Servitute. Sentința nr. 2774/2013. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2774/2013 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 23-04-2013 în dosarul nr. 3718/268/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.64
Ședința publică din data de 23 aprilie 2013
Completul compus din:
Judecător: M. I. - Președinte
Judecător: S. E.
Grefier: L. B.
Pe rol pronunțarea deciziei civile în apelul declarat de apelanții M. L. și M. I., împotriva sentinței civile nr.2774 din data de 26.10.2012, pronunțată de Judecătoria O. S., în contradictoriu cu intimații B. E., B. I. și L. C., având ca obiect servitute.
În lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 09 aprilie 2013, mersul dezbaterilor și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA,
Deliberând constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr.2774 din data de 26.10.2012 a Judecătoriei O. S. s-a admis în parte acțiunea reclamanților M. L. și M. I. împotriva pârâților B. E., B. I. și L. C., și în consecință s-a respins capătul de cerere privind constatarea încetării dreptului de servitute constituit în anul 1975; s-a respins capătul de cerere privind constatarea încetării dreptului de servitute constituit prin actul de partaj autentic 2400/2007; s-a respins capătul de cerere privind radierea înscrierii dreptului de servitute în CF nr.._ O. S., nr.cadastral 1084 nr.top.226/1/3, CF nr._ O. S., nr.cadastral 4534. CF nr._ O. S., nr.top.266/3 și CF nr.3086 O. S. nr.cadastral 1086 nr.top.266/1/2; s-a constatat că pârâții folosesc o suprafață de 62 mp din terenul proprietatea reclamanților înscris în CF nr._ O. S. și echivalentul lipsei folosinței are o valoare de 595.20 lei anual; s-a constatat că reclamanții folosesc o suprafață de 34 mp din terenul înscris în CF nr._ O. S. și echivalentul lipsei folosinței are o valoare de 326.40 lei anual; s-a constatat că în privința creanțelor reclamanților și pârâților izvorâte din exercitarea dreptului de servitute asupra terenurilor înscrise în CF nr._ O. S. și CF nr._ O. S. sunt întrunite compensării legale; s-au obligat pârâții să plătească în mod solidar reclamanților suma de 1300.20 lei, reprezentând echivalentul lipsei folosinței suprafeței de 62 mp din terenul înscris în CF nr._ O. S., calculat de la data de 16.12.2010 și până la data de 19.10.2012; s-au obligat pârâții să plătească în mod solidar reclamanților în continuare diferența de valoare rezultată din compensarea sumei datorate ca echivalentul lipsei folosinței suprafeței de 62 mp din terenul înscris în CF nr._ O. S. și a sumei datorate ca echivalentul lipsei folosinței suprafeței de 34 mp din terenul înscris în CF nr._ O. S. și în final s-au obligat pârâții să plătească în mod solidar reclamanților suma de 3426,95 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, inițial imobilele litigioase din O. S., ., județul Harghita au fost înscrise în cartea funciară nr.843 O. S. cu nr.top.260/2 în cartea funciară nr.149 O. S. cu nr.top.266/3 și în CF nr.199 O. S.. Dreptul de proprietate asupra imobilelor mai înainte menționate a fost reconstituit în favoarea numitei B. M. conform titlului de proprietate nr._ din 16.07.2001. Aceste imobile au fost intabulate în CF nr.3086 O. S. în favoarea lui B. M., iar ulterior au ajuns în proprietatea părților cu diferite titluri.
Părțile prin actul de partaj voluntar autentic nr.2440/2007 al BNP L. I. I. părțile au partajat imobilul formând trei corpuri funciare:
- corpul funciar cu nr.cad.1086, în suprafață de 1319 mp a revenit proprietarilor B. E. și L. C. în cote de 1/4 parte, respectiv în favoarea proprietarilor M. I. și a soțului M. L. A. în cota de 2/4 parte.
- corpul funciar cu nr.cad.1084, în suprafață de 1383 mp a revenit în întregime reclamanților soți L.;
- corpul funciar cu nr.cad.1085, în suprafață de 1382 mp a revenit proprietarilor B. E. și L. C. în cote egale de câte 1/2 parte.
Părțile au mai convenit că imobilele cuprinse în CF nr.3086 O. S. A+1,2,3 ordin, având nr..cad.1086, 1084, 1085 sunt imobile servante, al căror proprietari din totdeauna trebuie să asigure drept de servitute de trecere pentru proprietarii dintotdeauna ai imobilului cu nr.top.266/2 din CF nr.149 și nr.top.266/3 din CF nr.199, servitute notată sub C+1 conform încheierii CF nr.1378-32/2003. De asemenea declară că imobilul cuprins în CF nr.3086 O. S. A+3 ordin cu nr.cadastral 1085 este imobil dominant asupra imobilului cu nr.top.266/1/3 al cărui proprietari din totdeauna trebuie să asigure drept de servitute de trecere pe jos și cu vehicule.
