Grăniţuire. Decizia nr. 343/2013. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 343/2013 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 09-04-2013 în dosarul nr. 2214/258/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 343/R
Ședința publică din data de 9 aprilie 2013
Completul compus din:
Judecător: M. I. - Președinte
Judecător: S. E.
Judecător: S. C.
Grefier: G. N. V.
Pe rol pronunțarea deciziei în recursul declarat de recurentul A. A., împotriva sentinței civile nr.3158 din data de 08.10.2012, pronunțată de Judecătoria Miercurea C., în contradictoriu cu intimații T. E. B. și T. E. Z., având ca obiect grănițuire.
Fără citarea părților.
Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința din 26 martie 2013, dezbaterile și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA,
Deliberând, constată:
Prin Sentința civilă nr.3158 din data de 08.10.2012, Judecătoria Miercurea C. a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A. A., în contradictoriu cu pârâții T. E. B. și T. E. Z., a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți reconvenționali T. E. B. și T. E. Z., în contradictoriu cu reclamantul-pârât reconvențional A. A., și în consecință, a respins cererile de revendicare formulate de reclamant și pârâți, ca neîntemeiate.
Totodată, a admis cererile de grănițuire formulate de reclamant și pârâți, și în consecință, a stabilit hotarul între terenul aparținând reclamantului, înscris in CF nr._ Ciucsângeorgiu, nr. top 1870, precum și în CF nr. 4601 Ciucsângeorgiu, nr. top 1868, nr. top 1866, nr. top 1867 și terenul aparținând pârâților, înscris în CF_ Ciucsângeorgiu, nr. cad._, precum și în CF_ Ciucsângeorgiu, nr. cad._ – 761 mp, pe aliniamentul AGFED, indicat în schița cuprinsă în anexa 2 din raportul de expertiza tehnica întocmit în cauză (fila 105), raport care face parte integranta din prezenta hotărâre.
S-a constatat că, dreptul de proprietate asupra gardului despărțitor situat între cele două proprietăți pe aliniamentul AGFED din anexa 2 la raportul de expertiza întocmit în cauză aparține pârâților. S-a dispus ca fiecare parte să suporte cheltuielile de judecată efectuate in cauză.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut că, reclamantul este proprietarul terenului situat în comuna Ciucsângeorgiu, ., iar pârâtul este proprietarul terenului învecinat, situat la nr. 468. Pe ambele terenuri sunt edificate construcții - case de locuit și anexe, terenurile fiind delimitate cu gard despărțitor realizat din lemn, plasă si tablă, aceste aspecte fiind constatate nemijlocit de instanță cu ocazia cercetării la fața locului.
Potrivit evidențelor de carte funciară, terenul aparținând reclamantului are suprafața tabulară totală de 4528 de mp, fiind înscris în CF nr._ Ciucsângeorgiu, nr. top 1870 – 1897 mp, precum si in CF nr. 4601 Ciucsângeorgiu, nr. top 1868 – 932 mp, nr. top 1866 – 497 mp si nr. top 1867 – 932 mp. ( filele 96, 97). Reclamantul a dobândit aceste terenuri prin moștenire.
La rândul lor, pârâții dețin, potrivit evidentelor de carte funciară, teren în suprafață totală de 1011 mp, înscris în CF_ Ciucsângeorgiu, nr. cad._ – 250 mp, precum și în CF_ Ciucsângeorgiu, nr. cad._ – 761 mp. Pârâții au dobândit aceste terenuri prin cumpărare în anii 2008, respectiv 2010. ( filele 98, 99).
Prin expertiza tehnică efectuată în cauză (filele 93-112) s-a stabilit că, suprafața de teren stăpânită efectiv de reclamant este mai mica decât cea din CF, fiind de doar 3448 mp, iar cea folosita de pârâți este de 1011 mp, adică exact cât este înscris și în CF. Potrivit schiței întocmită de expertul tehnic, suprafața de 250 mp revendicată de reclamant este cea delimitată de literele CDEF (anexa 2, fila 105).
Instanța a reținut că revendicarea este acțiunea prin care proprietarul care a pierdut posesia asupra unui bun, cere să i se stabilească dreptul de proprietate asupra bunului si să redobândească posesia de cel care îl stăpânește fără a fi proprietar. Rezultă astfel că, în cadrul unei acțiuni in revendicare reclamantul trebuie să dovedească existența dreptului său de proprietate, precum și existența unei uzurpări aduse acestui drept. Instanța a reținut și faptul că în sistemul de carte funciară este garantată doar existența dreptului înscris in CF, iar nu si suprafața imobilului, aceasta putând fi modificată în cazul în care nu este în concordanță cu realitatea. În consecință, simplul fapt ca între suprafețele înscrise in CF și cele folosite în realitate există diferențe, nu poate duce în mod automat la concluzia existenței unei uzurpări a dreptului de proprietate.
