Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 696/2013. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 696/2013 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 26-06-2013 în dosarul nr. 1038/326/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 696/R
Ședința publică din 26 Iunie 2013
Completul compus din:
Judecător: B. R. J. - Președinte
Judecător: Banyai E.
Judecător: M. P.
Grefier: M. E.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta M. A. împotriva sentinței civile nr. 1479 din data de 18 octombrie 2012 a Judecătoriei Toplița, în contradictoriu cu intimatul D. V. G., având ca obiect hotărâre care sa tina loc de act autentic.
Se constată că dezbaterea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 19 iunie 2013 iar susținerile părților au fost consemnate în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Deliberând, constată următoarele:
I. Prin sentința civilă nr. 1479 din data de 18 octombrie 2012 a Judecătoriei Toplița, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta D. V.-G., în contradictoriu cu pârâta M. A., și, în consecință:
Pârâta M. A., a fost obligată să încheie cu reclamanta act autentic de vânzare-cumpărare a imobilului situat în municipiul Toplița, ., ., județul Harghita, înscris în CF nr._-C1-U1 Toplița, nr. top. 160/2/2/C/III, 163/1/2/C/III, în caz contrar prezenta hotărâre va ține loc de act autentic de înstrăinare și întabulare în cartea funciară pe numele reclamantei.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 2.911,30 lei, reprezentând onorariu avocațial, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că potrivit convenției din 20 septembrie 2006 M. A. promite reclamantei D. V.-G. vinderea cu deplin drept de proprietate beneficiarilor, apartamentul situat în Toplița, ./E, . părțile din imobil rămase în indiviziune forțată, precum și terenul aferent, dobândite cu titlu de cumpărare conform contractului de vânzare-cumpărare nr._/30 iulie 1996 încheiat cu . au prevăzut un preț care a și fost achitat conform convenției. Convenția nu a cuprins și vreo clauză referitoare la teren ci numai la construcții.
Art. 5 alin. 2 din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției prevede posibilitatea sesizării instanței de către partea ca și-a executat propria obligație, pentru a se pronunța o hotărâre care să țină loc de contract, în situația în care, după încheierea unui antecontract cu privire la un teren cu sau fără construcții, cealaltă parte refuză să încheie contractul.
Potrivit art. 20 din Legea 7/1996 – „ (1)Dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil. (3) Hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă sau, în cazurile prevăzute de lege, actul autorității administrative va înlocui acordul de voință cerut în vederea înscrierii drepturilor reale, dacă sunt opozabile titularilor”.
Având în vedere aceste dispoziții legale, instanța în temeiul art. 1073, 1077 Cod civil, a obligat-o pe pârâtă să încheie cu reclamanta contract autentic de vânzare-cumpărare, astfel încât dreptul real dobândit de reclamantă, opozabil inter partes să devină opozabil erga omnes, în caz contrar hotărârea pronunțată va ține loc de act autentic de înstrăinare.
Acțiunea reclamantei este întemeiată și obligația de a da act apt pentru întabulare revine promitentului vânzător deoarece dacă pârâta nu-și îndeplinește obligația de prestație de bunăvoie, achizitorul poate recurge la forța de constrângere a statului, putând obține o hotărâre judecătorească prin care pârâta să fie obligată să-i predea înscrisurile necesare (înscrisurile au sensul de consimțământ la înscriere) sancțiunea refuzului fiind aceea că prin hotărâre judecătorească se va putea dispune înscrierea dreptului real în favoarea achizitorului (art. 25 pct. 1 și 2 și art. 27 alin. 4 și 5 din Legea nr. 7/1996. Obligația promitentului vânzător de a consimții la înscrierea bunului ce a format
obiectul convenției promisiune de vânzare este de esența succesiunii, deoarece moștenitorii dobândesc nu numai drepturi ci și obligații ale succesiunii.
Dispozițiile art. 1073, 1077 și art. 970 alin. 2 cod civil sunt aplicabile în cauză deoarece obligația asumată prin antecontract este una de a face, adică de vânzare a imobilului, iar în cazul în care nu este executată de bunăvoie ea poate fi executată direct, dar atipic, prin hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare. Când părțile s-au obligat să vândă respectiv să cumpere un imobil printr-un antecontract de vânzare-cumpărare, acest act naște obligația promitentului vânzător de a încheia contractul în formă autentică, de aici decurge și obligația de a se prezenta în fața notarului public pentru autentificarea actului, obligație căreia îi corespunde dreptul corelativ al promitentului cumpărător de a pretinde celuilalt să perfecteze contractul promis. Calitatea procesuală pasivă este persoana care a înstrăinat dreptul real în favoarea reclamantului sau moștenitorii acestuia, succesori universali sau cu titlu universal ai înstrăinătorilor, deoarece aceștia preiau prin succesiune toate drepturile și obligațiile defunctului, deci inclusiv obligația de a preda dobânditorului înscrisurile necesare pentru înscrierea dreptului real în cartea funciară.
II. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs M. A., solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare către Judecătoria Toplița.
În motivele de recurs arată că procedura de citare cu ea atât la administrarea probelor cât și la dezbaterea fondului cauzei nu a fost legal îndeplinită, deoarece nu locuiește pe ..26, ci locuiește în Subcetate la numărul 181, în acest sens anexează actul de identitate.
Precizează că nu a primit sau semnat pe nici o citație și nu a primit hotărârea.
Consideră că sunt incidente dispozițiile prevăzute de art. 312 pct. 5 C.proc.civ. .
III. Prin întâmpinarea formulată, D. V. G. solicită respingerea recursului cu obligarea la cheltuieli de judecată în recurs.
În motivarea întâmpinării, intimata arată că susținerea recurentei nu este fondată, în mod efectiv aceasta locuiește la fiul ei R. V. de unde a fost citată în mod legal pentru termenul din data de 1 august 2012, dovada de înmânare a citației fiind semnată de nora acesteia R. I., persoană care locuiește cu destinatarul, după cum a menționat agentul procedural, ulterior actele de procedura fiind afișate la această adresă.
Faptul că recurenta locuiește efectiv la adresa de unde a fost citată, adică în Subcetate .. 26, rezultă și din dovada de înmânare a notificării trimise de ea prin executorul judecătoresc prin care o invită la notar pentru semnarea actului autentic. La data de 19.07.2012 recurenta a semnat dovada de primire comunicată la adresa din Subcetate .. 26, la fiul Râncu V., a semnat personal fiind trecut și actul de identitate .
În dovedirea susținerilor sale anexează actele la care a făcut referire.
IV. Au fost depuse înscrisuri.
V. Soluționând recursul în limita motivelor invocate, Tribunalul reține că procedura de citare în fața Judecătorie și de comunicare a sentinței a fost îndeplinită, în ceea ce o privește pe recurentă, la adresa din comuna Subcetate, .. 26, județul Harghita.
În actul de identitate, recurenta are înscris domiciliul la adresa din . nr. 181, județul Harghita.
VI. Pentru primul termen de judecată în primă instanță, citația a fost primită de R. I., care s-a declarat „persoană care locuiește cu destinatarul” și a semnat de primire în calitate de „însoțitor” (cel mai probabil al recurentei, care este o persoană în vârstă și suferindă – n.r.).
Tribunalul nu are niciun motiv să pună la îndoială cele declarate de primitorul actului, care este nora recurentei și față de care aceasta nu s-a plâns că ar fi făcut declarații false agentului procedural.
D. urmare, Tribunalul constată că, deși are un alt domiciliu înscris în actul de identitate, recurenta locuia la adresa la care a fost citată.
VII. Această concluzie este întărită de faptul că, la 19 iulie 2012, cu mai puțin de două săptămâni înainte de primirea citației pentru primul termen de judecată, recurentei i s-a comunicat o somație din partea intimatei, la aceeași adresă la care a fost citată. Somația a fost comunicată de Executorul judecătoresc Cotfas M.-C. din municipiul Toplița și a fost primită personal de recurentă, care a semnat în calitate de destinatar pe dovada de comunicare, în care sunt înscrise și . numărul actului său de identitate.
VIII. În concluzie, procedura a fost legal îndeplinită, recursul fiind neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta M. A., cu domiciliul în ., județul Harghita, în contradictoriu cu intimata D. V.-G., cu domiciliul în municipiul Toplița, ., ., județul Harghita, împotriva Sentinței civile nr. 1479 din 18 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria Toplița în Dosarul nr._, ca neîntemeiat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 iunie 2013.
Președinte Judecător Judecător
B. R. J. Banyai E. M. P.
Pentru Banyai E.,
fiind în concediu de odihnă,
semnează vicepreședintele instanței
I. C. U.
Grefier
M. E.
Pentru M. E.,
fiind în concediu de odihnă,
semnează prim-grefier
I. B.
Red.B.R.J.
Primit: 25.07.2013
Tehnored./id./ 25.07.2013
Ex.2/SD.-ZC.
Jud. fond: Ț. A.
| ← Succesiune. Decizia nr. 694/2013. Tribunalul HARGHITA | Pretenţii. Decizia nr. 98/2013. Tribunalul HARGHITA → |
|---|
