Evacuare. Sentința nr. 3964/2013. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3964/2013 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 02-10-2013 în dosarul nr. 2998/97/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA D., JUDEȚUL HUNEDOARA
D., . nr. 35
Tel: 0254_/ Fax: 0254_, e-mail:_
operator de date cu caracter personal nr. 4259
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3964/2013
Ședința publică din data de: 02 octombrie 2013
Instanța constituita din :
PREȘEDINTE: A. L. S. – judecător
Grefier: A. G.-P.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe reclamanții C. M., C. V. și pe pârâții S.-S. A., S.-S. A. Z. M., S.-S. A., C. C. în nume propriu și în calitate de reprezentant al pârâtului K. A., C. R. și S. S., având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat avocat S. C. pentru reclamanți și pârâtul S.-S. A., lipsă fiind reclamanții și restul pârâților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Apărătorul reclamantului depune la dosar un extras de carte funciară actualizat al imobilului și declară că nu mai are cereri de formulat.
Pârâtul prezent învederează că a formulat o plângere penală înregistrată la DNA împotriva reclamantului C. M. și a numitului D. Deziderius și solicită ca instanța să facă o adresă pentru a se verifica stadiul cercetărilor întrucât în urma demersurilor efectuate de el în acest sens nu a primit nici un răspuns. Depune la dosar dovada solicitării de relații de la organele de urmărire penală.
Avocat S. C. pentru reclamanți se opune administrării probei față de lipsa de relevanță a acesteia în soluționarea cauzei.
Instanța, deliberând, respinge proba apreciind-o ca nefiind utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei atâta timp cât prin cererea formulată nu s-a indicat și teza probatorie ce urmează a fi dovedită cu proba solicitată.
Pârâtul S.-S. A. solicită instanței să emită o adresă la OCPI pentru a se comunica documentele care au stat la baza întabulării dreptului de proprietate al reclamanților în cartea funciară.
Apărătorul reclamanților se opune administrării probei dat fiind extrasul de carte funciară actualizat depus la dosar.
Instanța respinge cererea formulată de pârât apreciind proba solicitată ca nefiind pertinentă în cauză în raport de obiectul cererii de chemare în judecată.
Avocat S. C. pentru reclamanți și pârâtul declară că nu mai au alte cereri de probe de formulat.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată procedura probatorie încheiată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat S. C. pentru reclamanți având cuvântul pe fond, a solicitat admiterea acțiunii în sensul de a se dispune evacuarea necondiționată a pârâților din imobilul apartament proprietatea reclamanților, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Pârâtul având cuvântul pe fond, solicită respingerea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Având în vedere actele și lucrările dosarului, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând constată:
Asupra acțiunii civile de față:
Prin cererea formulată și înregistrată la această instanță sub nr._ din data de 14 ianuarie 2010, reclamanții C. M. și C. V., ambii domiciliați în municipiul B., ., nr. 1, ., . au solicitat în contradictoriu cu pârâții S.-S. A., S.-S. A. Z. M., S.-S. A., C. C. în nume propriu și în calitate de reprezentant al pârâtului K. A., C. R. și S. S., toți cu domiciliul în municipiul D., ., ., județul Hunedoara, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună evacuarea necondiționată a pârâților din imobilul proprietatea lor situat în municipiul D., ., ., județul Hunedoara, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, în esență, reclamanții au arătat că pârâții au avut acordul lor să locuiască în imobil întrucât intenționau să-l înstrăineze, iar pârâții s-au arătat interesați de achiziționarea acestuia. Au mai arătat că pârâții au temporizat intenția lor de achiziționare a apartamentului motivat de faptul că mai au nevoie de timp pentru a obține banii necesari tranzacției. În aceste condiții, au apreciat că îngăduința de care au dat dovadă până acum de a-i lăsa pe pârâți să locuiască în apartamentul proprietatea lor nu generează nici un drept propriu de folosință pentru aceștia, situație în care acțiunea promovată de ei este admisibilă și temeinică.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii 114/1996.
Reclamanții au anexat cererii extras de carte funciară.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii în evacuare promovată de reclamanți.
În motivarea întâmpinării, în esență, pârâții au arătat că reclamanții sunt părinții, respectiv socrii numiților D. M. și D. P. Deziderius care le-au dat o sumă de bani cu titlu de împrumut, întrucât la acea vreme aveau o datorie de 9.703,15 lei (97.031.561 lei rol) la cheltuielile comune, împotriva lor fiind demarată o procedură de executare silită.
Au mai arătat că, într-o primă fază, numitul D. P. Deziderius le-a spus că trebuie să încheie un act sub semnătură privată cu privire la suma pe care urmau să le-o acorde cu titlu de împrumut, ei înțelegând că era vorba de un contract de împrumut cu garanție imobiliară. În același sens, au arătat că într-una din zile la domiciliul lor a venit numitul D. P. Deziderius cu un înscris prin care ei în schimbul sumei de bani se obligau să vândă apartamentul, iar la data restituirii împrumutului aveau dreptul de a-l răscumpăra, act pe care l-au semnat fiind asigurați că actul încheiat era doar o modalitate de a se asigura că-și primește banii înapoi și pentru ca ei să fie siguri că Asociația de proprietari unde erau datori nu le va scoate apartamentul la vânzare.