Instanța de fond a constatat că situația actuală se înfățișează după cum urmează:
Imobilul cu nr.cad.1084 a fost înscris în CF nr._ O. S. cu nr.cad.1084 (nr.top.266/1/3) provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.4642 O. S., proprietari tabulari fiind reclamanții.
D. de servitute de trecere pe jos și cu vehicule în favoarea proprietarilor de totdeauna ai imobilelor nr.top.266/2 și nr.top.266/3, asupra imobilului servant nr.cad.1084.
D. de servitute de trecere pe jos și cu vehicule în favoarea proprietarilor de totdeauna ai imobilului nr.top.266/1/4, asupra imobilului servant nr.cad.1084.
Imobilul cu nr.cadastral 1086 a rămas înscris în CF nr.3086 O. S. iar în anul 2007 a fost dezmembrat.
În urma dezmembrării s-au format imobilele cu nr.top.266/1/2/1 nr.cad.9548 în suprafață de 1114 mp și nr.top.266/1/2/2 cu nr.cad.4549 în suprafață de 205 mp, acesta din urmă fiind transcris în CF nr.4649 O. S., nr.cad.4549 proprietari tabulari fiind L. C. și L. Zolt în cote de câte 1/2 parte..
Servitute de trecere pe jos și cu vehicule asupra parcelei cu nr.cad.4549 în favoarea proprietarilor de totdeauna ai imobilelor nr.top.266/2 și nr.top.266/3.
Imobilul cu nr.cad.1087 s-a dezmembrat și s-au format următoarele imobile noi:
Cartea funciară nr._ O. S. (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.4693) proprietar tabular B. E..
D. de servitute de trecere pe jos și cu vehicule în favoarea proprietarilor de totdeauna ai imobilului nr.top.266/2 și nr.top.266/3, asupra imobilului servant nr.cad.4534.
D. de servitute de trecere pe jos și cu vehicule în favoarea proprietarilor de totdeauna ai parcelei nr.cad.4535, asupra imobilului servant nr.cad.4534.
Cartea funciară nr._ O. S. provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.4647 nr.cad.4535 proprietar tabular fiind L. C. și L. Zolt în cote de câte 1/2 parte.
Servitute de trecere pe jos și cu vehicule în favoarea proprietarilor de totdeauna ai imobilelor nr.top.266/2 și nr.top.266/3, transnotat din CF nr.4643.
Prin Sentința nr.134 din 13.11.1985 a Judecătoriei O. S. prin care imobilul înscris în CF nr.843 O. S. s-a dezmembrat și s-au unificat, se constată existența unui drept de servitute în favoarea imobilelor dezmembrate cu nr.top.266/2 și 266/3. Acest drept de servitute a servit pentru uzul și utilitatea imobilului cu nr.top.266/2 imobil inițial fără construcții având caracterul unei servituți rurale.
Prin dezmembrările succesive diferitele imobile au ajuns să aparțină unor proprietari diferiți, fiind deopotrivă dominante și aservite, iar imobilele litigioase aparțin unor proprietari diferiți, așa cum rezultă din extrasele de carte funciară și rapoartele de expertiză, iar pe de altă parte prin actul de partaj voluntar din anul 2007 părțile au convenit în mod expres păstrarea dreptului de servitute procedând retrocedarea acestuia.
Potrivit art.616 cod civil din 1864 „proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la cale publică, poate reclama o ieșire pe locul vecinului său, cu îndatorirea de a-l despăgubi…”. Pe cale publică se înțelege drumul deschis circulației publice prev.de art.4 lit.a din OG 43/1997 privind regimul drumurilor, respectiv orice drum public precum și orice drum de utilitate privată, care asigură de regulă accesul nediscriminant al vehiculelor și pietonilor.
Instanța cu ocazia cercetării la fața locului a constatat că în spatele imobilului pârâtei L. C. există un drum neasfaltat care face legătura cu . S..
Potrivit concluziilor expertului Rakossy B. Jozsef drumul este încadrat în categoria de folosință teren intravilan și nu a fost restituit vechilor proprietari dar nici nu a fost închis în domeniul public al municipiului O. S..
Concluziile expertului F. R. T. sunt asemănătoare, drumul menționat mai înainte, este cuprins în planul de parcelare ca drum și foștii proprietari nu au puși în posesie.
