Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1876/2013. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1876/2013 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 30-04-2013 în dosarul nr. 2112/96/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1876
Ședința publică din data de 30 aprilie 2013
Completul compus din:
Judecător: M. I. – Președinte
Grefier: Z. A. C.
Cu participarea d-nei procuror A. D., din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei civile privind pe reclamanții C. L. și C. M. (căsăt. Csala), în contradictoriu cu pârâtul S. R., reprezentata de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Harghita, având ca obiect Despăgubiri Legea nr.221/2009.
În lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei pe fond a avut loc în ședința publică din data de 16 aprilie 2013, mersul dezbaterilor și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA,
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr._ din data de 18 iunie 2012, reclamanții C. L., cu domiciliul în comuna Ciumani, ./A, județul Harghita și C. I., (căsăt. Csala), cu domiciliul în comuna Ciumani, ./A, județul Harghita, în contradictoriu cu pârâtul S. R., reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Harghita, cu sediul în Miercurea C., ., nr. 20, județul Harghita, au solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să dispună constatarea caracterului politic al măsurii administrative de trimitere forțată în prizonieratul sovietic al defunctului C. Sigismund (Z.), tatăl reclamanților, în perioada 4 ianuarie 1945 - 10 aprilie 1951, în temeiul art. 3, 4 pct. 2 și art. 5 din Legea nr. 221/2009, obligarea pârâtei la plata sumei de 5000 euro, echivalent în lei la cursul BNR, de la data efectuării plății, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a persecuției politice la care tatăl lor a fost supus în timpul prizonieratului în fosta URSS, în temeiul dispozițiilor art. 5 lit. a pct. 2 din Legea nr. 221/2009, și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat faptul că tatăl lor, defunctul C. Sigismund (Z.), a fost ridicat de organele de represiune și trimis în mod forțat în prizonierat în fosta URSS, unde a îndurat un regim de persecuții, umilințe, privațiuni și exploatare forțată, pentru o perioadă de șase ani, respectiv până la data de 10 aprilie 1951. Aceste măsuri s-au întâmplat după celelalte privațiuni și pericole îndurate de către tatăl reclamanților, în timpul ostilităților de război, când acesta a fost încorporat în armata maghiară la data de 05 octombrie 1942, și a participat pe teatrele de luptă în cel de-al II-lea război mondial.
În familia lui, defunctul C. Sigismund era întreținător de familia, fiind cel mai în vârstă copil. Datorită ridicării forțate și a perioadei prizonieratului, o perioadă de șase ani după terminarea războiului, familia defunctului a suferit în mod deosebit, întrucât aveau de îndeplinit muncile câmpului, îngrijirea animalelor, aprovizionarea și pregătirea lemnelor pentru încălzit și multe ale activități, care în condițiile date, nu au putut fi îndeplinite în mod corespunzător.
De asemenea, reclamanții au arătat faptul că, însuși tatăl lor a suferit un regim de exterminare, lucrând în mai multe lagăre de muncă forțată din URSS, în condiții deosebit de grele, unde s-a și îmbolnăvit, această boală cauzându-i decesul.
Reclamanții au mai arătat faptul că le este aplicabil art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, conform căreia ,,Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv, pot solicita instanței de judecată, în termen de trei ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la....acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare..”
Art. 4 alin. 2 din lege definește măsura administrativă cu caracter politic ca fiind orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, întemeiate pe actele normative ale epocii. Totodată, reclamanții au precizat faptul că prevederile art. 1 alin. 3 se aplică în mod corespunzător.
Reclamanții au arătat faptul că, tatăl lor a posedat Livretul militar ., nr._, livret în care sunt înscrise perioadele de prizonierat politic, tatăl lor fiind și veteran de război.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 221/2009.
