Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 59/2013. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 59/2013 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 06-02-2013 în dosarul nr. 1681/97/2012
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.59/2013 DOSAR NR._
Ședința publică din 6 februarie 2013
PREȘEDINTE: I. I. E. - judecător
T. A. A. - grefier
Pentru astăzi fiind pronunțarea asupra cauzei civile introduse de reclamantele F. V. L. Mlădița, V. L. Speranța și V. C. L. împotriva pârâtului Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect pretenții – Legea nr.221/2009.
Mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 30 ianuarie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință.
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr.1681/05.03.2012 reclamantele F.–V. L. Mlădița, V. L. Speranța și V. C. L., au chemat în judecată pe pârâtul S. R. - reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate caracterul politic al condamnării numitului V. M. V., la pedeapsa de 15 ani munca silnică, dispusă prin sentința penală nr.851/06.12.1957 a Tribunalului M. Sibiu, asa cum a fost modificata prin decizia nr. 268/1958 a Tribunalului M. al Regiunii a III a Militare Cluj și să fie obligat pârâtul la plata sumei de 300.000 lei cu titlu de daune morale. S-au cerut și cheltuieli de judecată.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr.221/2009. În fapt, reclamantele au arătat că sunt fiicele si sotia supraviețuitoare ale defunctului V. M. V., născut la data de 10.09.1926 și decedat în 11.02.1993, care, avocat fiind, a fost arestat preventiv la 05.06.1957, iar apoi, prin sentința nr.851/06.12.1957 a Tribunalului M. Sibiu a fost condamnat la 10 ani temniță grea, pentru crima de uneltire contra ordinii sociale, prevazuta de art.209 punct 1 Cod penal. Prin decizia nr. 268/1958 a Tribunalului al Regiunii a III a Militare Cluj, pedeapsa a fost majorata la 15 ani temnița grea.
S-a mentionat ca stabilirea caracterului politic al condamnării rezida din disp. art.1 alin.2 din Legea nr. 221/2009, iar pedeapsa aplicata a fost executata in perioada 5 iunie 1957 – 22 iunie 1964.
In concret, reclamantele au aratat că, în afara consecintelor inerente si a privatiunilor specifice unei lipsiri de libertate de lunga durata si a regimului de o severitate excesiva la care erau supusi detinutii politici, antecesorul lor a fost rupt de familie si de societate pe durata detentiei, iar dupa eliberare a ramas stigmatizat, suportand in continuare restrictiile impuse de statul totalitar condamnatilor politici, iar fata de faptul ca a decedat in anul 1993 a beneficiat doar pentru scurt timp de indemnizatia prevazută de Decretul lege nr. 118/1990, astfel ca in calitate de succesori pot solicita reparatia prejudiciului moral cauzat acestuia prin condamnarea cu caracter politic.
În probațiune s-a cerut și s-a administrat proba cu înscrisuri, depunându-se: hotararile de condamnare in extras (f. 3-7), biletul de eliberare (f.8), Hotatarea nr.6/07.06.1990 emisa de Comisia judeteana pentru acordarea unor drepturi fostilor detinuti politici si vitime ale dictaturii (f. 9), decizia nr._/22.03.1994 privind acordarea pensiei de urmas reclamantei V. L. (fila 10), fisa matricola (f.11), adeverinta eliberata de Asociatia Fostilor Detinuti Politici din Romania – Filiala judetului Brasov (fila 12), acte de stare civila (file 13-15) și s-a audiat martorul Viscrian G. E., a carui declaratie s-a consemnat la fila 70 dosar.
Prin întâmpinare (fila 22-24), pârâtul S. R. a solicitat in principal respingerea actiunii ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca nefondată, solicitându-se ca in temeiul art.4 alin.3 din Legea nr. 221/2009 în măsura în care nu se va dovedi fara putință de tăgadă caracterul politic al condamnării antecesorului reclamantelor.
Paratul a mai ararat ca este neintemeiat primul capat al cererii avand ca obiect constatarea pe cale judecatoreasca a caracterului politic al condamnarii, intrucat infractiunea pentru care antecesorul reclamantelor a fost condamnat constituie de drept condamnare cu caracter politic, potrivit art. 1 alin.3 din Legea nr.221/2009, nemaifiind necesara interventia instantei de judecata
In privinta capatului de cerere avand ca obiect acordarea daunelor morale, s-a invocat de asemenea inadmisibilitatea, fata de dispozitiile Deciziei Curtii Constitutionale nr.1358/21.10.2010 prin care s-a constatat neconstitutionalitatea disp. art. 5 alin.1 litera a teza I, iar în subsidiar ca nefondat, în măsura în care nu se va dovedi fara putință de tăgadă caracterul politic al condamnării antecesorului reclamantilor.
