Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 188/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 188/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 03-03-2014 în dosarul nr. 1360/318/2013
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 188/2014
Ședința din camera de consiliu din 03 Martie 2014
Completul compus din:
Președinte C. A. M.
Judecător Nicolița Ș.
Grefier A. P.
Pe rol fiind judecarea apelului civil declarat de apelanta reclamantă P. M.-L. împotriva sentinței civile nr. 7828 din 13.11.2013 pronunțată de Judecătoria Tg.-J. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta reclamantă P. M.-L., fiind asistată de avocat P. D., lipsă fiind intimatul pârât Sburea C., fiind reprezentat de avocat P. C. și Autoritatea Tutelară C. L. Drăguțești.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că avocat P. C. a depus la dosar raportul de expertiză medico legală psihiatrică, întocmit de IML C. sub nr. 3681/27.01.2014, după care:
Avocat P. D. pentru apelanta reclamantă P. M.-L. a solicitat audierea medicului B. L., a minorului și audierea psihologului H. V..
Instanța a pus în discuție cererea de probatorii formulată de doamna avocat P. D..
Avocat P. C. pentru intimatul pârât S. C. a solicitat respingerea cererii de probatorii.
Tribunalul respinge cererea de probatorii formulată de apărătoarea apelantei apreciind suficient probatoriul administrat în cauză, în respingerea cererii de audiere a minorului luând în considerare și recomandările doctorului neuropsihiatru menționate în extrasul de evaluare clinică psihiatrică din 24.01.2014, în sensul evitării expunerii minorului la relatări repetate despre sexualitatea lui.
Constatându-se că nu mai sunt cereri de formulat, tribunalul acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat P. D. solicită ca dezbaterile să fie purtate în Camera de Consiliu avându-se în vedere împrejurările de fapt invocate în prezenta cauză.
Avocat P. C. este de acord ca dezbaterile să se țină în Camera de Consiliu.
Tribunalul încuviințează cererea formulată de apărătoarea apelantei și dispune ca dezbaterile asupra apelului să se țină în Camera de Consiliu.
Avocat P. D. a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul sistării legăturilor personale dintre pârât și minor, probele administrate în cauză dovedind că această măsură se impune pentru protejarea confortului psihic al copilului, întrucât în prezent minorul refuză discuții despre tatăl său și să meargă la acesta, iar în cauză prioritate este interesul minorului și nu al tatălui, invocând dispozițiile art. 8, art. 9 alin. 3 CEDO.
În subsidiar, dacă va fi respinsă solicitarea principală, vizitarea minorului să se facă în locuri publice clar definite și în prezența mamei sau a unei persoane agreate de minor.
Avocat P. C. pentru intimatul pârât Sburea C. solicită respingerea apelului, arătând că în susținerea soluției adoptate de instanța de fond este și raportul de expertiză depus în prezenta ședință, actele invocate de reclamantă fiind întocmite de medicii aleși de aceasta, că mama lui s-a prezentat cu minorul la ședințele de consiliere la medicul ales împreună cu pârâtul, urmărind întreruperea legăturilor cu minorul, minorul nu este în pericol, prin sentință stabilindu-se desfășurarea întâlnirilor cu minorul în locuri publice, mama refuzând ca întâlnirile să se realizeze la domiciliul său.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr._, reclamanta P. M.-L. a chemat în judecată pe pârâtul S. C., în contradictoriu cu autoritatea tutelară C. L. Drăguțești, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună sistarea programului de vizitare a minorului P. A. - C., stabilit în favoarea pârâtului.
În motivare, reclamanta a susținut că este mama minorului P. A. – C., născut în A., G., la data de 02.09.2007, minor ce i-a fost încredințat spre creștere și educare în baza sentinței judecătorești nr. 1986/17.03.2010 pronunțată de Judecătoria Tg-J., în dosarul_ .
A menționat că nu a fost căsătorită cu tatăl minorului, copilul fiind recunoscut la vârsta de 8 luni, iar la vârsta de 2 ani și jumătate a minorului, tatăl a cerut în instanță program de vizită, că minorul a vorbit la vârsta de 3 ani, iar pe la vârsta de 4 ani, în urma vizitelor la domiciliul tatălui, minorul prezenta o stare de agitație noaptea față de care nu a dat nici o semnificație, decât în urmă cu cca 6 luni, când a devenit foarte agitat și în timpul zilei, astfel încât nu se mai putea înțelege cu el. Că această agitație era manifestată după vizitele la tatăl său, iar în urmă cu aproximativ o lună minorul a început să povestească aspecte întâmplate în casa tatălui, respectiv vizionarea de filme porno – copilul exprimându-se cu cuvintele lui, gesturi obscene și chiar ușoare agresiuni fizice.
A mai precizat reclamanta că s-a prezentat la medicul de familie, deoarece copilul semnala pierderi de memorie, dureri abdominale și stare de vomă, iar acesta i-a dat bilet de trimitere la cabinetul de psihiatrie pediatrică de la Spitalul Județean de Urgență Tg-J., iar medicul psihiatru i-a îndrumat la un cabinet de psiholog, că la data de 27.12.2012, dată la care minorul se afla în vizită la tată, conform programului stabilit de instanță, a fost solicitată telefonic de către minor să-l ia acasă, iar în momentul în care au ajuns în domiciliu, copilul a acuzat dureri de burtă și stare de rău. A arătat că s-a prezentat de urgență cu copilul la spital, unde de la serviciul unitate primire urgențe a fost trimisă la secție de pediatrie, la consultul din această secție copilul a spus medicului de gardă că ”a fost împușcat în funduleț cu un roboțel de către tatăl său”, fiindu-i stabilit ca diagnostic leziune anală.
