Revendicare imobiliară. Decizia nr. 582/2013. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 582/2013 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 30-05-2013 în dosarul nr. 1982/258/2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 582/R
Ședința publică de la 30 mai 2013
Completul compus din:
Judecător: Steluța E. U. - Președinte
Judecător: S. C.
Judecător: P. M.
Grefier: E.-C. C.
Pe rol pronunțarea deciziei în recursului promovat de recurentul M. F. împotriva sentinței civile nr. 3619 din data de 31.10.2012, pronunțată de Judecătoria Miercurea C. în contradictoriu cu intimații H. L., V. M., V. K.-T., având ca obiect revendicare imobiliară.
În lipsa părților.
Se constată că dezbaterea cauzei pe fond a avut loc în ședința publică din data de 23 mai 2013 iar susținerile părților au fost consemnate în încheierea din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând constată:
I. Sub nr._ din 04.05.2010 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Miercurea C. acțiunea civilă formulată de reclamantul M. F. în contradictoriu cu pârâtul H. L., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună: -obligarea pârâtului să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafața de 148 mp, situat în Sâncrăieni, ., județul Harghita, nr. 913 din Cartea funciară, numărul de ordine 2, numărul topografic 1511/2, având următoarele vecinătăți: la Nord: Kocsis F., la Est: drum, la Sud: H. L. și la Vest: drum, terenul în valoare de 2000 lei:
- obligarea pârâtului să-și demoleze construcțiile edificate în mod ilegal, pe cheltuiala sa, iar în caz de opoziție pe cheltuiala reclamantului, dar cu obligarea pârâtului la plata contravalorii acestor lucrări;
- desființarea fundației realizate în spatele surii, construită parțial pe terenul proprietatea reclamantului,
- obligarea pârâtului să repună terenul în situația anterioară, atât cu privire la porțiunea de teren aflată sub șură, cât și cea aflată sub fundația recent realizată;
- obligarea pârâtului să-și mute gardul despărțitor, pe cheltuiala sa, exact pe linia de demarcație dintre cele două fonduri, solicitând și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 11.10.2010, reclamantul a formulat cerere de introducere în cauză în calitate de pârâți a numiților V. M. și V. K.-T..
Prin sentința civilă nr.3619 din 31.10.2012, pronunțată de Judecătoria Miercurea C., s-a respins excepția lipsei calității procesuale active, a lipsei calității procesuale pasive, a lipsei de interes și a nulității cererii de chemare în judecată a pârâților V. M. și V. K. T., invocate de pârâții H. L., V. M. și V. K.-T..
S-a admis în parte acțiunea formulată, precizată și completată de reclamantul M. F., cu domiciliul în comuna Sâncrăieni, ., județul Harghita, în contradictoriu cu pârâții H. L., cu domiciliul în comuna Sâncrăieni, ., județul Harghita, V. M. și V. K. T., ambii cu domiciliul în ., județul Harghita și în consecință,
S-a stabilit linia de hotar între imobilul proprietatea reclamantului cu nr. cadastral 506 din Cf nr. 421/N Sîncrăieni și imobilele proprietatea pârâtului H. L. cu nr. cadastral_ din CF_ Sâncrăieni, respectiv proprietatea pârâților V. M. și V. K.-T. cu nr. cadastral_ din CF_ Sâncrăieni, conform anexei 5 din raportul de expertiză tehnică efectuat de expert Rakossy B. Jozsef, expertiză ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Au fost respinse restul cererilor.
Compensează între părți cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că cu privire la nulitatea cererii de chemare în judecată a pârâților V. M. și V. K. T., instanța reține următoarele:
Prin acțiunea introductivă, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul H. L., acțiunea respectând dispozițiile art. 112 Cod procedură civilă.
După comunicarea întâmpinării formulate de acest pârât, în care se arată că numiții V. M. și V. K. T. sunt proprietari ai imobilului învecinat reclamantului și s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului H. L., reclamantul a formulat cererea de chemare în judecată și a altor persoane, în calitate de pârâți, respectiv a persoanelor indicate de pârâtul H. L. ca fiind proprietarii terenului.
Potrivit art. 84 Cod procedură civilă, cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greșită.
Întrucât prin această cerere s-a completat doar cadrul procesual prin chemarea în judecată și a altor persoane alături de pârâtul chemat inițial, rezultă că petitele acțiunii sunt aceleași, ca și temeiul acțiunii, nefiind în situația prevăzută de art. 57-59 Cod procedură civilă.
