Succesiune. Decizia nr. 142/2013. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 142/2013 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 08-10-2013 în dosarul nr. 81/258/2010*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.142
Ședința publică din data de 08 octombrie 2013
Completul compus din:
Judecător: M. I. - Președinte
Judecător: S. E.
Grefier: L. B.
Pe rol pronunțarea deciziei civile în apelul declarat de apelantul B. B. I., împotriva sentinței civile nr.2994 din data de 10.11.2011, pronunțată de Judecătoria Miercurea C., în contradictoriu cu intimatul B. A., având ca obiect succesiune.
În lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 01 octombrie 2013, mersul dezbaterilor și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA,
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr.2994/10.11.2011 pronunțată de Judecătoria Miercurea-C. s-a respins excepția prescripției invocată de către pârâtul B. B. I. în ceea ce privește cererea având ca obiect constatarea dreptului de proprietate, ca neîntemeiată.
Prin aceeași sentință, s-a admis excepția prescripției invocată de pârâtul B. B. I. în ceea ce privește cererea având ca obiect raport donație, iar pe cale de consecință, s-a respins cererea formulată de către reclamantul B. A. în contradictoriu cu pârâtul B. B. I. având ca obiect raport donație, ca fiind prescrisă.
S-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul B. A., cu domiciliul în Păuleni – C., Șoimeni, nr. 65, județul Harghita în contradictoriu cu pârâtul B. B. I., cu domiciliul în Târgu M., .. 127/2, județul M., și s-a constatat că imobilele înscrise în titlul de proprietate nr._/2009, fac parte din masa succesorală rămasă de pe urma defunctului B. G., decedat la data de 26.10.1009, s-a constatat că o casă de locuit și grajdul cu șură construite pe terenul intravilan înscris în titlul de proprietate nr._/2009 constituie proprietatea comună a reclamantului B. A. și tatălui defunct B. G. în cote de ½ parte; s-a dispus intabularea dreptului de proprietate anterior menționat în cartea funciară; s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra imobilelor anterior menționate prin atribuirea către reclamant a imobilului compus din casă de locuit și anexă gospodărească identificate în raportul de expertiză întocmit de către expert K. G. A. depus la dosarul cauzei, care face parte integrantă cu prezenta, cât și a terenurilor cuprinse în lotul nr. 1, respectiv tabel nr. 2, anexa grafică nr. 2 din raportul de expertiză întocmit în cauză de către expert F. R. T., iar către pârât a terenurilor cuprinse în lotul nr. 2, tabel nr. 3, anexa grafică nr. 2 din raportul de expertiză întocmit în cauză de către expert F. R. T., care face parte integrantă cu prezenta; în vederea egalizării loturilor, reclamantul a fost obligat la plata către pârât a sumei de 35.879 lei, cu titlu de sultă, astfel cum a fost rectificată sentința prin Încheierea din data de 17.02.2012, fiind compensate cheltuielile de judecată efectuate de către părți.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că acțiunea formulată de către reclamant este o acțiune în constatare, imprescriptibilă extinctiv, aceasta având ca obiect constatarea existenței unui drept de proprietate asupra unui bun imobil, motiv pentru care excepția invocată este neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune pentru raportul donației, s-a reținut că această acțiune este o acțiune personală cu caracter patrimonial, fiind prescriptibilă în termenul general de prescripție de 3 ani socotiți de la data deschiderii succesiunii, de la acest moment născându-se dreptul la acțiune al moștenitorului îndreptățit la raport.
Sub acest aspect, în drept, potrivit art.1 alin.1 din Decretul nr.167/1958 ”dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege”, termen de prescripție fiind de 3 ani, potrivit art. 3 alin 1 din același act normativ. Instanța a mai reținut că potrivit art. 7 alin 1 din Decretul nr. 167/1958 „prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune”, în cauză data deschiderii succesiunii.
Astfel, având în vedere că, defunctul B. G. a decedat la data de 26.10.1993, iar cererea având ca obiect raport donație a fost formulată la data de 11.01.2010, s-a constatat că dreptul la acțiune era prescris la data introducerii cererii.