Potrivit adresei nr._ din 09.10.2012 al Municipiului O. S., drumul de acces nu este inclus în domeniul public și la eliberarea autorizațiilor de construire beneficiază 20% din suprafața imobilelor pentru drum.
Martorii ascultați au relevat că nu există nici o piedică în calea circulației pe drumul de acces.
Instanța a reținut că drumul de acces, care face legătura între . imobilului înscris în CF nr.4649 cu nr.cad.4549, este deschis circulației publice, fiind un drum de utilitate privată, astfel are caracterul unui drum public, fiind un drum neamenajat, mult mai lung decât accesul dinspre .> . nr._ cu nr.cad.4535, proprietatea tabulară a lui L. C. și L. Z. are acces la terenul Szentimre prin imobilul înscris în CF 4649 cu nr.cad.4549 însă acest drum nu este propriu circulației autovehiculelor grele.
Acest imobil este dominant față de imobilul înscris în CF nr._ O. S., însă nu are drept de trecere asupra imobilului înscris în CF nr._ O. S. neavând acces la .> Imobilul înscris în CF_ cu nr.cad.4534 având ca proprietar pe B. E., nu dispune de drept de trecere asupra imobilelor înscrise în CF_ și CF nr.4699, prin care ar putea ajunge la .> Astfel, instanța de fond a constatat că prin încetarea dreptului de servitute asupra imobilului înscris în CF_ O. S. aparținând reclamanților ar deveni un teren înfundat.
Imobilul înscris în CF nr._ O. S. cu nr.top.266/3 având ca proprietari tabulari pe B. E. și B. (L.) C., ar dispune de drept de trecere asupra imobilului înscris în CF 4649 O. S. și asupra imobilului înscris în CF nr._ O. S..
Instanța de fond a reținut că exercitarea dreptului de servitute asupra imobilului înscris în CF nr._ O. S. aparținând reclamanților de către pârâții mai sus arătați pentru a ajunge la . cale mult mai scurtă și aduce o stânjenire mai mică decât trecerea peste mai multe imobile pentru a ajunge la drumul ce conduce la .> În ceea ce privește suprafața de teren folosită de către părți pentru exercitarea dreptului de servitute instanța a reținut concluziile expertului Rakossy B. Jozsef care a efectuat calcule detaliate, schițe, tabele, etc. Expertul F. a indicat doar general aceeași suprafață folosită de către ambele părți și a indicat un mod de calcul foarte general. Expertul Rakossy B. Jozsef a determinat o valoare de 960 mp pe an.
Reclamanții au solicitat contravaloarea lipsei de folosință pentru perioada cuprinsă între 16.12.2007 – 16.12.2010.
Instanța de fond a mai rețintu că drepturile de servitute s-au constituit înainte de data de 1.10.2011 și conform prev. Cap. V art.75 din Legea 71/2011 rămân aplicabile prevederile Codului civil din 1864, și în baza art.616, 1144 Cod civil din 1864, art.112 și 276 Cod procedură civilă, instanța de fond a admis în parte acțiunea.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții M. L. și M. I., prin care a au solicitat admiterea apelului și în consecință modificarea hotărârii apelate, în sensul admiterii acțiunii reclamanților așa cum a fost formulată.
În motivarea apelului apelanții arată că sunt proprietari ai imobilului intabulat în Cartea Funciara nr. 4642 sub nr. cadastral nr. 1084 NR. TOP 266/1/3 cu o suprafața de 383mp., în prezent convertită în CF nr._. Potrivit mențiunilor de carte funciară acest imobil este servant pentru următoarele imobile dominante având următoarele numere topografice: 266/2 în CF 149, 266/3 din CF 199, 266/4 din CF 643
Intimații în prezenta cauză sunt proprietarii ai imobilelor înscrise în CF nr._ O. S. sub nr. cadastral 1085, nr. top. 56/3, cu suprafața tabulară de 250 mp având ca proprietari pe B. I., B. E. și B. C., acest imobil este dominant conform CF 843, atribuit inițial în urma dezmembrării în baza sentinței civile nr. 1314 din 1985 a Judecătoriei O. S. pe seama lui J. Arma, imobilul servant fiind cel având nr. p. 266/1 aparținând în momentul dezmembrării CAP O. S.
