Fond funciar. Decizia nr. 239/2013. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 239/2013 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 11-12-2013 în dosarul nr. 634/268/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.239
Ședința publică din data de 11 decembrie 2013
Completul compus din:
Judecător: M. I. - Președinte
Judecător: S. E.
Grefier: L. P.
Pe rol pronunțarea deciziei civile în apelul declarat de apelanții K. L. și K. R., împotriva sentinței civile nr.1453 din data de 12.06.2013, pronunțată de Judecătoria O. S., în contradictoriu cu intimatele C. P. STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR PRAID și C. P. STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR A JUDEȚULUI HARGHITA, având ca obiect fond funciar.
În lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 26 noiembrie 2013, mersul dezbaterilor și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA,
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr. 1453 din data de 12.06.2013, pronunțată de Judecătoria O. S., s-a respins acțiunea formulată de reclamanții K. L. și K. R., în contradictoriu cu pârâții C. P. STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR PRAID și C. P. STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR A JUDEȚULUI HARGHITA.
P. a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, antecesorii reclamanților înainte de colectivizare, dețineau în raza comunei Praid o . terenuri, între care și terenul cu categoria de folosință arabil achiziționat în anul 1946.
Terenurile deținute de către antecesorii reclamanților au fost preluate de C.A.P. Praid.
În cursul anului 1991 reclamanții au depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate la C. Locală Praid.
Cererea de reconstituire a fost validată și a fost emis titlul de proprietate nr._ din 29.07.2004, prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate al reclamanților asupra suprafeței totale de 7 ha și 5073 mp, inclusiv asupra suprafeței de 3600 mp situat în extravilanul comunei Praid ./2234 categoria de folosință alte terenuri neagricole, vecinătăți nord T.F., est N. S., sud pârâu și vest T.F.
S-a întocmit fișă de punere în posesie, prin care reclamanții au fost puși în posesie asupra suprafeței de 3600 mp tufăriș – neproductiv ./2237 vecinătăți nord tufăriș, est N. S., sud pârâu și vest tufăriș.
Potrivit planului de amplasament și delimitare depus la dosarul cauzei, terenul situat în extravilanul comunei Praid are o suprafață de 3600 mp având ca vecini: N. S., drum Izso Mihaly și drum.
Potrivit declarației date de reclamantul K. L. în fața instanței de judecată, el poate intra pe terenul litigios, oricând poate folosi neîngrădit și nimeni nu a pus în discuție limitele parcelei identificată prin brazdă și care sunt vopsite.
Punerea în posesie reprezintă operațiunea de delimitare și parcelare a terenului, asupra căruia urmează a fi reconstituit dreptul de proprietate, operațiune care se finalizează prin încheierea procesului verbal de punere în posesie.
În speța dată reclamanții nu au contestat titlul de proprietate și procesul verbal de punere în posesie în termen legal, ei pot folosi în mod neîngrădit terenul litigios și limitele acestuia sunt materializate și nu sunt contestate.
S-a mai reținut că, suprafețele terenurilor și vecinătățile arătate în titlul de proprietate, fișa de punere în posesie și planul de delimitare sunt identice. Din adresa Primăriei Praid nr.2251 din 04.06.2013 rezultă că, terenul litigios este înscris în UP XI C. – UB ., însă schimbarea categoriei de folosință nu a fost operată în acte.
Totodată, din adresa Ocolului Silvic Praid rezultă că, terenul litigios figurează în amenajamentul silvic 2 B pădure cu vârsta de 35 ani.
La data emiterii titlului de proprietate, terenul litigios figura în evidențele comunei Praid cu categoria de folosință alte terenuri și astfel mențiunea din titlul de proprietate nr._ din 29.07.2007 privind categoria de folosință a terenului situat în . nr.52/2234 reflectă situația din acte din perioada emiterii titlului de proprietate.
Mai trebuie arătat că, terenul litigios în anul 1946 avea categoria de folosință arabil și ulterior au crescut tufișuri, care s-au transformat în pădure. De altfel, potrivit art.29 ind.1 alin.1 din Legea nr.1/2000 „pentru cazurile în care o persoană fizică sau juridică solicită cu înscrisuri reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, pentru o suprafață de teren cu destinație agricolă pe care în prezent se află vegetație forestieră cuprinsă în fondul forestier național, se va acorda, la cerere, teren agricol sau pădure”.
