Fond funciar. Decizia nr. 977/2013. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 977/2013 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 27-11-2013 în dosarul nr. 704/234/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 977/R
Ședința publică din data de 27 noiembrie 2013
Completul compus din:
Judecător: Steluța E. U. - Președinte
Judecător: Banyai E.
Judecător: B. R. J.
Grefier: M. E.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul L. I. împotriva sentinței civile nr. 62 din data de 23 ianuarie 2013 a Judecătoriei G., în contradictoriu cu intimații C. L. A MUNICIPIULUI G., INSTITUȚIA P. HARGHITA - C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, având ca obiect fond funciar.
Se constată că dezbaterea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 13 noiembrie 2013 iar susținerile părților au fost consemnate în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
I. Sub nr._ din 25.04.2012 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei G. cererea formulată de reclamantul L. I. în contradictoriu cu pârâtele C. L. G. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR și C. JUDEȚEANĂ HARGHITA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei să efectueze punerea în posesie și eliberarea dreptului de proprietate privind terenul în suprafață de 5,17 ha, după defuncta Aved I.
Prin sentința civilă nr.62 din 23.01.2013, pronunțată de Judecătoria G., s-a respins excepția prematurității introducerii cererii, formulată de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Harghita.
S-a admis în parte cererea formulată de petentul L. I., în contradictoriu cu intimata C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETAE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR din cadrul Municipiului G., și C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETAE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR HARGHITA, ca întemeiată.
Au fost obligate intimatele C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor G. și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Harghita să procedeze la punerea în posesie, respectiv eliberarea titlului de proprietate în favoarea petentului, cu privire la terenul în suprafață de 5,17 ha, înscris în CF nr. 8166 G., nr. top. 20.737, nr. top. 20.920 și nr. top. 20.922, identificat conform raportului de expertiză efectuat în cauză de către I. A., depus la filele 120-129 din dosar, ce face parte integrantă din prezenta.
S-a respins cererea formulată de petent, de comasare a celor trei parcele de teren.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că după defuncta Aved I., (decedată la data de 25.06.1970 – f. 33) petentul a depus, în baza Legii nr. 247/2005, cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, înregistrată cu nr. 5847/01.09.2005, asupra terenurilor înscrise în CF nr. 8166 G., nr. top. 20.737, nr. top. 20.920 și nr. top. 20.922.
Prin Hotărârea nr. 8/13.06.2006 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a fost validată anexa nr. 22, în care, la poziția nr. 6 Aved I., moștenitor L. I., figura cu suprafața de 5,17 ha.
Prin cererea nr. 5419/29.06.2007, înregistrată la C. locală, petentul a solicitat comasarea celor trei terenuri, urmând să fie pus în posesie într-un singur amplasament, iar prin adresa din data de 06.06.2007, C. locală a comunicat petentului refuzul de comasare a terenurilor.
Ulterior, prin adresa nr. 9950/2010, intimata Comisa locală a invitat petentul, la data de 28.06.2011 să participe la identificarea, în teren, a imobilului înscris în CF nr. 8166 G., nr. top. 20.737, nr. top. 20.920 și nr. top. 20.922.
Instanța, în soluționarea cauzei, a reținut că punerea în posesie reprezintă operațiunea materială, desfășurată de către comisiile locale de fond funciar, prin care se realizează o delimitare și parcelare a terenurilor, ce urmează a fi atribuite prin reconstituire sau constituirea dreptului de proprietate, operațiune care se finalizează prin încheierea procesului verbal de punere în posesie.
Punerea în posesie este anterioară emiterii titlului de proprietate, întrucât potrivit prevederilor H.G.nr.890/2005 privind procedura de constituire, atribuire si funcționarea Comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, a modelului si modului de atribuire a titlurilor de proprietate precum și punerea în posesie a proprietarilor, eliberarea titlurilor de proprietate, de către comisia județeană se face în baza propunerilor și documentelor înaintate de comisiile locale, iar în acest documente trebuie să se precizeze .. topografic etc., în baza celor înscrise în procesul verbal de punere în posesie.
În ceea ce privește excepția prematurității formulării acțiunii, invocată de către intimata C. județeană, instanța constată următoarele:
Instanța a apreciat că procedura administrativă, invocată de această intimată ca nefiind parcursă, anterior promovării cererii de chemare în judecată, a fost respectată, respectiv instanța apreciază că au fost îndeplinite toate criteriile legale ce reprezentau obligația petentului; astfel, acesta a depus cerere de reconstituire, a fost validat și înscris pe anexa 22 cu suprafața deținuta de autoarea petentului.