A învederat că în data de 08.01.2013, după ce a fost cu minorul și la serviciul de medicină legală, a formulat plângere penală la P. de pe lângă Tribunalul Gorj, ce face obiectul dosarului penal nr. 15/P/2013.
Reclamanta, pentru a evita situațiile traumatizante pe care le trăiește copilul în prezența tatălui, pentru a evita accentuarea afecțiunilor medicale diagnosticate de medicul specialist psihiatrie infantilă (a se vedea diagnosticul, recomandările medicale) și având în vedere interesul minorului, a solicitat suspendarea programului de vizitare al minorului de către pârât.
În drept și-a întemeiat prezenta pe disp. art. 396, 401, 403 C. civ., art. 82, 112 C. pr. civ., și pe disp. Legii 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
În dovedirea cererii a depus la dosar, în xerocopie, scrisoare medicală emisă la data de 17.12.2012 de către Spitalul Județean de Urgență Tg-J., Cabinet Psihiatrie Infantilă, bilet de trimitere din data de 27.12.2012, sentința civilă nr. 6080/21.09.2010 pronunțată de Judecătoria Tg-J., în dosarul nr._, bilet de trimitere pentru servicii medicale clinice eliberat de medicul de familie, (filele 7 -11 dosar).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
În cauză pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat, ca în baza probatoriului ce urmează a fi administrat, să se respingă cererea de sistare a programului de vizitare a minorului.
A arătat că din relația de concubinaj cu reclamanta a rezultat minorul P. A. C., născut în G., A., la data de 02.09.2007 și, conform sentinței civile nr. 1986/17.03.2010 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, minorul a fost încredințat spre creștere și educare mamei reclamante, iar prin sentința civilă nr. 6080/21.09.2010 pronunțată de către Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost stabilit un program de vizitare a minorului la domiciliul pârâtului.
A mai menționat pârâtul că, în perioada dintre cele doua sentințe mai sus menționate, perioadă de aproximativ un an de zile, reclamanta nu i-a permis să aibă legături personale cu minorul, fiind plecată din țară la muncă în G.. Că analizând cuprinsul ambelor sentințe menționate anterior, precum și faptul că reclamanta a refuzat să permită pârâtului să aibă legături cu minorul, rezultă că relațiile de prietenie dintre cele două persoane care se afla în judecată în prezenta speță sunt unele extrem de reci, reclamanta având față de pârât o părere nu tocmai pozitivă, pe care consideră că o implementează și minorului, pentru ca acesta să își vadă tatăl într-o lumină cât mai nefavorabilă.
A menționat că, deși ambii părinți au custodie comună în ceea ce privește minorul, mama reclamantă a refuzat și refuză și în prezent să comunice cu tatăl pârât, orice problemă privitoare la starea sau evoluția minorului.
Cu privire la susținerile reclamantei că pârâtul a recunoscut minorul la vârsta de 8 luni, iar până la această vârstă tatăl nu a fost interesat de minor, a învederat că aceste susțineri sunt neadevărate, întrucât și-a strâns pentru prima oară în brațe copilul la 6 zile de la naștere, datorită faptului că lucra în afara localității, la vârsta de 8 luni fiindu-i eliberat certificatul de naștere, după ce în prealabil cererea eliberării acestuia, fusese depusă cu două luni înainte.
A arătat că problemele sau agravat între cele două părți după ce el îi solicitase mamei să ajungă de comun acord la o înțelegere pentru a majora perioada de vizită a minorului, având în vedere faptul că acesta a mai crescut, iar interesele minorului sunt mult mai mari.
A susținut că pe perioada de vară, reclamanta merge la muncă în G., luând și minorul, iar acest lucru nu i-a fost comunicat decât în momentul în care minorul se afla în această țară, astfel încât a fost nevoit să formuleze plângere penală. Pârâtul a arătat că în vara trecută a fost de acord ca minorul să meargă cu reclamanta, ținând cont de interesul minorului și pentru a evita certuri și scandaluri între părți.
De asemenea, a susținut că reclamanta dorește să se stabilească cu minorul în G., întrucât se află implicată într-o relație cu o persoană din această țară și consideră că promovarea acestei cererii de chemare în judecată, este formulată în acest scop, pentru a fi înlăturat din viața minorului, ceea ce nu poate să se întâmple decât în cazurile în care ar fi decăzut din drepturile părintești.
A arătat că, analizând raportul privind observația psihologică a minorului, efectuat în dosarul nr._ având ca obiect ordonanță președințială de sistare a programului de vizită, se poate constata că minorul prezintă o dezvoltare psihofizică în concordanță cu vârsta cronologică, este foarte atașat afectiv de mama sa și că momentan respinge relaționarea directă cu tatăl său, însă își dorește ca cei doi părinți să fie împreună. Se poate observa că problema minorului nu provine de la un abuz din partea tatălui, așa cum a menționat reclamanta în cererea de chemare în judecată, cât și prin plângerea penală formulată împotriva sa, starea existentă provenind datorită relațiilor tensionate dintre reclamantă și pârât, aceasta neînțelegând faptul că tatăl are aceeași responsabilitate, aceleași drepturi și același interes pentru minor ca și mama.
A învederat că, din analiza înscrisurilor medicale eliberate în urma consultațiilor efectuate minorului se poate observa faptul că acesta suferă de „anxietate de separare”, manifestată prin tulburări emoționale, care în mod firesc conduc la dureri abdominale, disconfort abdominal, tulburări de somn, frica de a rămâne singur. Că, analizând mai multe site-uri de specialitate, privitor la acest diagnostic, a putut constata că anxietatea de separare apare după unele evenimente stresante cum ar fi: divorțul părinților, moartea unei rude sau a unui animal favorit, schimbarea locuinței, școlii, mutarea într-un alt cartier, într-o altă localitate și se deosebește de anxietatea generalizata, prin faptul că interesează în mod predominant separarea de casa și de persoanele de care copilul este atașat.