Instanța de fond a reținut că pârâților V. M. și K.-T. li s-a comunicat atât cererea de introducere în cauză în calitate de pârâți cât și acțiunea introductivă (f.34,35) au formulat apărări cu privire la fondul acțiunii reclamantului, pe care au afirmat că au primit-o, astfel că nu este întemeiată susținerea că acțiunea este nulă în ceea ce-i privește.
Instanța de fond a reținut că, deși pârâții au denumit întâmpinarea ca fiind „note de ședință”, aceasta a fost întemeiată pe dispozițiile art. 115-118 Cod procedură civilă, iar dispozițiile art. 133 Cod procedură civilă au fost menționate doar în concluziile scrise depuse de pârâți.
În consecință, a respins excepția nulității cererii de chemare în judecată a pârâților V. M. și V. K. T., potrivit principiului disponibilității reclamantul precizând doar cadrul procesual, nefiind necesară reluarea tuturor cererilor în fapt și în drept.
Deși prin concluziile scrise ale reclamantului se solicită respingerea excepției de netimbrare, a autorității de lucru judecat, a tardivității acțiunii, instanța s-a pronunțat cu privire la acestea prin încheierile de ședință din 15 noiembrie 2010 și 09 februarie 2011.
Instanța de fond a constatat că, deși între cele două expertize nu există diferențe majore, expertul Rakossy B. a efectuat lucrarea de expertiză având în vedere toate înscrisurile deținute de părți referitoare la drepturile părților, depuse la dosar după efectuarea expertizei de către expert Ț. A., astfel că va omologa raportul de expertiză efectuat de expertul Rakossy B. Jozsef.
Din probele administrate în cauză, instanța a reținut următoarele:
Conform CF nr.421/N Sâncrăieni (f.9) și concluziilor expertizei tehnice judiciare efectuate de expert Rakossy B. (f.180), imobilul situat în Sâncrăieni, . administrativ 669, înscris sub nr.cadastral 506, teren intravilan în suprafață de tabulară de 1180 mp., în suprafață măsurată de expert de 1223 mp. pe care se află construcții, este proprietatea reclamantului, dobândit cu titlu de reconstituire în baza legilor fondului funciar.
Conform Titlului de proprietate nr._ din 22.04.2004 care a stat la baza înscrierii în CF 421/N Sâncrăieni, reclamantului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 1279 mp. din care 500 mp. sunt curți construcții, iar 779 teren arabil intravilan (f.11).
Pentru înscrierea dreptului de proprietate dobândit prin reconstituire a fost dezmembrat terenul din CF 913 Sâncrăieni nr. top. 1511 în două corpuri funciare, corpul funciar cu nr. top. 1511/1 în suprafață de 1180 mp. fiind înscris în CF 421 Sâncrăieni în favoarea reclamantului iar corpul funciar nr. 1511/2 în suprafață de 148 mp. a fost reînscris în CF 913 Sâncrăieni (f.5,6).
Conform concluziilor expertizei tehnice judiciare efectuate de expert Rakossy B., imobilul proprietatea reclamantul se învecinează pe o latură cu imobilele proprietatea pârâților H. L., identificat cu nr.cadastral_ în suprafață de 704 mp. (anexa 2 f. 185, anexa 5 f.188) și cel al pârâților V. M. și V. K. T., identificat cu nr. cadastral_ în suprafață tabulară de 940 mp. (f.19) și măsurată de 930 mp. (anexa 5, f.188).
Instanța de fond a reținut că, atât terenul proprietatea reclamanților cât și terenul proprietatea pârâtului H. L., anterior anului 1990 au fost în patrimoniul CAP și au făcut obiectul Legii 18/1991, în favoarea reclamantului fiind emis Titlul de proprietate nr._/2004 eliberat de Comisia Județeană Harghita de stabilire a drepturilor de proprietate asupra terenurilor.
Din documentația cadastrală anexată expertizei efectuate de expertul Ț. A., pusă la dispoziția acestuia de către reclamant, privind înscrierea în cartea funciară nedefinitivă 421/N Sâncrăieni, (anexa 4 f.125) instanța reține că, deși imobilul înscris în CF nr. 913 Sâncrăieni cu nr. top. 1511 a fost dezmembrat în două corpuri funciare nr. top 1511/1 cu suprafața de 1180 mp. și nr. top 1511/2 cu suprafața de 148 mp., acest din urmă corp funciar a fost reînscris în CF pe numele vechilor proprietari, însă doar scriptic, ca o diferență matematică între suprafața tabulară de 1328 mp. și cea de 1180 mp. întrucât acest corp funciar nu a fost identificat pe schiță.
