Pretenţii. Decizia nr. 98/2013. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 98/2013 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 13-02-2013 în dosarul nr. 1441/268/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 98/R
Ședința publică din data de 13 februarie 2013
Completul compus din:
Judecător: Steluța E. U. - Președinte
Judecător: Banyai E.
Judecător: M. P.
Grefier: M. E.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta S. I. împotriva sentinței civile nr.1810 din 27.06.2012, pronunțată de Judecătoria O.-S. în contradictoriu cu intimata ASOCIAȚIA P. NR.2 CRISTURU-S., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată depusă la dosar de către recurentă răspuns la întâmpinare.
Instanța în baza actelor dosarului reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând, constată următoarele
I. Sub nr._ din 30.05.2012 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei O.-S. acțiunea civilă formulată de reclamanta ASOCIAȚIA P. NR.2 CRISTURU S. în contradictoriu cu pârâta S. I., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 7626,38 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor comune restante în perioada ianuarie 2010-martie 2012, precum și a sumei de 6750,98 lei reprezentând majorări aferente.
Prin sentința civilă nr.1810 din 27.06.2012, pronunțată de Judecătoria O.-S., s-a dispus admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, pârâta în perioada ianuarie 2010 – martie 2012 nu a achitat contravaloarea cheltuielilor comune aferente locuinței situate în Cristuru S. .. 2 ., județul Harghita, a cărei proprietară este, astfel în momentul de față are o restanță totală de 14.377,36 lei.– f. 2.
Pârâta nu a achitat suma datorată nici până în prezent.
Văzând materialul probator aflat la dosarul cauzei, instanța de fond în baza prev. art. 46, 47 și următoarele din L.230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, a admis acțiunea reclamantei și în consecință a obliga pârâta să plătească reclamantei 7.626,38 lei pretenții civile, reprezentând cheltuieli comune restante pe perioada ianuarie 2010 – martie 2012 și 6.750,98 lei, reprezentând penalități de întârziere pe perioada ianuarie 2010 – martie 2012.
II. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta S. I.. Acesta a fost înregistrat la Judecătoria O.-S. la data de 13.07.2012.
Recurenta solicită admiterea recursului și casarea sentinței, hotărârea fiind lipsită de temei legal și dacă cu încălcarea esențială și aplicarea greșită a legii.
În cadrul motivelor, recurenta arată că, de la data de 20.09.2011 nu a mai fost proprietarul imobilului și în consecință penalitățile și cheltuielile comune trebuia să înceteze.
Potrivit dispozițiilor art.51 alin.1 din legea nr.230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, asociația avea dreptul de a înscrie în Cartea funciară dreptul de privilegiu imobiliar, iar la o eventuală înstrăinare, asociația devenea primul creditor care avea prioritate la încasarea obligațiilor de plată restante, lucru care asociația nu l-a făcut, iar banca OPT BANK ROMÂNIA SA a devenit în mod nelegal primul creditor în rang prioritar, în absența acestor consemnări în C.F., profitând de această neglijență a Asociației, încasând tot prețul apartamentului.
Recurentul a mai arătat că în opinia sa Asociația de proprietari trebuie să se îndrepte împotriva băncii OPT BANK ROMÂNIA SA, în vederea încasării sumelor ce reprezintă restanțe și majorări.
A mai precizată că, criticile sala asupra sentinței atacate se referă și la faptul că instanța de fond nu l-a citat și potrivit rolului activ al acesteia trebuia să sesizeze neîndeplinirea acestei proceduri, care în absența ei conduce la casarea de drept a hotărârii pronunțate.
Astfel, instanța de fond s-a lămurit asupra speței numai pe baza înscrisurilor depuse de Asociația de Proprietari, și anume pe baza tabelului privind restanțele, care în opinia sa nu sunt reala, mai mult penalitățile au fost calculate cu încălcarea legii, în sensul că potrivit art.49 alin.1 din Legea nr.230/2007 penalizările nu pot fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere.
Recurentul a mai arătat că în conformitate cu prevederile art.14 din C.E.D.O. exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere, sau orice altă situație, acesta fiind principiul egalității tuturor în fața legii. Astfel lista cuprinsă la art.14 nefiind limitativă, dreptul la nediscriminare protejând persoanele fizice și persoanele juridice aflate în situații asemănătoare, împotriva aplicării unui tratament diferit.
A mai susținut că în conformitate cu art.16 din Constituția României „ Cetățenii sunt egali în fața legii și autorităților publice, fără privilegii și discriminării”, iar el în calitate de cetățean român de naționalitate maghiară, trebuie să beneficieze de dreptul la apărare gratuită, având în vedere că veniturile sale se rezumă la o pensie de 700 lei lunar, somă pe care o cheltuiește în cea mai mare parte pe medicamente.