La data de 11 iulie 2012, Direcția Generală a Finanțelor Publice Harghita, în reprezentarea pârâtul, a formulat și depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, referitor la primul capăt de cerere formulat de către reclamanți, D.G.F.P. Harghita a arătat faptul că, în prezenta cauză nu sunt îndeplinite condițiile cu privire la constatarea caracterului politic al măsurilor luate împotriva lui C. Sigismund, întrucât măsurile luate împotriva tatălui reclamanților nu se încadrează în niciunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 1 din Legea nr. 221/2009.
Cu privire la al doilea capăt de cerere, privind acordarea despăgubirilor morale, D.G.F.P. Harghita a arătat faptul că prin decizia Curții Constituționale nr. 1358/2010, au fost declarate neconstituționale prevederile art. 5 alin. 1 lit. a, teza I din Legea nr. 221/2009, iar prin Decizia nr. 12/19.09.2011 a Î.C.C.J. – Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a stabilit faptul că urmare a deciziilor Curții Constituționale nr. 1358/2010 și nr. 1360/2010, dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009 și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial.
La termenul de judecată din data de 11 decembrie 2012, reclamanții au depus la dosar răspuns la întâmpinare și precizare la acțiune.
Prin răspunsul la întâmpinare, privitor la primul capăt de cerere, reclamanții au arătat prevederea legală principală, în temeiul căreia a fost întocmit acest capăt de cerere, respectiv art. 3 pct. 2 din Legea nr. 221/2009, potrivit căruia ,,persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora. Prevederile art. 1 alin. 3 se aplică în mod corespunzător.
Totodată, reclamanții au arătat faptul că prin hotărârea nr. 421/7.03.1991, conform Decretului - Lege nr. 118/1990 și a Legii nr. 38/1991, antecesorului lor i-a fost recunoscut o perioadă de șase ani, trei luni și șase zile de prizonierat, ca reprezentând vechime neîntreruptă în muncă.
Cu privire la capătul II de cerere, reclamanții au arătat faptul că art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009 stabilea inițial acordarea de despăgubiri, pentru prejudiciul moral suferit, fără instituirea vreunei limite a cuantumului despăgubirilor, ținându-se seama numai de măsurile reparatorii deja acordate în temeiul Decretului-Lege nr. 118/1990 și al O.U.G. nr. 214/1999. Prin O.U.G. nr. 62/2010 s-a modificat art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, și s-a stabilit o limitare a cuantumului despăgubirilor acordate persoanelor condamnate politic, în funcție de categoria persoanelor care le solicită.
Reclamanții au arătat faptul că veniturile pe care le-ar fi putut realiza antecesorul lor anual erau de 9.515 lei, astfel încât, pentru perioada 6.03._51, valoarea veniturilor ar fi fost de 65.730 lei. Această sumă reprezintă obiectul precizării la acțiune formulată de către reclamanți, în sensul că, la al doilea capăt de cerere se solicită, în temeiul art. 5, inclusiv pct. 1 ind. 1 din Legea nr. 221/2009, obligarea pârâtei la plata sumei de 65.730, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul suferit de familia reclamanților ca urmare a persecuției politice la care tatăl lor a fost supus în timpul prizonieratului în fosta URSS.
La termenul de judecată din data de 19 martie 2013, a fost audiat martorul O. A., declarația acestuia fiind consemnată și depusă la dosar. Această declarație cuprinde împrejurarea conform căreia tatăl reclamanților a fost luat prizonier în fosta URSS, pentru o perioadă de șase ani, perioadă în care familia acestuia, datorită faptului că el era întreținătorul familiei, a fost nevoită să-și vândă terenurile și animalele pentru a supraviețui.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Instanța constată că, acțiunea este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar în conformitate cu prevederile art. 4 alin. 4 și art. 5 alin. 3 din Legea nr. 221/2009.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, stabilește următoarele:
Reclamanții C. L. și C. I. au solicitat instanței în temeiul art. 3, 4 pct. 2 și art. 5 din Legea nr. 221/2009, constatarea caracterului politic al măsurii administrative prin care defunctul C. Sigismund, tatăl acestora, în perioada 4 ianuarie 1945 - 10 aprilie 1951, a fost prizonier de război în fosta U.R.S.S., și totodată, acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit, în cuantum de 5000 euro, echivalent în lei la cursul BNR, de la data efectuării plății, pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a persecuției politice la care a fost supus în timpul prizonieratului, precizând ulterior că solicită suma de 65.730 lei cu titlu de despăgubiri.
