Cereri. Decizia nr. 152/2013. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 152/2013 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 16-10-2013 în dosarul nr. 2262/96/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 152
Ședința publică de la 16 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. Steluța U.
Judecător S. C.
Grefier N. V. G.
Pe rol pronunțarea deciziei civile în apelul declarat de apelantul M. P. în contradictoriu cu pârâtul C. C., împotriva Sentinței civile nr. 1447/22.04.2013, pronunțată de Judecătoria Miercurea C. în dosarul nr._ .
Fără citarea părților.
Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința din 2 octombrie 2013, dezbaterile și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA,
Deliberând constată
Sub nr._ din 15.12.2011, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Miercurea C. cererea formulată de reclamantul M. P. în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA COMPOSESORALĂ C., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea hotărârii adunării generale din data de 03.12.2011.
Prin sentința civilă nr.2641 din 03.09.2012, pronunțată de Judecătoria Miercurea C., s-a dispus admiterea cererii de chemare în judecată și anularea hotărârii adunării generale a composesoratului din data de 03.12.2011.
În termen legal, reclamanta a formulat cerere de îndreptare a sentinței civile nr.2641 din 03.09.2012 a Judecătoriei Miercurea C. în sensul menționării în dispozitiv a obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Cererea de îndreptare a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Miercurea C. la data de 26.03.2013 și soluționată prin sentința civilă nr.1447 din 22.04.2013 prin care s-a dispus admiterea excepției tardivității cererii de completare a dispozitivului sentinței civile nr.2641 din 03.09.2012 a Judecătoriei Miercurea C. și respingerea cererii ca tardivă.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria a reținut că prin sentința civilă nr. 2641 din 3 septembrie 2012 a Judecătoriei Miercurea C. s-a admis acțiunea reclamantului însă, deși în considerente s-a menționat faptul că se va dispune obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, în dispozitiv s-a omis această dispoziție.
Reclamantul a sesizat instanța de fond cu o cerere de îndreptare a erorii materiale întemeiată pe art. 281 din Codul de procedură civilă, iar prin întâmpinare pârâta a arătat că cererea are caracterul unei completări a dispozitivului, reglementată de art. 2812 din Codul de procedură civilă.
Instanța de fond a reținut că potrivit art. 281 din Codul de procedură civilă, „Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere”, iar potrivit art. 2812 din Codul de procedură civilă, „Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.”
Este astfel evident că, în condițiile în care în dispozitivul sentinței nu s-a strecurat o eroare ci o omisiune, cererea reclamantului se întemeiază în realitate pe art. 2812 din Codul de procedură civilă, împrejurarea că în motivare s-a menționat faptul că se va dispune obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată fiind lipsită de relevanță.
În consecință, față de faptul că sentința i s-a comunicat reclamantului la data de 13 septembrie 2012 (fila 368), instanța de fond a reținut că prezenta cerere este în mod vădit tardivă.
În argumentarea respingerii excepției, la ultimul termen de judecată reclamantul a invocat dispozițiile art. 2812a din Codul de procedură civilă.
Instanța de fond a reținut că potrivit art. 2812a din Codul de procedură civilă, „Îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 281-2812.” Astfel, acest text de lege stabilește faptul că completarea dispozitivului nu se poate cere pe calea apelului, ceea ce înseamnă că, în termenul în care se formulează apel, partea nemulțumită de hotărâre trebuie să formuleze două cereri, una de apel, care se soluționează de instanța superioară, și una de completare a dispozitivului, care se soluționează de instanța care a pronunțat hotărârea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M. P.. Acesta a fost înregistrat la Judecătoria Miercurea C. la data de 22.05.2013 și recalificat în apel de Tribunalul Harghita prin încheierea din 02.10.2013.
Apelantul a solicitat admiterea apelului și îndreptarea erorii constând în cuprinderea în dispozitivul hotărârii a mențiunii cu privire la cheltuielile de judecată.
