Pretenţii. Decizia nr. 116/2013. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 116/2013 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 01-02-2013 în dosarul nr. 900/240/2011
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 116/R/2013 DOSAR NR._
Ședința publică din 1 februarie 2013
PREȘEDINTE V. A. E.- judecător
R. I.- vicepreședinte
I. M.- judecător
C. I.- grefier
Pe rol fiind judecarea recursului civil introdus de către pârâtul Biroul Executorului J. O. O. împotriva sentinței civile nr.326/2012, pronunțată de Judecătoria Hațeg, în dosarul nr._ (judecător D. M. S.).
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat avocat G. A. S. pentru recurentul pârât Biroul Executorului J. O. O. și intimatul reclamant P. R. asistat de avocat I. C..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
S-a constatat că prin serviciul registratură s-a depus la dosar din partea recurentului pârât Biroul Executorului J. O. O. precizări, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a B.E.J. O. O., în două exemplare, un exemplar se comunică cu reprezentantul intimatei reclamantă, avocat ignat C.. De asemenea s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatului reclamant P. R., în două exemplare, un exemplar se comunică cu reprezentantul recurentului pârât, avocat G. A. S..
Reprezentantul intimatului reclamant, avocat I. C. a depus la dosar chitanță reprezentând onorara de avocat și învederat faptul că nu mai are alte cereri de probe de formulat.
Reprezentantul recurentului pârât, avocat G. A. S. a învederat faptul că nu mai are alte cereri de probe de formulat și solicită judecarea cauzei.
Instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentului pârât, avocat G. A. S. a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii, în principal admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a B.E.J. O. O., iar în subsidiar admiterea prescripției dreptului la acțiune, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului reclamant, avocat I. C. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
T R I B U N A LU L
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 326/2012, Judecătoria Hațeg a admis în parte cererea reclamantului P. R., împotriva pârâtei O. O.- executor judecătoresc, cu sediul profesional în Hațeg, pe care a obligat-o să plătească acestuia cu titlu de despăgubiri suma de 2198,45 lei,actualizată în funcție de indicii de inflație, la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a apreciat cererea reclamantului ca fiind parțial întemeiată, – raportat la dispozițiile art. 45 alin. 1 din Legea 188/200 cu modificările și completările ulterioare - care reglementează răspunderea civilă a executorului judecătoresc, în condițiile legii civile, pentru prejudiciile cauzate prin încălcarea obligațiilor profesionale -, raportat la faptul că nu a efectuat executarea silită a Sentinței civile nr. 247/2003 a Judecătoriei Hațeg, cauzându-i prin aceasta, reclamantului, un prejudiciu echivalent cu sumele cuprinse în titlu executor, a căror executare silită nu mai este posibilă, în prezent, datorită faptului că a intervenit prescrierea dreptului de a cere executare silită.
Apreciind că executorul judecătoresc, pârât în cauză, în mod culpabil, nu și-a executat obligațiile pe care le avea - prin aceea că nu a efectuat nici un act de executare silită în perioada 06.01.2004 – 01.02.2007 și nici nu s-a asigurat că a fost executat toate demersurile în dosarul său execuțional ( nr. 70/2007), în vederea recuperării creanței, instanța de fond a apreciat îndeplinite condițiile răspunderii civile a pârâtului pe care l-a obligat-o la plata sumelor cuprinse în titlu executor, respectiv 2198,45 lei.
Împotriva sentinței respective a declarat recurs pârâta solicitând modificarea ei în totalitate pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 alin. 7 și 9 C.pr.civ. și în rejudecare, în baza art. 312 alin. 2 C.pr.civ și a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca inadmisibilă și neîntemeiată.
A arătat că deși a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului, raportat la ultimul act de executare silită, datând din 2007, instanța de fond a apreciat aplicabile dispozițiile Codului civil din 1864, astfel că a trecut peste această excepție cu o motivare lapidară.
A susținut că hotărârea atacată conține contradicții raportându-se pe de o parte la dispozițiile art. 45 alin. 2 din Legea 188/2000 –potrivit cărora răspunderea executorului judecătoresc, poate fi angajată în condițiile legii pentru cauzare de prejudicii prin încălcarea obligațiile profesionale -, iar pe de altă parte prin aprecierea că sunt îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile fără a determina care dintre acestea – răspundere contractuală sau răspundere delictuală.