Pe fond, analizând probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut că față de certificatul de moștenitor nr. 45/24.01.1994 eliberat de către notariatul de Stat al Județului Harghita, reclamantul B. A. și pârâtul B. B. I. sunt moștenitori ai defunctului B. G., în calitate de fii, cu o cotă de ½ fiecare.
La data de 17.06.2009, se eliberează pe numele defunctului titlul de proprietate nr._ pentru teren în suprafață de 4 ha și 8709 mp pe teritoriul comunei Păuleni C. ( fila nr. 6), suprafață ce intră în masa succesorală a defunctului și se impune a fi împărțită între moștenitori potrivit cotelor anterior menționate.
În ceea ce privește construcțiile situate în comune Păuleni C., . edificate pe teren înscris în C.F. nr. 626, top. 290 și nr. 346, se constată că numai terenul anterior menționat este reținut ca fiind proprietatea tabulară a defunctului în certificatul de moștenitor nr. 45/24.01.1994 eliberat de către Notariatul de Stat al Județului Harghita, în privința celorlalte bunuri reținându-se existența dreptului de proprietate „extratabulară”.
Sub acest aspect, instanța a apreciat că, simpla mențiune din certificatul de moștenitor în sensul că pe terenul anterior menționat se află o construcție cu anexă, nu constituie o dovadă a dreptului de proprietate al defunctului asupra acestor construcții, în condițiile în care dreptul de proprietate „extratabulară” nu există reglementat, ca și drept real.
În aceste condiții, instanța a apreciat că în privința construcțiilor se poate face dovada de către o altă persoană că a construit pe terenul proprietarului, având consimțământul acestuia, probă efectuată în cauză de către reclamant, din declarațiile martorilor A. A. și K. L., rezultând că acesta împreună cu defunctul au ridicat imobilul în litigiu, iar după finalizare reclamantul și-a stabilit aici domiciliu împreună cu familia acestuia.
Față de acestea, instanța a reținut că o casă de locuit și grajdul cu șură construite pe terenul intravilan înscris în titlul de proprietate nr._/2009 constituie proprietatea comună a reclamantului B. A. și tatălui defunct B. G. în cote de ½ parte, iar, pe cale de consecință, a dispus intabularea dreptului de proprietate anterior menționat în cartea funciară.
Totodată, instanța a dispus ieșirea din indiviziune asupra imobilelor anterior menționate prin atribuirea către reclamant a imobilului compus din casă de locuit și anexă gospodărească identificate în raportul de expertiză întocmit de către expert K. G. A. depus la dosarul cauzei, pe care îl omologhează și face parte integrantă cu prezenta, cât și a terenurilor cuprinse în lotul nr. 1, respectiv tabel nr. 2 – anexa grafică nr. 2, din raportul de expertiză întocmit în cauză de către expert F. R. T., iar către pârât a terenurilor cuprinse în lotul nr. 2, tabel nr. 3, anexa grafică nr. 2-, din raportul de expertiză întocmit în cauză de către expert F. R. T., pe care îl omologhează și face parte integrantă cu prezenta, iar în vederea egalizării loturilor, reclamantul a fost obligat la plata către pârât a sumei de 71.879 lei, cu titlu de sultă.
Ulterior, prin Încheierea din data de 17.02.2012 instanța a dispus îndreptarea din oficiu a sentinței, pârâtul fiind obligat la plata sultei în sumă de 35.879 lei.
Împotriva acestei sentințe, dar și împotriva Încheierii de îndreptare, astfel cum a arătat în ședința publică din 26.06.2012 (fila 21, dosarul nr._ a Tribunalului Harghita, a declarat apel pârâtul B. B. I., solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței civile atacate, iar ca urmare, respingerea ca nefondată a cererii reclamantului privind constatarea dreptului de proprietate asupra cotei părți de ½ din construcțiile edificate pe terenul de 3024 mp, înscris în CF nr._ Păuleni C., nr.cad._, includerea în masa partajabilă și a terenului de 3024 mp aferent construcțiilor, în valoare de 79.864 lei, iar având în vedere că, imobilul (construcții și teren aferent) are o valoare totală de 223.864 lei, a se stabili că sulta cuvenită lui, reprezentând ½ parte din imobil, este în valoare de 111.932 lei; obligarea pârâtului să-i achite sulta de 111.932 lei, reechilibrarea loturilor nr.1 și 2 cu privire la suprafețele de teren atribuite în natură, în sensul diminuării suprafeței și valorii terenului categorie fâneață, parcelă nr.461/24, care din eroare a fost menționată de expert ca fiind de 15.000 mp în valoare de 13.500 lei, deși în titlu este menționată suprafața de numai 5000 mp care are o valoare de 4500 lei, reechilibrare care poate fi asigurată prin modificarea loturilor ori compensare cu sultă, precum și obligarea pârâtului intimat la plata cheltuielilor de judecată efectuate în fond și apel.