In fine, cu privire la fondul cauzei s-a aratat ca in analizarea caracterului politic al condamnarii defunctului V. M. V. trebuie avute in vedere disp. Legii nr. 221/2009 sub toate aspectele, si numai daca se apreciaza ca reparatia obtinuta prin efectul Decretului – lege nr. 118/1990 si a OUG nr. 214/1999 nu este suficienta.
În probațiune pentru pârât nu s-a cerut administrarea de probe.
La cererea reclamanților, instanța a solicitat instituțiilor abilitate relații cu privire la condamnarea numitului V. M. V., răspunsurile primite fiind anexate la dosar astfel: Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (f.27-60), Asociația Foștilor Deținuți Politici Filiala Brasov (fila 75, 88), Casa Judeteana de Pensii Brasov (f. 84-86).
Din actele și lucrările de la dosar, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr.851/06.12.1957 a Tribunalului M. Sibiu, pronunțată în dosarul nr. 944/1957, numitul V. M. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani temniță grea, 10 ani degradare civică și confiscarea averii personale, pentru crima de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută și pedepsită de art.209 p.1, cod penal (fila 28-41).
S-a reținut ca in cursul anului 1950, numitul V. R. – cadru didactic al Univestitatii V. Babes Cluj N., a pus bazele unei organizatii subversive impotriva regimului comunist in speranța declanșării unui atac armat impotriva URSS de catre blocul occidental, organizație in care erau racolati in principal studenți si absolvenți ai universitarii si care initial a activat in Cluj, insa începând din anul 1951 V. R. a inceput recrutarea de elemente reactionare si in zona Hunedoara, reușind sa-l atragă in grupare pe procurorul Biscareanu V., de asemenea inculpat in cauza caruia ii fusese trasata sarcina de a forma un nucleu al acestei grupari in regiune. In acest context, Biscareanu i-a racolat pe numitii V. M. si B. P. – ambii avocați, fiind prezentați inițiatorului ca elemente de Încredere astfel ca aceștia au acceptat sa activeze in grupul subversiv Hunedoara - D.. Pentru realizarea scopului asumat de organizatie, in primavara anului 1955, antecesorul reclamantelor alaturi de alti membrii ai grupului s-au intrunit . in parcul din D., unde a participat si V. R. care a venit in mod special de la Cluj si de la care au primit instructiuni si sarcini concrete cu privire la modul de a activa, iar ulterior acestei imprejurari, membrii grupului de la D. au continuat sa se intalneasca periodic, cu intentie criminala, pentru a discuta probleme legate de activitatea lor contrarevolutionara.
In consecinta, Tribunalul M. a retinut ca prin fapta sa, savârșită cu intenție, V. M. s-a pus la dispozitia conducatorilor organizatiei contrarevolutionare, fiind astfel intrunite elementele constitutive ale delictului prev. de art.290 p.I Cod Penal.
Recursul promovat de Procuratura Militara impotriva acestei hotarari a fost admis prin Decizia penala nr. 268/03.03.1968 a Tribunalului M. al Regiunii II Militare Cluj, pedeapsa aplicata antecesorului reclamantelor fiind majorata la 15 ani munca silnică, metinandu-se in rest restul dispozitivul sentintei penale nr.851/06.12.1957 ( f.42-48).
In motivare, instanta de recurs a retinut ca intra-devar, pedeapsa aplicata initial este prea mica in raport de gravitatea faptelor, intrucat inculpatii, inclusiv V. M., erau intelectuali, fiind de profesie avocati, astfel ca aveau posibilitatea de a cunoaste pericolul social al faptelor, in sensul de a face parte dintr-o organizatie subversiva, care avea ca scop rasturnarea in mod violent a regimului democrat popular, si in plus, din actele dosarului a reiesit ca numitul V. M. a desfasurat o activitate destul de insemnata in cadrul organizatiei, si ducea la indepllinire cu fermitate sarcinile trasate de seful orgabnizatiei (fila 46).
Prin urmare, instanta constata că în baza art.1 alin.2 din Legea nr.221/2009, fapta retinuta in sarcina acestuia prin hotarare penala, constituie de drept o condamnare cu caracter politic.