Recurenta a susținut în ce privește modul de efectuare a executării a titlului executor reprezentat prin Sentința civilă nr. 247/2003 a Judecătoriei Hațeg, în dosarul execuțional 70/EJ/2003 – că a parcurs toate etapele prevăzute de procedura executării silită, luând toate măsurile ce se impun în vederea executării creanței din titlu, însă debitorul nu s-a conformat nici uneia din somațiile emis, iar alte mijloace legale de executare nu existau, în absența oricăror bunuri ori venituri ale acestuia.
A arătat că, în aceste împrejurări executarea silită s-a prescris la expirarea termenului de 3 ani, în ciuda tuturor demersurilor sale.
În fine, recurenta a invocat, în susținerea aceluiași recursului, prevederile art. 371 ind. 4 lit. b C.pr.civ., potrivit cărora executarea silită încetează dacă „nu mai poate fi efectuată ori continuată din cauza lipsei bunurilor urmăribile ori a imposibilității valorificării unor astfel de bunuri” și că reclamantul nu a făcut prin acțiunea sa dovada existenței vreunui bun al debitorului susceptibile de urmărire silită - condiție esențială pentru stabilirea vinovăției și, respectiv, pentru angajarea răspunderii sale.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, în condițiile art. 3041 Cod procedură civilă, acest tribunal apreciază recursul fondat, urmând a fi admis ca atare, pentru următoarele motive.
Reclamantul a încheiat cu pârâtul un contract civil, având ca obiect executarea creanței stabilite printr-o hotărâre judecătorească, - Sentința nr. 247/2003 a Judecătoriei Hațeg -, achitându-i onorariu parțial, anticipat de 50 lei – după propriile susțineri ale acestuia (vezi întâmpinarea).
Recuperarea creanței stabilită prin titlu executor de către executorul judecătoresc, potrivit dispozițiilor art. 59 din Legea 188/2000, este supusă regulilor ce guvernează contractul de mandat .
Executorul judecătoresc, pârât în cauză, nu și-a îndeplinit corespunzător obligațiile din contract, în sensul că nu a recuperat creanța încredințată în vreuna din modalitățile reglementate de Cartea a V-a C.pr.civ. și nici nu a procedat la închiderea dosarului de executare silită, potrivit dispozițiilor art. 3715 lit.b C.pr.civ .
Din acest punct de vedere culpa pârâtului este evidentă și justifică antrenarea răspunderii civile potrivit art. 45 din Legea nr. 188/2000, întrucât modul defectuos în care și-a exercitat obligațiile din contractul de mandat, a condus la prescripția executării creanței – potrivit art. 3715 C.pr.civ.
Or, deși elocventă prin considerentele expuse sentinței atacată, nu poate fi menținută ca legală și temeinică, în condițiile în care, instanța de fond nu a examinat prescripția dreptului material la acțiune al reclamantului - la care era ținută a proceda, chiar din oficiu.
Ca urmare, raportat da data ultimului act de executare silită, întreprinsă de executorul judecătoresc pârât - care este 01.02.2007, data ultimei somații -, se constată că la data introducerii acțiunii, 12.08.2011, care este și data poștală – era împlinit termenul de 3 ani prevăzut de legiuitor pentru recuperarea prejudiciului cauzat de pârât, respectiv încă din 02.02.2010.
Ca urmare, în prezenta cauză se va conchide că deși sunt îndeplinite condițiile răspunderii civil a executorului judecătoresc, pârât în cauză, dreptul la acțiune al reclamantului pentru recuperarea prejudiciului cauzat s-a stins prin neuz în condițiile art.8 din Decretul nr. 167/1958.
Pentru aceste considerente, recursul se va admite, urmând ca sentința să fie modificată în tot, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În considerarea dispozițiilor art. 274 C.pr.civ., se va înlătura obligația pârâtului de plată a cheltuielilor de judecată,stabilite prin sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil declarat de către pârâtul Executorul J. O. O. împotriva sentinței civile nr. 326/2012 pronunțată de Judecătoria Hațeg județul Hunedoara, pe care o modifică în sensul că respinge în întregime acțiunea civilă formulată de reclamantul P. R. împotriva pârâtei O. O. – executor judecătoresc .
Înlătură cheltuielile de judecată stabilite de instanța de fond.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 01.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
V. A. E. R. I. I. M.
GREFIER,
C. I.
IM/CI - 2 ex.
21.06.2013
Jud.fond. D. M. S.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 482/2013. Tribunalul HUNEDOARA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7068/2013. Tribunalul... → |
|---|
