Pretenţii. Hotărâre din 28-06-2013, Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 28-06-2013 în dosarul nr. 1721/268/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.703/R
Ședința publică din data de 28 iunie 2013
Completul compus din:
Judecător: M. I. - Președinte
Judecător: S. E.
Judecător: S. C.
Grefier: L. B.
Pe rol pronunțarea deciziei civile în recursul declarat de recurentul H. S., împotriva sentinței civile nr.2958 din data de 19.11.2012, pronunțată de Judecătoria O. S., în contradictoriu cu intimatul T. D.-P., având ca obiect pretenții.
În lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 18 iunie 2013, mersul dezbaterilor și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA,
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr. 2958 din data de 19.11.2012, pronunțată de Judecătoria O. S., s-a admis în parte acțiunea reclamantului TILITA D. P., domiciliat în Comănești ., județul Bacău în contradictoriu cu pârâtul H. S., domiciliat în Vlăhița .. 10 . și în consecință, pârâtul a fost obligat să plătească pe seama reclamantului suma de 38.530 lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea reparării autoturismului marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare_ .
S-a respins capătul de cerere pentru plata sumei de 1500 lei pentru lipsa de folosință a autoturismului până la data introducerii acțiunii și a sumei de 50 lei/zi în continuare până la repararea autoturismului.
Pârâtul a fost obligat să plătească pe seama reclamantului suma de 1500 lei reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, la data de 15.05.2012, orele 18,50 numitul H. S., în timp ce conducea autoturismul Skoda cu numărul de înmatriculare_ pe DN 12A, la km 28+750 m, în localitatea L. de Sus, județul Harghita, din direcția Miercurea-C. spre Comănești, a adormit la volan și a intrat în coliziune cu autoturismul VW Golf cu numărul de înmatriculare_, care se afla staționat în afara părții carosabile dreapta. În acest timp, din sens opus circula autoturismul „Ford” cu numărul de înmatriculare_, condus de T. T., care pentru a evita coliziunea cu autoturismul Skoda_ a părăsit partea carosabilă spre dreapta direcției sale de mers, intrând în șanțul de scurgere a apelor pluviale.
La data producerii accidentului, conducătorul autoturismului Skoda cu numărul de înmatriculare_, nu deținea poliță de asigurare de răspundere civilă auto RCA valabilă, fapt pentru care a fost sancționat conform Legii 136/1995 cu amendă în valoare de 1.000 de lei.
În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că vinovăția aparține conducătorului auto H. S., care a condus autovehiculul aflându-se în stare de oboseală, a adormit la volan și a intrat în coliziune cu autoturismul „VW Golf” cu numărul de înmatriculare_, aflat în staționare regulamentar.
Din devizul de reparații întocmit de S.C. Vitara .. rezultă că costul reparației autoturismului avariat marca VW Golf cu nr. de înmatriculare_, proprietatea reclamantului este de 38.530 lei. Întru-cât la data producerii accidentului pârâtul nu deținea poliță de asigurare de răspundere civilă auto RCA valabilă, îi revine obligația de a repara prejudiciul cauzat reclamantului prin fapta sa ilicită potrivit regulilor răspunderii civile delictuale.
În ceea ce privește capătul de cerere pentru plata sumei de 1500 lei până la data introducerii acțiunii și în continuare suma de 50 lei/zi cu titlu de despăgubiri pentru lipsa de folosință a autoturismului distrus instanța a apreciat că nu este întemeiată și nici dovedită paguba creată prin lipsa de folosință a autoturismului.
Pentru considerentele de mai sus, instanța de fond văzând și prevederile art. 1357, 1358, 1381-1395 cod civil a admis în parte acțiunea reclamantului și în consecință, a obligat pe pârât să plătească pe seama reclamantului suma de 38.530 lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea reparării autoturismului marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare_, a respins capătul de cerere pentru plata sumei de 1500 lei pentru lipsa de folosință a autoturismului până la data introducerii acțiunii și a sumei de 50 lei/zi în continuare până la repararea autoturismului și a obligat pe pârât să plătească pe seama reclamantului suma de 1500 lei reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul H. S., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Ia instanța de fond, precum și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezenta cauză
Recurentul invocă prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., considerând că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal.
Arată că, prin sentința atacată instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantului TILITA D. P., obligându-l la plata sumei de 38.530 lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea reparării autoturismului marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare_ .
În motivare s-a reținut faptul că, la data producerii accidentului nu deținea poliță de asigurare de răspundere civilă auto RCA valabilă, motiv pentru care îi revine obligația de a repara prejudiciul cauzat reclamantului prin fapta ilicită, potrivit regulilor răspunderii civile delictuale.
Consideră sentința atacată netemeinică și nelegală, și precizează că, corespunde realității faptul că la data producerii accidentului, nu a avut asigurare valabilă, respectiv a încheiat contractul de asigurare în dimineața zilei de 15 mai 2012 (data producerii accidentului), urmând ca aceasta să fie valabilă începând cu data de 16 mai 2012. Pentru această omisiune a fost sancționat conform Legii 136/1995 cu amenda de 1000 lei de către agenții de poliție rutieră care au efectuat primele cercetări la fața locului.
