Contestaţie la executare. Decizia nr. 250/2013. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 250/2013 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 19-03-2013 în dosarul nr. 1149/258/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.250/R
Ședința publică din data de 19 martie 2013
Completul compus din:
Judecător: S. C. - Președinte
Judecător: M. I.
Judecător: S. E.
Grefier: L. B.
Pe rol pronunțarea deciziei civile în recursul declarat de recurenții T. I. și T. I., împotriva sentinței civile nr._, pronunțată de Judecătoria Miercurea C., în contradictoriu cu intimatul K. E., având ca obiect contestație la executare.
În lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 12 martie 2013, mersul dezbaterilor și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA,
deliberând în camera de consiliu, conform prevederilor art. 256 alin. (1) Cod pr civilã, constatã urmãtoarele:
P. Sentința civilă nr. 2730/2012 pronunțată de Judecătoria Miercurea C. în Dosarul nr._ s-a respins contestația la executare formulată de contestatorii T. I., domiciliată în ., ., jud. Harghita, și T. I., cu domiciliul ales la Cabinetul de avocat T. C. în București, . nr. 10, ., sector 3, în contradictoriu cu intimatul K. E., domiciliat în Miercurea C., .. 63, jud. Harghita.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a avut în vedere, în esență, următoarele:
Executarea silită ce face obiectul dosarului execuțional E 46/2012 al B. S. E. a fost declanșată pentru punerea în executare a sentinței civile nr. 1513 din 2 iunie 2011 a Judecătoriei Miercurea C., prin care contestatorii au fost obligați să îi predea intimatului K. E., imobilul situat în . numit Kismezo, nr. adm. 381, înscris în CF_ Mihăileni, top. 5918/2, 5919/2/2, 5919/1/2 și 5920/1/2, și să îi plătească suma de 806 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (filele 13-14), și a deciziei civile nr. 904/R din 29 noiembrie 2011 a Tribunalului Harghita, prin care contestatorii au fost obligați la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (filele 15-19).
Instanța a reținut că aceste hotărâri judecătorești au fost învestite cu formulă executorie (filele 14 verso și 19 verso), executare silită a fost încuviințată prin încheierea din camera de consiliu din data de 28 februarie 2012 a Judecătoriei Miercurea C. (fila 22), iar executorul judecătoresc a expediat somațiile de executare (filele 23 și 24) la domiciliul contestatorilor, de pe fila de îndeplinire a procedurii de comunicare rezultând că T. I. a primit personal copia titlurilor executorii, somația și procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare (fila 27); instanța a arătat că își însușește susținerile formulate de intimat în întâmpinare, în sensul că executorului judecătoresc nu i se poate reproșa faptul că nu a comunicat somația de executare și la domiciliul pe care debitorii și l-au ales în cursul procesului în care s-au pronunțat hotărârile puse în executare, întrucât executorul nu avea de unde să știe dacă debitorii își vor angaja în procedura de executare silită același avocat, și vor dori să li se comunice actele de executare la sediul profesional al acestuia.
Față de cele expuse mai sus, prima instanța a reținut că actele de executare în dosarul execuțional E46/2012 al B. S. E. sunt ferite de orice critică, și în consecință a respins contestația la executare ca neîntemeiată.
In privința B. S. E., instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, prin Încheierea de ședință din data de 11 iunie 2012 (f. 64).
Contestatorii au declarat recurs împotriva Sentinței civile nr. 2730/2012 pronunțată de Judecătoria Miercurea C. în Dosarul nr._ criticând hotărârea primei instanțe, pe motiv că instanța nu a ținut cont de faptul că actele de executare au fost efectuate cu încălcarea formelor de procedură, fără a se ține seama de domiciliul ales.
In plus, arată contestatorii, instanța nu a dispus atașarea dosarului de executare și prin urmare nu a putut verifica susținerile părților și nu a dispus nici administrarea de probe.
In continuare, contestatorii arată că deși titlurile executorii sunt reprezentate de hotărâri judecătorești, se impunea ca în procedura contestației la executare formulată de contestatori să se clarifice cu ajutorul unei expertize topografice situația terenului în litigiu, contestatorii neavând cunoștință la ce imobil se referă reclamantul din dosarul în care s-au pronunțat hotărârile puse în executare.
P. întâmpinarea depusă (f. 13-14) intimatul a solicitat respingerea recursului si obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată arătând că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală și este la adăpost de orice critici care ar putea fi susținute prin argumente pertinente și concludente.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și ținând cont și de prevederile art. 304 indice 1 Cod pr civila, instanța de recurs constată următoarele:
P. contestația la executare înregistrată sub nr._ contestatorii T. I. și T. I. au solicitat ca în contradictoriu cu intimații B. S. E. și K. E. să se dispună anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul execuțional E46/2012 al B. S. E..