Astfel, în cazul schimbării categoriei de folosință a terenului litigios reclamanții ar fi trebuit să se adreseze cu o nouă cerere Comisiei Locale pentru acordarea de teren agricol.
P. considerentele de mai sus și în baza art.27 din Legea 18/1991, instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamanții K. L. și K. R. în contradictoriu cu pârâții C. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Praid și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a județului Harghita.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții K. L. și K. R., solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de chemare in judecată și obligarea intimatei să îi pună în posesie cu suprafața de 3600 mp teren cu vegetație forestieră, asupra căreia li s-a reconstituit dreptul de proprietate.
În cadrul motivelor de apel arată că, în mod greșit instanța de fond a reținut în sentința atacată faptul că, reclamantul a declarat în fața instanței că, poate intra pe terenul litigios oricând, îl poate folosi neîngrădit și nimeni nu a pus în discuție limitele parcelei indicate prin brazda și care sunt vopsite. Este adevărat că, el a fost audiat în fața completului de judecată, dar întrucât nu cunoaște bine limba română, în mod greșit s-au reținut cele de mai sus, deoarece în realitate el nu a fost pus în posesie și nu are acces la acest terenul care îi aparține.
Consideră că, instanța de fond nu și-a manifestat rolul activ și nu a cerut nici punctul de vedere al Ocolului Silvic Praid, care folosește această suprafață de teren.
Apreciază că, respingerea cererii de chemare în judecată este nelegitimă pentru motivele mai sus arătate.
În drept, se invocă prevederile art. 466,470 și art.471 din C.pr.civ.
Prin întâmpinarea formulată, intimata Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din . Primarul Comunei Praid, a solicitat instanței se țină seama de următoarele aspecte:
Intimata arată că, în ceea ce privește solicitarea reclamanților cu privire la faptul de a fi puși în posesie cu suprafața de 3600 mp teren cu vegetație forestieră, teren asupra căruia le-a fost reconstituit dreptul de proprietate, trebuie menționat faptul că, dreptul a fost reconstituit pentru categoria „alte terenuri" și nu pentru vegetație forestieră.
În continuare arată faptul că, la data de 17.07.2012, C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din . Comisiei județene documentația cu privire la cererea d-lui K. L. pentru modificarea Titlului de proprietate nr._/2004, în sensul scoaterii suprafeței de 0,36 ha din terenul neagricol înscris în titlul de proprietate nr._/2004 și trecerii acesteia în categoria de folosință pădure.
În ședința Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Harghita din data de 07.11.2012, cererea numitului K. L. a fost respinsă pe motiv că, titlul de proprietate emis și validarea anexei nu au fost contestate în termenul legal.
În drept, se invocă dispozițiile Codului de procedură civilă, Legea nr.18/1991, Legea nr.169/1997, Legea nr.1/2000, cu modificările ulterioare și Legea nr.247/2005.
În dovedirea celor susținute depune extrasul din Hotărârea nr.12/07.11.2012 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Harghita, prin care s-a respins cererea privind rectificarea titlului de proprietate nr._/2004 în sensul modificării categoriei de folosință a terenului în suprafață de 0,36 ha.
Intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Harghita prin întâmpinarea formulată, a arătat că își menține poziția exprimată prin întâmpinarea depusă în fața instanței de fond.
Apelanții K. L. și K. R., prin răspunsul la întâmpinare, au reiterat susținerile din cererea de apel.
Examinând apelul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele caracterului devolutiv al căii de atac, reglementat de art.476-478 Cod procedură civilă, Tribunalul constată următoarele:
Raportat motivelor invocate de apelanți, se reține că, pe seama apelanților s-a emis titlul de proprietate nr._ din 29.07.2004, prin care li s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața totală de 7 ha și 5073 mp, inclusiv asupra suprafeței de 3600 mp situat în extravilanul comunei Praid ./2234, având categoria de folosință alte terenuri neagricole, vecinătăți nord T.F., est N. S., sud pârâu și vest T.F. S-a întocmit fișă de punere în posesie, prin care apelanții au fost puși în posesie asupra suprafeței de 3600 mp tufăriș – neproductiv ./2237 vecinătăți nord tufăriș, est N. S., sud pârâu și vest tufăriș. Potrivit planului de amplasament și delimitare depus la dosarul cauzei, terenul situat în extravilanul comunei Praid are o suprafață de 3600 mp.