CF nr._ O. S., sub nr. cadastral 4534 în suprafață 486 mp având ca proprietar pe B. E., acest imobil fiind deopotrivă imobil servant pentru următoarele imobile dominante: 266/2 din CF 149 și 266/3 din F199 dar și imobil dominant asupra imobilului servant cuprins în CF 4642 sub nr. id 1084, topo 266/1/3
CF_ O. S., provenit din CF 4647 sub nr. cadastral 4535, în suprafață de 896 mp având ca proprietari pe L. C. și L. Z., imobil dominant asupra celui servant cuprins în CF 4643 sub nr. cad >34 (proprietatea lui B. E. conform pct 2 de mai sus) și imobil servant la rândul său în favoarea celor dominante cuprinse în CF 149 sub nr. top 266/2 și CF 199 sub nr. top. 266/3
Inițial, toate aceste imobile, acum aparținând unor proprietari diferiți, au fost înscrise în CF 843 O., sub nr. Top 266, în suprafață de 8194 mp și nr. top 267 în suprafață de 424 mp, toate cărțile funciare enumerate în petitul doi provin de fapt din acest CF 843 O., unde s-a și notat pentru prima dată acest drept de servitute.
Imobilul de sub nr. top 266 s-a dezmembrat și respectiv unificat, în baza sentinței civile 1314 din 13 noiembrie 1985 a Judecătoriei O. S. prin zare nu se constituie un drept de servitute ci se constată existența acestuia. în favoarea imobilelor dezmembrate având nr. top. 266/2 și 266/3. De altfel constituirea unui drept de servitute asupra unui bun aparținând CAP era interzisă și în vremea respectivă drept dovadă stă recursul în supraveghere judecat prin decizia Tribunalului Suprem nr. 1124 din_
Ulterior prin acte de partaj nu s-a făcut decât să se preia mențiunea cu privire a servitute reținută încă din schița de dezmembrare efectuată în anul 1975, motiv pentru care în ansamblu, așa cum am arătat mai sus, toate imobilele în litigiu sunt deopotrivă. scriptic și imobile servante și imobile dominante.
Mai mult decât atât, văzând sentința civilă din anul 1985 se poate stabili fără putință de tăgadă că acest dezmembrământ al dreptului de proprietate a servit uzului și utilității imobilului având nr. top 266/2, imobil inițial fără construcții, fiind vorba de o servitute rurală.
Cu privire la încetarea dreptului de servitute se arată că există contradictorialitate dintre considerentele și dispozitivul hotărârii în ceea ce ivește constituirea dreptului de servitute. Astfel, în considerentele hotărârii prima instanță a reținut că prin Sentința nr. 1314 din 1985 s-a constatat existența unui drept e servitute în favoarea imobilelor dezmembrate cu nr.top.266/2 și 266/3(...), iar pe de altă parte prin actul de partaj voluntar din anul 2007 părțile au convenit în mod expres păstrarea dreptului de servitute procedând la retrocedarea acestuia. Însă în dispozitivul sentinței, cu toate ca prin precizare la acțiunii formulate de către reclamanți, aceștia au învederat instanței ca este vorba de un drept de servitute constituit cu mult mai înainte decât actul de partaj din 2007, s-a dispus respingerea capătului de cerere privind constatarea încetării dreptului de servitute constituit atât în 1975 cât și în anul 2007.
Ulterior prin acte de partaj nu s-a făcut decât să se preia mențiunea cu privire servitute reținută încă din schița de dezmembrare efectuată în anul 1975, motiv pentru care în ansamblu, toate imobilele în litigiu sunt deopotrivă. scriptic și imobile servante și imobile dominante.
În situația de față, așa cum rezultă din actele dosarului și din probele administrate, declarațiile de martor, raporturi de expertize, cercetare la fața locului reiese că într-adevăr calea de acces recunoscută în favoarea pârâților este mai scurtă decât cea cuprinsă în CF nr. 4649. Însă având în vedere efectul pe care îl produce acest drept de servitute asupra dreptului de proprietate a reclamanților și conflictele generate de acesta, trebuie recunoscut ca existența acestui drept respectiv îngrădirea în asemenea măsura a dreptului de proprietate a reclamanților nu-și mai găsește justificare în cazul în care din actele dosarului dar și din starea de fapt reală rezultă ca nu este prezentă condiția ivind lipsei unei alte căi de ieșire la calea publică.
În cazul în care există loc de trecere la calea publică, chiar drum impracticabil în anumite împrejurări, dar care poate veni practicabil, locul nu este înfundat în sensul art. 616 Cod civil.