Instanța de fond reținut că, în favoarea pârâtului H. L. a fost emis Titlul de proprietate nr._ din 25 iunie 1998 iar înscrierea dreptului său de proprietate în CF s-a efectuat în baza planului de situație efectuat în anul 1999 (f.152).
Pârâții V. M. și V. K. T. au dobândit prin cumpărare suprafața de 940 mp. situată în continuarea imobilului pârâtului H. L. (f. 19).
Din concluziile expertizei tehnice judiciare efectuate și completate de expert Rakossy B. și înscrisurile de la dosar, instanța de fond a reținut că, fiind înscrise în cărți funciare, chiar nedefinitive, conturul corpurilor de proprietate precum și hotarul dintre cele două imobile în litigiu se poate stabili prin raportare la coordonate.
Din corelarea măsurătorilor efectuate cu coordonatele operate în evidențele de carte funciară expertul a concluzionat că hotarul corpului de proprietate al reclamantului din documentațiile cadastrale nu corespunde cu întinderea dreptului său de proprietate și nu corespunde cu hotarul existent între imobile în prezent, existând o porțiune de 46 mp. ce nu se regăsește nici în suprafața identificată prin documentația reclamantului și nici în cea a pârâților (f.203).
Potrivit art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, dacă prin această lege nu se prevede altfel, procesele și cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluționare la data intrării în vigoare a Codului civil se soluționează de către instanțele legal învestite, în conformitate cu dispozițiile legale, materiale și procedurale în vigoare la data când acestea au fost pornite.
Conform art. 480 cod civil, invocat drept temei al petitului principal al acțiunii, proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege.
Cererea principală din petitul 1 și cele accesorii au fost formulate în contradictoriu cu pârâții considerând că acești ocupă o porțiune de teren proprietatea sa, invocând cuprinsul CF 913 Sâncrăieni din care rezultă că suprafața avută în proprietate anterior colectivizării era de 1328 mp, în aceste condiții excepția lipsei de interes a reclamantului la promovarea acțiunii și a lipsei calității procesuale active a reclamantului, precum și a lipsei calității procesuale pasive a pârâților sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse.
Instanța de fond a reținut astfel că, cererea reclamantului privind revendicarea suprafeței de teren de la posesorii care dețin fără drept această suprafață, îndreptată împotriva pârâților este nefondată, instanța reținând că reclamantul poate solicita odată cu cererea de înscriere definitivă în CF și rectificarea suprafeței corpului cadastral 506 în sensul de a se include și porțiunea de teren de 46 mp. identificată de expert în anexa 3 (f.186).
Susținerea reclamantului că este îndreptățit la o suprafață mai mare decât cea care reiese din titlul de proprietate, respectiv 1328 mp. cât figurau în CF, instanța constată că nu este întemeiată având în vedere că, potrivit art.32 din Decretul Lege nr. 115/1938, înscrierea în CF este considerată exactă doar cu privire la dreptul de proprietate nu și cu privire la suprafața corpului de proprietate iar imobilul a fost dobândit prin moștenire.
Terenurile reclamantului și pârâtului H. L. nu erau în circuitul civil, terenul în litigiu a fost în patrimoniul CAP, iar drepturile de proprietate ale reclamantului și pârâtului H. L. s-au stabilit în baza Legii nr. 18/1991, prin reconstituire și nu prin constituire sau atribuire pentru a avea în vedere suprafață deținută la data der 01.01.1990.
În ceea ce privește obligarea pârâtului H. L. să-și demoleze construcția, instanța reține că această cerere este neîntemeiată.
Din autorizațiile pentru executarea de lucrări (f.23,24) și interogatoriul luat reclamantului în Dosarul nr. 1778/2005 al Judecătoriei Miercurea C. (f.37) și din acest dosar (f.71) rezultă că toate construcțiile pârâtului H. L. au fost edificate după cooperativizarea terenului și înainte de eliberarea titlurilor de proprietate pentru pârât în anul 1998 și reclamant în anul 2004.
În consecință, reclamantul nu era proprietarul terenului pe care s-a edificat șura, terenul fiind cooperativizat, iar șura era deja construită la data întocmirii documentației cadastrale pentru pârât (f. 152) fiind identificată pe planul de situație.