Din expertiza tehnica efectuată în cauză a rezultat că, chiar dacă din evidențele de CF există diferențe de suprafață în defavoarea reclamantului, din compararea situației actuale din teren cu schițele si planurile de situație vechi, nu rezultă acesta diferență și nici nu rezultă o modificare a hotarului față de reperul vechi.
Mai mult, chiar reclamantul a declarat cu ocazia cercetării locale că nu a folosit niciodată suprafața de 250 mp pe care o revendică, gardul existent pe aliniamentul EF fiind edificat pe acest amplasament încă din vremea copilăriei sale, in prezent reclamantul având 74 de ani. De asemenea, reclamantul a recunoscut și existenta gardului pe aliniamentul DE, cu precizarea că acesta a fost mișcat cu aproximativ 0,5 m în defavoarea sa de către parat cu ocazia reparațiilor efectuate de acesta.
Această stare de fapt a fot confirmată de toți martorii audiat în cauză, care au arătat ca reclamantul nu a folosit niciodată porțiunea de 250 mp, cuprinsa între literele CDEF din anexa 2 la expertiza.
Din cele arătate rezultă că reclamantul nu a dovedit existenta uzurpării dreptului său de proprietate în ceea ce privește suprafața de teren de 250 mp revendicată.
Mai mult, instanța a apreciat că reclamantul nu a dovedit nici existența dreptului său de proprietate asupra terenului de 250 mp cuprins între literele CDEF, chiar dacă prin expertiza tehnică s-a afirmat că aceasta porțiune ar face parte din terenul cu nr. top 1870 ce aparține reclamantului. Astfel, s-a remarcat faptul că expertul a apreciat ca pârâtul ar folosi cu 250 de mp mai mult teren decât i s-ar cuveni, ca urmare a unei erori de întabulare a titlului de proprietate, ajungând indirect la concluzia că, dacă cei 250 de mp nu i se cuvin pârâtului, atunci ar trebui sa facă parte din terenul învecinat cu nr. top 1870 aparținând reclamantului. Aceasta concluzie nu poate fi însă primită atât timp cât prin aceiași expertiză s-a stabilit că nu exista diferențe între hotarele actuale și cele rezultate din schițele de situație vechi, situație care trebuie coroborată si cu faptul că reclamantul nu a folosit niciodată acest teren.
Nu este lipsită de importanță nici împrejurarea ca reclamatului i s-a eliberat și un titlu de proprietate pentru terenul in litigiu, situat la nr. 467. Potrivit acestui titlu (nr._/15.10.2007 – fila 11) depus la dosar chiar de către reclamant, acestuia i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață totală de 3501 mp, suprafață egală practic cu cea folosita si in prezent, așa cum a reieșit din expertiza tehnica. Mai mult, analizând schița cadastrală (fila 106) se constată că, parcelele nr. 641, 642, 643 și 644 pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate reclamantului prin titlul anterior menționat, sunt cele stăpânite si in prezent de reclamant.
Față de cele arătate, instanța a apreciat ca cererea reclamantului de revendicare a terenului de 250 de mp este neîntemeiată, motiv pentru care a respins-o.
Instanța a respins si cererea reconvențională prin care pârâții au revendicat o suprafață de teren de 7 mp, având în vedere că din expertiza efectuată în cauză s-a stabilit că, terenul stăpânit în realitate de pârâți este în aceleași limite cu cele rezultate din evidentele de carte funciară.
Instanța, având în vedere si cele arătate anterior cu privire la cererile de revendicare, a admis în schimb cererile de grănițuire formulate atât de reclamant, cât și de pârâți, și a stabilit linia de hotar între cele doua proprietăți pe traseul AGFED indicat în schița cuprinsă în anexa 2 l raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză ( fila 105), traseu pe care este edificat în prezent, așa cum rezultă din expertiză, un gard despărțitor. Instanța a considerat ca fiind neîntemeiate susținerile reclamantului și ale pârâților în sensul că traseul hotarului pe aliniamentul AGFE ar fi altul decât cel indicat de expertul numit in cauză, având în vedere că din raportul de expertiza a rezultat ca gardul existent în acest moment este edificat chiar pe hotarul rezultat din schițele de situație vechi. Mai mult, s-a constatat ca prin concluziile scrise depuse, reclamantul a arătat că este de acord cu linia de hotar stabilită de expert pe aliniamentul AGF, revenind astfel asupra susținerilor sale anterioare.