în conformitate cu art. 636 Cod civil servituțile încetează când lucrurile se găsesc în astfel de stare încât nu se pot exercita, respectiv când a intervenit modificarea situației obiectiv care a impus înființarea servitutii, or în prezenta cauză prima instanță constată existența și posibilitatea folosirii drumului înscris în CF nr. 4649, care confirmă o modificarea situației care a generat necesitatea instituirii acestui drept de servitute, iar faptul ca acest drum este neamenajat, conform instanței, nu poate dă anihileze aplicabilitatea dispozițiilor art. art. 636 Cod civil.
Prima instanță, prin hotărârea atacată a constatat că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 1144 din Cod Civil 1864 referitor la compensația legală, în acest sens a reținut ca reclamanții folosesc o suprafață de 34 mp din terenul înscris în CF nr._ O. S. în privința căruia a constatat echivalentul lipsei de folosință în suma de 326,40 RON.
Potrivit principiului disponibilității, principiul consacrat de alin. 6 din articolul 129 din C.proc.civ „în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății", iar în lipsa unei cereri din partea pârâților în vederea stabilirii echivalentului lipsei de folosință, respectiv în lipsa punerii în discuția părților a acestei chestiuni, chiar și în cazul în care s-ar fi fost întrunite condițiile necesare, instanța nu putea să dispună cu privire la acest aspect. Motivul pentru care instanța a constatat și a dispus cu privire la compensația legală, așa cum rezultă din hotărârea atacată constă în simpla mențiune din întâmpinare „Pârâții prin întâmpinare au indicat că și reclamanții folosesc o porțiune de teren proprietatea pârâților" însă fără ca în acest sens să există o cerere expresă sau ca această să fie sprijinită pe o probă administrată în prezenta cauză.
Situându-se pe o poziție procesuală contradictorie, prin întâmpinarea înaintată la data de 12.03.2013, intimații B. E., B. I., și L. C. au solicitat respingerea apelului ca fiind nefondat și neîntemeiat, precum și obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată în apel (filele 25-29).
În motivarea întâmpinării se arată că nu poate fi primită critica adusă sentinței instanței de fond în sensul că există o contradictorialitate între considerentele hotărârii și dispozitivul acesteia, instanța de fond, analizând toate piesele și actele dosarului, s-a pronunțat în mod expres cu privire la fiecare capăt de cerere din acțiunea introductivă așa cum aceasta a fost precizată pe parcurs.
Nu corespunde realității faptul că toate imobilele din litigiu sunt scriptic deopotrivă imobile dominante și servante unul față de celălalt și invers, întrucât imobilul înscris în CF_ O. S. nu este un imobil dominant asupra imobilelor înscrise în CF_ O. S. și CF 4649 O. S.. De asemenea imobilul din CF_ O. S. este doar imobil servant nu și dominant - așa cum rezultă din evidențele de carte funciară.
Apelanții recunosc pe bună dreptate împrejurarea că calea de acces a intimatelor spre . scurtă decât spre . în continuare fără niciun temei faptul că menținerea dreptului de servitute asupra terenului apelanților nu mai este justificată, adică nu mai este îndeplinită condiția privind lipsei unei alte căi de ieșire la cale publică.
In principiu, servitutile având caracter perpetuu, stingerea lor se poate produce fie rin desființarea titlului prin care au fost constituite, fie prin modificarea sau schimbarea modului de exercitare.
Despre desființarea titlului prin care a fost constituit dreptul de servitute al intimatelor nu se poate vorbi, și nici de schimbarea modului de exercitare a dreptului de servitute, constatarea încetării dreptului de servitute de trecere peste imobilul cu nr. cad 1084 din CF_ O. S. fiind nefondată.
Existența parcelei înscrise în CF 4649 O. S. sub nr. cad. 4549 (nr. top ;chi 266/1/2/2), în suprafață de 205 mp pe numele lui L. C. nu schimbă cu nimic situația de fapt și poziționarea parcelelor înscrise în CF_ O. S. sub nr. top 266/3, în suprafață de 250 mp și în CF_ O. S., sub nr. d. 4534, în suprafață de 486 mp, parcele care în continuare sunt înfundate și nu au acces la calea publică decât prin folosirea parțială a parcelei - proprietatea apelanților - scrise în CF_ O. S., sub nr. cad. 1084, în suprafață de 1383 mp.
In privința acestor două imobile, (imobil cu nr. top 266/3 și imobil cu nr. cad. 4534) nici experții topografi, nici părțile adverse nu au negat împrejurarea că sunt înfundate, adică nu acces direct la calea publică cu vehicule.
Numai corpul funciar cu nr. top 266/3 are un acces parțial pentru trecere pe jos re . de teren, având o lățime de cea. 1,34 m - așa cum rezultă din anexa nr. 2 din raportul lui Rakossy, respectiv Anexa nr. 5 din raportul lui F. - spațiu suficient pentru accesul cu vehicule.
