Contestaţie la executare. Decizia nr. 279/2013. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 279/2013 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 27-03-2013 în dosarul nr. 4959/258/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 279/R
Ședința publică din 27 Martie 2013
Completul compus din:
Judecător: Steluța E. U. - Președinte
Judecător: Banyai E.
Judecător: B. R. J.
Grefier: M. E.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta A. NAȚIONALĂ A VĂMILOR - DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE BRASOV împotriva sentinței civile nr. 4099 din 26.11.2012 a Judecătoriei Miercurea C., în contradictoriu cu intimata S.C. P. S. S R L, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța, în baza actelor dosarului reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând constată următoarele:
I. Sub nr._ din 03.10.2012, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Miercurea C. contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. P. S. S.R.L. în contradictoriu cu intimata A. NAȚIONALĂ A VĂMILOR-DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE B., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea somației nr._ din 17 septembrie 2012 și a celorlalte acte de executare întocmite în dosarul execuțional E 3520/2012.
Prin sentința civilă nr.4099 din 26.11.2012, pronunțată de Judecătoria Miercurea C., s-a dispus admiterea contestației la executare, în sensul anulării somației nr._ din 17.09.2012, cu obligarea intimatei la restituirea sumei de 8299 lei și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 197 lei.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria a reținut că întrucât prin Decizia nr. 127 din 27 septembrie 2012 a DGFP Harghita (fila 30) s-a admis contestația formulată de contestatoare împotriva Deciziei de regularizare a situației privind obligațiile suplimentare stabilite prin controlul vamal nr. 4011 din 27 iulie 2012 (fila 4), pentru a cărei punere în executare intimata a emis somația nr._ din 17 septembrie 2012 (fila 3), în temeiul dispozițiilor art. 399 din codul de procedură civilă instanța va dispune anularea somației de executare, iar întrucât intimata a și încasat prin poprire suma de pentru care a fost emisă somația (fila 24), în temeiul dispozițiilor art. 4041 din Codul de procedură civilă va dispune întoarcerea executării prin obligarea intimatei la plata sumei de 8.299 lei.
II. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata A. Națională a Vămilor-Direcția Regională pentru accize și operațiuni vamale B.. Acesta a fost înregistrat la Judecătoria Miercurea C. la data de 14.12.2012.
Recurenta solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii contestației la executare.
În cadrul motivelor, recurenta arată că motivul de recurs privește modul în care instanța de fond a interpretat obligarea ei la plata cheltuielilor de judecată.
Recurenta arată că a solicitat instanței de fond să constate faptul că acțiunea a rămas fără obiect, deoarece Decizia de Regularizare a Situației privind obligațiile suplimentare stabilite prin controlul vamal nr.4011/27.07.2012 a fost revocată prin Decizia nr.127/27.09.2012 a D.G.F.P.Harghita, prin admiterea contestației.
A solicitat instanței în temeiul art.274 din Codul de procedură civilă să nu fie obligată la plata cheltuielilor de judecată, deoarece nu se face vinovată de faptul că D.G.F.P.Harghita a admis contestația debitoarei.
Se susține de către recurentă că potrivit art.17 din Legea nr.146/1997: „Sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile și acțiunile, inclusiv căile de atac formulate potrivit legii, de Senat, Camera Deputaților, Președintele României, Guvernul României, Curtea Constituțională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public și de Ministerul Finanțelor Publice, indiferent de obiectul acestora, precum și cele formulate de alte instituții publice, indiferent de cali8tatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice”.
În drept, recurenta a invocat prevederile Codului fiscal și ale celui de procedură fiscală.
Intimata nu a depus întâmpinare.
III. Analizând cererea de recurs, Tribunalul constată că motivele expuse de recurentă în cererea sa se încadrează în prevederile art.304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Tribunalul, analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele legalității și temeiniciei în sensul prevăzut de art.304/1 Cod procedură civilă, constată că recursul nu este întemeiat.
Recurenta susține că nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată întrucât contestația la executare a rămas fără obiect, ca urmare a admiterii contestației formulate de contestatoare împotriva Deciziei de regularizare a situație privind obligațiile suplimentare, pentru a cărei punere în executare a fost emisă somația nr._ din 17.09.2012.
Recurenta consideră că nu are nicio culpă pentru faptul că a fost admisă acea contestație și s-a anulat Decizia de regularizare, și, astfel, somația emisă a rămas fără suport.
Tribunalul constată că vina recurentei există, somația rămânând în ființă după admiterea contestației împotriva Deciziei de regularizare și punând-o pe intimată în situația de a formula prezenta contestație la executare, pentru a obține anularea ei și recuperarea sumei plătite în baza unui titlu desființat.
Ca urmare a desființării Deciziei de regularizare, contestația la executare nu a rămas fără obiect, astfel cum susține recurenta, și a fost necesară admiterea ei pentru a se anula somația și a se dispune restituirea sumei. Culpa recurentei se apreciază prin raportare la soluția pronunțată în cauză, în speță dispunându-se anularea unei somații emise de recurentă și obligarea acesteia la restituirea sumei primite fără titlu.
Invocarea de către recurentă a prevederilor art.17 din Legea nr.146/1997, potrivit cărora „Sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile și acțiunile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaților, Președinția României, Guvernul României, Curtea Constituțională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public și de Ministerul Finanțelor Publice, indiferent de obiectul acestora, precum și cele formulate de alte instituții publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice”, nu este riguros exactă. Acest text de lege se referă la scutirea de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar a acțiunilor și cererilor formulate de instituțiile publice, iar nu de la plata cheltuielilor de judecată la care au fost obligate instituțiile publice, indiferent din ce se compun aceste cheltuieli. Dacă intenția legiuitorului era ca instituțiile publice să nu suportate cheltuielile de judecată, în cazul în care pierd procesul, prevedea expres acest lucru.
Având în vedere aceste considerente și dispoziții legale, Tribunalul va respinge recursul, menținând hotărârea primei instanțe ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta A. NAȚIONALĂ A VĂMILOR-DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE B. împotriva sentinței civile nr.4099 din 26.11.2012, pronunțată de Judecătoria Miercurea C., în contradictoriu cu intimata S.C. P. S. S.R.L.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.03.2013.
Președinte Judecător Judecător
Steluța E. U. Banyai E. B. R. J.
Grefier
M. E.
Red.ESU.
P. și tehnored/
Id. 18.04.13
m.m. 2 ex. jud.fond.A.G.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 193/2013. Tribunalul HARGHITA | Pretenţii. Decizia nr. 800/2013. Tribunalul HARGHITA → |
|---|