În livretul militar ., nr._ al defunctului C. Sigismund, tatăl reclamanților, eliberat de fostul minister al Forțelor Armate al RPR, este menționată perioada de prizonierat între 4 ianuarie 1945 - 10 aprilie 1951 (fila 5).
Potrivit art.1 din Legea nr. 221 din 2 iunie 2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.
În alin. 2 din acest articol, sunt menționate condamnările de drept, în privința cărora, potrivit prevederilor din alin. 4, nu mai trebuie să se pronunțe instanța judecătorească iar în alin. 3 se menționează și alte condamnări, al căror caracter politic trebuie constatat de instanțele judecătorești.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 221 din 2 iunie 2009, constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre actele normative menționate în anexă.
Conform art. 4 din Legea nr. 221 din 2 iunie 2009, persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art.1 alin.(2) pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al condamnării lor, potrivit art.1 alin.(3). Persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora.
Instanța constată că, situația expusă de reclamanți nu se încadrează în prevederile legale mai sus citate. Statutul de prizonier de război al defunctului C. Sigismund în fosta U.R.S.S. nu a fost determinat de vreo măsură dispusă împotriva acestuia de organele fostei miliții sau securități, care deserveau regimul totalitar instaurat în țara noastră la data de 6 martie 1945 și nici nu a fost consecința aplicării vreunuia dintre actele normative enumerate de art. 3 din Legea nr. 221/2009.
Este adevărat că, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 2 din aceeași lege, persoanele care au făcut obiectul altor măsuri administrative decât cele prevăzute la art. 3, pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora, însă norma legală evocată dispune, totodată, că prevederile art. 1 alin. 3 din aceeași lege se aplică în mod corespunzător, în sensul că va putea fi considerată ca având caracter politic acea măsură administrativă care a fost luată pentru o faptă prin care s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 214/1999, privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă.
Cum statutul de prizonier de război nu se circumscrie noțiunii de măsură administrativă cu caracter politic, deoarece nu este rezultatul unei forme de manifestare a opoziției față de regimul totalitar comunist instaurat în România postbelică, instanța constată că, nu pot fi primite susținerile reclamanților, în sensul constatării caracterului politic al prizonieratului, prin raportare la prevederile Legii nr. 221/2009.
Constatând inaplicabilitatea Legii nr. 221/2009 la situația invocată de reclamanți, este de prisos a mai analiza cererea acestora privind acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul pretins suferit. Totodată, în ceea ce privește acordarea despăgubirilor morale, se constată că, prin Decizia Curții Constituționale nr. 1358/2010 au fost declarate neconstituționale prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009, iar prin Decizia nr. 12/19 septembrie 2011 a ÎCCJ, s-a stabilit că urmare a deciziilor Curții Constituționale nr.1358/2010 și nr.1360/2010, dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr.221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsuri administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial.
Având în vedere considerentele anterior expuse, se va respinge acțiunea civilă formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul S. R., reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin DGFP Harghita, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de către reclamanții C. L., domiciliat în comuna Ciumani, ./A, județul Harghita, și C. I., (căsăt. Csala), domiciliată în comuna Ciumani, ./A, județul Harghita, în contradictoriu cu pârâtul S. R., reprezentata de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Harghita, cu sediul în Miercurea C., ., nr. 20, județul Harghita, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 aprilie 2013.
Președinte,
M. I.
Grefier,
Z. A. C.
Red.: M.I.
Primit: 29.05.2013
Tehnored./id./29.05.2013
6 ex Z.C.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 239/2013. Tribunalul HARGHITA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4228/2013. Tribunalul... → |
|---|