Existența acestei fâșii de teren, având o lățime de cea. 1,34 m permite intimatelor să folosească doar o porțiune mică din terenul apelanților, adică o suprafață de 62 mp.
Un aspect foarte important și care nu a fost negat de apelanți este împrejurarea că la rândul lor și apelanții folosesc - ca drum de acces spre . de teren din . 266/3, proprietatea intimatelor.
Astfel nu se poate vorbi despre un dezechilibru major în privința folosirii a acestui drum de acces în suprafața de 75 mp după exp. F., din care 32 mp. se află în proprietatea intimatelor și 43 mp. în proprietatea apelanților.
Drumul de acces spre . parțial pe terenul intimatelor, în suprafață de cea. 34 mp, potrivit completării la Raportul de expertiză întocmit de Rakossy, confirmată de F. prin completarea raportului de expertiză.
această porțiune de teren are o lățime de 1,34 m și 25 m lungime), respectiv pe imobilul cu nr.cad.1084 proprietatea reclamanților M. L. și M. I., în suprafață de 43 mp., potrivit lui F. sau 62 mp. potrivit lui Rakossy.
Distanța pe care trebuie să parcurgă proprietarii imobilelor cu nr. top 266/3, nr.cad. 4534 ca să ajungă la . cca. 25 m.
Ieșirea spre . cu nr. top 266/3, nr. cad 4534 s-ar putea realiza conform celor arătate de apelanți prin trecerea peste terenul cu nr. cad 4535 înscris în CF_ O. S., apoi peste terenul cu nr. cad 4549 înscris în CF 4649 O. S., însă în total peste 4 mobile aparțin unor proprietari diferiți.
Intimatele mai arată că distanța drumului de acces spre . cca. 12 ori mai mică decât distanța drumului de acces spre .> Potrivit art. 617 Cod civil vechi trecerea, trebuie regulat făcută pe partea ce ar scurta calea proprietarului fondului închis, ca să iasă din drum, iar potrivit art. 518 trebuie a se alege trecerea prin locul ce ar pricinui o mai puțină pagubă acelui pe al cărui loc trecerea urmează a fi deschisă.
Rezultă din toate actele dosarului cauzei, în mod special, din raporturile de expertiză efectuate de că calea cea mai scurtă spre drumul public pentru imobilele din litigiu este spre . numai parțială prin terenul apelanților.
Un alt aspect important este faptul că porțiunea de teren din drumul de acces spre . aparține reclamanților (43 mp sau 62 mp în funcție de raportul de expertiză ales de instanța) este folosit de pârâte numai pentru accesul cu vehicule, pentru accesul pe jos pot ieși pe porțiunea de teren care îi aparține, astfel paguba pentru reclamanți ar fi minimă.
Nu s-a făcut dovada faptului că intimatele ar folosi drumul de acces spre . abuziv sau că ar desfășura activități de natură să stânjenească liniștea, respectiv libera folosință a porțiunii de teren din drumul de acces care îi aparține apelanților.
Condițiile de ieșire la cale publică spre . mai avantajoase decât condițiile de ieșire spre . tuturor imobilelor aflate în proprietatea pârâtelor (parcelele cu nr. top 266/3; nr. cad. 4534 și 4535). Drumul de legătură între . înscrisă în CF 4649 O. S. sub nr. cad. 4549 (nr. top vechi 266/1/2/2) în suprafață de 205 mp, nu este un drum public, nu este amenajat la nivelul calitativ al străzii Szentimre.
Potrivit Adresei nr._/2012 a Municipiului O. S., drumul nu este în proprietatea publică, a fost inclusă numai în PUZ (care are caracter de documentație tehnică) urmează să fie inclusă în domeniul public numai după care proprietarii terenurilor riverani vor dona pe seama Municipiului O. S. cota de 20% din terenurile lor. Acest răspuns al Municipiului O. S. confirmă concluziile expertului Rakossy B. Jozsef potrivit căruia regimul juridic al acestui drum este neclar.
În ceea ce privește lipsa de folosință a terenului, există o diferență nejustificată între prețul stabilit de Rakossy B. Jozsef (595,20 lei /an pentru 62 mp) și prețul stabilit de F. R. T. (1290 lei /an pentru suprafață de 43 mp).
Expertul F. R. T. nu a dat nicio explicație de ce a calculat un preț de două ori decât prețul stabilit de Rakossy, mai ales că el a întocmit al doilea raport de expertiză.
