Anulare act. Decizia nr. 791/2013. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 791/2013 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 11-10-2013 în dosarul nr. 679/278/2011*
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 791/R/2013
Ședința publică din data de 11 octombrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: - R. I. - vicepreședinte Tribunal
- I. M. - judecător
- B. P. - judecător
- Ș. R. - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil introdus de către reclamantul J. I. împotriva sentinței civile nr.5225/2012 pronunțată de Judecătoria Petroșani în dosarul civil nr._ (judecător fond I. G.).
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul-reclamant J. I., asistat de avocat Ș. I. și intimații pârâți P. N. și P. S., asistați de avocat G. B..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul recurentului-reclamant a învederat instanței că foile de observație depuse la dosarul cauzei privesc persoane diferite, respectiv cea din foaia de observație clinică generală nr. 40/25 privește pe numita P. M., cu domiciliul în Dobrești, iar cea cu nr. 4/10 privește pe P. M., cu domiciliul în Burdești, fiind vorba despre două persoane diferite, internate cu diagnostice diferite. A solicitat a se trimite o adresă la Spitalul Petroșani pentru a comunica instanței dacă aceste foi de observație privesc una și aceeași persoană.
Reprezentanta intimaților-pârâți, avocat G. B. a arătat că este vorba despre una și aceeași persoană, în ambele foi de observație fiind consemnate aceleași acte de identitate, respectiv . nr._, diferențele fiind atribuite funcțționarilor care au completat aceste foi de observație. A apreciat inutil a se trimite adresă Spitalului P., care nu ar putea trimite alte acte decît cele pe care le deține și care au fost comunicate deja. De asemenea, a arătat că este normal ca cele două foi de observație să fie diferite, perioadele de internare fiind diferite, respectiv 23 septembrie 1991 și 18 noiembrie 1991, iar înscrisurile comunicate sunt conforme cu originalele aflate la Spitalul Petroșani, astfel că nu ar putea fi trimise alte acte decât cele aflate deja la dosar.
Instanța a respins solicitarea reprezentantului recurentului-reclamant de a se solicita de la Spitalul Petroșani lămuriri cu privire la foile de observație depuse la dosar și, constatând cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentului-reclamant, avocat Ș. I., a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței atacte cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond în vederea efectuării unei expertize cu privire la discernământul testatoarei la data întocmirii testamentului – 27 septembrie 1991; fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimaților-pârâți, avocat G. B. a solicitat respingerea recursului și menținerea, ca legală și temeinică, a sentinței Judecătoriei Petroșani, întrucât din actele depuse la dosarul cauzei nu rezultă că defuncta ar fi suferit de o afecțiune psihică sau neurologică, care să-i fi afectat discernământul în momentul întocmirii testamentului, afecțiunile de care suferea defuncta nefiind de natură a crea situația de a se efectua o expertiză medicală, fiind boli organice, neexistând nicio îndoială cu privire la discernământul acesteia la data întocmirii testamentului, iar persoanele care au cunoscut-o au arătat că era în deplinătatea facultăților mintale. A se afirma, după mulți ani de la decesul numitei P. M., că aceasta nu era în deplinătatea facultăților mintale, este lipsit de interes, cu atât mai mult cu cât nici recurentul-pârât nu este un moștenitor legal, ci testamentar. A solicitat cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat și cheltuielile de transport.