Pe de altă parte, chiar dacă aceasta ar fi ocupat o porțiune din terenul proprietatea sa, instanța reține, potrivit concluziilor expertului de la pct. 7.4 (f.182), că suprafața ocupată este de 3 mp. conform anexei 4 (f.187) și nu de 100 mp cum susține reclamantul, iar valoarea terenului ocupat este de 93 lei.
În consecință, cererea de demolare a construcției pare abuzivă, față de valoarea economică a terenului ocupat, iar reclamantul nu a făcut vreo dovadă că a solicitat pârâtului, în momentul construirii anexei, să oprească lucrarea, dimpotrivă, din motivarea acțiunii rezultă că nu s-a opus.
În ceea ce privește cererea reclamantului ca pârâții să desființeze fundația realizată în spatele șurii și să repună terenul în situația anterioară instanța reține, potrivit concluziilor expertului Rakossy B. (f.182), că nici din datele furnizate de O.C.P.I. și nici din măsurătorile efectuate nu rezultă că fundația (zid de sprijin) începută în spatele șurii s-ar afla pe terenul reclamantului, astfel cererea este nefondată și urmează a fi respinsă.
În ceea ce privește obligarea pârâților să mute gardul despărțitor pe linia de demarcație dintre cele două fonduri, instanța reține că a fost precizată în sensul de a se stabili linia de graniță (f.25,26) instanța având în vedere dispozițiile art. 584 Cod civil, la încuviințarea probei cu expertiză, așa cum rezultă din încheierea de ședință din 9 februarie 2011.
Astfel, în ceea ce privește linia de hotar dintre proprietățile părților din concluziile expertului reiese că în prezent linia dintre imobilul proprietatea reclamanților și ale pârâților, în grădină, este materializată prin țăruși, respectiv zid de sprijin, iar pe o porțiune de 3 mp, colțul construcției pârâtului H. L. (șura) se află deplasată spre interiorul terenului proprietatea reclamantului, așa cum rezultă din anexa grafică nr. 5 la raportul de expertiză.
Instanța de fond a constatat că nu se impune stabilirea liniei de hotar pe un alt traseu, această solicitare neavând nici un temei legal, întrucât pârâții nu ocupă abuziv o suprafață mai mare decât au în proprietate.
Având în vedere considerentele ce preced, instanța de fond a constatat acțiunea ca fiind fondată în parte urmând să o admită ca atare, va respinge cererile reclamantului prin care a solicitat ca pârâții să îi lase în deplină proprietate și posesie o suprafață de 148 mp. și cererile privitoare la desființarea construcțiilor și repunerea terenului în situația anterioară.
În consecință, instanța a stabilit linia de hotar potrivit hotarului corpurilor de proprietate conform anexei grafice 5 la raportul de expertiză tehnică efectuat de expert Rakossy B. Jozsef ca fiind pe linia ce corespunde limitei corpurilor de proprietate cu nr. cadastral 506 din CF nedefinitiv 421 Sâncrăieni (respectiv la limita nr. top vechi 1511, așa cum a fost stabilit de expert ca fiind corect) și a imobilelor cu nr. cadastral_, respectiv_, expertiză ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Conform art. 276 Cod procedură civilă și art. art.584 Cod civil, instanța a compensat între părți cheltuielile de judecată, față de admiterea în parte a acțiunii, instanța reținând că pârâții au contribuit la plata primei expertize tehnice.
II. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul M. F.. Acesta a fost înregistrat la Judecătoria Miercurea C. la data de 17.12.2012 și recalificat în recurs de Tribunalul Harghita prin încheierea nr.2 din 25.04.2013.
Pârâtul H. L., V. M. și V. K.-T. au formulat cereri de aderare la apel, în privința cărora recurentul a invocat excepția inadmisibilității, asupra căreia instanța de apel se va pronunța prin hotărâre.
Recurentul solicită admiterea recursului și modificarea parțială a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii în întregime, cu privire la toate capetele de cerere.
În cadrul motivelor, recurentul arată că odată ce a fost stabilită linia de hotar, alta decât cea existentă, nu se poate respinge capătul de cerere privind revendicarea fiindcă linia de hotar stabilită conform, expertizei lui Rakossy B. Jozsef anexa 5 stabilește în favoarea sa o anumită suprafață de terne de 100 mp, deci în mod natural această suprafață fiind stabilită în favoarea sa, cum că pârâții ocupă o suprafață din terenul său, această constatare trebuie să aibă drept consecință admiterea capătului de cerere privind revendicarea.