În acord cu instanța de fond, intimatele susțin în continuare că raportul de expertiză efectuat de Rakossy B. Jozsef trebuie să stea în baza realizării calculelor privind echivalentul lipsei folosirii terenului.
Având în vedere că poziționarea și situația faptică a parcelelor proprietatea intimatelor nu s-au schimbat până în prezent de la data încheierii actului de partaj voluntar din 2007 și ținând cont de faptul că dreptul de servitute de trecere asupra terenului apelanților este exercitat în continuare doar pentru accesul autovehiculelor de către intimate peste o suprafață mică (43 mp sau 62 mp), acțiunea reclamanților în ceea ce privește stingerea dreptului de servitute este nefondată.
În drept, se invocă prevederile art. 115 și art. 274 Cod procedură civil vechi.
Instanța constată că apelul a fost formulat în termen și este legal timbrat.
Examinând apelul declarat de apelanți în raport de motivele de apel invocate, precum și din oficiu conform art.295 teza a II-a Cod de procedură civilă, instanța constată că acesta este neîntemeiat, din următoarele considerente:
În baza Actului de partaj voluntar nr.2440/2007 autentificat de BNP L. I. I., s-a convenit partajarea imobilului, proprietatea părților și s-a convenit că imobilele cuprinse în CF nr.3086 O. S. A+1,2,3 ordin, având nr.cad.1086, 1084, 1085 sunt imobile servante, ale căror proprietari din totdeauna trebuie să asigure drept de servitute de trecere pentru proprietarii dintotdeauna ai imobilului cu nr.top.266/2 din CF nr.149 și nr.top.266/3 din CF nr.199, servitute notată sub C+1 conform încheierii CF nr.1378-32/2003. De asemenea s-a declarat că imobilul cuprins în CF nr.3086 O. S. A+3 ordin cu nr.cadastral 1085 este imobil dominant asupra imobilului cu nr.top.266/1/3 al cărui proprietari dintotdeauna trebuie să asigure drept de servitute de trecere pe jos și cu vehicule.
Apelanții-reclamanți susțin că în prezent sunt îndeplinite condițiile constatării încetării dreptului de servitute, arătând că există o altă cale de acces pentru pârâți, care deși este mai lungă, însă nu există o imposibilitate absolută de a nu avea ieșire la calea publică.
Față de această susținere, Tribunalul reține că potrivit concluziilor Raportului de expertiză tehnică de identificare topografică efectuat de expert dr.ing.Rakossy B. Jozsef, există o altă cale de acces decât aceea folosită de pârâți conform servituții de trecere, însă această variantă presupune traversarea unui drum privat și parcurgerea unui drum semnificativ mai lung (filele 145 și urm. d.f.).
Expertul a stabilit, că calea de acces cea mai scurtă la drumul public și care produce pagube mici, datorită faptului că această din urmă cale de acces există, este cea folosită și în prezent de pârâți conform dreptului de servitute constituit prin acte.
În conformitate cu prevederile art.616, precum și art.618 Cod civil, proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la cale publică, poate reclama o ieșire pe locul vecinului său, cu îndatorirea de a-l despăgubi, însă cu toate acestea trebuie a se alege trecerea prin locul ce ar pricinui o mai puțină pagubă acelui pe al cărui loc trecerea urmează a fi deschisă.
În sensul prevederilor art.3 lit.a din OG 43/1997 privind regimul drumurilor, prin cale publică se înțelege drumul de utilitate publică și/sau de interes public destinat circulației rutiere și pietonale, în scopul satisfacerii cerințelor generale de transport ale populației.
Astfel cum rezultă din probele administrate de instanța de fond, respectiv expertize topografice (filele 141 și urm., 217 și urm, 258 și urm.și cercetare la fața locului, drumul de acces către imobilul pârâtelor dinspre . de reclamanți este unul neamenajat, nu este propriu circulației autovehiculelor și este mult mai lung decât accesul oferit dinspre drumul Szentjanos conform dreptului de servitute.
Mai mult, astfel cum a concluzionat Dl.expert Rakossy B. Jozsef drumul de acces dinspre . în categoria de folosință teren intravilan, nu a fost restituit vechilor proprietari și nici nu a fost inclus în domeniul public al municipiului O. S. ca drum public. În același sens a formulat concluzii și Dl.expert F. R. T..
