Pretenţii. Decizia nr. 800/2013. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 800/2013 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 02-10-2013 în dosarul nr. 118/326/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 800/R
Ședința publică din data de 02 octombrie 2013
Completul compus din:
Judecător: Steluța E. U. - Președinte
Judecător: Banyai E.
Judecător: B. R. J.
Grefier: M. E.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul Ț. T. împotriva sentinței civile nr.489 din 28.03.2013, pronunțată de Judecătoria Toplița, în contradictoriu cu intimatul P. I., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul, lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Recurentul depune la dosar chitanța de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 21,00 de lei și timbru judiciar în valoare de 1,5 lei. Declară că nu mai are de propus alte probe.
Nefiind de administrat alte probe, instanța, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond, recurentul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, arătând că nu poate să precizeze data când i-a vândut către intimat dispozitivele audio.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
I. Sub nr._ din 25.01.2013, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Toplița cererea formulată de reclamantul Ț. T. în contradictoriu cu pârâtul P. I. solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 400 lei reprezentând contravaloarea a două dispozitive audio-boxe de 65 W, vândute în perioada anilor 2005-2006.
Prin sentința civilă nr.489 din 28.03.2013, pronunțată de Judecătoria Toplița, s-a dispus respingerea acțiunii ca prescrisă, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria a reținut că potrivit susținerii reclamantului din cererea de chemare în judecată, coroborat cu cele susținute la interogatoriul luat din oficiu, în perioada anilor 2005-2006, a vândut pârâtului două dispozitive audio-boxe de 65 W, urmând ca acesta din urmă să plătească reclamantului contravaloarea lor în sumă de 400 lei, însă până în prezent, pârâtul nu și-a onorat această obligație.
Conform art. 102 din legea de aplicare a Noului cod civil nr. 71/2011, „(1)Contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.(2) Modificarea contractului se face cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de legea în vigoare la data modificării. În privința elementelor ce nu fac obiectul modificării, sunt aplicabile dispozițiile alin. (1).”
Se constată că între părți nu a fost încheiat un înscris privind vânzarea bunurilor ce formează obiectul prezentei acțiuni, iar reclamantul nu a notificat pârâtul, deși a trecut o perioadă de aproximativ 7 ani de la nașterea dreptului subiectiv.
Acțiunea de față, prin care se solicită obligarea pârâtului la plata unei sume de bani, este o acțiune cu caracter patrimonial, dreptul subiectiv ce se cere a fi protejat fiind evaluabil în bani.
Pârâtul, cu referire la pretenția dedusă judecății, a arătat că, reclamantul, la rându-i, îi datorează suma de 450 lei, reprezentând contravaloarea pieselor cumpărate și serviciile prestate către acesta, respectiv repararea celor 7 televizoare pentru diverse persoane, iar contravaloarea celor două dispozitive audio-boxe de 65 W, a fost stabilită la suma de 300 lei și nu 400 lei, cum susține reclamantul.
Probele sunt mijloace legale prin care se urmărește, de regulă, formarea convingerii instanței de judecată cu privire la existența și conținutul drepturilor și obligațiilor ce formează obiectul unui litigiu, obiectul probelor constituindu-l actele și faptele juridice din care aceste drepturi și obligații rezultă, aceasta deoarece drepturile, respectiv obligațiile nu au o existență materială care să permită o dovedire directă a lor, însă odată dovedite actele și faptele din care au rezultat, instanța poate să tragă concluziile necesare cu privire la drepturile și obligațiile părților.
Reclamantul nu a probat susținerea pretenției sale, iar pârâtul nu a recunoscut că are vreo datorie față de reclamant.
Termenul de prescripție extinctivă reprezintă un interval de timp, stabilit de lege sau chiar de părți, înăuntrul căruia trebuie exercitat dreptul la acțiune, sub sancțiunea stingerii dreptului material la acțiune.
Potrivit art. 2517 din Noul cod civil, termenul de prescripție extinctivă este de 3 ani, dacă legea nu prevede un alt termen, aplicându-se tuturor acțiunilor personale, prin care se valorifică dreptul de creanță, respectiv pretențiilor patrimoniale.
În cauza de față, s-a constatat că termenul de prescripție a început în perioada 2005-2006 (niciuna din părți nu a putut preciza data la care s-a produs vânzarea bunurilor), termen ce nu a fost suspendat.
II. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Ț. T.. Acestea a fost înregistrat în termen la Judecătoria Toplița la data de 12.04.2013.
Recurentul solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul obligării pârâtului la plata sumei datorate de 400 lei, cu cheltuieli de judecată.
În cadrul motivelor, recurentul arată că i-a vândut pârâtului două dispozitive audio-boxe de 65 W fiecare pe care nu i le-a achitat. Arată că pârâtul recunoaște vânzarea, motiv pentru care solicită să fie citat personal la interogatoriu, acesta promițându-i în repetate rânduri că îi va plăti.
În drept, recurentul a invocat prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Intimatul nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței de recurs.
III. Analizând cererea de recurs, Tribunalul constată că motivele expuse de recurent în cererea sa se încadrează în prevederile art.304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Tribunalul, analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele legalității și temeiniciei în sensul prevăzut de art.304/1 Cod procedură civilă, constată că recursul nu este întemeiat.
Prima instanță în mod corect a respins acțiunea reclamantului ca prescrisă, constatând că dreptul la acțiune s-a născut în perioada 2005-2006 (aspect susținut chiar de reclamant în cadrul interogatoriului administrat de instanța de fond), iar termenul de prescripție de 3 ani (care curge din acea perioadă) s-a împlinit cel mai târziu în anul 2009. Acțiunea a fost înregistrată la 25.01.2013, fiind depășit cu mult termenul de prescripție în cadrul căruia reclamantul putea să solicite recunoașterea pretențiilor sale.
În cadrul recursului, recurentul-reclamant nu invocă critici referitoare la soluția de respingere ca prescrisă a acțiunii sale, ci a reiterat întocmai cererea de chemare în judecată. Tribunalul nu a identificat aspecte de ordine publică care să atragă modificarea soluției instanței de fond.
Referitor la cererea recurentului de a se administra proba cu interogatoriul intimatului-pârât, Tribunalul constată că această cerere este inadmisibilă în faza recursului, în cadrul căruia sunt permise ca probe doar înscrisurile, astfel cum statuează art.305 Cod procedură civilă. De altfel, proba cu interogatoriul pârâtului a fost administrată în faza judecății de fond (f.12).
Având în vedere aceste considerente și dispoziții legale, Tribunalul va respinge recursul, menținând hotărârea primei instanțe ca legală și temeinică.
Tribunalul constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge recursul declarat de recurentul Ț. T. împotriva sentinței civile nr.489 din 28.03.2013, pronunțată de Judecătoria Toplița, în contradictoriu cu intimatul P. I..
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.10.2013.
Președinte Judecător Judecător
Steluța E. U. Banyai E. B. R. J.
Grefier
M. E.
Red.S.E.U.
Primit: 17.10.2013
Tehnored./id/18.10.2013
Ex.2/SD.-
Jud.fond: M. A.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 279/2013. Tribunalul... | Rectificare carte funciară. Sentința nr. 521/2013. Tribunalul... → |
|---|