Copiii cu anxietate de separare pot prezenta, ori de cate ori sunt separați de casă și de persoanele de care sunt atașate, manifestări ca: izolare sociala, apatie, tristețe, dificultăți de concentrare în joc și alte activități, frica de animale, de întuneric, de monștri, de hoți, de răpitori de copii. Percep diferite situații ca fiind periculoase pentru ei și familie. Au dificultăți în a merge la culcare și insistă să stea cineva lângă ei până adorm, că în timpul somnului unii trăiesc adevărate coșmaruri al căror conținut exprimă fricile acestora. De multe ori relatează experiențe perceptive neobișnuite: creaturi oribile, ochii care-i privesc, etc. Acestea se bazează pe perceperea eronată a unui stimul real, apar numai în timpul nopții și dispar în prezenta unei persoane de care copilul este atașat.
Că, sunt situații când la acești copii apar preocupări în legătură cu teama de moarte, pot refuza sa meargă la grădiniță sau la școală, sunt preocupați de faptul că în lipsa lor persoanelor importante pentru ei li s-ar întâmpla ceva rău, nu se simt iubiți și se pot plânge de acest lucru. Când sunt extrem de tulburați de teama separării, încep să se agite și chiar să lovească pe cei ce forțează separarea.
Că, unui copil i se pune diagnosticul de anxietate de separare dacă perturbarea dispoziției durează cel puțin 4 săptămâni și prezintă simptomele descrise mai sus. Că, deși anxietatea de separare devine manifestată în perioada medie a copilăriei, ea se reflecta și mai târziu, limitând independenta persoanei și făcând-o să refuze plecarea de acasă. Se știe că anxietatea nu este cauzată de evenimentul în sine, ci de percepția asupra acestuia. Atunci când copiii devin anxioși ei apreciază că nu au abilități de a face față unor lucruri rele, uneori mai și catastrofează, presupunând ca anumite frici ale lor devin realitate, suprageneralizările și exagerările le cresc anxietatea, iar în cazurile în care părinții sunt anxioși la rândul lor, întăresc fără să vrea anxietatea copiilor. A menționat că este important ca părinții să înțeleagă faptul că celor mici le lipsesc abilitățile cognitive de a pune situația în context și să încerce să le reducă anxietatea, explicându-le pe înțelesul lor, diferența dintre probabilitatea că ceva rău să se întâmple și posibilitatea de a se întâmpla acest rău. Cu ajutorul unor povestiri, unor desene, unor imagini, copilul poate fi ajutat să exprime ce simte și cum poate face față diverselor situații. Va fi încurajat să-și exprime gândurile față de o situație și să încerce, în funcție de vârsta pe care o are, s-o regândească și să și-o explice în așa fel încât să nu-i mai facă rău. Că, este important pentru copil să se simtă apreciat, să i se alimenteze și să i se încurajeze independenta, să i se dea o importanță autentică la ceea ce spune și să fie ascultat cu adevărat. Ideal ar fi ca părintele să aibă mai mult timp pe care să-l petreacă cu copilul pentru a-i explica cauzele lucrurilor și să-l facă să înțeleagă cât de important e pentru părintele său, care nu-l va abandona niciodată și care va fi alături de el la nevoie. În acest sens consideră faptul că minorul nu are nevoie de a fi îndepărtat de tatăl său, ba mai mult decât atât, trebuie sa-i fie înlăturată această teamă de a nu-și mai putea vedea tatăl în situația în care ar pleca cu mama sa definitiv din țară. Astfel, dacă mama reclamanta ar viza în mod special interesul minorului și binele acestuia, ar fi putut solicita instanței modificarea modalității de vizitare a minorului de către tatăl pârât, la domiciliul acesteia sau în locuri publice, în prezenta sa, având astfel posibilitatea de a concluziona dacă starea minorului de rău provine exclusiv datorita tatălui. Pârâtul a menționat că reclamanta exagerează prin mențiunile efectuate in cererea de chemare în judecată, întrucât minorul ar fi venit agitat de la tatăl pârât, sau mai grav ca ar fi vizionat filme porno în locuința tatălui său, aceasta încercând prin orice mijloc a denigra persoana pârâtului și în fața instanței și nu doar în fata minorului, încercând cu orice preț să poată obține înlăturarea tatălui definitiv din viața minorului,. A învederat că pârâtul a acționat doar în interesul superior al minorului, încercând să-i ofere acestuia un cămin cald în perioada cât mergea în domiciliul său, deseori fiind prezentă și prietena acestuia pe care minorul o îndrăgește, însoțind-o în parc, achiziționându-i jucările dorite (mașinuțe, drujbe, role, etc).
A mai învederat instanței și invocat dispozițiile art. 97 alin. 1 C. fam, potrivit căruia principiile de bază în cadrul instituției ocrotirii părintești constau în deplină egalitate în drepturi și îndatoriri a părinților față de copii minori. Astfel, potrivit art. 43 C. fam tatăl pârât are dreptul de a avea legături personale cu minorul și de a veghea la creșterea și educarea acestuia, cat timp nu este decăzut din drepturile părintești.
Față de cele expuse, consideră că este în interesul minorului de a avea legături personale cu tatăl pârât pentru a se dezvolta armonios psihic și fizic, iar reclamanta trebuie să contribuie alături de el la îndepărtarea unor temeri și frici pe care minorul le are prin prezentarea la un medic psiholog, părinții împreună cu minorul.