Astfel, deci dacă instanța de fond ar fi găsit în regulă linia de hotar dintre cele două proprietăți, atunci ar fi respins și aceasta, tocmai din lipsă de interes, fiindcă atunci s-ar fi constatat că în limitele tolerabile fiecare ocupă exact suprafața ce i-a fost reconstituită.
O altă dovadă că s-a stabilit o linie de hotar alta decât cea presupusă de fiecare că ocupă o anumită suprafață de teren, rezultă din faptul că această linie de hotar este preluată din Raportul de expertiză întocmită de Rakossy B. Jozsef și nu din celelalte rapoarte de expertiză.
Recurentul susține că recunoașterea faptului că și suprafața de 46 mp se include în proprietatea sa, înseamnă că în total suprafața de 146 mp este ocupat de pârâți, fiindcă tocmai expertiza efectuată de Rakossy B. trasează ideea că suprafața de 100 mp este ocupată de pârâți.
Recurentul a dobândit prin cumpărare înainte de înființarea cooperativelor agricole de producție, imobilul, teren, situat în Sâncrăieni, .., județul Harghita, având suprafață de 1328 mp. Am devenit proprietari tabulari, M. L. și soția mea, Kristo C., am devenit titularii dreptului de proprietate asupra terenului respectiv prin reconstituirea dreptului de proprietate situat pe teritoriul comunei Sâncrăieni, nr. 669., având nr. 913 în Cartea funciară, numărul de ordine: A+1, numărul topografic: 1511, și are următoarele vecinătăți: la Nord: Kocsis F., la Est: drum, la Sud: H. L. și la Vest: drum. La 04. noiembrie 2004 sub nr. 5298-99/2004 corpul funciar s-a dezlipit și s-au format noi corpuri funciare. Corpul funciar cu nr. top. 1511/1 cu 1180 mp cu nr. cad. 506, s-a transcris în Carte funciară nr. 421/N Sâncrăieni; corpul funciar cu nr. top. 1511/2 cu 148 mp s-a renotat în respectiva Carte funciară, având nr.913.
Se arată de către recurent că, terenul este identic cu parcelele cadastrale nr. 578/2 și 575, înscris în titlu de proprietate nr._ din 22.04.2004 eliberat de Comisia Județeană Harghita pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în baza legii nr. 18/1991 a Fondului Funciar în favoarea lui M. F..
Deși pe extrasul de carte funciară am o suprafață totală de 1328 mp, în realitate după întocmirea documentației cadastrale privind amplasamentul și delimitarea corpului de proprietate situat în . lipsesc 148 mp, care sunt folosiți de vecinul meu, H. L.. H. L. are pe terenul său o construcție (șură) care - este în parte, aproximativ 1 metru lățime și 10 metri lungime - a fost construită pe proprietatea sa. În repetate rânduri l-am rugat să demoleze partea de construcție de pe terenul său, iar acesta nu a vrut și i-a promis că pentru terenul său astfel folosit îii va da anual doi saci de cartofi pentru consum, lucru care nu l-a mai făcut de doi ani. Începând cu primăvara anului 2009 H. L. a mai construit o altă construcție, și de această dată a intrat cu construcția pe terenul meu, aproximativ 1.5 metri lățime și 10 metri lungime. De asemenea, l-a rugat să nu construiască pe terenul său în mod ilegal. La data de 27.03.2010 cu ocazia măsurătorilor imobilului respectiv rezultă că lipsesc 148 mp - pe care îl posedă H. L. - față de terenul întabulat în C.F. nr 913. nr. top 1511., care are o suprafață de 1328 mp.
Recurentul susține că toți experții tranșează că H., respectiv soții V. ocupă teren din terenul său și atunci dacă linia de hotar stabilită trebuie să fie trasată în recunoașterea împrejurării că pârâții ocupă o suprafață de 100 mp plus 46 mp, atunci automat și primul capăt de cerere trebuie admisă si dacă primul capăt de cerere trebuie admis atunci și celelalte adiacente privind desființarea unor construcții.
