Contestaţie la executare. Sentința nr. 7068/2013. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7068/2013 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 25-07-2013 în dosarul nr. 12685/221/2011
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 642/R/2013 DOSAR NR._
Ședința publică din 25 iulie 2013
PREȘEDINTE B. M. S.- judecător
B. P.- judecător
C. C. V.- judecător
C. I.- grefier șef secție
Pe rol fiind judecarea recursului civil formulat de contestatoarea Hohoș M.-A. împotriva sentinței civile nr. 7068/2012 pronunțată de Judecătoria D. (judecător C. A.), în dosarul nr._
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Având în vedere că prin notele de ședință depuse de către recurenta contestatoare Hohoș M.-A., la data de 14.05.2013, odată cu cererea de repunere pe rol, aceasta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
T R I B U N A LU L ,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7068/2012 pronunțată de Judecătoria D., în dosarul nr._ s-a respinge excepția tardivității formulării contestației la executare, invocată de intimată prin întâmpinare.
S-a admis contestația la executare formulată de contestatorul H. M.-A., în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Administrația Finanțelor Publice Oradea, pentru Casa de Asigurări de Sănătate Bihor, și în consecință s-a dispus anularea formelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 5844/2009 al Casei de Asigurări de Sănătate Bihor, în baza titlului executoriu nr. 338/19.03.2009.
Fără cheltuieli de judecată.
De asemenea s-a dispus restituirea către contestator, la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, a taxei judiciare de timbru - în cuantum de 194,00 lei - achitată la data de 02.11.2011, cu chitanța nr._ emisă de Municipiul D., Serviciul Public Impozite și Taxe Locale.
Pentru a pronunța această soluția instanța de fond a reținut următoarele:
Din analiza actelor depuse la filele 57-79 dosar, reiese că titlul executoriu nr. 338/19.03.2009 și somația nr. 5844/23.03.2009 au fost comunicată de intimată conform prevederilor art. 44 alin. 3 din OG nr. 92/2003 prin afișare pe pagina de internet, la data de 21.04.2009 (f. 63 dosar).
În ce privește formele de executare silită demarate, contestatorul a luat la cunoștință de existența titlului executoriu și a solicitării de înființare a popririi la data de 26.10.2011 (f. 6), sens în care, raportat la data introducerii acțiunii, prezenta contestație la executare s-a apreciat ca fiind în termenul de 15 zile prevăzut de lege, iar excepția tardivității invocată prin întâmpinare a fost respinsă în consecință.
S-a mai reținut sub acest aspect că potrivit Deciziei nr. 536/28.04.2011 a Curții Constituționale a României a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată și s-a constatat că dispozițiile art. 44 alin. 3 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la art. 44 alin. 2 lit. a-d din același act normativ.
În ce privește comunicările realizate de organul fiscal, s-a observat din analiza dosarului execuțional că aceasta a fost realizată prin publicitate, deși domiciliul fiscal al contestatorului era cunoscut organului de executare.
Instanța a reținut că intimata nu a dovedit comunicarea vreunui titlu executoriu la domiciliul fiscal al debitorului, comunicarea efectuată prin publicitate nefiind de natură să acopere viciile constatate și nu putea produce efecte în contra contestatorului.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că potrivit art. 172 alin. 1 Cod procedură fiscală – „Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii”.
În situația în care se constată de instanța de executare, că executarea silită nu a respectat normele prevăzute de lege, potrivit art. 174 alin. 3 Cod procedură fiscală, instanța poate anula actul de executare contestat sau dispune îndreptarea acestuia, ori poate dispune anularea sau încetarea executării silite înseși – toate aceste soluții fiind posibile în cadrul contestației la executare propriu-zise.
A reținut instanța că executarea silită inițiată împotriva contestatorului este nelegală. Astfel, potrivit art. 55 alin.5 din OUG nr. 150/2002 cu modificările și completările ulterioare, în cazul neachitării în termen a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, CNAS, prin casele de asigurări, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate și a dobânzilor și penalităților de întârziere, potrivit procedurilor instituite de Codul fiscal și Codul de procedură fiscală și normelor de încasare aprobate prin ordin al președintelui CNAS, cu avizul consiliului de administrație.
Prin urmare, în absența unor dispoziții derogatorii, executarea silită a creanțelor reprezentând contribuții la fondul de asigurări de sănătate este supusă dispozițiilor dreptului comun în materie, respectiv Codul fiscal și Codul de procedură fiscală.
În conformitate cu disp. art. 141 și urm. din OG nr. 92/2003 – privind Codul de procedură fiscală, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. Executarea silită începe prin comunicarea somației, iar dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită.
Prin decizia de impunere nr. 211/23.02.2009 s-a stabilit în sarcina debitorului obligația de plată a sumei de 7737 lei reprezentând contribuție datorată în raport de veniturile realizate, pentru perioada 2003-2008 (f. 64 dosar).
S-a reținut că decizia de impunere a fost comunicată contribuabilului la adresa din Oradea, .), deși potrivit actului de identitate, acesta avea deja mutat domiciliul în Oradea, . (f. 128).
