Pensie întreţinere. Decizia nr. 253/2013. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 253/2013 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 18-12-2013 în dosarul nr. 814/268/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.253
Ședința publică din data de 18 decembrie 2013
Completul compus din:
Judecător: M. I. - Președinte
Judecător: P. M.
Grefier: L. P.
Pe rol pronunțarea deciziei civile în apelul declarat de apelanții D. S. și D. E., împotriva sentinței civile nr. 1225 din data de 17 mai 2013 pronunțată de Judecătoria O. S., în contradictoriu cu intimata M. A., având ca obiect pensie întreținere.
În lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 10 decembrie 2013, mersul dezbaterilor și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr. 1225 din data de 17 mai 2013, pronunțată de Judecătoria O.-S. a admis în parte cererea reclamantei M. A. din O. S. împotriva pârâților D. S. și D. E. și în consecință:
A obligat pârâtul D. S. să contribuie la întreținerea minorului M. Hunor născut la data de 7 mai 2000, cu suma de 261,5 lei lunar de la data introducerii cererii 06.03.2013 și până la încetarea stării de nevoie.
A obligat pârâta D. E. să contribuie la întreținerea minorului M. Hunor născut la data de 7 mai 2000, cu suma de 225 lei lunar de la data introducerii cererii 06.03.2013 și până la încetarea stării de nevoie. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, reclamanta M. A. și numitul D. L. au trăit în concubinaj și din relațiile lor a rezultat minorul M. Hunor născut la data de 7 mai 2000. Tatăl minorului, așa cum rezultă din conținutul acțiunii introductive și al întâmpinării a decedat. Pârâții D. S. și D. E. sunt părinții defunctului D. L..
Conform prevederilor art. 499 tatăl și mama minorului sunt obligați să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională. În cauza de față tatăl minorului a decedat și mama-reclamantă asigură singură creșterea și educarea minorului.
Din actele anexate acțiunii, cupon pensie de urmaș și cupon ajutor social, rezultă că, reclamanta dispune de un venit de 331 lei ajutor de șomaj lunar, 239 lei pensie de urmaș lunar și 111 lei indemnizație socială.
Reclamanta suferă de Sindrom cervico-cefalic spondilogen, Neuralgie cervico-brahială bilaterală, Dorsalgie cronică, Uncartroză cervicală, Pareză facială dreaptă periferică, Hiperprolactinemie sub tratament, Gastrită cronică (cu HP poz.), necesită orteză cervicotoracică (f.5).
Minorul are nevoie de ochelari de vedere și i s-a achiziționat un exemplar de la .>
Instanța a reținut că, veniturile reclamantei sunt neîndestulătoare pentru asigurarea celor necesare traiului zilnic cât și educarea și creșterea minorului, în condițiile în care dispune de venituri din ajutoare și pensii și suferă de boli multiple.
Conform prevederilor art. 519 și 522 Cod civil,
Obligația subsidiară:
În cazul în care cel obligat în primul rând la întreținere nu are mijloace îndestulătoare pentru a acoperi nevoile celui care o cere, instanța de tutelă le poate obliga pe celelalte persoane îndatorate la întreținere să o completeze, în ordinea stabilită la art. 519.
Ordinea de plată a întreținerii
Întreținerea se datorează în ordinea următoare:
a) soții și foștii soți își datorează întreținere înaintea celorlalți obligați; b) descendentul este obligat la întreținere înaintea ascendentului, iar dacă sunt mai mulți descendenți sau mai mulți ascendenți, cel în grad mai apropiat înaintea celui mai îndepărtat; c) frații și surorile își datorează întreținere după părinți, însă înaintea bunicilor.
Nu s-a făcut dovada ca înaintea pârâților-bunici ar exista și alte persoane obligate la întreținerea minorului.
Pârâta D. E. dispune de o pensie de 910 lei lunar din care se reține suma de 9 lei cu titlu de CAS, iar pârâtul D. S. dispune de o pensie lunară de 1079 din care se reține suma de 18 lei CASS și 6 lei impozit.
Aceștia având o vârstă de 60, respectiv de 61 ani, suferă de diferite boli, fiind internați de mai multe ori în spital.