A concluzionat că prin acțiunea promovată și prin plângerea penală formulată împotriva sa, reclamanta urmărește să obțină decăderea tatălui din drepturile părintești pentru a nu mai fi nevoită să solicite acestuia acordul privitor la părăsirea țării împreună cu minorul.
În dovedirea susținerilor a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, probei testimoniale și orice alte probe necesare și pertinente soluționării cauzei.
Reclamanta P. M. – L. a formulat răspuns la întâmpinarea pârâtului prin care a învederat că susținerile acestuia conform cărora a fost împiedicat să aibă legături personale cu minorul, sunt nefondate, întrucât minorul a fost la tatăl său, chiar și în afara programului de vizitare stabilit de instanță.
A arătat că, în ce privește motivele de fapt care au determinat-o să promoveze această acțiune, unitățile medicale avizate au sesizat în mod constant că minorul este expus unor condiții de mediu nepotrivite cu vârsta și evoluția sa firească, care i-au afectat în mod cert starea de sănătate, în special starea psihică.
Că, deși se încearcă în mod cu totul nejustificat să se inducă ideea că anxietatea de separare este provocată de lipsa prezenței tatălui în viața minorului, realitatea este alta, în sensul că tocmai prezența tatălui, i-a bulversat echilibrul emoțional și starea de sănătate, în general. A menționat că intenția sa ca părinte a fost ca fiul său să crească sănătos și să se dezvolte într-un mediu adecvat cu vârsta și necesitățile sale. Niciodată nu a discutat cu minorul că ar trebui să-și evite tatăl și nici nu a avut vreodată intenția să-i dezvolte vreun sentiment negativ legat de acesta. Intenția sa firească ca părinte a fost să-i fie bine copilului, sens în care l-a invitat să meargă împreună cu minorul la un cabinet medical, iar concluziile medicului specialist se regăsesc în certificatul medical eliberat de Dr. B. L., medic primar Psihiatrie – pediatrică.
A menționat că a formulat plângere penală față de pârât la sugestia autorităților medicale, la care a fost îndrumată de medicul de familie și a sesizat Direcția de Protecția Copilului Gorj, cerând în mod expres să promoveze o acțiune de decădere din drepturile părintești a pârâtului, întrucât ea nu are calitate procesuală activă.
În ceea ce privește starea de sănătate a minorului, consideră că numai o comisie de specialiști poate evalua minorul și se poate pronunța ce factori de mediu îi influențează în concret starea de sănătate, cine și ce i-a provocat anxietatea de separare și celelalte afecțiuni invocate în actele medicale depuse la dosarul cauzei.
În ședința publică din 20.03.2013, pârâtul a depus 6 înscrisuri reprezentând desene efectuate de minor, patru file cu planșe fotografice, și bonuri fiscale prin care au fost achiziționate bunuri pentru minor (filele 29 – 41).
Reclamanta a depus în dovedirea cererii înscrisuri medicale, respectiv scrisoare medicală emisă de doctor N. B. – A. la data de 17.12.2012, certificatul medical nr. 82/10.12.2012, bilet de trimitere emis la 27.12.2012, sesizare înregistrată sub nr. 1029/17.01.2013 la DGASPC Gorj, bilet de trimitere nr._/17.12.2012, și desene efectuate de minor ( filele 43 – 52), solicitând încuviințarea probei testimoniale.
La solicitarea părților au fost ascultați potrivit disp. art. 192 și urm. C. pr. civ., martorii A. M., D. I. și N. B. - A. ( propuși de reclamantă) și Ohima – M. S., C. M. C., M. C. - M. ( propuși de pârât), ale căror declarații au fost consemnate și atașate la dosar ( filele 61-64, 107, 123).
Instanța a solicitat la termenul din 08.05.2012 Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, să comunice rezultatul expertizei medico legale psihiatrice privind minorul P. A. – C. și referatul de evaluare al minorului, iar de la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Gorj, au fost solicitate anchetele sociale efectuate la domiciliile părților.
Tot la acest termen de judecată, instanța a dispus atașarea dosarului nr._, al Judecătoriei Tg-J., dosar în care a fost ascultat minorul P. A. – C., față de cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantă pentru sistarea legăturilor persoanele ale minorului cu tatăl pârât, respingând solicitarea reclamantei de a fi reascultat minorul, în prezenta cauză.
La data de 17.05.2013, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Gorj au înaintat cu adresa nr._/ANE/14.05.2013 xerocopii privind ancheta psihosocială, raportul de evaluare inițială și plan de serviciu redactate de către Primăria Drăguțești și înregistrate la sediul DGASPC Gorj cu nr. 2926/07.02.2013, precum și raportul asupra vizitei efectuate la domiciliul copilului nr. 1828/ANE/28.01.2013.
Cu adresa nr. 1055/VIII/1/2013 P. de pe lângă Tribunalul Gorj a înaintat raportul nr. 2040/29.01.2013 privind observația psihologică a minorului P. A. – C. efectuat de DGASPC Gorj și raportul de expertiză medico legală psihiatrică nr. 200/15.02.2013 efectuat de Serviciul de Medicină Legală Gorj.
Prin sentința civilă nr. 7828 din 13.11.2013 pronunțată de Judecătoria Tg.-J. în dosarul nr._ a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta P. M.-L., domiciliată în comuna Drăguțești, ., legitimată cu C. I. . nr._, cu domiciliul ales la Cabinet de avocat P. D., cu sediul în Tg-J., ., nr. 9, ., ., județul Gorj împotriva pârâtului S. C., cu domiciliul în Tg-J., .. 13, ., județul Gorj și în contradictoriu cu autoritatea tutelară C. L. Drăguțești.