În înțelesul legii fiscale, decizia de impunere reprezintă un act administrativ fiscal prin care se stabilesc impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului de stat, constituind în același timp și titlu de creanță conform disp. art. 110 alin.3. Potrivit disp. art. 44 din cod, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat prin remitere sub semnătură de primire, iar doar în cazul în care comunicarea nu este posibilă în acest mod, comunicarea se poate face prin publicitate, respectiv prin afișare, concomitent, atât la sediul organului fiscal emitent cât și pe pagina de internet. Or, în cauză, organul fiscal emitent a procedat la afișarea deciziei de impunere doar pe pagina de internet a instituției și fără a cerceta motivele ce au dus la imposibilitatea comunicării prin poștă a deciziei, pentru a se asigura într-un mod eficient că obligația de plată a fost adusă la cunoștința contribuabilului. Totodată, din dosarul cauzei nu reiese că organul fiscal a procedat la efectuarea unor minime cercetări pentru a afla domiciliul actual la acea dată al contribuabilului, pentru a proceda la recomunicarea deciziei de impunere.
Potrivit art. 45 din cod, actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului, iar în situația necomunicării acestuia, nu este opozabil contribuabilului și nu produce nici un efect juridic în contra acestuia.
Potrivit alin. 4 al art. 141, titlul executoriu emis potrivit alin. (1) de organul de executare competent va conține, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), următoarele: codul de identificare fiscală, domiciliul fiscal al acestuia, precum și orice alte date de identificare; cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate, precum și temeiul legal al puterii executorii a titlului.
Examinând titlul executoriu nr. 338/19.03.2009 în baza căruia s-au inițiat formele de executare silită împotriva contestatorului, instanța a constatat că acesta nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a dobândi acest caracter.
Astfel, titlul se limitează la a evidenția doar cuantumul sumelor datorate cu titlu de contribuție și dobânzi, fără a cuprinde informații esențiale pentru a putea stabili perioada pentru care sunt acestea datorate și temeiul (respectiv baza de calcul) în virtutea căruia au fost determinate. Or, în lipsa acestor informații, este imposibilă verificarea sumelor reținute a fi datorate, pentru ce perioadă și raportat la ce bază de impunere, ori eventualitatea intervenirii termenului de prescripție a executării silite ori de stabilire a obligațiilor fiscale. De altfel, aceste aspecte de incertitudine reies și din cuprinsul raportului de expertiză contabilă judiciară efectuat în cauză, unde se arată că există diferențe între baza de calcul stabilită prin raport de inspecție fiscală și baza de calcul luată în considerare de casa de asigurări de sănătate (f. 228 dosar).
Pe de altă parte, titlul executoriu în discuție și somația nici nu au fost comunicate contestatorului, decât prin procedura publicității prin afișare pe pagina de internet.
Pe lângă acest aspect de nelegalitate, instanța a reținut că executarea silită s-a început fără a i se comunica debitorului vreo înștiințare de plată – ca act premergător executării – cu atât mai mult cu cât decizia de impunere și decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii constituie și înștiințări de plată, însă doar de la data comunicării acestora, în condițiile în care se stabilesc sume de plată.
În ce privește obligarea la plata cheltuielilor de judecată, s-a reținut că acestea nu au fost solicitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea H. M.-A., prin care au solicitat modificarea în parte a sentinței, în sensul de a dispune obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, recurenta a arătat că atât prin cererea de chemare în judecată, cât și prin concluziile scrise a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând contravaloarea raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză. Astfel, onorariul expertului în sumă de 2500 lei a fost achitat integral de către recurentă, iar mențiunea din considerentele sentinței că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată este eronată.
În drept s-a invocat art. 3041 și art. 274C proc. civ.,
Recursul a fost legal timbrat.
Intimata nu a formulat întâmpinare,
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și sub toate aspectele, conform prevederilor art. 3041 C proc. civ., tribunalul apreciază că recursul este fondat pentru considerentele următoare:
Instanța de fond a reținut în mod greșit în considerentele sentinței că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată. Din cererea introductivă rezultă că contestatoarea a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul constată că la termenul de judecată din data de 07.02.2012 s-a încuviințat proba cu expertiză contabilă, iar onorariul expertului, în cuantum de 2500 lei, a fost achitat de către recurenta contestatoare, așa cum rezultă din chitanțele aflate la filele 173, 241 și 269 – dosar fond.
Potrivit art. 274 alin. 1 C. proc. civ., partea care cade în pretenți va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Întrucât în cauză a fost admisă contestația la executare, intimata fiind în culpă procesuală, prima instanță trebuia să admită cererea de obligare a acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 3 C. proc. civ. va admite ca fondat recursul civil declarat de către contestatoarea H. M.-A. împotriva sentinței civile nr. 7068/2012, pronunțată de Judecătoria D. județul Hunedoara, pe care o modifică, în parte, în sensul că obligă pe intimată Agenția Națională de Administrare Fiscală – prin Administrația Finanțelor Publice Oradea pentru Casa de Asigurări de Sănătate Bihor la plata sumei de 2500 lei cheltuieli de judecată, în prima instanță în favoarea contestatoarei H. M.-A..
Va menține în rest dispozițiile sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil declarat de către contestatoarea H. M.-A. împotriva sentinței civile nr. 7068/2012, pronunțată de Judecătoria D. județul Hunedoara, pe care o modifică, în parte, în sensul că obligă pe intimată Agenția Națională de Administrare Fiscală – prin Administrația Finanțelor Publice Oradea pentru Casa de Asigurări de Sănătate Bihor la plata sumei de 2500 lei cheltuieli de judecată, în prima instanță în favoarea contestatoarei H. M.-A..
Menține în rest dispozițiile sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.07.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
B. M. S. B. P. C. C. V.
GREFIER,
C. I.
BP/CI - 2 ex.
01.08.2013
Jud. fond C. A.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 116/2013. Tribunalul HUNEDOARA | Anulare act. Decizia nr. 791/2013. Tribunalul HUNEDOARA → |
|---|