Prin mandatul nr. 67/06.06.1957 (fila 59) s-a dispus fată de numitul V. M. măsura arestarii preventive, iar din mandatul de executare a pedepsei nr.1165/57 din 03.04.1958 si din extrasele dosarului de executare a pedepsei (file 56-58, 60) rezulta ca domnul acesta a fost inchis incepand din 05.06.1957 si pana la data de 22.06.1964 cand a fost eliberat urmare a Decretului de gratiere nr.310/1964.
De altfel, era de notorietate faptul că atât cei care erau considerați dușmani ai regimului comunist, cât și familiile lor suportau repercusiuni de natură să le afecteze viața de familie și socială normală, liberă și la adăpost de orice privațiuni injuste ori încălcări ale dreptului la pregătire școlară și profesională, la un loc de muncă stabil, la respectul și accesul la o anumită poziție în societate, valori morale ce sunt considerate importante și ocrotite juridic în orice societatea democratică guvernată de principiile statului de drept.
Pentru toate suferințele fizice și psihice pe care defunctul V. M. V. le-a suportat ca urmare a condamnării, acesta a beneficiat de prevederile Decretului-Lege nr.118/1990 pana la momentul decesului, in februarie 193, iar apoi sotia sa reclamanta V. Constanta L. a beneficiat de aceasta indemnizatie (f.83-86).
Față de cele de mai sus arătate, având în vedere si concluziile Asociației Foștilor Deținuți Politici (fila 88) instanța, în baza art.1 alin.2 din Legea nr.221/2009, va constata caracterul politic al condamnării numitului V. M. V. la pedeapsa de 15 ani munca silnica și confiscarea averii personale, prin sentinta penala nr. 851/1957 a Tribunalului Sibiu modificata prin Decizia nr. 268/1958, cu consecința menționării acestuia pe marginea hotărârii de condamnare, conform art.6 din același act normativ.
În ce privește posibilitatea acordării de despăgubiri reclamanților pentru prejudiciul moral suferit de antecesorul reclamanților, ca urmare a încălcării unor drepturi fundamentale ale omului consfințite de art.3, 5, 7, 9, 10, 11, 12, 17, 19, 20 și 26 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și preluate ulterior în conținutul art.5, 6, 9, 13, 14 din Convenția EDO și art.1 din Protocolul nr.1 la aceasta, drepturi ce își regăsesc ocrotire juridică și în conținutul art.22, 23, 24, 29, 32 și 44 din Constituția României revizuită, instanța raportat la dispozițiile art.330 indice 7 al.4 cod procedură civilă, va avea în vedere soluția pronunțată în Recursul în interesul legii, ce face obiectul Deciziei nr.12/19.09.2011 pronunțată de Înalta Curte de Justiție și Casație, potrivit căruia s-a stabilit că, urmare a Deciziilor Curții Constituționale nr.1358/2010 și nr.1360/2010, dispozițiile art.5 al.1 lit.a teza I-a din Legea nr.221/2009 și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării acestor decizii în Monitorul Oficial, respectiv 15.11.2010.
Mai mult, din considerentele acestei decizii se reține printre altele, că dispozițiile Convenției EDO nu se aplică în cazul unei proceduri judiciare ce tinde la recunoașterea unui drept, care nu mai are nici un fundament legal în legislația internă a unui stat semnatar al Convenției la data pronunțării hotărârii, o soluție contrară echivalând cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.
Față de aceste considerente, capătul de cerere privind acordarea daunelor morale în sumă totală de 300.000 lei, urmează a fi respins ca inadmisibil.
Cheltuieli de judecata nu au fost justificate, astfel ca nu se vor acorda.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte, acțiunea formulată de reclamantele F.-V. L. Mlădița domiciliată în D., ., ., județul Hunedoara, V. L. Speranța cu domiciliul ales la Cabinet Avocat Kutaș I. din D., ..3, parter, județul Hunedoara și V. C. L. cu domiciliul în D., ..22, ., județul Hunedoara împotriva pârâtului S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București, ., nr. 17, și în consecință:
Constată caracterul politic al condamnării numitului V. M.-V. la pedeapsa de 15 ani muncă silnică și confiscarea averii, dispusă prin sentința penală nr.851/1957 a Tribunalului M. Sibiu astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr.268/1958 a Tribunalului M. al regiunii a III-a Cluj, cu consecința aplicării prevederilor art.6 din Legea nr.221/2009.
Respinge în rest acțiunea.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 6 februarie 2013.
Președinte, Grefier,
I. I. E. T. A. A.
IIE/TA/8 EX.
09.04.2013
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 781/2013. Tribunalul HUNEDOARA | Succesiune. Decizia nr. 469/2013. Tribunalul HUNEDOARA → |
|---|