Pârâții nu au făcut dovada că, reclamanta ar avea în proprietate mai multe apartamente.
Potrivit adresei nr.8766 al AFP O. S., nici pârâta și nici reclamanta nu au declarat venituri impozabile pentru anul 2013.
La determinarea cuantumului întreținerii datorate de pârâți, instanța a luat în considerare nevoile acestora, cât și prevederile art. 529 cod civil potrivit căruia pentru un singur copil se datorează o pătrime din venitul net, potrivit următoarelor calcule: pentru D. S. (1070 – 8 – 18) X 0,25=261,5, iar pentru D. E. (910 – 9) X 0,25 ] = 225. Potrivit prevederilor art. 523 pensia de întreținere datorată este divizibilă.
Împotriva acestei sentințe, pârâții D. E. și D. S. au formulat apel, solicitând în principal, admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței civile și respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, iar în subsidiar, admiterea apelului, admiterea în parte a acțiunii reclamantei M. A.; obligarea apelanților-pârâți D. S. și D. E. să presteze întreținere în natură în favoarea minorului M. Hunor în limita sumei de 261,5 lei, respectiv de 225 lei, alături de mama acestuia, începând cu data pronunțării hotărârii și până la încetarea stării de nevoie și menținerea dispozițiilor privitoare la cheltuielile de judecată în fața primei instanțe.
În motivarea cererii apelanții arată că, potrivit art. 513 Noul Cod Civil, "obligația de întreținere există numai între persoanele prevăzute de lege. Ea se datorează numai dacă sunt întrunite condițiile cerute de lege". Potrivit dispozițiilor art. 516: Noul Cod Civil, „subiectele obligației de întreținere, (1) Obligația de întreținere există între soț și soție, rudele în linie dreaptă, între frați și surori, precum și între celelalte persoane anume prevăzute de lege. (2) Dispozițiile alin. (1) privind obligația de întreținere între rudele în linie dreaptă, precum și între frați și surori sunt aplicabile și în cazul adopției. (3) Obligația de întreținere există între foștii soți, în condițiile prevăzute de lege."
În privința ordinii de acordare a întreținerii, art. 519 Noul Cod Civil stabilește că: întreținerea se datorează în ordinea următoare: a) soții și foștii soți își datorează întreținere înaintea celorlalți obligați; b) descendentul este obligat la întreținere înaintea ascendentului, iar dacă sunt mai mulți descendenți sau mai mulți ascendenți, cel în grad mai apropiat înaintea celui mai îndepărtat; c) frații și surorile își datorează întreținere după părinți, însă înaintea bunicilor". Conform dispozițiilor art. 522 Noul Cod Civil: "În cazul în care cel obligat în primul rând la întreținere nu are mijloace îndestulătoare pentru a acoperi nevoile celui care o cere, instanța de tutelă le poate obliga pe celelalte persoane îndatorate la întreținere să o completeze, în ordinea stabilită la art. 519".
Din dispozițiile legale mai sus-arătate rezultă că, apelanții-pârâți având calitatea de bunici ai minorului M. Hunor datorează întreținere acestuia în situația în care reclamanta M. A. în calitate de mamă (adică persoana obligată în primul rând la întreținere) nu ar avea mijloace îndestulătoare pentru a acoperii nevoile copilului.
În acest sens, invocă practica judiciară:
- decizia nr. 78/2001 a Curții de Apel Târgu M. și jurisprudența în materie, conform căreia, obligația ascendenților de a întreține pe nepotul descendent are caracter subsidiar, în sensul că ea se naște numai dacă părinții copilului minor se găsesc în situația de a nu putea să presteze întreținere în timpul cât este necesar. Această obligație nu poate fi pusă în sarcina bunicilor decât dacă ei înșiși au posibilități materiale de a o aduce la îndeplinire;
- decizia nr. 769/1977 a Tribunalului Suprem și jurisprudența în materie, în care se arată că, obligația bunicilor față de nepoți există numai în cazul în care părinții copilului nu dispun de mijloace materiale, fiind incapabili de muncă, iar nu și atunci când, deși capabili de muncă,nu dispun de venituri din cauză că nu se încadrează în muncă. De asemenea, bunicii au obligația de întreținere dacă mijloacele materiale ale părinților nu sunt îndestulătoare pentru motive independente de voința lor.