În cadrul motivelor, apelantul arată că prin sentința civilă nr.2641/2012, instanța a constatat că în temeiul dispozițiilor art.274 din codul de procedură civilă „instanța va dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 1519,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată”, cheltuieli avute cu ocazia litigiului, iar în urma câștigării procesului, are dreptul la această sumă.
Apelantul arată că, chiar dacă a fost partea care a avut câștig de cauză, nici în urma hotărârii instanței nu s-au efectuat modificări ca efect al unei hotărâri judecătorești, totul a rămas așa cum a fost anterior introducerii acțiunii, cu excepția cheltuielilor avute, cheltuieli care refuză să-i achite partea potrivnică, pe motiv că nu este cuprins în dispozitivul hotărârii ci numai în considerentul acestuia. Însă în mai multe cazuri Înalta Curte de Casație și Justiție a concluzionat că și cele hotărâte în considerentul unei hotărâri judecătorești urmează a fi avute în vedere la punerea în executare a hotărârii.
Apelantul solicită instanței să analizeze situația creată și să oblige pe partea potrivnică, C. C. în numele legii să-i achite cheltuielile de judecată sau să oblige pe cel vinovat să-i plătească cheltuielile de judecată. Consideră inacceptabil ca într-un stat de drept să nu se respecte legile, și ca legile să nu aibă forța la restabilirea dreptății. Nu pot fi victima unei erori sau omisiuni comise de sistemul judiciar.
Intimata a formulat întâmpinare (f.10-11) prin care a solicitat respingerea căii de atac, cu cheltuieli de judecată, arătând în esență că cererea întemeiată pe art.281 Cod procedură civilă este neîntemeiată, iar dacă este vorba de o cerere de completare a hotărârii, aceasta este tardivă, astfel cum a reținut și prima instanță.
Analizând cererea de apel și hotărârea atacată sub toate aspectele legalității și temeiniciei în sensul prevăzut de art.295 Cod procedură civilă, constată că apelul formulat este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Tribunalul constată că prima instanță a reținut corect că cererea formulată de reclamantul M. P. este una întemeiată pe dispozițiile art.281 ind.2 alin.1 Cod procedură civilă, fiind vorba de o omisiune a instanței de judecată de a se pronunța asupra unui capăt de cerere. Tot corect a reținut prima instanță și faptul că cererea de completare a hotărârii este tardivă, nefiind făcută în termenul de apel, calea de atac aplicabilă în cauză.
În aceste condiții, cererea de completare a hotărârii fiind soluționată de prima instanță pe excepția tardivității, iar nu pe fondul ei, Tribunalul nu poate examina decât aspectele care privesc această soluție, controlul judiciar neputând fi efectuat în privința temeiniciei cererii întrucât nu există o soluție de primă instanță în acest sens.
Totodată, se observă că apelantul nu a invocat în cadrul apelului niciun aspect referitor la admiterea excepției tardivității și respingerea cererii lui ca tardivă, necombătând soluția primei instanțe în această privință.
Apelantului îi rămâne deschisă calea unei acțiuni separate, de drept comun, în cadrul căreia, în cadrul termenului general de prescripție de 3 ani, să solicite aceste cheltuieli de judecată.
Pentru considerentele sus expuse, ținându-se cont de prevederile art.296 Cod de procedură civilă, Tribunalul constată că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge apelul, ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul M. P., cu domiciliul în S., ., jud. Harghita, împotriva sentinței civile nr. 1447 din 22.04.2013, pronunțată de Judecătoria Miercurea C., în contradictoriu cu intimatul C. C., cu sediul în C., ., jud. Harghita.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.10.2013.
Președinte Judecător
E. Steluța U. S. C.
Grefier
V. N. G.
Red.E.S.U.
Primit: 07.11.2013
Tehnored.id/07.11.2013
Ex.4/SD.-
Jud.fond: G. A.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 460/2013. Tribunalul HARGHITA | Pretenţii. Decizia nr. 241/2013. Tribunalul HARGHITA → |
|---|