TRIBUNALUL
TRIBUNALUL
Deliberând constată:
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 5225/02 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Petroșani s-au respins excepțiile lipsei de interes în promovarea acțiunii și a lipsei calității procesuale active invocate de pârâții:P. N. și P. S. și s-a respins acțiunea introdusă de către reclamantul J. I., împotriva pârâților P. N. și P. S., fiind obligat reclamantul la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată, către pârâți.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin testamentul autentificat de fostul notariat de Stat Local Petroșani, sub nr.4882 din 27 septembrie 1991, numita P. M. a lăsat nepotului său J. I. terenul de construcție și curtea situate în orașul P., . iar restul averii sale mobile și imobile, ce urma să le aibă la data morții, precum și construcțiile de pe terenul din Burdești, nr. 11, le-a lăsat în părți egale, soților P. N. și P. S.. Prin certificatul de moștenitor nr. 517 din 14 septembrie 1992, eliberat de același Notariat de Stat, s-a constatat că moștenitorii defunctei P. M., decedată la data de 19 ianuarie 1992, sunt: J. I. în calitate de legatar cu cota de 1/1 parte din terenul în suprafață de 193 m.p. înscris în CF nr.113 P. și P. N. și P. S., în aceeași calitate, cu cota de ½ parte fiecare din casa din P., . A și cota de ½ parte din bunurile mobile.
S-a mai reținut că prin cererea înregistrată la judecătorie sub nr.1111/57 din 23 octombrie 2009, reclamantul J. I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. D. M., pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună nulitatea testamentului încheiat de către pârâtă pe numele testatoarei P. M. prin încheierea de autentificare nr.4888 din 27 septembrie 1991, iar prin sentința civilă nr.6301 din 11 decembrie 2009 a Judecătoriei Petroșani a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul J. I. împotriva pârâtei B. D. M., hotărâre rămasă definitivă prin decizia civilă nr.1057/R din 25 octombrie 2010 a Tribunalului Hunedoara.
Din întâmpinarea pârâtei depusă în acel dosar a rezultat că la data de 27 septembrie 1991, la solicitarea unora dintre aparținătorii lui P. M., s-a deplasat însoțită de secretară, la spitalul orășenesc P., unde a redactat testamentul dispus de P. M. și imediat după semnarea lui, s-au întors la Notariatul de Stat Local Petroșani și au autentificat testamentul.
S-a mai reținut că testamentul în litigiu, a exprimat voința testatoarei și nicidecum a vreunei alte persoane, voință exprimată în conținutul lui iar testamentul respectiv a fost întocmit cu respectarea condițiilor de fond și formă, redactat și autentificat de către Notariatul de Stat în funcțiune la acea dată.
La data de 14 septembrie 1992 atât J. I. cât și P. N. și P. S. au acceptat succesiunea după defuncta P. M., iar la acea dată reclamantul J. I. nu și-a exprimat nemulțumirea cu privire la testament, la modalitatea de întocmire a acestuia sau la compunerea masei succesorale, ci dimpotrivă, a dat declarație de acceptare a succesiunii, deși avea posibilitatea să solicite să fie îndrumat la proces, după care s-a eliberat certificatul de moștenitor nr. 517 din 14 septembrie 1992.
Din interogatoriile luate pârâților a rezultat că, dându-și seama că nu se mai poate întreține singură, defuncta P. M. a rugat-o pe, motiv pentru care ei au avut grijă de ea aproximativ 20 de ani iar ea le-a promis că le lasă toată averea. Din declarațiile martorilor audiați în cauză, a rezultat că, în ultimii ani ai vieții, defuncta P. M. era în deplinătatea facultăților mentale. Din Foaia de observație clinică generală, depusă la dosar, a rezultat că P. M. a fost internată în Spitalul orășenesc P. în perioada 18 noiembrie-06 decembrie 1991, cu diagnosticul de: boală pulmonară obstructivă cronică, cord pulmonar, hematită cronică, ulcer varicos, ulcer varicos gamba stângă și tromboflebită profundă, gamba stângă, constatându-se că internarea testatoarei a avut loc ulterior întocmirii testamentului, timp în care orice afecțiune se putea agrava dar, în nici un caz, să dispară, ori din actul medical nu rezulta că aceasta să fi suferit și să fi fost diagnosticată cu vreo boală psihică sau neurologică.