În motivarea apelului, se invocă nelegalitatea stabilirii unui drept de coproprietate în cotă de ½ asupra casei și grajdului cu șură, în favoarea lui B. A., care a dat doar ajutor cu muncă și unele materiale în anul 1961-1963, când B. G. și-a construit casa pe terenul proprietatea sa, sens în care se invocă disp. art.482 și art.493 din Vechiul Cod civil. În această situație, proprietarul terenului devine și proprietarul construcției, dar este îndatorat – în virtutea principiului îmbogățirii fără justă cauză – să plătească valoarea materialelor.
Hotărârea atacată este vădit nelegală în raport cu prevederile legale incidente menționate mai sus, cât și a reținerii de către prima instanță a unor stări de fapt nereale și contrare probelor.
Deși B. A. nu a avut nicio contribuție la edificarea casei, chiar dacă s-ar reține o contribuție minoră cu câteva materiale de construcție, această contribuție nu-i stabilește un drept de proprietate asupra casei, ci doar un drept de creanță prescriptibil în termenul general de 3 ani de la data încorporării materialelor respective în construcție.
Prin atribuirea în favoarea reclamantului B. A. a construcțiilor, a căror valoare este_+_=_ lei și stabilirea în favoarea apelantului a unei sulte de numai_ lei în loc de_ lei, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală.
În privința loturilor formate prin atribuirea în natură, datorită unei erori a expertului F. R. T., la ..461/24 poz.9 din tabelul nr.3 s-a stabilit că, terenul ar avea o suprafață de_ mp. și o valoare de_ lei, deși potrivit titlului de proprietate . suprafață de numai 5000 mp.
Situându-se pe o poziție procesuală contradictorie, prin întâmpinarea înaintată la data de 29.05.2012 intimatul B. A. a solicitat respingerea apelului (filele 16-17).
În motivarea întâmpinării se arată că, pârâtul apelant a confirmat în scris că, a preluat de la el suma de_ lei, care urma să fie luată în considerare la calcularea moștenirii. De asemenea, la data de 03.09.1992, tot pârâtul apelant a recunoscut că a mai preluat de la el suma de_ lei, care de asemenea urma să fie luată în considerare la calcularea moștenirii, fiind anexată acțiunii introductive traducerea legalizată a actului sub semnătură privată prin care a achitat apelantului suma de_ lei.
Tatăl lor a decedat la 26.10.1993. Casa în care locuia cu tatăl lui a fost construită de intimat și de tatăl lui, împreună încă înainte de anul 1978, prin anii 1969-1970, după ce fratele său pârât fusese plecat de acasă definitiv.
În privința apelului formulat, prin care se solicită includerea în masa partajabilă a terenului în suprafață de 3024 mp în valoare de_ mp, arată că, acest teren este cuprins în Titlul de proprietate nr._/2009, care prin sentința apelată au fost cuprinse în masa partajabilă. Cele 3024 mp se compun din 2214 mp, reprezentând lotul nr.1 atribuit intimatului și cei 810 mp, reprezentând lotul nr.2 atribuit apelantului conform anexei grafice nr.2 din raportul de expertiză.
Apelantul în mod eronat susține că . din titlul de proprietate menționat ar fi de doar 5000 mp pentru că, pe versoul titlului se poate observa că . 31 . are o suprafață de 1 ha și 5000 mp, categoria fânețe.
Cu privire la nelegalitatea stabilirii unui drept de coproprietate asupra casei și grajdului cu șură în favoarea intimatului, se arată că în speță nu sunt aplicabile art.482 și art.493 C.civ. întrucât prezumția legală relativă prevăzută de aceste articole a fost răsturnată prin actele depuse și probele testimoniale.