Prima instanță a reținut că, potrivit declarației date de reclamantul K. L. în fața instanței de judecată, acesta poate intra pe terenul litigios, oricând poate folosi neîngrădit și nimeni nu a pus în discuție limitele parcelei, identificată prin brazdă și care sunt vopsite. Susținerile apelantului, conform cărora aceste aspecte au fost reținute în mod greșit, întrucât nu cunoaște bine limba română, în realitate el nefiind pus în posesie și neavând acces la terenul care îi aparține, sunt nefondate, deoarece pe de o parte, declarația luată reclamantului în ședința publică din 15,05,2013, poartă semnătura acestuia (fila 74, dosar fond), iar pe de altă parte, din cuprinsul încheierii de ședință nu rezultă că, reclamantul ar fi învederat instanței de fond faptul că, nu înțelege limba română sau că ar fi contestat cele consemnate în declarație.
Apelanții mai critică hotărârea atacată în sensul că, instanța de fond nu și-a manifestat rolul activ și nu a cerut nici punctul de vedere al Ocolului Silvic Praid, care folosește această suprafață de teren.
Instanța de apel constată că, prima instanță în vederea lămurii situației de fapt și de drept a terenului în cauză, a intervenit la C. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Praid, la C. Județeană Harghita pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și la Ocolul Silvic Praid (filele 77-79, dosar fond).
Astfel, adresa Ocolului Silvic Praid din care rezultă că, terenul litigios figurează în amenajamentul silvic 2 B, pădure cu vârsta de 35 ani, se află la fila 88, dosar fond. Din adresa Primăriei Praid nr.2251 din 04.06.2013 rezultă că, terenul litigios este înscris în UP XI C. – UB ., însă schimbarea categoriei de folosință nu a fost operată în acte (fila 86, dosar fond). Procedând în acest fel, instanța de fond a respectat întru-totul dispozițiile art.129 alin.4 și 5 C.pr.civ., dând pe deplin eficiență principiului rolului activ al judecătorului, astfel, criticile apelaților nu sunt întemeiate. Totodată, se reține că, potrivit art.129 alin.5/1 C.pr.civ., părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii, ori reclamanții fiind asistați de avocat în fața instanței de fond, cu ocazia judecării în fond a cauzei, au susținut că nu au alte probe de propus.
Instanța de fond a reținut în mod corect faptul că, la data emiterii titlului de proprietate, terenul litigios figura în evidențele comunei Praid cu categoria de folosință alte terenuri și astfel, mențiunea din titlul de proprietate nr._ din 29.07.2007 privind categoria de folosință a terenului situat în . nr.52/2234, reflectă situația din perioada emiterii titlului de proprietate.
Potrivit art.29/1 alin.1 din Legea nr.1/2000, în cazurile în care o persoană fizică sau juridică solicită cu înscrisuri reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, pentru o suprafață de teren cu destinație agricolă pe care în prezent se află vegetație forestieră cuprinsă în fondul forestier național, se va acorda, la cerere, teren agricol sau pădure.
În speță, prin cererea adresată instanței de fond, apelanții solicită să fie puși în posesie cu suprafața de 3600 mp teren cu vegetație forestieră, însă potrivit titlului de proprietate nr._ din 29.07.2004, li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței totale de 7 ha și 5073 mp, din care suprafața de 3600 mp, pentru categoria „alte terenuri" și nu pentru vegetație forestieră. În condițiile în care titlul de proprietate emis și validarea anexei, nu au fost contestate în termenul legal de către apelanți, fiind vorba de schimbarea categoriei de folosință a terenului, aceștia se pot prevala de dispozițiile art.29/1 alin.1 din Legea nr.1/2000.
Față de aceste considerente, constatând că, instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, corect motivată în fapt și în drept în baza probelor administrate în cauză, Tribunalul în baza art. 480 alin.1 C.pr.civ., va respinge apeluldeclarat de apelanții K. L. și K. R., împotriva sentinței civile nr.1453 din data de 12.06.2013, pronunțată de Judecătoria O. S. în dosarul nr._, ca neîntemeiat.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanții K. L. și K. R., domiciliați în ., jud.Harghita, împotriva sentinței civile nr.1453 din data de 12.06.2013, pronunțată de Judecătoria O. S., în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11.12.2013.
PreședinteJudecător
M. I. S. E.
Grefier
L. P.
Red.M.I.
Primit:30.12.2013
Tehnored./id/30.12.2013.
Ex.6/A.IM.
Jud.fond:Redai Z.J.
| ← Servitute. Sentința nr. 2774/2013. Tribunalul HARGHITA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1876/2013.... → |
|---|