Instanța a admis și solicitarea pârâților de a li se recunoaște dreptul de proprietate asupra gardului despărțitor situat între cele doua proprietăți pe aliniamentul AGFED, având în vedere faptul că, așa cum rezultă din fotografiile depuse de părți, dar și de expertul tehnic ( filele 108-110), stâlpii gardului se află pe terenul pârâților, ceea ce constituie un semn de necomunitate în favoarea acestora. În consecință, pârâții vor avea și dreptul de a repara și reconstrui acest gard.
În temeiul art. 276 din C.pr.civ., având în vedere că pretențiile fiecărei părți au fost admise doar în parte, instanța a dispus ca fiecare dintre ele să suporte cheltuielile de judecată pe care le-a efectuat în prezenta cauză.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel A. A. în data de 30 octombrie 2012 solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii pronunțate de instanța de fond în sensul admiterii acțiunii formulate de apelantul - reclamant, obligarea intimaților - pârâți la suportarea cheltuielilor de judecată;
În motivarea cererii sale arată că sentința nr.3158/2012 pronunțată de Judecătoria Miercurea C., este neîntemeiată, s-a dat cu aprecierea greșită a probelor administrate în dosarul cauze.;
Se arată că, în conformitate cu actele depuse la dosarul precum și a Raportului de expertiză tehnică întocmit de ing.I. A., instanța de fond în mod greșit a respins cererea de revendicare de 250 mp., care așa cum s-a arătat de către mai mulți experți, această suprafața s-a trecut de două ori în Titlul de proprietate nr._/2005, în favoarea intimaților - pârâți T. E. Bârna și T. E. Z..
Se stabilește de către expert că, diferența de suprafață față de ceea înscrisă în cărțile funciare și ceea faptică aflată efectiv în posesiune și folosință este de 810 mp. în defavoarea reclamantului.
Totodată expertul constată că, suprafața totală a imobilului reclamantului este de 4258 mp. conform C.F.nr._, nr.top.1870 și C.F.nr.4601, cu nr.top. 1866,1867, 1868, din care în folosința actuală a reclamantului există doar suprafața de 3448 mp.
Arată că, a depus la dosarul cauzei, sentința civilă nr. 1324/1988, pronunțată de Judecătoria Miercurea C., având ca obiect acțiune în uzucapiune, prin care instanța a stabilit dreptul de proprietate în favoarea reclamantului B. Emeric, cel de la care au cumpărat terenul intimații - pârâți, în suprafața totală de 442 mp. Este interesant faptul că acest imobil în decurs de 10 ani, s-a mărit la suprafața totală de 1011 mp. ceea ce este în evidența și posesia faptică a intimaților - pârâți.
Arată că, a depus la dosarul cauzei și Raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic Dr.ing.Rakossy B., în care rezultă clar, că „la întocmirea documentației cadastrale în vederea întabulării Titlului de proprietate nr._/2005, emis în favoarea lui B. I., nu s-a avut în vedere că suprafața de 750 mp înscrisă în titlul de proprietate (teren intravilan, parcelele 645 și 646) include și suprafața de 250 mp. înscris în C.F. nr.4539, nr.top. 1869/1, ai cărei proprietari tabulari au fost deja T. E. Bârna și T. E. Z..
În drept se invocă prevederile art. 244, 282 - 298 din Codul de procedură civilă, art.580 și următoarele din Codul civil.
Situându-se pe o poziție procesuală contradictorie, prin întâmpinarea formulată la data de 08 februarie 2013, intimații T. E. B. și T. E. Z., solicită respingerea recursului formulat de reclamant A. A..
În motivarea cererii se arată că, sunt cumpărătorii de bună credința al imobilului din satul Ciucsângeorgiu nr.468, teren cu suprafața totală de 1011 mp cu casa și șura, cumpărarea efectuându-se în anul 2008 cu respectarea tuturor normelor legale: contracte de vânzare cumpărare efectuate la notar, cu înscrisuri legale în cărți funciare cu măsurări tip topo, suprafețele sunt intabulate și se identifica sub nr. topo_ cu 250mp și nr.topo_ cu 761mp. Aceste documente de atestare au fost depuse la dosar în timpul procesului, fiind acceptate de instanța ca probe cu înscrisuri.
În timpul procesului la solicitarea reclamantului s-a efectuat proba cu expertiza tehnica judiciara de către expert ing. I. A., documentație din care reiese faptul ca pârâții nu folosesc în plus nici un mp de teren, suprafața totala de 1011 mp din proprietatea intimaților este justificată atât cu documente cât și cu constatările din fata locului.