Accesiunea invocată de apelant nu are temei și constatarea ei nu a fost invocată prin cerere reconvențională. În speță, este vorba de constatarea unui drept de proprietate în cotă parte, care este imprescriptibil și nu este vorba despre un drept de creanță.
Se mai arată că, după declararea apelului a ajuns în posesia Titlului de proprietate nr._/2003 emis pe seama tatălui său pentru o suprafață de 1,12 ha care este în posesia apelantului și care trebuie inclusă în masa partajabilă.
În drept se invocă art.650 și urm. și art.764 C.civ., art.289 și art.673/1 și urm. C.pr.civ.
Prin decizia civilă nr. 81 din 29 iunie 2012 a Tribunalului Harghita, s-a admis apelul declarat de apelantul B. B. I., domiciliat în municipiul Târgu M., ..127, ., împotriva Sentinței civile nr.2994/10.11.2011 a Judecătoriei Miercurea C., care în baza art.297 alin.1 Cod de procedură civilă, a fost anulată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași primă instanță.
În considerentele hotărârii s-a reținut că, prin sentința atacată s-a dispus, printre altele, ieșirea din indiviziune a părților litigante B. A. și B. B. I. asupra imobilului înscris în titlul de proprietate nr._/2009 care face parte din masa succesorală rămasă de pe urma defunctului B. G., decedat la data de 26.10.1009, s-a constatat că o casă de locuit și grajdul cu șură construite pe terenul intravilan înscris în titlu constituie proprietatea comună a reclamantului B. A. și tatălui defunct B. G. în cote de ½ parte, iar în vederea egalizării loturilor, reclamantul a fost obligat la plata către pârât a sumei de 71.879 lei, cu titlu de sultă.
Ulterior, prin Încheierea din data de 17.02.2012 instanța a dispus îndreptarea din oficiu a sentinței, pârâtul fiind obligat la plata sultei în sumă de 35.879 lei.
Tribunalul a reținut că, instanța de fond nu a motivat hotărârea în ceea ce privește modalitatea de calcul a sultei datorate de reclamant pârâtului, nefiind motivată nici încheierea prin care ulterior a fost modificată cuantumul sultei.
În conformitate cu prevederile art.261 alin.1 pct.5 Cod de procedură civilă, hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Totodată, potrivit art.129 alin.4 Cod de procedură civilă, judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Or, în situația în care soluția instanței de fond nu este motivată în ceea ce privește modalitatea de calcul a sultei datorate de pârât în favoarea reclamantului, cuantumul sultei constituind și un motiv de apel vizat de apelant, instanța de apel nu este în măsură să efectueze controlul judiciar al hotărârii. Nefiind expus raționamentul instanței în ceea ce privește acordarea inițial a sultei de 71.879 lei, iar apoi a sultei în sumă de 35.879 lei în favoarea reclamantului, nu se poate verifica dacă această valoare a fost calculată în mod corect.
Apreciind că, aspectele relevate echivalează cu necercetarea în fond a cauzei, în temeiul art.297 alin.1 Cod de procedură civilă Tribunalul a anulat hotărârea, trimițând cauza spre rejudecare primei instanțe.
Prin decizia civilă nr.9/R din 15.01.2013, pronunțată de Curtea de Apel Târgu M., Secția I civilă în dosarul nr._, s-a admis recursul declarat de pârâtul B. B. I., domiciliat în Târgu M., .. 127, ., împotriva deciziei civile nr. 81 din 29 iunie 2012, a Tribunalului Harghita, pronunțată în dosarul nr._, s-a casat decizia civilă atacată și s-a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul Harghita pentru evocarea fondului.
Instanța de control judiciar a constatat că, recursul declarat de pârât este fondat. Instanța de apel a reținut în mod întemeiat că soluția instanței de fond nu este motivată în ceea ce privește modalitatea de calcul a sultei datorate de pârât în favoarea reclamantului, cuantumul sultei constituind și un motiv de apel.
S-a apreciat că, într-adevăr, aspectele relevate echivalează cu necercetarea fondului litigiului, însă părțile nu au solicitat în mod expres trimiterea cauzei spre rejudecare, situație în care instanța de apel, în baza art.297 Cod procedură civilă trebuia să anuleze hotărârea atacată, evocând fondul.