A fost modificat programul de păstrare legături personale cu minorul de către tatăl pârât în sensul că tatăl urmează să aibă legături personale cu minorul P. A. - C., născut la data de 02.09.2007, în prima și a treia săptămână din lună, sâmbăta între orele 14,00 - 18,00, a treia zi de C. între orele 14,00- 18,00 și a doua zi de Paști, între orele 14,00 - 18,00 în locuri publice, adecvate vârstei minorului, cu obligarea tatălui pârât să-l aducă pe minor la domiciliul mamei la terminarea programului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că din relația de concubinaj a părților a rezultat minorul P. A. – C., născut la data de 02.09.2007, iar în prezent acesta locuiește cu mama și bunicii materni, fiind încredințat mamei spre creștere și educare prin sentința civilă nr. 1987/17.03.2010 pronunțată de Judecătoria Tg-J., prin care a fost încuviințată înțelegerea părților cu privire la încredințarea minorului, prin sentința civilă nr. 6080/21.09.2010 pronunțată de Judecătoria Târgu-J., s-a încuviințat ca tatăl S. C. să aibă legături personale cu minorul P. A. – C., născut la data de 02.09.2007 la domiciliul tatălui,în următoarea modalitate: în prima și a treia săptămână din luna, sâmbăta și duminica între orele 10:00 – 16:00, a treia zi de C. între orele 10:00 – 18:00 și a doua zi de Paști, între orele 10:00 – 18:00, iar ulterior, prin sentința civilă nr. 807/30.01.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ s-a dispus prin ordonanță președințială sistarea programului privbind păstrarea de legături personale cu minorul de către tatăl pârât până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei cauze, fiind totodată promovată o plângere penală de către reclamantă împotriva pârâtului la P. de pe lângă Tribunalul Gorj ce face obiectul dosarului nr. 15/P/2013.
Potrivit dispozițiile art. 97 alin. 1 C. fam, principiile de bază în cadrul instituției ocrotirii părintești constau în deplină egalitate în drepturi și îndatoriri a părinților față de copii minori. Astfel, potrivit art. 43 C. fam tatăl pârât are dreptul de a avea legături personale cu minorul și de a veghea la creșterea și educarea acestuia, cât timp nu este decăzut din drepturile părintești.
Instanța a avut în vedere că, potrivit art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Că din material probator, respectiv înscrisuri și declarațiile martorilor ascultați în mod nemijlocit de către instanța de judecată, a rezultat că nu se impune în prezent sistarea programului de vizită, așa cum a solicitat reclamanta.
Din conținutul raportului de expertiză medico-legală psihiatrică efectuat de către Serviciul de Medicină legală Gorj și înregistrat sub nr. 200/15.02.2013 s-a reținut că, s-a constatat „Din consultul psihiatric nr.82/10.12.2012 CMI efectuat de dr. B. L. că acesta era la al 2-lea consult de specialitate fiind adus de ambii părinți la cererea terapeutei. Că, la prima consultație, în urma cu 3 săptămâni, în timp ce se afla la tatăl său care se joaca cu acesta cu un roboțel care îl „împusca în funduleț", iar desenele pe care le face exprimă acest lucru. În prezența tatălui este reticent, nu-l cooptează în joc și afirmă ca o iubește numai pe mama și pe tata nu, datorita povestii cu roboțelul. Din examinarea medicolegala CML nr. 14/03.01.2013 rezulta ca nu s-au constatat con-leziuni traumatice la nivel anal.
A fost întocmit un proces verbal de către organele de politie în urma unei discuții cu minorul în prezenta mamei și a psihologului din cadrul DGASPC Gorj în data de 24.01.2013 din care au reținut că acesta este supărat pe tatăl sau pentru ca este un roboțel la tată în dulap și tata îl împușcă în fund. Din raportul de observație psihologica a DGASPC-Gorj, psiholog P. N. a concluzionat că minorul are o dezvoltare psihofizica în concordanță cu vârsta cronologică, este foarte atașat afectiv de mama sa și respinge relaționarea directă cu tatăl. Expertiza medico-legala a fost efectuata la Policlinica Spitalului Tg-J. în 15.02.2013 în prezenta psihologului DGASPC dl. P. N. și a mamei. Examen somatic general și pe aparate-relații normale. Examen psihic si psihologic evidențiază o dezvoltare psihointelectuală corespunzătoare vârstei cronologice, minorul fiind însoțit de mama, fiind sociabil, comunicativ. Examen psihiatric nr.563/15.02.2013 au diagnosticat: anxietate de separare, tulburări neorganice de somn (vise de coșmar); tulburări emoționale; respinge relaționarea directa cu tatăl, comportamentul în prezenta tatălui este de evitare”.
După constatările efectuate de către medicul primar legist D. F., medic primar psihiatrie B. L., Psiholog D. M. și medic psihiatru Negotin C. s-a concluzionat prin acest raport de expertiză că minorul P. A. C., născut la data de 02.09.2007 are o dezvoltare psihointelectuală normală, corespunzător vârstei cronologice, prezintă tulburări emoționale cu anxietate de separare, acuze somatice digestive și tulburări de somn. Din comportamentul general al copilului reiese că este posibil să fi fost supus unei traume emoționale,iar informațiile cu caracter sexual pe care le deține provin din expunerile frecvente în anturajul tatălui la scene (filme,imagini,jocuri)cu caracter-erotic, dar nu există certitudinea unor traume de natura abuzului sexual). Avându-se in vedere vârsta copilului caracterizata prin sugestibilitate si comportament imitativ, s-a precizat că influenta celor din jur este posibila,dar nu se poate concluziona ca cele declarate de copil au fost induse de către o persoana adultă. S-a concluzionat că, întrucât respinge categoric relaționarea directă cu tatăl, iar comportamentul, în prezența acestuia este de evitare, se consideră că este necesara întreruperea vizitelor la domiciliul tatălui, comisia de medici opinând pentru internarea copilului in clinica de Neuropsihiatrie Infantila A. O.-Bucuresti și efectuarea unei expertize psihiatrice la INML M. Minovici București.