Suprafața de 148 mp, cât a considerat inițial că ocupă pârâții s-a adeverit parțial prin Raportul de expertiză întocmit de expertul Rakossy B., care relevă la rândul său că din suprafața de 148 mp, numai 48 de mp este cea care nu este înscrisă în proprietate niciunuia dintre părți, însă la pct. 7.9 din Raport se arată că linia de hotar dintre ele este cea corespunzătoare folosinței actuale," cu excepția zonei grajdului pârâtului H. L., unde pe o lățime de 21 mp colțul construcției se află pe terenul reclamantului. ", iar despre suprafața de 100 mp se arată că este ocupat abuziv de familia H.
Recurentul arată că Judecătoria Miercurea C., în mod neîntemeiat, a compensat între părți cheltuielile de judecată, reținând că pârâții au contribuit la plata primei expertize tehnice, în condițiile în care pârâții nu au formulat cerere reconvențională, nici nu au câștigat nimic, mai mult, expertiza la care au contribuit nu era tocmai expertiza care a format convingerea instanței despre linia de hotar.
Recurentul consideră că chiar dacă hotărârea instanței de fond nu va fi modificată în apel, compensarea se poate face doar în raport de aceleași capitole alocate de părți, astfel, se poate compensa cheltuielile de expertiză plătite pentru același expert, cheltuielile privind onorariul de avocat, dacă și cererea reconvențională ar fi fost admisă, dar din moment ce s-a luat în calcul expertiza efectuată de Rakossy B., înseamnă că pentru întregul onorariu pentru Rakossy cheltuielile trebuie să fie restituite de pârâți în sumă de 2700,45 lei, plus taxa de timbru în întregime și onorariul de avocat măcar parțial.
Aceste cheltuieli de judecată trebuiau acordate, deoarece contravaloarea probelor admise a fost achitată în întregime de apelant-reclamant. În acest context, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 276 C. proc. civ. care se referă la compensarea cheltuielilor de judecată, în cazul admiterii în parte a acțiunii ci dispozițiile art.274 alin.(2) C.proc.civ., cu consecința acordării în întregime a cheltuielilor de judecată efectuate de partea care a câștigat procesul.
Intimații V. M. și V. K.-T., precum și intimatul H. L. au depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată. În apărare, intimații arată că fiind vorba despre o acțiune posesorie, deoarece reclamantul așa cum rezultă din datele de carte funciară furnizate de către acesta, nu este proprietarul tabular al suprafeței pe care o solicită, consideră că trebuia să formuleze acesta acțiune în termenul legal de un an, ceea ce nu a făcut-o, așa cum rezultă din cuprinsul acțiunii, unde arată că pârâtul H. L. ocupă terenul din anul 1995, dacă se referă la o acțiune, posesorie, iar în altă ordine de idei, dreptul său la acțiune s-a născut la data întabulării în cf. a titlului de proprietate: 04.11.2004, dacă se referă la o acțiune în revendicare.
mai mult, o a doua condiție, se referă la obligația de a poseda cel puțin un an, dar așa cum recunoaște chiar reclamantul în acțiunea formulată, nu numai că nu a posedat în anul 2003, deoarece susține că nu posedă din 1995, sens în care trebuie să invoce și excepția lipsei de interes legitim al reclamantului în proces.
În altă ordine de idei, dorește să precizeze faptul că nu există nici o împrejurare sau dovadă din care să rezulte că ei pârâții ar fi ocupat vreo porțiune de teren care ar aparține reclamantului, mai mult aceste susțineri sunt contrazise chiar de actele furnizate de reclamant, care dovedesc că nu are dreptul la mai mult, decât suprafața cuprinsă în documentația cadastrală, pe baza căreia s-a făcut și intabularea dreptului său de proprietate, deoarece așa cum rezultă chiar din actele depuse de dânsul nu este proprietarul imobilului, suprafeței ce revendică.
Se arată de către intimați așa cu rezultă din cartea funciară nr. 42I/N, nr. cadastral 506, el este proprietar numai asupra suprafeței tabulare de 1180-mp, deci cu toate că ar dori să aibă în proprietate suprafața de 1328-mp, diferența de 148-mp nu-i aparține.
Din moment, ce reclamantul nu a atacat titlul de proprietate, nu a contestat documentația cadastrala și nici nu a formulat plângere în termen legal împotriva încheierii de carte funciară prin care s-a dispus înscrierea dreptului său de proprietate în suprafața arătată anterior, pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate, consideră că reclamantul nu este titularul dreptului în raportul juridic dedus judecății, astfel că solicită respingerea cererii de chemare in judecată, ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă
Intimații susțin că față de ultimul capăt de cerere, așa cum a arătat chiar la început, nu a putut descifra, ce se solicită, dacă acest capăt reprezintă o acțiune în grănițuire sau numai de obligație de a face, dar în acest din urmă situație, trebuie să aibă în vedere dacă există sau nu gard, dacă acesta se află său nu situat la locul potrivit și cine anume și când l-a construit, pentru a se putea discuta despre legalitatea, justificarea și desigur pertinența cererii.