Prin urmare, fiind incidente în cauză motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.5,9 Cod procedură civilă, și având în vedere că instanța a cărei hotărâre este recurată, a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, ținând seama și de prevederile art.312 al.5 Cod procedură civilă, s-a admis recursul declarat de pârât, s-a casat decizia civilă atacată și s-a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul Harghita pentru evocarea fondului.
La Tribunalul Harghita, cauza s-a înregistrat la data de 24.05.2013.
În rejudecare, examinând apelul dedus judecății, conformându-se dispozițiilor deciziei de casare, Tribunalul constată următoarele:
Potrivit art. 315 alin.1 C.pr.civ., în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe, sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
În considerentele deciziei de casare nr.9/R din 15.01.2013, pronunțată de Curtea de Apel Târgu M., Secția I civilă în dosarul nr._, s-a stabilit că, instanța de apel a reținut în mod întemeiat că soluția instanței de fond nu este motivată în ceea ce privește modalitatea de calcul a sultei datorate de pârât în favoarea reclamantului, cuantumul sultei constituind și un motiv de apel. Aceste aspecte echivalează cu necercetarea fondului litigiului, însă părțile nu au solicitat în mod expres trimiterea cauzei spre rejudecare, situație în care instanța de apel, în baza art.297 Cod procedură civilă trebuie să anuleze hotărârea atacată, evocând fondul.
Având în vedere faptul că, decizia nr.81 din 29 iunie 2012, a Tribunalului Harghita a fost casată în totalitate, ori potrivit art.311 C.pr.civ., hotărârea casată nu are nici o putere, conformându-se dispozițiilor deciziei de casare, Tribunalul va proceda la admiterea apelul declarat de apelantul B. B. I., împotriva sentinței civile nr.2994/10.11.2011 și a încheierii din 17.02.2012 de îndreptare a erorii materiale, pronunțate de Judecătoria Miercurea C., pe care în baza art.297 alin.1 C.pr.civ., le va anula, evocând fondul.
Fiind anulată hotărârea instanței de fond, în rejudecare Tribunalul va analiza cu prioritate excepția prescripției invocată de către pârâtul B. B. I.. Aceasta vizează cererea reclamatului B. A., având ca obiect constatarea faptului că, imobilul-casă de locuit și grajd cu șură construite pe terenul intravilan înscris în titlul de proprietate nr._/2009, constituie proprietatea comună a reclamantului și a tatălui acestuia, defunctul B. G., în cote de ½ parte prin construire.
Se reține că, acțiunea formulată de către reclamant viza inițial, constatarea existenței unui drept de proprietate asupra unui bun imobil, în cotă de ½ parte, iar conform precizării ulterioare, revendicarea acestei cote (fila 60, dosar fond). Această acțiune este imprescriptibilă extinctiv, astfel excepția invocată de pârâtul B. B. I. este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune pentru raportul donației, invocată de către pârâtul B. B. I., se reține că, această acțiune fiind o acțiune personală cu caracter patrimonial, este prescriptibilă în termenul general de prescripție de 3 ani socotiți de la data deschiderii succesiunii.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, iar termenul de prescripție este de 3 ani, potrivit art. 3 alin 1 din același act normativ. Totodată, potrivit art. 7 alin 1 din Decretul nr. 167/1958, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune, în speță, data deschiderii succesiunii.
Se reține că, defunctul B. G. a decedat la data de 26.10.1993, iar cererea având ca obiect raport donație, s-a introdus la instanța de fond a data de 11.01.2010. Astfel, dreptul la acțiune era prescris la data introducerii cererii, motiv pentru care excepția este întemeiată, urmând a fi admisă, și în consecință, se va respinge cererea formulată de către reclamantul B. A. în contradictoriu cu pârâtul B. B. I. având ca obiect raport donație, ca fiind prescrisă.
Cu referire la fondul dedus judecății, analizând probele administrate în cauză, Tribunalul reține că, potrivit certificatului de moștenitor nr. 45/24.01.1994 eliberat de către Notariatul de Stat al Județului Harghita (fila nr. 7, dosar fond), reclamantul B. A. și pârâtul B. B. I. sunt moștenitori ai defunctului B. G., în calitate de fii, cu o cotă de ½ fiecare.