În timpul procesului judecătorul a efectuat cercetarea la fata locului când reclamantul a declarat ca nu a folosit niciodată suprafața de 250 mp pe care o revendica iar gardul existent pe aliniamentul E-F și D-E, fiind edificat pe acest amplasament încă din vremea copilăriei sale la data respectiva reclamantul având 74 de ani.
Au fost audiați martorii P. V., Magyar L., Kasza E. si P. M. M. care au declarat în unanimitate ca reclamantul A. A. nu a folosit niciodată 250mp din terenul de 1011 mp, lucru confirmat și de reclamantul A. A..
Apelul reclamantului se bazează pe o lucrare de expertiză extrajudiciară voluntară solicitată de reclamant fără posibilitate de identificare a firmei emitente, lucrare fără bază reala și fără cunoștința intimaților și fără măsurători constatatoare la fața locului cu tenta de ducere în eroare, folosind date nerelevante. Lucrarea de expertiză judiciară întocmită la solicitarea reclamantului A. A. de către expertul judiciar Ing. I. A. infirmă în totalitate lucrarea pe ce se bazează recursul reclamantului A. A..
Expertiza judiciară din dosarul nr._ la pagina 3, concluzionează faptul că, suprafața totală aflată în posesiunea si folosință faptică a reclamantului, este de 3448 mp stabilită prin măsurători iar suprafața aflată efectiv în posesiunea și folosința faptică a pârâților, este de 1011 mp. Diferența de 810 mp invocată de reclamant este scriptică și nu reflecta realitatea din teren. De menționat este faptul că, acest lucru confirma și Titlul de Proprietate nr._/2007 cu suprafața în intravilan, în total de 3501mp teren eliberat către reclamant.
De asemenea, expertul accentuează faptul că, nu au fost modificări de hotar în ce privește proprietățile reclamantului și a pârâților.
Simplul fapt că între suprafețele înscrise in CF și cele folosite in realitate exista diferențe, nu poate duce în mod automat la concluzia existentei unei uzurpări a dreptului de proprietate.
Intimații solicită menținerea sentinței civile nr. 3158/08.10.2012 și obligarea reclamantului la suportarea cheltuielilor de judecată.
În ședința publică din 12.02.2013, instanța a pus în discuția părților calea de atac aplicabilă în speță, având în vedere valoarea obiectului cauzei. Văzând și poziția procesuală a părților, a stabilit că în prezenta cauza, recursul este calea de atac aplicabilă, cauza urmând a fi judecată ca atare.
Tribunalul, analizând hotărârea atacată sub aspectul motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în sensul prevăzut de art. 304/1 C.pr.civ., constată următoarele:
Recurentul critică hotărârea instanței de fond sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, considerând că, aceasta s-a dat cu aprecierea greșită a probelor administrate în dosarul cauzei.
În ceea ce privește susținerea recurentului, în sensul că, instanța de fond în mod greșit a respins cererea de revendicare de 250 mp., deoarece această suprafața s-a trecut de două ori în Titlul de proprietate nr._/2005, în favoarea intimaților - pârâți T. E. B. și T. E. Z., se reține că, în condițiile în care recurentul nu a făcut dovada că ar fi contestat acest titlu sau înscrierea acestuia în cartea funciară, susținerea este nefondată.
În urma probelor administrate în fața instanței de fond, inclusiv din expertiza tehnică efectuată în cauză (filele 93-112, dosar fond), s-a stabilit că, suprafața de teren stăpânită efectiv de recurent este mai mică decât cea din CF, fiind de doar 3448 mp, iar cea folosită de intimați este de 1011 mp, adică exact cât este înscris și în CF. Astfel, potrivit schiței întocmită de expertul tehnic, suprafața de 250 mp revendicată de recurent este cea delimitată de literele CDEF (anexa 2, fila 105, dosar fond). Totodată, din expertiza tehnica efectuată în cauză a rezultat că, chiar dacă din evidențele de CF există diferențe de suprafață în defavoarea recurentului, din compararea situației actuale din teren cu schițele și planurile de situație vechi, nu rezultă această diferență și nici nu rezultă o modificare a hotarului față de reperul vechi.
Recurentul cu ocazia cercetării locale efectuată de instanța de fond, a declarat că, nu a folosit niciodată suprafața de 250 mp pe care o revendică, iar gardul existent pe aliniamentul EF este edificat pe acest amplasament încă din vremea copilăriei sale. Totodată, recurentul a recunoscut și existenta gardului pe aliniamentul DE, cu precizarea că, acesta a fost mișcat cu aproximativ 0,5 m în defavoarea sa de către pârât cu ocazia reparațiilor efectuate de acesta (filele 197-199, dosar fond). Această stare de fapt a fost confirmată și de martorii audiat în cauză, care au arătat că recurentul nu a folosit niciodată porțiunea de 250 mp, cuprinsă între literele CDEF din anexa 2 la expertiza (filele 268-272, dosar fond).