Astfel, cu ocazia interogatoriului luat a recunoscut că, se face vinovat de producerea accidentului, apreciind însă valoarea pagubei la 10.000 lei, situație în care, văzând diferența mare dintre cele două sume, precum și cererea formulată de reclamant în sensul efectuării unei expertize tehnice, a avut convingerea că se va proceda la întocmirea unei asemenea lucrări.
Precizează faptul că, nu pregătire juridică, nefiind asistat de un avocat, motiv pentru care nu a avut cunoștință de faptul că ar fi necesară o solicitare expresă din partea sa.
În baza rolului activ, instanța de fond urma să dispună efectuarea expertizei, atâta timp cât exista o vădită neconcordanță între pretențiile reclamantului și valoarea pagubei recunoscute de el, precum și o solicitare de probațiune, cuprinsă în cererea introductivă.
Consideră că, în mod eronat s-a avut în vedere valoarea devizului prezentat de reclamant, suma de 38.530 lei fiind excesivă față de prejudiciul creat.
În data de 25.01.2013 i s-a comunicat de către Fondul de Protecție a Victimelor Străzii adresa nr. 1270/23.01.2013, prin care i se aducea la cunoștință faptul că Fondul urmează să achite în favoarea reclamantului suma de 7079,93 lei urmare a pagubelor produse prin accident.
Potrivit art. 6 din Ordinul nr. 1/2008 pentru punere în aplicare a Normelor privind Fondul de protecție a victimelor străzii, cuantumul prejudiciului suferit de personale păgubite prin accidente de vehicule produse pe teritoriul României se stabilește în conformitate cu prevederile normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, în vigoare în România la data producerii accidentului.
FPVS acordă despăgubiri persoanelor păgubite prin accidente de vehicule, dacă vehiculul care a provocat accidentul a rămas neidentificat sau nu era asigurat, în speță, angajarea garanției Fondului fiind posibilă, având în vedere că recurentul, persoană responsabilă pentru producerea accidentului de circulație, nu beneficia de o poliță de asigurare RCA valabilă la data respectivă.
Din adresa comunicată, reiese în mod evident faptul că prejudiciul calculat de Fond, în conformitate cu prevederile normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicul, se apropie de valoarea estimată de el, și nicidecum de cea pretinsă de reclamant.
Conform noțiunilor unanim acceptate din materia răspunderii civile delictuale, pentru ca un prejudiciu să fie reparat, acesta trebuie să fie cert sub raportul existenței, determinat sau determinabil în baza unor elemente concrete, lipsite de echivoc. Un prejudiciu este cert atunci când existența lui este neîndoielnică, sigură și poate fi evaluat în prezent.
Susține că, instanța de fond a admis în mod greșit valoarea pretinsă de reclamant, raportându-se doar la devizul prezentat de acesta, cu atât mai mult cu cât acesta, prin cererea introductivă a solicitat admiterea probei cu expertiză tehnica de specialitate auto, un deviz estimativ neputând face dovada prejudiciului cert.
Consideră că, toate aceste omisiuni echivalează cu o necercetare a fondului, solicitând admiterea recursului, în baza prevederilor art. 312, alin. 3 Cod procedură civilă, casarea hotărârii pronunțată și rejudecarea cauzei de către instanța de fond.
În drept, se invocă dispozițiile art. 299 și art. 312 alin 3. Cod procedură civilă, art. 29 din Ordinul CSA nr. 14/2011, art. 6 și 7 din Ordinul nr. 1/2008.
În probațiune solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând adresa nr. 1270/23.01.2013, emisă de FPVS și dovada comunicării acesteia împuternicire avocațială.
Intimatul nu a formulat întâmpinare față de motivele de recurs.
Tribunalul, analizând hotărârea atacată primordial sub aspectul excepției netimbrării recursului, invocată din oficiu, constată următoarele:
Potrivit art. 302/1 alin.2 C.pr.civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit art.20 alin.1 din Legea nr.146/1997, modificată și completată, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii, conform alin. 3 al aceluiași articol.
În speță, în ședința publică din 18.06.2013, recurentul prin reprezentant, a precizează că între părți a intervenit o tranzacție care a fost încheiată în fața notarului public, fără să facă dovada achitării timbrajului aferent judecării recursului.
Recursul nefiind timbrat, instanța a invocat din oficiu excepția netimbrării, reținând cauza spre soluționare.
În consecință, Tribunalul, în baza art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, raportat la art. 302/1 C.pr.civ., va proceda la anularea ca netimbrat a recursului declarat de recurentul H. S., împotriva sentinței civile nr.2958 din data de 19.11.2012, pronunțată de Judecătoria O. S., în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurentul H. S., domiciliat în Vlăhița, ..10, ., jud.Harghita, împotriva sentinței civile nr.2958 din data de 19.11.2012, pronunțată de Judecătoria O. S., în dosarul nr._ .
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică din data de 28.06.2013.
PreședinteJudecătorJudecător
M. I. S. E. S. C.
Pentru SZ.E. fiind în Pentru S.C. fiind în
concediu de odihnă concediu de odihnă,
semnează Președintele instanței semnează Președintele
I. A. instanței I. A.
Grefier
L. B.
Red.M.I.
Primit: 06.08.2013
Tehnored./id/07.08.2013
Ex.2/ B.L.
Judecător fond: I. I.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 787/2013. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 569/2013. Tribunalul HARGHITA → |
|---|