Imobilele înscrise în titlul de proprietate nr._, emis la data de 17.06.2009 pe numele defunctului privind terenul în suprafață de 4 ha și 8709 mp pe teritoriul comunei Păuleni C. (fila nr. 6, dosar fond), fac parte din masa succesorală rămasă după a defunctul B. G., astfel urmează a fi împărțite între moștenitori potrivit cotelor anterior menționate.
Se constată că, suprafața totală cuprinsă în titlul de proprietate nr._/2009, este de_ mp, iar valoarea totală a acestor terenuri este de 155.797 lei, conform raportului de expertiză întocmit în cauză de către expertul F. R. T. (filele 91-104 dosar fond), care va face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Apelantul solicită includerea în masa partajabilă a terenului în suprafață de 3024 mp, în valoare de_ lei, însă acest teren este cuprins în Titlul de proprietate nr._/2009, acest aspect rezultând din același raport de expertiză. Susținerea apelantul în sensul că, . din titlul de proprietate menționat ar fi de doar 5000 mp, este nefondată, deoarece pe versoul titlului se poate observa că, . 31 . are o suprafață de 1 ha și 5000 mp, categoria fânețe (fila 6, verso, dosar fond).
În ceea ce privește construcțiile situate în comune Păuleni C., . edificate pe teren înscris în C.F. nr. 626, top. 290 și nr. 346, se constată că, în certificatul de moștenitor nr. 45/24.01.1994 eliberat de către Notariatul de Stat al Județului Harghita, numai terenul anterior menționat este reținut ca fiind proprietatea tabulară a defunctului iar în privința celorlalte bunuri s-a menționat existența dreptului de proprietate „extratabulară”.
Reclamantul B. A. a solicitat stabilirea unui drept de coproprietate în cotă de ½ asupra casei și grajdului cu șură, în favoarea sa, arătând în acțiune că, această casă a fost construită de el și tatăl său în anii 1969-1970.
Din declarațiile martorului A. A. și K. L., audiați în fața instanței de fond rezultă că, reclamantul împreună cu tatăl său au ridicat imobilul în litigiu, reclamantul contribuind cu materiale de construcții, plătind ocazional și persoanele care ajutau la ridicarea casei, iar după finalizare, în anul 1964, și-a stabilit aici domiciliul împreună cu familia sa (filele 118 și 127, dosar fond). Din declarația martorei B. E., rezultă că, reclamantul a plecat în altă localitate, casa fiind construită după plecarea acestuia (fila 119, dosar fond).
Tribunalul apreciază că, pe de o parte, probele testimoniale administrate sunt contradictorii și insuficiente în vederea stabilirii contribuției reclamantului la edificarea casei, iar pe de altă parte, chiar dacă s-ar reține o contribuție a acestuia cu materiale de construcție sau plata contravalorii muncii constructorilor, această contribuție nu este de natură să îi confere un drept de proprietate asupra casei, ci doar un drept de creanță prescriptibil în termenul general de 3 ani de la data încorporării materialelor respective în construcție. Totodată, din dovezile administrate nu se poate stabili nici proporția eventualei contribuții a reclamantului la cota de ½ asupra casei și grajdului cu șură, martorii făcând referire doar la casa de locuit.
În aceste condiții, instanța de apel va respinge cererea reclamantului B. A. privind constatarea faptului că, imobilul-casă de locuit și grajd cu șură construite pe terenul intravilan înscris în titlul de proprietate nr._/2009, constituie proprietatea comună a reclamantului și a tatălui acestuia, defunctul B. G., în cote de ½ parte prin construire, ca neîntemeiată.
Se reține că, această casă de locuit și grajdul cu șură construite pe terenul intravilan înscris în titlul de proprietate nr._/2009, au o valoare de 144.000 lei, conform raportului de expertiză întocmit de către expertul K. G. A. depus la dosarul cauzei, însușit de către ambele părți (filele 19-31, dosar fond), expertiza urmând să facă parte integrantă din prezenta hotărâre.