Din analiza referatului de anchetă socială efectuat la domiciliul tatălui și înaintat cu adresa nr._/04.09.2013 de către C. de autoritate tutelară din cadrul Primăriei Mun. Tg-J., s-a reținut că pârâtul a manifestat respect și bună cuviință față de vecini, a ajutat la rezolvarea problemelor tehnice ce apar în asociația de proprietari și a participat activ la activitățile cu locatarii, aspecte ce au fost menționate de administratorul asociației și de vecini, iar din caracterizarea de la locul de muncă a rezultat că acesta dă dovadă de corectitudine, are un comportament bun și colaborează cu colegii, are o conduită morală bună, este o persoană cinstită și vorbește cu colegii despre relația bună pe care o are cu fiul său, iar concubina acestuia, respectiv Ohima- M., prin discuțiile purtate au dus la concluzia că acesta este un părinte atent, protectiv, afectuos, calm,iar copilul este atașat de tată, că este foarte afectat de situația creată de reclamantă și a afirmat că „ tot ce are mai scump pe lume este acest copil” . S-a concluzionat ce către comisia de anchetă că pârâtul S. C. este cunoscut ca o persoană civilizată și responsabilă și s-a apreciat că, în interesul superior al minorului este necesară menținerea legăturilor firești între tată și fiul minor.
Din întreg probatoriu administrat, s-a reținut că minorul P. A. C. este atașat de mama sa, persoană care îl are în întreținere și cu a cărei familie conviețuiește.
De asemenea, s-a reținut că și tatăl minorului este preocupat de creșterea și întreținerea minorului, considerându-l pe fiul său persoana cea mai importantă, motiv pentru care a fost de acord să fie încredințat spre creștere și educare mamei și chiar să rămână minorul perioade lungi de timp în G., acolo unde mama lucra și unde îl luase pe minor fără încuviințarea tatălui, cu toate că prin sentința civilă nr. 6080/21.09.2010 pronunțată de către Judecătoria Tg-J. se stabilise un program de vizită în favoarea tatălui. Martora A. M., educatoarea minorului, a declarat că în toamna anului trecut, respectiv octombrie - noiembrie, minorul a avut un comportament mai ciudat, în sensul că era apatic, nu dorea să se joace cu ceilalți copii, iar uneori era irascibil, acest comportament fiind ulterior venirii din G., unde fusese plecat până la această dată cu mama în G. . Martora a evidențiat că starea minorului s-a schimbat după ce inițial fusese vesel, povestindu-i cum fusese în această țară, solicitându-i totodată, să-l scape de tatăl său. Cele menționate de educatoarea minorului sunt contrazise de declarația martorei Ohima - M. S., actuala concubină a pârâtului și care a fost prezentă la majoritatea vizitelor minorului în domiciliul tatălui, aceasta reliefând că între tată și minor există o puternică apropiere, întrucât minorul deseori își îmbrățișa tatăl spunând „ ești tati meu și te iubesc foarte mult”, făcând gesturi de afecțiune față de acesta, împreună desenând, vizionând desene animate, jucându-se cu mașinuța sau mergând la plimbare în locuiri publice . Martora a menționat că mama reclamantă poate să influențeze ușor minorul cu privire la o anumită persoană, relatând chiar că, deși copilul era foarte atașat de ea în momentul vizitelor, ulterior și-a schimbat atitudinea brusc față de ea, iar după o discuție purtată cu reclamanta, minorul a avut aceeași atitudine de apropierea și atașament.
Din cuprinsul înscrisurilor medicale eliberate în urma consultațiilor efectuate minorului se poate observa faptul că acesta suferă de anxietate de separare, fiind și diagnosticat de către medic B. L., la data de 10.12.2012( fila 44), manifestată prin tulburări emoționale care în mod firesc conduc la dureri abdominale, disconfort abdominale, tulburări de somn, frica de a rămâne singur. De altfel, martorul D. I. ( medic legist) a declarat că, în calitate de specialist, consideră că este necesar pentru aflarea adevărului și în interesul minorului ca cei doi părinți să conlucreze, iar minorul să fie într-o stare de normalitate față de aceștia. Martorul a menționat că, există probabilitatea ca, în această perioadă, prin discuțiile purtate de minor în mod repetat cu lucrători de poliție, psihologi, psihiatrii, medici legiști, judecători, în sensul repetabilității expunerii unor fapte într-un interval scurt, să nu ducă la aflarea adevărului, în sensul ca minorul să se centreze pe acest subiect și să prezinte situații imaginate sau sugestionate, considerând că este absolut necesară efectuarea expertizei psihiatrice a minorului la București, unde există persoane specializate pentru astfel de cazuri și pentru această vârstă. Martora M. C. –M., psiholog, a menționat că a fost abordată de către pârât pentru a acorda terapie de familie, fiind prezenți la o ședință de terapie ambele părți însoțite de minor și, cu toate că recomandase alte ședințe de terapie, mama și minorul nu s-au mai prezentat, prezentându-se la cabinetul medical doar tatăl, S. C..