S-a mai reținut că . nr._ cu nr.cad.4535, proprietatea tabulară a lui L. C. și L. Z. are acces la terenul Szentimre prin imobilul înscris în CF 4649 cu nr.cad.4549, drumul nefiind propriu circulației autovehiculelor grele. Deși acest imobil este dominant față de imobilul înscris în CF nr._ O. S., însă nu are drept de trecere asupra imobilului înscris în CF nr._ O. S., neavând acces la .> Totodată, imobilul înscris în CF_ cu nr.cad.4534 al cărui proprietar este pârâta B. E. nu dispune de drept de trecere asupra imobilelor înscrise în CF nr._ și CF nr.4699, prin care ar putea ajunge la .> Ținând cont de toate aceste aspecte sus relevate, instanța de fond în mod legal și întemeiat a constatat că prin încetarea dreptului de servitute asupra imobilului înscris în CF nr._ O. S., imobilul, proprietatea pârâtelor ar deveni practic unul înfundat. Prin încetarea dreptului de servitute, astfel cum a fost inițial stabilit, condițiile de ieșire la cale publică spre . pârâți ar fi mult mai dezavantajoase decât condițiile de ieșire spre . amenajată la nivelul calitativ al străzii Szentimre și fiind impropriu circulației în înțelesul art.3 lit.a din OG 43/1997.
Apelanții susțin că prin loc înfundat se înțelege conform art.616 Cod civil, locul ce nu are nicio ieșire la calea publică, iar în situația în care există loc de trecere, chiar fiind drum impracticabil în anumite împrejurări, locul nu este înfundat. Însă, în condițiile în care cealaltă cale de acces nu este practicabilă circulației cu autovehicule, și nu este stabilit regimul juridic al acestuia, nefiind cunoscuți proprietarii și nefiind cuprins în domeniul public al municipiului ca drum public, ținând cont de aceste aspecte, Tribunalul este de părere că în realitate imobilul, proprietatea pârâtelor ar deveni loc înfundat în situația în care s-ar dispune încetarea dreptului de servitute. Astfel nu se poate constata incidența prevederilor art.636 Cod civil privind încetarea servituții datorită modificării situația imobilelor, întrucât starea de fapt avută în vedere la data constituirii servituții nu s-a modificat în esența sa.
Apelanții au criticat constatarea incidenței dispozițiilor art.1144 din Cod Civil de către prima instanță referitor la compensația legală a despăgubirilor acordate, arătând că s-a încălcat principiul disponibilității reglementate de art.129 alin.6 Cod de procedură civilă, arătând că nu a fost formulată vreo cerere în acest sens și nu a fost pusă în discuția părților.
Față de această susținere, Tribunalul reține că prin întâmpinarea înaintată instanței de fond, pârâții au arătat că și reclamanții folosesc o porțiune de teren din proprietatea lor (filele 22 și urm. d.f.).
În conformitate cu prevederile art.1144 Cod civil, compensația se operează de drept, în puterea legii, și chiar când debitorii n-ar ști nimic despre aceasta, cele două datorii se sting reciproc în momentul când ele se găsesc existând deodată și până la concurența cotităților respective.
Ținându-se cont de spiritul textului legal sus enunțat, instanța de fond de fapt a constatat doar intervenirea compensației ce a operat de drept în temeiul legii. În înțelesul acestor prevederi legale compensația poate fi constatată și din oficiu, chiar dacă nu s-a solicitat de părți, dată fiind mențiunea „și chiar când debitorii n-ar ști nimic despre aceasta”.
Pentru considerentele sus expuse, în temeiul art.296 Cod de procedură civilă, Tribunalul constată că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge apelul ca neîntemeiat.
Fiind căzuți în pretenții, în baza art.274 alin.1 raportat la art.277 Cod de procedură civilă apelanții vor fi obligați, în solidar, să plătească intimatelor cheltuieli de judecată în apel în sumă de 1.200 lei, reprezentând onorar avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanții M. L. și M. I., domiciliați în mun.O. S., ., jud.Harghita, împotriva Sentinței civile nr.2774/26.10.2012 a Judecătoriei O. S..
Obligă apelanții, în solidar, să plătească intimatelor B. E., B. I. și L. C., domiciliați în mun.O. S., ., jud.Harghita, cheltuieli de judecată în apel în sumă de 1.200 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 aprilie 2013.
PreședinteJudecător
M. I. S. E.
Grefier
L. B.
Red.: SZ.E.
Primit: 05.06.2013
Tehnored./id/07.06.2013
Dact: 2 ex/B.L.
Judecător fond: Redai Z. Jozsef
| ← Fond funciar. Decizia nr. 424/2013. Tribunalul HARGHITA | Fond funciar. Decizia nr. 239/2013. Tribunalul HARGHITA → |
|---|