Prin cererea introductivă, cu privire la capătul de cerere de la pct.5 reclamantul B. A. a solicitat instanței să dispună ieșirea din indiviziune asupra imobilelor, printre care atribuirea în natura pe seama sa a casei de locuit, împreună cu un teren aferent ce va rezulta din propunerile de lotizare a unui expert.
Pârâtul prin întâmpinarea depusă la instanța de fond în data de 17.03.2010 (fila 18) și-a dat acordul ca prin hotărârea de partaj să-i fie atribuit în natură reclamantului imobilul cuprinzând casa, anexele gospodărești și terenul aferent, iar egalizarea loturilor să fie asigurată prin sultă.
În acest context, ținând cont de principiul disponibilității părților, precum și de opțiunile acestora, instanța de apel va avea în vedere această modalitate de partaj.
Masa succesorală supusă împărțelii, compusă din construcții în valoare de 144.000 lei și terenuri de 155.797 lei, evaluate prin rapoartele de expertiză efectuate de experții K. G. A. și F. R. T., are o valoare totală de 299,797 lei, din care cota de ½ parte reprezintă suma de 149.898,5 lei.
Potrivit art.728 C.civ., nimeni nu poate fi obligat a rămâne in indiviziune. În ceea ce privește sistarea stării de indiviziune, formarea loturilor și modul de atribuire al acestora, potrivit art. 673/5 alin 2 C.pr.civ, se realizează de regulă, în natură.
Se reține că, potrivit art. 673/10 C.pr.civ, atribuirea bunurilor către un singur coproprietar se poate face doar dacă împărțeala în natură nu este posibilă sau ar produce o scădere importantă a valorii acestuia ori i-ar modifica în mod păgubitor destinația economică, situație ce nu este incidentă în speță. Din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, rezultă că este posibilă partajarea în natură a terenurilor. Astfel, în privința loturilor ce urmează a fi atribuite pe seama părților, Tribunalul va avea în vedere concluziile raportului de expertiză întocmit de către expertul F. R. T..
În ceea ce privește construcțiile, reținând că ambele părți au solicitat atribuirea acestora pe seama reclamantului, instanța va proceda în acest sens, urmând să aibă în vedere valoarea stabilită de către expertul K. G. A., părțile fiind de acord cu această valoare.
Instanța va dispune ieșirea din indiviziune asupra imobilelor anterior menționate prin atribuirea către reclamant a imobilului compus din casă de locuit și anexă gospodărească identificate în raportul de expertiză întocmit de către expertul K. G. A., cât și a terenurilor cuprinse în lotul nr. 1, respectiv tabel nr. 2, anexa grafică nr. 2 din raportul de expertiză întocmit în cauză de către expertul F. R. T., iar către pârât a terenurilor cuprinse în lotul nr. 2, tabel nr. 3, anexa grafică nr. 2, din raportul de expertiză întocmit în cauză de către același expert.
Se va dispune intabularea dreptului de proprietate astfel dobândit în cartea funciară.
Valoarea terenurilor atribuite pe seama pe seama reclamantului este în sumă de_ lei, iar valoarea terenurilor atribuite pe seama pe seama pârâtului, în sumă de_ lei. C. de ½ parte din valoarea totală de 299,797 lei reprezentând suma de 149.898,5 lei, în vederea egalizării loturilor, reclamantul urmează a fi obligat la plata către pârât a sumei de 71.939,5 lei, cu titlu de sultă.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului, referitor la suma ce urmează a fi achitată pe seama pârâtului, instanța reține că dispozițiile art. 673/10 alin. 4 C.pr.civ. nu au aplicabilitate în cauză, bunul nefiind atribuit provizoriu în cursul procesului, motiv pentru care se va respinge cererea de acordare a unui termen pentru achitarea sultei, ca neîntemeiată.
Având în vedere dispozițiile art.728 C.civil, potrivit cărora nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, precum și faptul că sistarea stării de codevălmășie profită ambelor părți, instanța va compensa cheltuielile de judecată efectuate în fond.