Potrivit art. 16 din Legea nr. 272/2004 copilul care a fost separat de ambii părinți sau de unul dintre aceștia printr-o măsură dispusă în condițiile legii are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului. În sensul legii, relațiile personale se pot realiza prin întâlniri ale copilului cu părintele, vizitarea copilului la domiciliul acestuia, găzduirea acestuia pe perioadă determinată de către părinte, corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul, transmiterea de informații referitoare la copil către părintele care are dreptul de a menține relații personale cu copilul.
Având în vedere că nu s-a făcut dovada, prin probatoriul administrat că este în interesul minorului să nu mai albă legături personale cu tatăl pârât, instanța a considerat că nu se impune sistarea programului de vizită stabilit prin sentința civilă nr. 508/21.09.2010 pronunțată de Judecătoria Tg-J., a fost modificat acest program, în următoarea modalitate: în prima și a treia săptămână din lună, sâmbăta între orele 14,00 - 18,00, a treia zi de C. între orele 14,00- 18,00 și a doua zi de Paști, între orele 14,00 - 18,00 în locuri publice, adecvate vârstei minorului, cu obligarea tatălui pârât să-l aducă pe minor la domiciliul mamei la terminarea programului.
Pentru a stabilii un program adecvat și totodată eficient pentru întreținerea de către pârât a legăturilor personale cu fiul său, instanța a luat în considerare tot interesul superior al copilului, având în vedere ca programul încuviințat să nu-i afecteze dezvoltarea armonioasă atât din punct de vedere psihic cât și fizic.
Având în vedere că, prin probatoriul administrat, rezultă că tatăl este cel care generează starea din prezent a minorului, fără ca mama să aibă vreo cauză, s-a considerat că trebuie urmărit interesul superior al minorului, în sensul de a avea relații de socializare cu ambii părinți, atât cu reclamanta, dar și cu pârâtul, minorul putând depăși starea în care se află doar în prezența ambilor părinți, cum de altfel au și fost efectuate recomandări medicale, cât și concluziile colectivului de autoritate tutelară din cadrul Primăriei Tg-J., prin referatul întocmit (fila 111 dosar).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta P. M.-L., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Apelanta a arătat că a solicitat prin acțiune sistarea programului și nu reducerea acestuia, nici intimatul nu a formulat cerere reconvențională în sensul modificării programului de vizitare a minorului.
Că instanța de fond nu a ținut cont de aspectele grave relatate de martorii audiați, nu a înlăturat declarațiile martorilor A. M., medicului N. B., nu a ținut seama de raportul de expertiză medico-legală solicitat organelor de cercetare penală, nu a coroborat declarațiile martorilor D. I. și Ohima M. S. cu celelalte probe, nu a ascultat minorul în Camera de Consiliu, deși acestea fusese audiat în dosarul nr._ în urmă de peste un an, că se impunea audierea medicului specialist psihiatrie pediatrică, precum și a psihologului de la Școala Generală Drăguțești
Că se impune sistarea programului de păstrare a legăturilor personale dintre tată și minor, iar în subsidiar dacă ar fi respinsă această solicitare să se dispună desfășurarea întâlnirilor în prezența mamei minorului.
Au fost depuse în apel de către apelantă fișa de consiliere individuală din 26.11.2013, raportul de expertiză în materia psihologiei clinice și judiciare întocmit de psiholog S. M. și extras din evaluarea clinică psihiatrică din 24.01.2014 întocmit de dr. C. A., neuro-psihiatru copii.
Intimatul pârât, prin apărător a depus raportul de expertiză medico legală nr. 3681/27.01.2014 întocmit de IML C. în dosarul penal nr. 4939/P/2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul apreciază că apelul reclamantei este întemeiat, urmând a fi admis în temeiul art. 480 alin. 2 C.pr.civ., pentru următoarele considerente:
Sub aspectul legii aplicabile, tribunalul constată că acțiunea de față a fost formulată la 30.01.2013, ulterior intrării în vigoare a Noului cod civil și acesta este legea aplicabilă în conformitate cu art. 6 alin. 6 din Noul Cod civil și nu dispozițiile din reglementarea anterioară cuprinsă în Codul familiei.
Potrivit art. 262 alin. 2 C.civ. copilul care nu locuiește la părinții săi sau la unul dintre ei are dreptul de a avea legături personale cu aceștia, iar exercițiul acestui drept nu poate fi limitat decât în condițiile prevăzute de lege, pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului.
Art. 263 alin. 1 C.civ. prevede că orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului.
Art. 496 alin 5 C.civ. prevede că părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia, iar instanța de tutelă poate limita exercițiul acestui drept, dacă este în interesul superior la copilului.
Și Legea nr. 272/2004 menționează principiul interesului superior al copilului în toate demersurile și deciziile care privesc copiii.
Potrivit art. 2 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, interesul superior al copilului se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică și morală normală, la echilibrul socioafectiv și la viața de familie, iar alin. 5 al aceluiași articol arată că în determinarea interesului superior al copilului se au în vedere (printre altele) nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educație și sănătate, de securitate și stabilitate.
Din considerentele sentinței apelate rezultă că instanța de fond a avut în vedere toate probele administrate în cauză, însă, în contextul formulării incerte a concluziilor analizelor efectuate de persoane specializate și al necesității internării copilului într-o clinică pentru efectuarea unei expertize psihiatrice pentru a se stabili dacă în aspectele declarate de copil acesta a fost influențat de către o persoană adultă, raportat la vârsta copilului, caracterizată prin sugestibilitate și comportament limitativ, a dat întâietate dreptului părintelui de a avea legături personale cu minorul, drept prevăzut și de art. 8 din CEDO.