Reclamanta în motivarea cererii de chemare în judecată a arătat că, dispune de venituri reduse, adică de ajutor de șomaj în cuantum de 311 lei, pensie de urmaș în sumă de 239 lei și indemnizație socială de 111 lei, și că aceste venituri nu sunt suficiente pentru a asigura creșterea și educarea corespunzătoare a minorului, care necesită o alimentație specială și are nevoie de ochelari, de talonete, de orteză cervico-toracică și de aparat dentar.
Reclamanta prin cererea de chemare în judecată arată că dispune de venituri reduse, fiind în șomaj, iar în cursul procesului omite cu intenție să aducă la cunoștința instanței că între timp a fost angajată din data de 30 martie 2013 (acțiunea a fost înregistrată la data de 6 martie 2013, primul termen de judecată a fost la data de 19 aprilie 2013, iar cea de-a doua la data de 17 mai 2013).
Pentru a dovedi faptul că, reclamanta M. A. lucrează, solicită a dispune emiterea a unei adrese către AJOFM Harghita Agenția Locală O. S.,cu sediul în O. S., ..2,județul Harghita, pentru a se confirma faptul că reclamanta nu mai beneficiază de ajutor de șomaj și a se comunica data și motivul încetării ajutorului de șomaj.
Totodată, solicită emiterea unei adrese și la Inspectoratul Teritorial de Muncă Harghita,Punct de lucru O. S., cu sediul în O. S.,., județul Harghita, pentru a comunica dacă reclamanta a fost angajată după data de 6 martie 2013, și dacă această relație contractuală subzistă și în prezent, iar în caz afirmativ să se indice locul de muncă și salariul de încadrare.
Relevă că, în răspunsul la întâmpinare, reclamanta a arătat că, nu locuiește în apartamentul unde își are domiciliul (atribuită ca locuință pentru tineri - ANL), deoarece îngrijește o persoană în vârstă paralizată (fila 32 din dosarul primei instanțe), motiv pentru care consideră că pe această cale ori realizează venit, ori a obținut un avantaj material.
În privința nevoilor minorului arată că, sunt conștienți că acesta are nevoie de mijloace necesare traiului, locuință, îmbrăcăminte, medicamente, nevoile spirituale, precum și mijloacele necesare pentru creșterea, educarea, învățătura și pregătirea profesională, în măsura în care acestea nu sunt preluate de stat.
Arată că, așa cum rezultă și din sentința civilă nr. 1492/25.10.2007 pronunțată de către Judecătoria O. S. în dosarul nr._, în repetate rânduri au oferit ajutor moral și financiar reclamantei în creșterea minorului, dar au fost refuzați. Menționează că s-au ocupat de supravegherea, îngrijirea, creșterea și educarea minorului (până la vârsta de 4 ani al acestuia), chiar și în perioada în care părinții erau despărțiți în fapt. Apelanții arată că, atitudinea reclamantei față de ei s-a schimbat după moartea fiului lor, aceasta în contra interesului superior al minorului nu i-a mai permis acestuia să țină legătura cu ei, încălcând astfel dreptul prevăzut în art.14 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, în condițiile în care au program de vizitare stabilit prin hotărâre judecătorească (există chiar două hotărâri de stabilire a programului de vizitare, astfel sentința civilă nr. 1564/27.09.2004 pronunțată de către Judecătoria O. S. în dosarul nr. 1414/2004, respectiv sentința civilă nr. 1492/25.10.2007 pronunțată de către Judecătoria O. S. în dosarul nr._ ).
Relevă că, chiar dacă au program de vizitare stabilit prin hotărâri judecătorești, totuși nu se pot bucura de prezența minorului, mama acestuia împiedicând întâlnirea. Cu toate eforturile depuse, au recurs inclusiv la executarea silită cum rezultă și din dovezile depuse la dosarul instanței de fond - procesul verbal din data de 18.01.2005 (fila 17 din dosarul instanței de fond), copie de pe chitanță și factură privind plata onorariului executorului judecătoresc din dosarul nr. 242/E/2004 al B. B. M., nu reușesc să fie împreună cu minorul nici măcar pe perioada de timp indicată prin sentința judecătoriei.