În drept, recurenta a invocat prevederile art.304 alin.7, 8, 9 Cod procedură civilă, art.6 pct.1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, Legea nr.304/2004, O.G. nr.137/2000, Declarația Universală Drepturilor Omului, art.19 pct.3 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice.
Recurenta a depus la dosar înscrisuri în copie (f.6-12), printre care: somația de plată nr.2750 din 05.08.2011 a Corpului Executorilor Bancari, Încheierea nr._ din 16.08.2011 a O.C.P.I. Harghita-Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară O.-S., proces verbal de situație din 05.08.2011, sentința civilă nr.1810 din 27.06.2012 a Judecătoriei O.-S..
Intimata Asociația P. Nr.2 Cristuru S. a depus întâmpinare (f.18-19) prin care arată, în esență, că recurenta a fost somată de mai multe ori, că i s-a oferit posibilitatea la apărare dar nu s-a prezentat la instanță, că sunt dispuși să acorde o eșalonare, dar obligația lor față de ceilalți membri ai asociației este aceea de a recupera banii.
III. Analizând recursul, Tribunalul constată că motivele invocate în cerere se încadrează în prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, iar analizând hotărârea atacată prin prisma motivului de recurs invocat, precum și sub toate aspectele legalității și temeiniciei în sensul prevăzut de art.304/1 Cod procedură civilă, constată că recursul nu este întemeiat.
Recurenta invocă faptul că nu a avut cunoștință despre existența acestui litigiu, care s-a judecat în lipsa ei, fiind privată de dreptul la apărare. În argumentarea acestui motiv, recurenta susține că nu a fost citată de prima instanță, iar potrivit rolului activ al acesteia să sesizeze neîndeplinirea acestei proceduri.
Analizând acest motiv de recurs, Tribunalul constată că recurenta a fost citată în fața instanței de fond, potrivit dovezii de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 6 din dosarul de fond. Prin citație, care a fost primită pentru recurentă de numita B. E., persoană care locuiește cu destinatarul, recurenta a fost informată cu privire la primul termen de judecată și i s-a pus în vedere să depună întâmpinare; de asemenea, i s-au comunicat în copie acțiunea și actele anexe.
În aceste condiții, recurenta nu poate susține că nu a fost citată de prima instanță și că nu a avut cunoștință de litigiu. Împrejurarea că recurenta nu s-a prezentat la judecarea procesului nu îi este imputabilă instanței. Faptul că procesul s-a judecat în lipsa ei nu atrage nevalabilitatea hotărârii pronunțate atât timp cât procedura de citare cu recurenta a fost legal îndeplinită cu aceasta. Judecarea unui proces nu este condiționată de prezența tuturor părților implicate în litigiu, ci de existența unei proceduri de citare legal îndeplinite cu toate aceste părți.
În drept, potrivit art.85 Cod procedură civilă „judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel”. Se observă că cele două condiții, de citare și de înfățișare a părților, sunt prevăzute de textul de lege alternativ, ceea ce înseamnă că este suficient, pentru a se putea hotărî asupra unei cereri, ca părțile să fie citate, sau să se înfățișeze la proces, pentru situația în care procedura de citare nu este legal îndeplinită. Legea nu impune îndeplinirea cumulativă a celor două condiții.
Față de aceste constatări, Tribunalul constată că recurentei nu i s-a încălcat dreptul la apărare, astfel cum susține prin cererea de recurs.
Recurenta mai invocă faptul că din data de 20.09.2011 nu mai este proprietara imobilului, și astfel cheltuielile comune și penalitățile de întârziere ar fi trebuit să înceteze. Recurenta susține că această împrejurare rezultă din somația de plată nr.2750 din 05.08.2011.
Tribunalul constată că prin emiterea somației de plată nr.2750 din 05.08.2011 de către Corpul Executorilor Bancari, în dosarul execuțional nr.489/BZ/2011 (f.6 dosar recurs), recurentei nu i-a încetat dreptul de proprietate asupra imobilului, ci doar a fost somată să achite integral creanța băncii de 13.109,07 CHF și cheltuielile de executare, iar în caz contrar se va proceda la urmărirea silită și valorificarea prin vânzare la licitație publică a imobilului.
De asemenea, prin Încheierea nr._ din 16.08.2011 a O.C.P.I. Harghita-Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară O.-S. (f.7 dosar recurs) nu s-a dispus radierea dreptului de proprietate al recurentei din cartea funciară, ci doar notarea somației de plată pentru suma de 13.109,07 CHF echivalent în lei și cheltuielile de urmărire, dobânzile, penalitățile și cheltuielile de executare, în favoarea creditoarei OTP Bank România S.A.