Ulterior pronunțării sentinței 7828/13.11.2013, cu privire la minor s-a întocmit raportul de expertiză de specialitate extrajudiciară în materia psihologiei clinice și judiciare de către psiholog Climician S. M. din cadrul Institutului de Relații Umane & Clinica Pragul Alb și evaluare clinică psihiatrică de către dr. C. A., neuro-psihiatru copii din cadrul Institutului de Relații Umane București.
În urma acestor examinării, s-a concluzionat de către specialiști în domeniul psihologiei clinice și neuro-psihiatrice că:
- minorul trăiește puternice stări conflictuale de agresivitate față de tată, starea de prezență a minorului, simptomatologia ce a precedat dezvăluirile sale descrise de mamă, împreună cu ascunderea cu obstinație a secretului dureros și atitudinea protectoare față de mamă și declarațiile copilului pot sugera prezența simptomelor unui abuz;
- minorul știe să facă diferența între adevăr și minciună și are reacții fizice vehemente când este acuzat pe nedrept că minte, se supune principiului realității și nu este ușor influențabil;
- minorul își exprimă dorința de a fi salvat de autorități din situația în care simte că se află, autoritățile au fost văzute de minor ca fiind cele care au oprit evenimentele traumatizante pe care le trăia și cele care sunt suficient de puternice pentru a se confrunta cu tatăl său (intervenția din partea poliției a funcționat ca un erou salvator);
- apar pulsiuni agresive în legătură cu imaginea paternă, pulsiuni care sunt controlate strict momentan;
- relația cu tatăl nu este resimțită de minor ca fiind securizată emoțional și pozitivă, ci este resimțită ca fiind amenințătoare;
- minorul prezintă simptome ale unui stres post traumatic, existând o probabilitate mare ca acestea să fi apărut în urma unor abuzuri homosexuale repetate;
- copilul manifestă aversiune față de interacțiunea cu tatăl său, iar aceasta nu este rezultatul influenței din partea mamei;
- minorul are capacitatea de a distinge între atitudini corecte și atitudini greșite, face distincția între persoane cu atitudine sexuală și persoane indiferente sexual și se află în plin proces de auto-culpabilizare pentru preocupările lui sexuale.
Ca măsuri, sunt recomandate de către specialiști următoarele:
- limitarea contactului cu tatăl prin a avea întâlniri scurte, în spațiu public, în prezența unei persoane agreate de copil, întreruperea sau amânarea acestor întâlniri dacă așa cere copilul;
- protejarea expunerii minorului la relatări repetate despre sexualitate lui din partea unor persoane necalificate;
- continuarea intervenției profesionale și protecție privind dezvoltarea acestui copil;
- consilierea tatălui în vedere obținerii unei atitudini constructive față de minor și mama lui.
În raportul de expertiză medico legală psihiatrică nr. 3691din 27.01.2014 întocmit de
IML C. nu se menționează aspecte care să înlăture constatările și concluziile arătate în raportul de expertiză de specialitate extrajudiciară în materia psihologiei clinice și judiciare de către psiholog Climician S. M. din cadrul Institutului de Relații Umane & Clinica Pragul Alb și în evaluarea clinică psihiatrică de către dr. C. A., neuro-psihiatru copii din cadrul Institutului de Relații Umane București, ci chiar întărește constatările acelor expertize („respinge în mod categoric, cel puțin la acest moment relaționarea directă cu tatăl”și recomandă „asigurarea unui suport psihologic și medical pentru depășirea situației existente”).
Față de aceste probe, coroborate cu probele administrate la instanța de fond, tribunalul reține că în prezent relaționarea directă între minor și tată îi periclitează dezvoltarea emoțională și morală normală, deci este contrară interesului superior al copilului și, în conformitate cu art. 496 alin. 5, teza a II-a C.civ., se impune limitarea temporară a exercițiului dreptului pârâtului de a avea legături personale cu minorul, până când starea emoțională a copilului va permite reluarea acestor legături.
Potrivit art. 2 alin. 2 din Legea 272/2002, respectarea interesului superior al copilului este prioritară dreptului părintelui și acest principiu trebuie respectat, chiar independent de existența sau inexistența culpei părintelui în generarea traumelor ce afectează în prezent minorul.
Art. 8 din CEDO prevede dreptul oricărei persoane la respectarea vieții sale private și de familie, însă din alin. 2 al acestui articol rezultă că limitarea acestui drept este permisă pentru protecția sănătății, a moralei, a drepturilor și libertăților altora.
Necesitatea dezvoltării psihologice și morale normale a minorului justifică limitarea temporară a dreptului pârâtului de a avea legături personale cu minorul, astfel că tribunalul va modifica sentința în sensul admiterii acțiunii și sistării programului de vizitare stabilit prin sentința civilă nr. 6080 din 21.09.2010 a Judecătoriei Tg. J., până la noi dispoziții ale instanței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta reclamantă P. M.-L. împotriva sentinței civile nr. 7828 din 13.11.2013 pronunțată de Judecătoria Tg.-J. în dosarul nr._ .
Schimbă sentința în sensul că admite acțiunea și sistează programul privind legăturile personale stabilit prin sentința civilă nr.6080 din 21 septembrie 2010 a Judecătoriei Tg.-J. până la noi dispoziții ale instanței.
Cu drept de recurs.
Pronunțată în ședința publică din 03.03.2014, la Tribunalul Gorj.
Președinte, C. A. M. | Judecător, Nicolița Ș. | |
Grefier, A. P. |
Red MCA
Thn.L.P.
Jud. fond L.O.
5ex/12 Martie 2014
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 1913/2014. Tribunalul GORJ | Drept de autor şi drepturi conexe. Sentința nr. 235/2014.... → |
|---|