Mai arată că, în cererea de chemare în judecată reclamanta a arătat că minorul are nevoie de ochelari, de talonete și de orteză cervico-toracică. În privința nevoilor indicate de reclamantă arătă că minorul are deja ochelari (chiar reclamanta a depus în acest sens de copia chitanței emisă pentru suma de 132 lei de S.C. Toro Optic S.R.L), iar talonetele și orteza cervico-toracică se achiziționează la un preț rezonabil și sunt folosite pe o perioadă îndelungată.
Menționează că, așa cum rezultă și din sentința civilă nr. 216/03.02.2005 pronunțată de către Judecătoria O. S. în dosarul nr. 698/2004, a fost dezbătută succesiunea fiului lor, defunctul D. L., decedat la data de 10.02.2004. Prin sentința pronunțată în privința moștenirii, instanța a stabilit că masa succesorală se compune din motocicleta marca Honda cu nr. de înmatriculare_ și că singurul moștenitor al defunctului este minorul D. Hunor (adică M. Hunor după schimbarea la data de 11.02.2005 a numelui de familie a minorului) în calitate de fiu.
Deși s-au înțeles cu mama minorului (reclamanta din prezenta cauză), cum rezultă și din încheierea nr.4/02.09.2004 din dosarul nr.216/03.02.2004 al Judecătoriei O. S., în privința predării motocicletei și a actelor ei, totuși încă nu au fost ridicate și nici radiat de pe numele defunctului și trecut pe numele moștenitorului, aceasta nefiind interesată de valorificarea motocicletei. Astfel, ei păstrează motocicleta în favoarea minorului, achitând și impozitul aferent.
În art. 522 Noul Cod Civil se prevede că, doar în cazul în care cel obligat în primul rând la întreținere nu are mijloace îndestulătoare pentru a acoperi nevoile celui care o cere, instanța de tutelă le poate obliga pe celelalte persoane îndatorate Ia întreținere să completeze, în ordinea stabilită la art. 519 Noul Cod Civil.
Consideră că, pensia de urmaș în sumă de 239 Iei, care constituie contribuția tatălui defunct la creșterea minorului și contribuția reclamantei în calitate de mamă (din veniturile pe care le realizează) asigură un suport financiar corespunzător întreținerii minorului, astfel nu se impune aplicarea prevederilor art. 516 Noul Cod Civil în sensul stabilirii unei întrețineri din partea lor în calitate de bunici paterni.
Mai arată că, reclamanta în cererea de chemare în judecată afirmă că familia sa asigură cheltuielile legate de alimentația copilului, ei cumpără îmbrăcăminte, încălțăminte, rechizite școlare, ori în această situație nevoile minorului fiind acoperite, totuși reclamanta solicită obligarea lor Ia plata pensiei de întreținere, mai ales că nu a fost acceptat în mod constant sprijinul lor.
Consideră că, din cele prezentate rezultă că reclamanta a urmărit inducerea în eroare a instanței,pentru a obține o anumită sumă de bani cu titlu de pensie de întreținere pentru minor, deși ar avea mijloace îndestulătoare pentru acoperirea nevoilor reale ale minorului, și în condițiile în care refuză să preia motocicleta fiului lor decedat, care prin valorificare, poate completa veniturile familiei.
Menționează că, minorul beneficiază de pensie de urmaș după tatăl lui decedat și că reclamanta dorește ca ei, în calitate de bunici paterni să contribuie cu plata unei sume fixe ce să reprezinte 1/4 din veniturile lor, dar faptul că minorul să poarte numele tatălui, a deranjat-o, schimbând numele de familie a copilului, astfel acesta din urmă în prezent are numele de familie a mamei.