În motivare, contestatorii au arătat că executarea silită nu poate începe fără învestirea titlului cu formulă executorie, fără încuviințarea executării silite și fără emiterea unei somații iar ei nu au cunoștință despre efectuarea unor astfel de acte.
Contestatorii arată că și-au ales domiciliul în cursul judecății finalizate cu hotărârile puse în executare și cu toate acestea nu li s-au comunicat la adresa indicată nici un fel de acte de executare
In afara acestor aspecte, contestatorii au adus critici titlurilor executorii puse în executare, respectiv sentinței civile nr. 1513 din 2 iunie 2011 a Judecătoriei Miercurea C., prin care contestatorii au fost obligați să îi predea intimatului K. E., imobilul situat în . numit Kismezo, nr. adm. 381, înscris în CF_ Mihăileni, top. 5918/2, 5919/2/2, 5919/1/2 și 5920/1/2, și să îi plătească suma de 806 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (filele 13-14 din dosarul primei instanțe), și deciziei civile nr. 904/R din 29 noiembrie 2011 a Tribunalului Harghita, prin care contestatorii au fost obligați la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (filele 15-19 din dosarul primei instanțe).
Contestația la executare este reglementată de art. 399 și urm. Cod pr civilă, ca fiind o procedură în cadrul căreia cei interesați și vătămați prin executare, contestă, actele de executare invocând motive de nulitate absolută sau relativă a actelor de executare.
In privința titlului executoriu, în art. 399 alin. 3 se prevede că se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
Motivele contestației la executare trebuie să vizeze acte concrete de executare, și motive concrete.
In speță, prima instanță, în mod corect a analizat doar motivele ce țineau de executarea silită propriu zisă, criticile aduse celor două hotărâri judecătorești care se pun în executare, excedând în mod evident cadrului permis de legislația în vigoare mai sus citată.
Referitor la critica privind neatașarea dosarului execuțional, instanța de recurs constata că s-au atașat la dosar copii de pe actele din dosarul execuțional (f. 11-28) și că în baza acestor acte, prima instanță a constat că hotărârile judecătorești au fost învestite cu formulă executorie (filele 14 verso și 19 verso), executarea silită a fost încuviințată prin încheierea din camera de consiliu din data de 28 februarie 2012 a Judecătoriei Miercurea C. (fila 22), iar executorul judecătoresc a expediat somațiile de executare (filele 23 și 24) la domiciliul contestatorilor, de pe fila de îndeplinire a procedurii de comunicare rezultând că T. I. a primit chiar personal copia titlurilor executorii, somația și procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare (fila 27).
Susținerile contestatorilor recurenți în sensul că nu li s-ar fi comunicat în mod legal actele de executare la sediul avocatului ales este lipsită de relevanță juridică în procedura contestației la executare, având în vedere faptul că s-a făcut dovada că actele a căror comunicare se impunea a fi făcută în cursul executării au fost legal comunicate la domiciliul părților, alegerea de domiciliu fiind valabilă doar în faza pentru care s-a ales domiciliul la sediul avocatului.
De altfel, așa cum a reținut și prima instanță, contestatorul T. I. a semnat că a primit chiar personal copia titlurilor executorii, somația și procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare (fila 27).
In legătură cu susținerea potrivit căreia contestatorii nu ar cunoaște care este imobilul pe care trebuie să-l predea, este de remarcat faptul că imobilul este identificat cu date de carte funciară în dispozitivul Sentinței civile nr. 1513/2011.
Față de cele expuse mai sus, constatând că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, în temeiul art. 312 Cod pr civila, se respinge recursul și având în vedere prevederile art. 274 Cod pr civila, recurenții în culpă procesuală, vor fi obligați să achite intimatului K. E. suma de 600 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs, conform chitanței de la fila 15 din dosarul instanței de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de contestatorii T. I., domiciliată în ., ., jud. Harghita, și T. I., cu domiciliul ales la Cabinetul de avocat T. C. în București, . nr. 10, ., sector 3, împotriva Sentinței civile nr. 2730/2012 pronunțată de Judecătoria Miercurea C. în Dosarul nr._ .
Obligă, recurenții să achite intimatului K. E., domiciliat în Miercurea C., .. 63, jud. Harghita, suma de 600 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19.03.2013.
PreședinteJudecătorJudecător
S. C. M. I. S. E.
Grefier
L. B.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 384/2013. Tribunalul... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 946/2013. Tribunalul HARGHITA → |
|---|