Faptul că, de-a lungul a 7 ani, de când petentul a fost validat, nu s-a efectuat punerea in posesie, respectiv eliberarea titlului de proprietate, este un aspect ce tine exclusiv de intimate și astfel, acestea nu pot invoca propria lor culpă, solicitând admiterea excepției.
Procedura administrativă neparcursă, invocată de intimată în susținerea excepției, este, de fapt, o obligație ce revenea strict intimatelor, în sensul de a proceda la punerea în posesie, respectiv eliberarea titlului de proprietate persoanei îndreptățite. Durata foarte lungă, de la înscrierea petentului pe anexa de validare, respectiv 13.06.2006 până în prezent, când punerea în posesie nu a fost efectuată, respectiv 5 ani, îl îndreptățește pe reclamant să se adreseze instanței de judecată, pentru a –și putea valorifica dreptul, motiv pentru care instanța va respinge excepția invocată.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză, instanța a reținut că terenul în suprafață de 5,17 ha, validat prin Hotărârea nr. 8/13.06.2006 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, anexa nr. 22, la poziția nr. 6 pe numele Aved I., moștenitor L. I. și înscris în CF nr. 8166 G., nr. top. 20.737, nr. top. 20.920 și nr. top. 20.922, a fost identificat în baza hărții cadastrale de CF, fiind liber.
Pentru aceste motive, în baza art. 27 al. 2, a art. 116 al. 2 din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, instanța a admis cererea formulată și a obligat intimata C. L. să pună în posesie petentul și să încheie procesul verbal de punere în posesie pentru suprafața de 5,17 ha, cuprinsă pe anexa nr. 22, poziția 6, validată prin Hotărârea nr. nr. 8/2006 a Comisiei Județene, după defuncta Aved I..
În ceea ce privește cererea de comasare a celor trei parcele, instanța a reținut următoarele:
Deși art. 104 din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, prevede posibilitatea grupării prin comasare a terenurilor pe proprietari și destinații, art. 105 prevede, în mod expres, procedura aplicabilă în speță.
Astfel, unitățile de studii, proiectare și cercetare de specialitate, centrale sau județene, elaborează studii și proiecte de organizare și amenajare a teritoriului agricol, studii și proiecte ce vor fi supuse discuției proprietarilor de terenuri din zona interesată.
În cazul în care studiile sau proiectele au fost adoptate de către proprietarii de terenuri ce dețin 2/3 din suprafața agricolă respectivă și, ulterior, au fost aprobate de către organele agricole județene, aplicarea acestor măsuri, respectiv comasarea terenurilor, devine obligatorie pentru toți proprietarii din zona respectivă.
Deși expertul, în lucrarea efectuată, depășind cadrul obiectivelor stabilite de instanță, face aprecieri cu privire la posibilitatea comasării celor trei parcele, instanța, față de dispozițiile art. 104 din Lege, a constatat că cererea petentului nu poate fi primită.
Astfel, în primul rând, procedura de urmat este una ce excede cadrului procesual stabilit în prezenta cauză, nefiind realizat până în prezent, un astfel de studiu sau proiect, apoi petentul nu face dovada că prin comasare s-ar aduce o îmbunătățire a formei de cultivare a terenului, în condițiile în care chiar acesta, în cererea introductivă, a arătat că nu cunoaște amplasamentul terenului și, în ultimul rând, nici măcar nu sunt identificați proprietarii terenului ce va fi ocupat, în cazul în care terenul cu nr. top 20.737 ar fi comasat la celelalte două parcele.
Pentru aceste motive, instanța va respinge cererea formulată de petent, de comasare a celor trei parcele de teren.
S-a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
II. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul L. I.. Recursul a fost înregistrat în termen la Judecătoria G. la data de 21.02.2013.
Recurentul solicită modificarea hotărârii primei instanțe în sensul admiterii retrocedării terenurilor într-un singur amplasament, cum rezultă din raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză.
În cadrul motivelor, recurentul arată că din expertiza întocmită de I. A. rezultă clar că cele trei parcele care au aceeași folosință (fâneață), sunt amplasate dispersat. Astfel exploatarea lor este anevoioasă. Randamentul exploatării este cu mult mai mic în situația actuală, dacă se face retrocedarea pe cele trei amplasamente diferite, după cum rezultă din sentința civilă nr.62/2013 din 23.01.2013 pronunțată de Judecătoria G.. Dacă ar fi comasate și s-ar face retrocedarea pe un singur amplasament s-ar obține un randament mult mai mare.
În cadrul art.104 din Legea nr. 18/1991 a fost preconizat înființarea unui institut de proiectare județeană pentru studierea proiectelor de comasare care până în prezent nu s-a realizat dar problema comasării terenurilor este actuală și în prezent.