Cu privire modalitatea de executare a pensiei de întreținere stabilită în sarcina apelanților și în consecință, obligarea lor la plata întreținerii în favoarea minorului M. Hunor arată că, potrivit art. 516 alin. (1) Noul Cod Civil obligația de întreținere există între soț și soție, rudele în linie dreaptă, între frați și surori, precum și între celelalte persoane anume prevăzute de lege. Conform art. 522 Noul Cod Civil, în cazul în care cel obligat în primul rând la întreținere nu are mijloace îndestulătoare pentru a acoperi nevoile celui care o cere, instanța de tutelă le poate obliga pe celelalte persoane îndatorate la întreținere să o completeze, în ordinea stabilită la art. 519 Noul Cod Civil: "întreținerea se datorează în ordinea următoare: a) soții și foștii soți își datorează întreținere înaintea celorlalți obligați; b) descendentul este obligat la întreținere înaintea ascendentului, iar dacă sunt mai mulți descendenți sau mai mulți ascendenți, cel în grad mai apropiat înaintea celui mai îndepărtat; c) frații și surorile își datorează întreținere după părinți, însă înaintea bunicilor."
În cazul în care, după verificarea veniturilor reclamantei instanța ajunge Ia concluzia că, mijloacele acestuia nu sunt suficiente pentru a acoperi împreună cu pensia de urmaș nevoile minorului, se impune aplicarea prevederilor art. 516 Noul Cod Civil în sensul stabilirii unei întrețineri din partea apelanților în calitate de bunici paterni.
În privința modalității de executare a obligației de întreținere, art. 530 Noul Cod Civil dă preferință plății în natură. Executarea în natură a obligației de întreținere conform legii reprezintă regula, și nu excepția. Art. 530 Noul Cod Civil dispune că: (1) Obligația de întreținere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională.
Dacă obligația de întreținere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanța de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreținere, stabilită în bani. Pensia de întreținere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreținere. Dispozițiile art. 529 alin. (2) și (3) rămân aplicabile.” Art. 530 alin. (1) Noul Cod Civil stabilește regula în materia întreținerii și constituie aplicație a principiului executării în natură a obligațiilor.
Pentru a respecta regula statuată de art. 530 alin. (1) Noul Cod Civil, ar putea fi dispusă contribuția în natură cu indicarea eventual unei limite fixată în cuantum bănesc. Prin urmare, executarea în natură a obligației de întreținere este prima opțiune la care instanțele trebuie să apeleze. Aceasta stimulează dezvoltarea legăturilor personale între apelanții și minor prin implicarea lor în activitățile legate de achiziționarea de alimente, de haine, sau bunuri de folosință îndelungată pentru nepotul lor. Minorul astfel se va putea percepe în rolul lor activ ca bunici, care sunt și pot fi implicați în toate ariile legate atât de îngrijirea sa, cât și de partea recreativă. Arată că, o astfel de posibilitate va crea copilului o imagine echilibrată cu privire la rolul lor în viața familiei, întărind încrederea că este iubit nu numai de mama sa ci și de bunicii materni și paterni și îl va pregăti mai bine pentru viața de adult când va ajunge el să se ocupe de propriul său copil. Această modalitate ajută să participe direct la luarea deciziilor privitoare la nepotul lor și forțează comunicarea între apelanții și mama copilului, întărind legătura dintre ei. Consideră că, prin această modalitate ar putea asigura minorului hrana care i-ar fi necesar pentru îmbunătățirea stării de sănătate.
Arată că, doresc să contribuie în natură la întreținerea nepotului lor, deoarece cultivă legume și fructe în condiții naturale, în cantitățile care acoperă necesitățile atât a familiei,cât și a minorului, și au posibilitatea procurării de lactate și pește, putându-i asigura hrana specifică condiției de sănătate a acestuia.
Consideră că, executarea în natură a obligației de întreținere este avantajoasă pentru copil și pentru că el va fi beneficiarul întregii sume stabilite ca limită a întreținerii, evitându-se astfel ca suma stabilită în beneficiul copilului să nu fie alocată în întregime nevoilor acestuia, ci parțial să fie folosită de părinte în alte scopuri decât cel pentru care s-a instituit.
Executarea în natură a obligației de întreținere nu ar aduce prejudicii apelanților, în condițiile în care la rândul lor, au probleme de sănătate și trebuie să achiziționeze medicamentele necesare tratării bolilor cronice de care suferă, actele medicale fiind depuse atât în dosarul instanței de fond, cât și anexate prezentei.
După reclamantă, bunicii materni contribuie Ia întreținerea minorului, însă arată că, și ei ar dori să presteze în natură întreținere în favoarea nepotului lor.