Față de considerentele expuse, prima instanță a apreciat acțiune ca fiind nefondată, motiv pentru care a respins-o, făcând totodată și aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe, în termen și motivat, a formulat recurs reclamantul J. I., solicitând în principal, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, iar în subsidiar, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond pentru completarea probațiunii, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, în esență, reclamantul recurent a arătat că hotărârea pronunțată de instanța de fond, după ce în prealabil s-a revenit asupra probelor încuviințate este în mod vădit nelegală și netemeinică. În acest sens, a precizat că în mod nelegal prima instanță a statuat că internarea defunctei în spital a avut lor ulterior întocmirii testamentului, atâta timp cât prin aceeași hotărâre s-a reținut că însăși notarul instrumentator într-un alt litigiu a afirmat că testamentul a fost redactat în timp ce testatoarea se afla în spital. Totodată, a precizat că invocarea în sprijinul tezei integrității mentale a testatoarei a unor depoziții de martori este neconcludentă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304, art. 3041 și art. 312 Cod procedură civilă.
Pârâții nu au formulat întâmpinare în recurs.
Recursul a fost legal timbrat cu suma de 356,00 lei taxă judiciară de timbru și 3,00 lei timbru judiciar.
În recurs a fost încuviințată și s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și sub toate aspectele, conform prevederilor art. 3041 Cod procedură civilă, raportat la probele administrate, tribunalul apreciază că recursul este fondat pentru considerentele care urmează:
În raport de înscrisurile administrate în recurs, Tribunalul constată că în mod eronat prima instanță a reținut, cu privire la starea de fapt, că testamentul a cărui nulitate absolută se solicită a fi constatată, a fost întocmit anterior internării testatoarei în spital. Din contră, din actele medicale depuse la dosar, rezultă că testatoarea a fost internată în spital în perioada 23 septembrie 1991 – 15 octombrie 1991, 18 noiembrie 1991 – 06 decembrie 1991, pentru ca la data de 19 ianuarie 1992 să survină decesul acesteia.
Ori, în aceste condiții, prima instanță nu a lămurit cauza de nulitate invocată de reclamant privind lipsa consimțământului testatoarei în momentul întocmirii testamentului prin singura probă edificatoare, respectiv expertiză judiciară de specialitate – probă ce a fost solicitată de reclamant și pe care prima instanță a omis să o pună în discuția părților și să se pronunțe cu privire la administrarea ei.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 21.07.2005 în cauza V. și alții împotriva României, paragraful 44; Hotărârea din 19.04.1994 în cauza V. de împotriva Olandei, paragraful 59 și Hotărârea din 21.03.2000 în cauza Dulaurans împotriva Franței, paragraful 33). „dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt într-adevăr auzite, adică examinate conform normelor de procedură de către tribunalul sesizat. Altfel spus, art.6 impune tribunalului obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și a cererilor de probatoriu ale părților, cu excepția aprecierii pertinenței”.
În speță, în raport de actele și lucrările dosarului, se poate constata că prima instanță și-a argumentat soluția cu privire la integritatea mentală a testatoarei doar pe depozițiile martorilor audiați, fără însă a se pronunța asupra probei cu expertiza de specialitate solicitată, probă edificatoare în soluționarea justă a cauzei. Întrucât, administrarea acestei probe nu este posibilă direct în recurs, în speță sunt incidente dispozițiile art. 312 alin. 3 și 5 Cod procedură civilă.
Față de considerentele expuse anterior, Tribunalul va admite recursul declarat de către reclamantul-recurent, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, urmând ca în rejudecare, instanța de fond să administreze proba cu expertiza medico-legală solicitată, precum și orice probă apreciată pertinentă pentru soluționarea cauzei, în vederea pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.
Cheltuielile de judecată avansate în recurs vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei în fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite ca fondat recursul civil declarat de către reclamantul J. I. împotriva sentinței civile nr. 5225/2012 pronunțată de Judecătoria Petroșani, județul Hunedoara, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Cheltuielile de judecată din recurs vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. I. I. M. B. P.
GREFIER,
S. R.
RI/ȘR/2 ex.
Jud. fond I. G.
12.03.2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7068/2013. Tribunalul... | Succesiune. Decizia nr. 124/2013. Tribunalul HUNEDOARA → |
|---|