În aceste condiții, instanța de fond în mod corect a reținut că, recurentul nu a dovedit existenta uzurpării dreptului său de proprietate în ceea ce privește suprafața de teren de 250 mp revendicată.
Cu privire la existența dreptului recurentului de proprietate asupra terenului de 250 mp cuprins între literele CDEF, prin expertiza tehnică efectuată în cauză, s-a afirmat că aceasta porțiune ar face parte din terenul cu nr. top 1870 ce aparține recurentului, expertul apreciind că intimații ar folosi cu 250 de mp mai mult teren decât li s-ar cuveni, ca urmare a unei erori de întabulare a titlului de proprietate. Concluzia la care a ajuns expertul în mod implicit, în sensul că, dacă cei 250 de mp nu li se cuvin intimaților, atunci ar trebui sa facă parte din terenul învecinat cu nr. top 1870 aparținând recurentului, este eronată, deoarece prin aceeași expertiză s-a stabilit că, nu exista diferențe între hotarele actuale și cele rezultate din schițele de situație vechi. Această stare de fapt trebuie raportată și la afirmația recurentului, în sensul că, nu a folosit niciodată acest teren, ori în aceste condiții nu se poate susține că, recurentul a dovedit dreptul său de proprietate asupra terenului de 250 mp cuprins între literele CDEF.
Tribunalul mai reține că, recurentului i s-a eliberat și un titlu de proprietate nr._/15.10.2007 pentru terenul in litigiu, situat la nr. 467, conform căruia pe seama acestuia s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață totală de 3501 mp, ori această suprafață este egală cu cea folosita și în prezent, așa cum a reieșit din expertiza tehnică administrată în cauză. În acest context, instanța de fond în mod legal și întemeiat a apreciat ca cererea reclamantului de revendicare a terenului de 250 de mp este neîntemeiată.
Susținerile recurentului, referitoare la sentința civilă nr. 1324/1988, pronunțată de Judecătoria Miercurea C., având ca obiect acțiune în uzucapiune, prin care instanța a stabilit dreptul de proprietate în favoarea reclamantului B. Emeric, cel de la care intimații au cumpărat terenul în suprafața totală de 442 mp, iar acest imobil în decurs de 10 ani, s-a mărit la suprafața totală de 1011 mp, ceea ce este în evidența și posesia faptică a intimaților, nu prezintă relevanță juridică în lipsa dovezilor din care să rezulte în mod neechivoc faptul că, intimații folosesc o suprafață mai mare decât cea cumpărată.
Intimații dețin, potrivit evidentelor de carte funciară, terenul în suprafață totală de 1011 mp, înscris în CF_ Ciucsângeorgiu, nr. cad._ – 250 mp, precum și în CF_ Ciucsângeorgiu, nr. cad._ – 761 mp, aceste terenuri fiind dobândite prin cumpărare în anii 2008, respectiv 2010 (filele 98, 99, dosar fond). Intimații posedă aceeași suprafață cu care figurează și în evidențele de carte funciară, aceasta fiind și concluzia ce rezultă din expertiza tehnică judiciară întocmită în cauză.
Susținerile recurentului cu privire la o altă expertiză, decât cea efectuată de către expert ing. I. A. în fața instanței de fond în contradictoriu cu pârâții în cauză, nu pot fi luate în considerare, această probă extrajudiciară nefiind opozabilă intimaților.
Față de aceste considerente, se constată că, recursul declarat de recurentul A. A., împotriva sentinței civile nr.3158 din data de 08.10.2012, pronunțată de Judecătoria Miercurea C., nu este întemeiat, urmând a fi respins în baza art. 312 alin.1 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul declarat de recurentul A. A., cu domiciliul în Ciucsângeorgiu, ., jud. Harghita, împotriva sentinței civile nr.3158 din data de 08.10.2012, pronunțată de Judecătoria Miercurea C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09.04.2013.
Președinte Judecător Judecător
M. I. S. E. C. S.
Grefier
G. N. V.
Red. MI 10.05.2013
Primit: 10.05.2013
Tehnored.id/ 13.05.2013
Ex.2/G.V.
Jud.fond: M. L.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 930/2013. Tribunalul HARGHITA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 756/2013. Tribunalul... → |
|---|