Pentru a respecta regula statuată de art. 530 alin. (1) Noul Cod Civil, coroborat cu dispozițiile art. 521, ar putea fi dispusă contribuția în natură cu indicarea eventual unei limite fixată în cuantum bănesc.
Art. 521 Noul Cod Civil în privința pluralității de debitori dispune că:
"(1) În cazul în care mai multe dintre persoanele prevăzute la art. 516 sunt obligate să întrețină aceeași persoană, ele vor contribui la plata întreținerii, proporțional cu mijloacele pe care le au.
(2) Dacă părintele are drept la întreținere de la mai mulți copii,el poate în caz de urgență, să pornească acțiunea numai împotriva unuia dintre ei. Cel care a plătit întreținerea se poate întoarce împotriva celorlalți obligați pentru partea fiecăruia.”
În drept, invocă pozițiile art. 513, art. 516, art. 519, art. 521, art. 522, art. 530 Noul Cod Civil, art. 14 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor, art. 466, art. 468, art. 470, art. 471, art. 480 Noul C.pr.civ.
Intimata M. A., reprezentanta legală a minorului M. Hunor, prin întâmpinare, solicită calificare căii de atac formulate împotriva sentinței nr. 1225/17.05.2013. pronunțată de Judecătoria O. S., din apel în recurs și respingerea acestuia pe motivul că, potrivit articolului 282¹(1) C.pr.civ. nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere. Indicarea căii de atac în sentința a fost dată greșit, dar totuși, cum calea de atac este dată de lege, iar nu de către instanță, indicarea greșită în dispozitiv nu deschide părții un alt drept decât cel pe care legea îl prevede.
Totodată, menționează că, potrivit noului C.pr.civ., motivele de recurs pot să vizeze doar nelegalitatea hotărârii atacate. Acestea sunt doar cele prevăzute în art. 488 C.pr.civ. Aceasta înseamnă că, nelegalitatea hotărârii care se atacă să se încadreze obligatoriu în una din formele prevăzute de art. 488 pct.1-8. Așadar, recursul nu poate analiza sub nici o formă motive de fond ale cauzei, ci doar motive de nelegalitate ale sentinței atacate. Arată că, motivul lipsei de întâmpinare până la termenul dat, 1 august 2013, adică 5 zile înainte de primul termen a fost din cauza lipsei de informare, citația a primit la data de 05 august 2013, cu 4 zile după termenul depunerii întâmpinării. Totodată, invocă motive medicale, arătând că, la data de 5 august a fost la Târgu M. pentru consultații, medicale.
Arată că, din cauza bolii, trebuia să renunțe la locul de muncă, deoarece a lucrat cu reactivi, reagent, coloranți toxici, grav dăunători la sănătate, în condiții cu risc biologic ridicat. Mai arată că, din 01.09.2013 nu realizează nici un fel de venit. Însăși ea are nevoie de îngrijire, suferind de multiple boli. În aceste împrejurări, minorul are mare nevoie de pensie de întreținere, care nu poate accepta în natură, deoarece nu poate plăti în natură chirie, cheltuieli legate de întreținere, îmbrăcăminte, încălțăminte, fiind copilul în creștere, acesta având și alte nevoi speciale, care necesită costuri suplimentare.
Față de solicitarea intimatei, în sensul recalificării căii de atac din apel în recurs, în baza art. 282/1 alin.1 C.pr.civ. vechi, instanța de apel în ședința publică din 03 septembrie 2013, a stabilit că, apelul este calea de atac aplicabilă în speță, potrivit dispozițiilor art.466 din noul Cod de procedură civilă, ca urmare a respins cererea de recalificare a căii de atac formulată de intimată prin întâmpinare.
Examinând apelul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele caracterului devolutiv al căii de atac, reglementat de art.476-478 Cod procedură civilă, Tribunalul constată că, acesta este întemeiat, cu referire la cererea principală, astfel urmează a fi admis.
Se reține că, instanța de fond a dispus obligarea pârâților D. S. și D. E. să contribuie la întreținerea minorului M. Hunor născut la data de 7 mai 2000, cu suma de 261,5 lei lunar, respectiv cu suma de 225 lei lunar, de la data introducerii cererii 06.03.2013 și până la încetarea stării de nevoie.