Apelul formulat de apelantul B. B. I. fiind admis, intimatul B. A. aflându-se în culpă procesuală, în baza art. 274 C.p.civ., va fi obligat la pata cheltuielilor de judecată efectuate în apel (4160 lei) și în recurs (2526 lei), în sumă totală de 6.686 lei, pe seama apelantului. Aceste cheltuieli reprezintă taxe judiciare de timbru, timbru judiciar și onorarii avocațiale, dovedite cu înscrisurile depuse la dosare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelantul B. B. I., domiciliat în mun.Târgu M., ..127, ., împotriva sentinței civile nr.2994/10.11.2011 și a încheierii din 17.02.2012 de îndreptare a erorii materiale, pronunțate de Judecătoria Miercurea C., pe care în baza art.297 alin.1 Cod de procedură civilă le anulează, și în rejudecare:
Respinge excepția prescripției invocată de către pârâtul B. B. I. în ceea ce privește cererea reclamatului B. A. având ca obiect constatarea dreptului de proprietate pe seama reclamantului și a tatălui acestuia, defunctul B. G., în cote de ½ parte, referitor la casa de locuit și grajd cu șură, construite pe terenul intravilan înscris în titlul de proprietate nr._/2009, ca neîntemeiată.
Admite excepția prescripției invocată de către pârâtul B. B. I. în ceea ce privește cererea având ca obiect raportarea donației și în consecință:
Respinge cererea formulată de către reclamantul B. A. în contradictoriu cu pârâtul B. B. I. având ca obiect raport donație, ca fiind prescrisă.
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul B. A., cu domiciliul în Păuleni – C., Șoimeni, nr. 65, județul Harghita în contradictoriu cu pârâtul B. B. I., cu domiciliul în Târgu M., .. 127/2, județul M., și în consecință:
Constată că, imobilele înscrise în titlul de proprietate nr._/2009 fac parte din masa succesorală rămasă de pe urma defunctului B. G., decedat la data de 26.10.1993.
Constată că, suprafața totală cuprinsă în titlul de proprietate nr._/2009, este de_ mp, iar valoarea totală a acestor terenuri este de 155.797 lei, conform raportului de expertiză întocmit în cauză de către expertul F. R. T., care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Constată că, casa de locuit și grajdul cu șură construite pe terenul intravilan înscris în titlul de proprietate nr._/2009, au o valoare de 144.000 lei, conform raportului de expertiză întocmit de către expertul K. G. A. depus la dosarul cauzei, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Respinge cererea reclamantului B. A. privind constatarea faptului că, imobilul-casă de locuit și grajd cu șură construite pe terenul intravilan înscris în titlul de proprietate nr._/2009, constituie proprietatea comună a reclamantului și a tatălui acestuia, defunctul B. G., în cote de ½ parte prin construire, ca neîntemeiată.
Constată că, masa succesorală supusă împărțelii are o valoare totală de 299,797 lei, din care cota de ½ parte reprezintă suma de 149.898,5 lei.
Dispune ieșirea din indiviziune asupra imobilelor anterior menționate prin atribuirea către reclamant a imobilului compus din casă de locuit și anexă gospodărească identificate în raportul de expertiză întocmit de către expertul K. G. A., cât și a terenurilor cuprinse în lotul nr. 1, respectiv tabel nr. 2, anexa grafică nr. 2 din raportul de expertiză întocmit în cauză de către expertul F. R. T., iar către pârât a terenurilor cuprinse în lotul nr. 2, tabel nr. 3, anexa grafică nr. 2, din raportul de expertiză întocmit în cauză de către expertul F. R. T..
Dispune intabularea dreptului de proprietate astfel dobândit în cartea funciară.
În vederea egalizării loturilor, obligă reclamantul la plata către pârât a sumei de 71.939,5 lei, cu titlu de sultă.
Respinge cererea reclamantului privind stabilirea unui termen de 3 ani pentru achitarea sultei.
Compensează cheltuielile de judecată efectuate de către părți în fond.
Obligă intimatul la pata cheltuielilor de judecată în sumă de 6.686 lei pe seama apelantului.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08.10.2013.
Președinte Judecător
M. I. S. E.
Grefier
L. B.
Red.M.I.
Primit:07.11.2013
Tehnored./07.11.2013
Ex. 4/SD.-
Jud.fond: T. M.A.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4228/2013. Tribunalul... | Suspendare provizorie. Decizia nr. 712/2013. Tribunalul HARGHITA → |
|---|
