Partaj judiciar. Decizia nr. 383/2013. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 383/2013 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 16-04-2013 în dosarul nr. 700/268/2009
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.383/R
Ședința publică din data de 16 aprilie 2013
Completul compus din:
Judecător: S. E. - Președinte
Judecător: S. C.
Judecător: M. I.
Grefier: L. B.
Pe rol pronunțarea deciziei civile în recursul declarat de recurenții S. A. și S. I., împotriva sentinței civile nr.3981 din data de 05.10.2011 pronunțată de Judecătoria O. S., în contradictoriu cu intimații D. Z. și D. E., având ca obiect partaj judiciar.
În lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 09 aprilie 2013, mersul dezbaterilor și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA,
deliberând în camera de consiliu, conform prevederilor art. 256 alin. (1) Cod pr civilã, constatã urmãtoarele:
Prin Sentința civilă nr. 3981/2011 pronunțată de Judecătoria O. S. în Dosarul nr._ s-a admis în parte acțiunea reclamanților D. Z. și D. E., domiciliați în O. S. .. 21, județul Harghita împotriva pârâților S. A. și S. I., domiciliați în O. S. .. 21, județul Harghita și s-a admis în parte acțiunea reconvențională a pârâților S. A. și S. I. și în consecință:
S-a dispus rectificarea suprafeței imobilului înscris în CF 1070 O. S. cu nr.top.145/1, de la suprafața tabulară de 1180 mp la cea reală de 1202 mp, conform expertizei tehnice și completării acesteia întocmită de expert dr. ing.Rakossy B. Jozsef, expertiză care face parte integrantă din sentință.
S-a dispus dezmembrarea terenului cu nr.top.145/1 în suprafață de 1202 mp conform expertizei susmenționate în trei corpuri funciare, după cum urmează:
- nr.top.nou 145/1/1 în suprafață de 674 mp
- nr.top.nou 145/1/2 în suprafață de 327 mp
- nr.top.nou 145/1/3 în suprafață de 201 mp
S-a dispus dezmembrarea casei de locuit, situate în O. S., .. 21 și 21/A județul Harghita, înscrisă în CF 1070 O. S., cu nr.top.145/1/S în trei loturi conform expertizei tehnice întocmite de ing.C. M., care face parte integrantă din sentință, după cum urmează:
- lotul I – apartament 1 cu nr.top.145/1/C/1 compus din casă de locuit cu parter și demisol, compusă din trei camere, o baie, o bucătărie, verandă, verandă garderob la parter, o bucătărie de vară și pivniță la demisol;
- lotul II - apartament 2 cu nr.top.145/1/C/2 casă de locuit cu parter compusă din 2 camere, antreu, baie, cămară;
- lotul III – părți comune nr.top.145/1/C/S compus din fundație comună sub zidurile comune despărțitoare, pereți despărțitori între apartamente și accesul comun spre podul clădirii.
S-a constat că asupra terenului cu nr.top.145/1/2 pârâții S. A. și S. I. au construit o bucătărie de vară acoperită cu țigle și un garaj acoperit cu țigle.
S-a dispus ieșirea din indiviziune asupra terenului conform anexei 5 din completarea raportului de expertiză, prin atribuirea în natură pe seama reclamanților a corpului de proprietate cu nr.top.nou 145/1/1, curte în suprafață de 674 mp iar pe seama pârâților a corpului de proprietate cu nr.top.nou 145/1/2 curte în suprafață de 327 mp, cu bucătărie de vară acoperită cu țigle și garaj acoperit cu țigle. Corpul de proprietate III format din nr.top.145/1/3 de 201 mp, teren cu casă de locuit din piatră și cărămidă, acoperită cu țigle, formată din două unități individuale apartamente s-a arătat că rămâne în proprietatea indiviză a părților cu următoarele cote: reclamanții soții D. Z. și D. E. cota de 127/201 parte și pârâții soți S. A. și S. I. 74/201 parte.
S-a dispus ieșirea din indiviziune asupra casei de locuit din piatră și cărămidă acoperită cu țigle prin atribuirea în natură pe seama soților reclamanți D. Z. și D. E. a apartamentului 1 compus din 3 camere, o baie, o bucătărie, verandă, verandă garderob la parter, respectiv bucătărie de vară și pivniță la demisol și pe seama soților pârâți S. A. și S. I. a apartamentului 2, compus din 2 camere, antreu, baie și cămară, urmând ca fundația comună sub zidurile comune despărțitoare, pereți despărțitori între apartamente și accesul comun spre pod să rămână în indiviziune forțată.
S-a dispus intabularea dreptului de proprietate asupra terenului și construcțiilor conform partajului.