În considerentele hotărârii atacate, prima instanță a reținut că, potrivit prevederilor art. 499 C.civil, părinții minorului sunt obligați să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională. În cauza de față tatăl minorului a decedat și mama-reclamantă asigură singură creșterea și educarea minorului. Din actele anexate acțiunii, cupon pensie de urmaș și cupon ajutor social, rezultă că, reclamanta dispune de un venit de 331 lei ajutor de șomaj lunar, 239 lei pensie de urmaș lunar și 111 lei indemnizație socială.
Raportat motivelor de apel invocate de apelanți, se reține că, potrivit art. 513 Noul Cod Civil, obligația de întreținere există numai între persoanele prevăzute de lege. Ea se datorează numai dacă sunt întrunite condițiile cerute de lege. În privința ordinii de acordare a întreținerii, art. 519 Noul Cod Civil stabilește că, întreținerea se datorează în ordinea următoare: a) soții și foștii soți își datorează întreținere înaintea celorlalți obligați; b) descendentul este obligat la întreținere înaintea ascendentului, iar dacă sunt mai mulți descendenți sau mai mulți ascendenți, cel în grad mai apropiat înaintea celui mai îndepărtat; c) frații și surorile își datorează întreținere după părinți, însă înaintea bunicilor.
Conform dispozițiilor art. 522 Noul Cod Civil, în cazul în care cel obligat în primul rând la întreținere nu are mijloace îndestulătoare pentru a acoperi nevoile celui care o cere, instanța de tutelă le poate obliga pe celelalte persoane îndatorate la întreținere să o completeze, în ordinea stabilită la art. 519.
În consecință, din aceste dispoziții legale rezultă că, apelanții-pârâți, având calitatea de bunici ai minorului M. Hunor, datorează întreținere acestuia în situația în care reclamanta M. A., mama minorului nu ar avea mijloace îndestulătoare pentru a acoperii nevoile copilului.
Astfel cum s-a pronunțat și practica judiciară în materie, obligația ascendenților de a întreține pe nepotul descendent, are caracter subsidiar, în sensul că, ea se naște numai dacă părinții copilului minor se găsesc în situația de a nu putea să presteze întreținere în timpul cât este necesar. Această obligație nu poate fi pusă în sarcina bunicilor decât dacă ei înșiși au posibilități materiale de a o aduce la îndeplinire.
Obligația bunicilor față de nepoți există numai în cazul în care părinții copilului nu dispun de mijloace materiale, fiind incapabili de muncă, iar nu și atunci când, deși capabili de muncă, nu dispun de venituri din cauză că nu se încadrează în muncă. De asemenea, bunicii au obligația de întreținere dacă mijloacele materiale ale părinților nu sunt îndestulătoare pentru motive independente de voința lor.
În fața primei instanțe, intimata a invocat faptul că, dispune de venituri reduse, adică de ajutor de șomaj în cuantum de 311 lei, pensie de urmaș în sumă de 239 lei și indemnizație socială de 111 lei, și că aceste venituri nu sunt suficiente pentru a asigura creșterea și educarea corespunzătoare a minorului, acesta având nevoi speciale datorită problemelor de sănătate.
În faza apelului, s-a admis cererea în probațiune formulată de apelanți privind emiterea unei adrese către AJOFM Harghita pentru a comunica instanței dacă reclamanta beneficiază de ajutor de șomaj, în caz contrar, să comunice data și motivul încetării ajutorului de șomaj, și privind emiterea unei adrese către ITM Harghita, cu mențiunea să indice dacă reclamanta figurează în calitate de angajat după data de 6 martie 2013, în caz afirmativ să indice locul de muncă și salariul de încadrare.
Potrivit adeverinței nr._ din 30.09.2013, emisă de AJOFM Harghita, intimata a figurat în evidențele acestei instituții în perioada 18.01._13, în calitate de șomer indemnizat, beneficiind de cuantumul indemnizației de șomaj în sumă de 489 lei. În data de 01.02.2013, în temeiul prevederilor art.44 lit. a din Legea nr.76/2002, s-a dispus încetarea plății indemnizației de șomaj, ca urmare a încadrării în muncă a acesteia la . (fila 64).