Recurentul solicită să fie aplicat art.104 lit. b din Legea nr. 18/1991, care prevede:" gruparea prin comasare a terenurilor pe proprietari și destinații Ia concordanță cu structurile de proprietate și formele de cultivare a pământului, rezultate în urma asocierilor, stabilirea perimetrelor fiecărei proprietăți, comasând terenurile dispersate și rectificând hotarele nerațional amplasate."
În expertiza tehnică este rezolvată această variantă. Sunt determinate coordonatele la limitele de proprietate, amplasate pe această zonă și sunt în perfectă legalitate cu prevederile articolului de lege de mai sus.
Menționează că toate terenurile învecinate sunt în administrarea Primăriei G.. Nu este nici un motiv ca retrocedarea celor trei parcele să fie dispersat puse în posesie, în loc să fie comasate și puse în posesie într-un singur amplasament, cum este întocmit de expertiza tehnică anexată.
III. Intimata C. Județeană Harghita a formulat întâmpinare (f.12-13) prin care a solicitat respingerea recursului. Intimata arată că în mod corect a reținut instanța de fond că procedura de comasare a terenurilor este instituită de către art. 104 si art. 105 din Legea nr. 18/1991 rep., cu modificări și completări ulterioare și că în cadrul acestui proces nu era admisibilă o astfel de cerere. De altfel, comasarea are loc după procedura administrativă a restituirii terenurilor în baza legii fondului funciar, nefiind competentă comisia județeană/comisia locală să aprobe/efectueze comasarea terenurilor. Aceasta este aprecierea și dreptul proprietarilor terenurilor (proprietari devin după eliberarea titlului de proprietate de către comisia județeană) de a își comasa terenurile pentru o mai bună exploatare și gospodărire, după parcurgerea mai multor etape.
Trimiterea la „consemnările" expertului din lucrarea de expertiză întocmită în cauză, nu au nicio relevanță juridică pentru dezlegarea pricinii, expertul depășindu-și atribuțiile stabilite și obiectivele expertizei impuse de instanță.
Întâmpinare a formulat și intimata C. L. G. (f.14-16), care a solicitat să se constate nulitatea recursului, invocând faptul că acesta nu cuprinde motivele de nelegalitate, ci numai aspecte care vizează fondul acțiunii; a solicitat și respingerea recursului ca nefondat.
IV. Analizând cererea de recurs și hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele legalității și temeiniciei în sensul prevăzut de art.304/1 Cod procedură civilă, constată că recursul este neîntemeiat.
Prima instanță a reținut în mod corect că, pentru comasarea unor terenuri, este prevăzută în lege o procedură specială, cea reglementată în art.104-105 din Legea nr.18/1991, iar în cauză nu sunt îndeplinite condițiile impuse de această procedură specială, respectiv: nu există o cerere a proprietarului-reclamant și nici studii și proiecte întocmite în sensul necesității comasării.
În plus, lit. b din art.104 prevede că această comasare se execută pe bază de studii și proiecte, ceea ce nu s-a dovedit că există în cauză, iar nu doar la simpla cerere a proprietarului, în cauză neexistând nici măcar o asemenea cerere.
Faptul că prin raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză se propune modalitatea de rezolvare a problemei comasării, invocată de recurent, nu este apt să schimbe soluția instanței. Cele stabilite de expert nu sunt obligatorii pentru instanță, aceasta fiind obligată să soluționeze cauza în conformitate cu dispozițiile legii, iar nu cu constatările expertului, iar instanța a constatat în mod legal și întemeiat că nu sunt întrunite condițiile legale pentru comasare.
De asemenea, împrejurarea că terenurile învecinate cu cele trei parcele ale recurentului sunt în administrarea Primăriei G. nu constituie un motiv care să ducă automat la aplicarea dispozițiilor art.104-105 din Legea nr.18/1991, și în acest caz fiind necesar a fi satisfăcute toate condițiile impuse de textele de lege arătate.
Ținând cont de aceste considerente și dispoziții legale, Tribunalul constată că recursul este neîntemeiat, urmând a fi respins, hotărârea primei instanțe fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul L. I. împotriva sentinței civile nr.62 din 23.01.2013, pronunțată de Judecătoria G., în contradictoriu cu intimatele C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR G. și C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR HARGHITA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.11.2013.
Președinte Judecător Judecător
Steluța E. U. Banyai E. B. R. J.
Grefier
M. E.
Red.S.E.U.
Primit: 19.12.2013
Tehnored./id/19.12.2013
Ex.2/SD.-
Jud.fond:R. B.C.
| ← Anulare act. Decizia nr. 893/2013. Tribunalul HARGHITA | Pretenţii. Decizia nr. 896/2013. Tribunalul HARGHITA → |
|---|