În aceeași ordine de idei, prin procesul verbal de situație din data de 05.08.2011, încheiat în dosarul execuțional nr.489/BZ/2011 și semnat și de recurentă în calitate de debitor urmărit, s-a constatat starea imobilului proprietatea recurentei, ipotecat în favoarea OTP Bank România S.A. Prin acest act, recurenta nu a pierdut dreptul de proprietate asupra imobilului.
În susținerea recursului său, recurenta invocă și faptul că asociația trebuia să-și înscrie în cartea funciară privilegiul imobiliar prevăzut de art.51 alin.1 din Legea nr.230/2007. Însă, acesta este un privilegiu prevăzut de lege în favoarea asociațiilor de proprietari, iar faptul că asociația nu s-a folosit de acest privilegiu nu o scutește pe recurentă de obligația de a-și achita cheltuielile comune restante și penalitățile și nu înlătură dreptul asociației de a-și recupera creanța pe calea unei acțiuni în justiție.
Susținerea recurentei, în sensul că asociația-intimată trebuia să se îndrepte împotriva OTP Bank, care ar fi încasat tot prețul apartamentului, nu este întemeiată. Pe de o parte, nu s-a făcut dovada că prețul apartamentului ar fi fost încasat de OTP Bank, recurenta fiind încă proprietara imobilului, iar, pe de altă parte, nu există un raport juridic între asociația-intimată și OTP Bank în baza căruia aceasta din urmă să poată fi obligată să plătească o datorie a recurentei.
Recurenta mai invocă faptul că penalitățile de întârziere au fost calculate cu încălcarea legii. Tribunalul constată că această susținere nu este întemeiată întrucât, potrivit art.49 alin.1 din Legea nr.230/2007, „Asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat”. În cauză, penalitățile de întârziere au fost calculate cu respectarea dispozițiilor legale, astfel cum rezultă din tabelul centralizator al datoriilor recurentei către asociație.
În cadrul recursului formulat, recurenta invocă art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitor la discriminare, însă nu arată în ce constă discriminarea la care ar fi fost supusă, pentru a permite instanței să analizeze acest aspect. Intimata susține prin întâmpinare că, din contră, discriminați ar fi ceilalți proprietari care și-au plătit la timp cheltuielile comune, și că toți proprietarii, fără nicio discriminare, au drepturi și obligații, respectiv cine a beneficiat de serviciile comune trebuie să le și plătească.
Recurenta invocă și art.14 din CEDO referitor la egalitatea în drepturi, susținând că trebuia să beneficieze de apărare gratuită, însă Tribunalul constată că nu a solicitat un astfel de drept. Potrivit art.12 alin.1 din O.U.G. nr.51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, acest ajutor se acordă oricând în cursul judecății, de la data formulării cererii de către persoana interesată.
Recurenta mai invocă art.21 din Constituție privind accesul liber la justiție, însă acest drept nu i-a fost încălcat. Recurenta a fost citată legal pentru termenele de judecată atât în fața primei instanțe cât și în recurs, a formulat recurs, i s-a comunicat întâmpinarea asociației și a depus răspuns la aceasta, toate acestea făcând dovada accesului liber la justiție, recurenta putând să se prezinte la instanță, să-și susțină interesele, să studieze dosarul, să formuleze cereri și apărări. Prin aceste argumente se răspunde și motivului de recurs constând în încălcarea art.6 din CEDO privind dreptul la un proces echitabil, drept de care recurenta a beneficiat în prezenta cauză.
Prin întreaga argumentare a deciziei, Tribunalul a dat rezolvare și invocărilor referitoare la Carta Drepturilor și Libertăților Fundamentale, la art.11 și art.20 din Constituție, constatându-se că prevederile acestor acte nu au fost încălcate.
Având în vedere considerentele prezentate, în temeiul art.312 alin.1,3 Cod procedură civilă, Tribunalul va respinge recursul, menționând hotărârea primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul declarat de recurenta S. I. împotriva sentinței civile nr.1810 din 27.06.2012, pronunțată de Judecătoria O.-S., în contradictoriu cu intimata ASOCIAȚIA P. NR.2 CRISTURU-S..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.02.2013.
Președinte Judecător Judecător
Steluța E. U. Banyai E. M. P.
Grefier
M. E.
Red.:E.S.U.
Primit:04.03.2013
Tehnored./id./05.03.2013
Ex.2 – R.C.
Judec.fond.:B. C. I.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Anulare act. Decizia nr. 100/2013. Tribunalul HARGHITA → |
|---|