Din adeverința nr.301 din 22.10.2013, emisă de . (fila 76), rezultă că, intimata a fost angajata acestei societăți în perioada 01.02._13 și a beneficiat de venituri din salarii.
La solicitarea apelanților, s-a emis o adresă la . SRL și respectiv, la AJOFM Harghita pentru a comunica instanței dacă intimata în perioada 30.03._13, a avut calitatea de angajat la . SRL, salariul de care a beneficiat în această perioadă, și dacă după data încetării contractului, s-a mai încheiat un nou contract de muncă, în caz afirmativ, să comunice instanței salariul de care a beneficiat.
Potrivit adeverinței emisă de . SRL, intimata a fost angajata acestei societăți în perioada 30.03._13, având un salariu de încadrare de 1500 lei lunar în perioada 30.03._13 și 1800 lei lunar în perioada 08.08._13. După încetarea contractului, s-a încheiat un nou contract de muncă, începând cu data de 05.10.2013, intimata având un salariu de încadrare de 1800 lei lunar, contract care este activ și în prezent (fila 84).
În aceste condiții, instanța de apel constată că, intimata la data introducerii acțiunii în fața instanței de fond (06.03.2013), avea calitatea de angajat, realizând venituri la . până în data de 17.04.2013 (fila 76), iar în prezent lucrează la . SRL, obținând venituri salariale de 1800 lei lunar.
Se reține că, pe lângă veniturile realizate de intimată, minorul poate beneficia în mod nemijlocit de ajutorul material oferit de apelanți în calitate de bunici, care susțin prin motivele de apel, în privința nevoilor minorului că, sunt conștienți de faptul că, acesta are nevoie de mijloace necesare traiului și altele, precum și de cele necesare pentru creștere și educarea, în măsura în care acestea nu sunt asigurate de stat, și doresc în continuare să contribuie la suportarea cheltuielilor generate de creșterea și întreținerea nepotului lor.
În condițiile în care apelanții susțin că, în continuare sunt în măsură să ofere ajutor material intimatei, inclusiv bunuri în natură, iar apelanta refuză acest ajutor, contrar interesului superior al minorului, prevăzut prin Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, susținerile acesteia, întemeiate pe lipsa contribuției din partea bunicilor, nu pot fi primite, astfel urmează a fi înlăturate ca neîntemeiate.
Față de aceste considerente, având în vedere prevederile art. 522 Cod Civil, instanța de apel constată că, în speță, intimata dispune de venituri materiale suficiente de natură să asigure un suport financiar corespunzător întreținerii minorului, obținând venituri salariale de 1800 lei lunar, pe lângă pensia de urmaș în sumă de 239 Iei, de care beneficiază minorul, astfel nu se impune aplicarea prevederilor art. 516 Noul Cod Civil, în sensul stabilirii unei pensii de întreținere din partea apelanților, în calitate de bunici paterni.
În consecință, Tribunalul apreciază ca întemeiat apelul, în ce privește cererea principală formulată de apelanți.
Astfel, în baza art. 480 alin.1 C.pr.civ., se va admite apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 1225 din 17.05.2013, pronunțată de Judecătoria O. S., în dosarul nr._, pe care o va schimba în tot, în sensul că, va respinge acțiunea reclamantei M. A. împotriva pârâților D. E. și D. S., ca neîntemeiată.
Apelanții nu au solicitat obligarea intimatei la suportarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanții D. E. având CNP_ și D. S. având CNP_, domiciliați în mun.O. S., ., ., împotriva sentinței civile nr. 1225 din data de 17 mai 2013, pronunțată de Judecătoria O. S., în dosarul nr._, pe care o schimbă în tot, în sensul că:
Respinge acțiunea reclamantei M. A., domiciliată în mun.O. S., ..33, ., împotriva pârâților D. E. și D. S..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18.12.2013.
Președinte Judecător
M. I. P. M.
Grefier
L. P.
Red: M.I.
Primit: 20.01.2014.
Tehnored/id/:20.01.2014.
5 ex./A.IM.
Jud. de fond:Redai Z.J.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 836/2013. Tribunalul HARGHITA | Ordin de protecţie. Hotărâre din 30-04-2013, Tribunalul HARGHITA → |
|---|