Pentru aceste motive a arătat că, în primul rând se impunea ca să fie precizate toate capetele cererii, dacă acesta acțiune este de fapt o cerere prin care se solicită grănițuirea, stabilirea liniei de hotar sau ce reprezintă de fapt, acea „linie de demarcație dintre cele două fonduri”.
III. Tribunalul, analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele legalității și temeiniciei în sensul prevăzut de art.304/1 Cod procedură civilă, constată că recursul nu este întemeiat.
În temeiul art.137 Cod procedură civilă, Tribunalul se va pronunța cu întâietate în privința excepției aderării la recurs, invocată de recurent, pe care o găsește întemeiată întrucât în codul de procedură civilă nu există reglementată instituția aderării la recurs, motiv pentru care cererea de aderare la recurs va fi respinsă ca inadmisibilă.
În ce privește fondul cauzei, Tribunalul constată că prezenta cauză are ca obiect revendicare cu grănițuire și obligația de a face, respectiv de a demola unele construcții ale pârâților, în privința cărora reclamantul susține că s-ar găsi pe terenul proprietatea sa.
Prin hotărârea atacată, instanța de fond a admis doar în parte acțiunea, stabilind linia de hotar între imobilul proprietatea reclamantului și imobilele proprietatea pârâților, respingând celelalte petite, cu compensarea cheltuielilor de judecată făcute de părți.
Tribunalul constată că soluția este legală și temeinică, argumentele în baza cărora aceasta a fost pronunțată fiind însușite de instanța de control judiciar.
Susținerea recurentului, în sensul că prima instanță a stabilit o altă linie de hotar decât cea existentă și că, urmare acestei stabiliri, nu i se putea respinge cererea de revendicare întrucât în favoarea lui s-a stabilit astfel o anumită suprafață de teren de 100 mp, nu este întemeiată. Instanța de fond a arătat în mod expres (f.244) că „nu se impune stabilirea liniei de hotar pe un alt traseu, această solicitare neavând niciun temei legal, întrucât pârâții nu ocupă abuziv o suprafață mai mare decât au în proprietate”.
Instanța de fond a stabilit linia de hotar conform anexei 5 din raportul de expertiză tehnică (f.188 dosar fond) efectuat de expert Rakossy B. Jozsef, raport ce face parte integrantă din hotărâre. Potrivit acestei anexe și concluziilor expertizei (f.183), proprietățile nu sunt delimitate prin gard pe toată lungimea limitei; linia de hotar dintre ele este cea corespunzătoare folosinței actuale, cu excepția zonei grajdului pârâtului H. L., unde, pe o lățime de 21 cm, colțul construcției se află pe terenul reclamantului.
Se constată, astfel, că prin expertiza avută în vedere de instanță la stabilirea liniei de hotar dintre imobilele părților nu s-a stabilit că pârâții folosesc vreo suprafață de 100 mp ce ar aparține reclamantului. De asemenea, s-a constatat de către expert, prin expertiza avută în vedere la pronunțarea hotărârii, că linia de hotar este cea corespunzătoare folosinței actuale.
În privința aspectului constatat de expertul Rakossy B. Jozsef, cu privire la zona grajdului pârâtului H. L., unde, pe o lățime de 21 cm, colțul construcției se află pe terenul reclamantului, Tribunalul este de acord cu soluția instanței de fond în sensul că prețul demolării construcției ar depăși valoarea economică a terenului ocupat, condiții în care cererea de demolare a construcției apare ca fiind abuzivă, avându-se în vedere și suprafața de teren restrânsă, supusă ocupării.
Cu excepția acestei suprafețe ocupate, a cărei valoare este modică (93 lei, astfel cum s-a stabilit prin expertiza tehnică efectuată în cauză), nu s-a dovedit că celelalte construcții, a căror demolare o solicită recurentul, ar fi edificate de intimați pe terenul acestuia, astfel că Tribunalul va menține soluția primei instanțe și în această privință.