S-a dispus obligarea reclamanților să plătească pârâților 18 lei cu titlu de sultă reprezentând diferență valoare din teren și compensarea și sistarea cheltuielilor de judecată.
In data de 15.11.2012, după mai mult de un an de la data comunicării Sentinței civile nr. 3981/2011 pronunțată de Judecătoria O. S. în Dosarul nr._, pârâții S. A. și S. I. au solicitat repunerea în termenul de declarare a recursului, admiterea recursului și modificarea sentinței recurate.
Referitor la cererea de repunere în termen, recurenții au arătat că nu li s-ar fi comunicat sentința recurată și că au aflat soluția instanței doar în data de 29.10.2012 când li s-a comunicat Incheierea nr._/21.10.2012 a OCPI Harghita, situație în care devin incidente prevederile art. 103 Cod pr civila.
Prin înâmpinarea depusă (f. 21-26) intimații D. Z. și D. E. au invocat excepția tardivității și au solicitat respingerea cererii de repunere în termen și respingerea recursului, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Intimații au arătat că recurenții au primit hotărârea recurată și că nu există absolut nicio justificare legală care să permită repunerea în termenul de recurs.
Analizând cererea de repunere în termen și excepția tardivității, instanța de recurs constată următoarele:
Referitor la cererea de repunere în termen se constată că potrivit prevederilor art. 103 Cod procedură civila, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. În acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării.
In speță, motivul invocat pentru repunerea în termen l-a constituit neprimirea sentinței recurate.
Din analiza actelor din dosarul Judecătoriei Odorheiul S. rezultă însă că, în speță, comunicarea s-a efectuat legal, prin afișare (f. 318-319), în data de 31.10.2011.
ICCJ, într-o decizie de speță, respectiv decizia civilă nr. 1641/2012 pronunțată de Secția I civilă, a reținut că, împrejurarea mai presus de voința părții care justifică repunerea în termen trebuie să fie una obiectivă, asimilabilă forței majore, care nu putea fi prevăzută și nici depășită de parte. Comunicarea prin afișare a hotărârii judecătorești "pe ușa principală a locuinței destinatarului", pentru că „nici o persoană de la punctul 1 (dintre cele cărora legea le dă dreptul să primească corespondența - s.n.) nu a fost găsită", este o comunicare legală, conform prevederilor art. 92 alin. 6 raportat la alin. 4 al aceluiași articol.
Față de cele expuse mai sus, constatându-se că în speță comunicarea s-a făcut legal iar motivul invocat de recurenți nu poate fi calificat ca fiind o împrejurare mai presus de voința acestora, se respinge cererea de repunere în termen.
Referitor la excepția tardivității, instanța de recurs constată că potrivit art. 301 C.proc.civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, iar potrivit art. 103 alin.(1) C.proc.civ., neexercitarea căii de atac în termenul legal atrage decăderea părții din dreptul de a mai exercita respectiva cale de atac afară de cazul când legea dispune altfel sau partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
În speță, sentința atacată a fost comunicată recurenților la data de 31.10.2011, așa cum rezultă din dovezile de comunicare, care îndeplinesc toate condițiile de validitate prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 100 alin. (3) C.proc.civ.
Raportat la data comunicării sentinței atacate urmează a se reține că termenul de declarare a recursului s-a împlinit cu mult timp înainte de declararea recursului .
Întrucât pârâții au declarat recurs peste termenul legal și nu au făcut dovada unor motive legale de repunere în termen, instanța de recurs, făcând aplicarea sancțiunii decăderii, prevăzută de art. 103 alin. (1) C.proc.civ, respinge ca tardiv recursul.
Având în vedere prevederile art. 274 Cod pr civila și culpa procesuală a recurenților, aceștia vor fi obligați să achite intimaților suma de 600 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de repunere în termen și admite excepția tardivității recursului.
Respinge ca tardiv formulat recursul declarat de pârâții S. A. și S. I., domiciliați în O. S. .. 21, județul Harghita împotriva Sentinței civile nr. 3981/2011 pronunțată de Judecătoria O. S. în Dosarul nr._ .
Obligă recurenții S. A. și S. I. să achite intimaților D. Z. și D. E., domiciliați în O. S. .. 21, județul Harghita, suma de 600 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16.04.2013.
PreședinteJudecătorJudecător
S. E. S. C. M. I.
Grefier
L. B.
Red.: S.C.
Primit: 09.05.2013
Tehnored./id/10.05.2013
Dact: 2 ex/B.L.
Judecător fond: B. B.-E.
| ← Evacuare. Decizia nr. 755/2013. Tribunalul HARGHITA | Pretenţii. Hotărâre din 28-05-2013, Tribunalul HARGHITA → |
|---|
