant. De asemenea, a solicitat obligarea intimatului pârât la plata cheltuielilor de judecată făcute atât în fața instanței de fond, cât și în apel.
În motivarea apelului s-a arătat că instanța de fond s-a pronunțat asupra altui obiect decât cel dedus judecății încălcând dispozițiile art.9 alin.2 cod procedură civilă potrivit cărora obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, precum și prevederile art. 22 Cod procedură civilă care reglementează dreptul de dispoziție al părților și rolul judecătorului în aflarea adevărului. Astfel, deși judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut fără a depăși limitele investirii și nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic al cererii deduse judecății în cauza de față a fost ignorat obiectul cererii constând în „obligarea pârâtului să lase în deplină și liniștită posesie” și „să înceteze săvârșirea oricărui act sau fapt de tulburare a posesie”, instanța pronunțându-se asupra unei acțiuni în revendicare. S-a ignorat astfel temeiul de drept indicat chiar de către reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată și reprezentat de dispozițiile art.949 și următoarele Cod civil, iar pe de altă parte sentința apare ca și nemotivată deoarece nu sunt arătate motivele de fapt și de drept pe care instanța și-a întemeiat soluția de respingere a cererii.
De asemeni, sentința este vădit netemeinică în raport cu probele administrate în cauză și în contradicție cu considerentele acesteia, arătându-se că expertiza efectuată în cauză a concluzionat că terenul în litigiul se află înscris în actul de proprietate al reclamantului și că pârâtul nu ocupă din terenul acestuia din urmă, însă martorii audiați confirmă faptul că animalele pârâtului pășunează acest teren. Cu toate acestea, în contradicție cu situația reținută în cauză, a fost respinsă acțiunea civilă cu motivarea că „posesia este tot un atribut al dreptului de proprietate”, fiind astfel ignorate prevederile art.949, art.950 și art.1002 cod civil potrivit cărora acțiunile posesorii au ca scop protecția posesiei, acestea sunt admisibile numai în cazurile și în condițiile prevăzute de Codul civil, exercițiul acestei acțiuni fiind recunoscut și detentorului precar.
Intimatul pârât Șișiu M. a formulat întâmpinare la data de 10.09.2014, arătâns că soluția instanței de fond este corectă, solicitând menținerea acesteia.
La data de 16.07.2014 apelantul reclamant D. D.D. a depus la dosar răspunsul la întâmpinare, reiterând aceleași aspecte invocate în cererea de apel.
Analizând apelul de față, tribunalul reține că acesta critică soluția instanței de fond pentru considerentul că judecătoria s-a pronunțat asupra altui obiect decât cel care forma limitele cererii de chemare în judecată, și anume instanța s-a pronunțat asupra unei acțiuni în revendicare, în condițiile în care reclamantul solicita protecția atributului dreptului de proprietate reprezentat de posesia unui imobil. Astfel, după cum rezultă din conținutul cererii de chemare în judecată, reclamantul a investit instanța cu o cerere prin care solicită obligarea pârâtului să-i lase în deplină și liniștită posesie suprafața de teren în litigiu, iar la fila 17 din dosar se precizează același obiect al cererii de chemare în judecată, reiterându-se temeiul de drept indicat în cererea introductivă, și anume art.949 și următoarele din Codul civil. După cum rezultă din textul de lege indicat, art.949 – 952 C.civ. formează Capitolul IV din Cartea III a Codului civil, capitolul intitulat „Acțiunile posesorii”, astfel încât instanța de fond era ținută să analizeze temeinicia cererii de chemare în judecată în raport de aceste dispoziții care conțin condițiile în care se poate promova cererea posesorie, precum și faptul că această acțiune poate fi introdusă împotriva proprietarului (art.950 alin.2 C.civ.).
Prin prisma acestor dispoziții legale motivarea instanței de fond legată de faptul că posesia este un atribut al dreptului de proprietate și că din probatoriul administrat în cauză nu rezultă ocupațiunea terenului exercitată de către pârât apare ca fiind străină de obiectul dedus judecății, practic instanța pronunțându-se asupra unei acțiunii civile în revendicare, aspect menționat în mod explicit chiar în dispozitivul sentinței apelate.
Apar astfel ca fiind întemeiate motivele de apel invocate de către apelantul reclamant în ceea ce privește pronunțarea asupra altui obiect decât cel dedus judecății și caracterul contradictoriu al sentinței în care se vorbește despre pretenția reclamantului de a nu i se tulbura posesia dar hotărârea este pronunțată în cadrul unei acțiunii în revendicare, practic instanța de fond nepronunțându-se asupra fondului dedus judecății, în sensul de a verifica dacă reclamantul are calitatea de posesor asupra imobilului și dacă pârâtul chemat în judecată a tulburat sau nu posesia imobilului în litigiu în sensul prevăzut de art.949 C.civil.
Este astfel incident motivul de apel prevăzut de art.480 alin. 3 C.pr.civ. și, în condițiile în care în cererea de apel s-a solicitat trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond, în baza art.480 alin.3 C.pr.civil, va fi admis apelul de față, va fi anulată sentința instanței de fond și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță pentru a se pronunța în limitele cadrului procesual stabilit în cererea de chemare în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelantul reclamant D. D.D., CNP_, domiciliat în ., ., nr.1065, județul Gorj, cu domiciliul procesual ales la avocat S. C., cu sediul profesional în Tg-J., . Prefecturii), nr.17, parter, județul Gorj împotriva sentinței civile nr.386/14.04.2014 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimatul pârât Șișiu M., domiciliat în ., ., județul Gorj.
Anulează sentința civilă nr.386/14.04.2014 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ și trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 02 septembrie 2014, la Tribunalul Gorj.
Președinte, V. N. | Judecător, N. B. | |
Grefier, E. C. |
Red. N.B.
Tehnored. L.P.
Jud. fond D.E.
5 ex/ 17 septembrie 2014
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 946/2014. Tribunalul GORJ | Grăniţuire. Decizia nr. 1197/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