În cauză, recurentul nu a dovedit că pârâții folosesc o suprafață de 148 mp ce i-ar aparține lui. Conform titlului de proprietate eliberat recurentului în temeiul Legii fondului funciar, acesta este proprietar pe o suprafață de 1279 mp, nefăcând dovada că i-ar aparține în proprietate și suprafața de 148 mp identificată în nr. top.1511/2 din C.F. nr.913 Sâncrăieni.
Reclamantul folosește o suprafață de 1223 mp, lipsindu-i 56 mp din totalul de 1279 mp pentru care are titlu de proprietate, însă în cauză nu s-a dovedit că pârâții folosesc această diferență. Potrivit raportului de expertiză efectuat de expertul Rakossy B. Jozsef (186 dosar fond) există o suprafață de teren de 46 mp care nu face parte din cele trei imobile învecinate din litigiu, în privința căreia recurentul poate solicita să se includă în nr. cad.506 din C.F. nr.421/N Sâncrăieni. Dar, nu s-a stabilit că pârâții folosesc această suprafață, ba din contră, că ea nu ar aparține niciuneia dintre părți.
Prin acțiunea formulată, recurentul a invocat C.F. nr.913 Sâncrăieni, din care rezultă că suprafața de teren avută în proprietate anterior colectivizării era de 1328 mp, însă Tribunalul constată că recurentului i s-a reconstituit dreptul de proprietate doar pentru suprafața de 1279 mp, iar pe de altă parte se știe că înscrierea în cartea funciară nu garantează întinderea dreptului de proprietate.
În ce privește critica referitoare la compensarea cheltuielilor de judecată, Tribunalul constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică. Prin hotărârea pronunțată în cauză, instanța de fond a stabilit linia de hotar între imobilele proprietatea părților. În acțiunea de grănițuire, cheltuielile de judecată sunt suportate împreună de părți. Dispozițiile art.584 Cod procedură civilă, conform cărora cheltuielile de grănițuire se fac pe jumătate, se referă atât la cheltuielile pentru realizarea hotarului, cât și la cele provocate de acțiunea pentru stabilirea liniei de hotar.
Ca urmare a suportării cheltuielilor de judecată de către toate părțile, acestea se compensează, iar diferența care rămâne va fi suportată egal de toate părțile. Calculând care este cuantumul cheltuielilor efectuate de fiecare parte, Tribunalul a constatat că: reclamantul a avut cheltuieli de judecată în cuantum de 5221,25 lei (f.20, 36, 78, 94, 167, 169, 208, 224 dosar fond), iar pârâții 7740 lei (f.79, 109, 235, 236, 237 dosar fond). Această diferență dintre cele două sume trebuie să fie suportată de părți în mod egal, iar cum diferența a fost făcută de pârâți, ar urma ca reclamantul să fie obligat să le plătească jumătate din diferență. Însă acest lucru nu este posibil întrucât ar însemna agravarea situației sale în propria cale de atac, ceea ce nu este permis de lege.
Având în vedere aceste considerente, Tribunalul constată că recursul este neîntemeiat, urmând a fi respins, hotărârea primei instanțe fiind menținută.
Având în vedere soluția de respingere a recursului, în temeiul art.274 Cod procedură civilă, Tribunalul va obliga recurentul să plătească intimaților cheltuieli de judecată în cuantum de câte 2300 lei reprezentând onorariu avocațial, astfel cum rezultă din minută (2300 lei pentru intimatul H. L. și 2300 lei pentru intimații V. M. și V. K.-T.).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibilă cererea de aderare la recurs formulată de intimații H. L., V. M. și V. K.-T..
Respinge recursul declarat de recurentul M. F. împotriva sentinței civile nr. 3619 din 31.10.2012, pronunțată de Judecătoria Miercurea C., în contradictoriu cu intimații H. L., V. M., V. K.-T..
Obligă recurentul să plătească intimaților V. M. și V. K.-T. cheltuieli de judecată în sumă totală de 2300 lei reprezentând onorariu avocațial, iar intimatului H. L. suma de 2300 lei reprezentând onorariu avocațial.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 30.05.2013.
Președinte Judecător Judecător
Steluța E. U. S. C. P. M.
Grefier
E.-C. C.
Red.E.S.U.
Primit: 13.06.2013
Tehnored./id/13.06.2013
Ex.2/SD.-
Jud.fond: V. A.R.
| ← Anulare act. Decizia nr. 100/2013. Tribunalul HARGHITA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 207/2013. Tribunalul... → |
|---|