Au mai precizat că la câteva zile întrucât numitul D. P. Deziderius era încadrat în muncă la SRI și nu avea voie să aibă pe numele lui nici un imobil, deoarece instituția la care lucra îi deconta valoarea chiriei, acesta a venit la ei acasă cu un act intitulat contract de vânzare-cumpărare încheiat pe numele socrilor lui, respectiv a reclamanților, moment în care le-a dat asigurări că niciodată cumpărătorii nu le vor lua casa și că ei vor fi în continuare proprietarii acelui apartament, urmând ca în momentul în care ei vor restitui suma împrumutată să se treacă apartamentul din nou pe numele lor.
Mai departe, au subliniat că în realitate ei nu au primit de la reclamanți nicio sumă de bani, ci dimpotrivă împrumutul l-au primit de la D. P. Deziderius, precum și faptul că pentru a fi siguri că nu vor fi dați afară din apartament i-au cerut numitului D. P. Deziderius ca în contract să menționeze atât închirierea de către ei a apartamentului cât și să se noteze la cartea funciară interdicția de înstrăinare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 și urm. Cod procedură civilă.
Pârâții au formulat și cerere reconvențională prin care au solicitat în contradictoriu cu pârâții C. M., C. V. D. P. Deziderius și D. D. M., ca prin hotărârea ce se va pronunța, în principal, (1) să se constate că actul intitulat contract de vânzare-cumpărare încheiat între ei și pârâții C. M. și C. V. la data de 20 ianuarie 2004 și autentificat sub nr. 325/2004 de BNP A. O. este un act simulat și în consecință este lovit de nulitate absolută, fiind un contract fictiv; (2) să se constate că actul intitulat contract încheiat între ei și pârâții D. P. Deziderius și D. D. M. la data de 14 ianuarie 2004 și legalizat sub nr. 315 de BNP A. O. reprezintă actul secret care a stat la baza actului încheiat cu pârâții C. M. și C. V.; (3) să se dispună stabilirea situației anterioare de carte funciară în favoarea lor și în subsidiar, să se dispună instituirea unui drept de retenție până la concurența sumei de 8.499,44 lei reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse de ei imobilului, după data încheierii contractelor.
Prin încheierea de ședință din data de 24 februarie 2011 s-a disjuns cererea reconvențională, fiind format un nou dosar înregistrat sub nr._, iar prezenta cauză a fost suspendată în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă până la soluționarea irevocabilă a dosarului disjuns.
La data de 01 iulie 2013 întrucât hotărârea pronunțată în dosarul_ a devenit irevocabilă, reclamanții au formulat cerere de repunere pe rol a prezentei cauze în vederea continuării judecății.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu suma de 10,00 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar, anulate la dosar.
În cauză au fost încuviințate și s-au administrat probe cu înscrisuri și a fost atașat dosarul nr._ al Judecătoriei D..
Analizând acțiunea de față, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a apărărilor formulate, instanța reține următoarele:
La data de 20 ianuarie 2004 între reclamanți și pârâții S.-S. A., S.-S. A. Z. M. s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 325/20 ianuarie 2004 prin care pârâții în calitate de vânzători au transmis reclamanților în calitate de cumpărători, dreptul de proprietate asupra apartamentului situat în municipiul D., ., ., . înscris în CF 6339/17 D., nr. top 3224/x/XVIII și cota aferentă acestuia din părțile comune aflate în proprietate indiviză, în schimbul unui preț stabilit de comun acord la suma de 40.000,00 lei (_ lei rol) din care la data perfectării contractului s-a achitat suma de 10.500,00 lei (_ lei rol), urmând ca diferența de 29.500,00 lei (_ lei rol) să fie achitată până la data de 25 ianuarie 2007 – diferență pentru care s-a solicitat notarea interdicției de înstrăinare și grevare în cartea funciară până la achitarea completă a sumei (fila 44 din dosar).
La data de 25 ianuarie 2008 între pârâtul C. M. și reclamanți s-a încheiat un contract de închiriere al locuinței situată în municipiul D., ., ., ., pe o perioadă de 6 luni respectiv până la data de 26 iulie 2008, cu posibilitatea de prelungire în schimbul unei chirii în sumă de 600 euro pentru întreaga perioadă. Prin contractul încheiat s-a inserat și clauza potrivit căreia până la data de 26 iulie 2008, locatarii își puteau exprima intenția de cumpărare a spațiului prin efectuarea unei oferte ferme de preț (fila 202 dosar atașat).
În ce privește valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți, instanța reține că prin sentința civilă nr. 5666/27 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul civil nr._ definitivă prin decizia civilă nr. 59/A/11 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Hunedoara și irevocabilă prin decizia civilă nr. 561/28 iunie 2013 a Curții de Apel A. I., s-a respins ca nefondată acțiunea promovată de pârâți pentru constatarea nulității acestui contract prin simulație.
Potrivit dispozițiilor art. 21 lit. i din Legea nr. 114/1996 a locuinței, „Închirierea locuințelor se face pe baza acordului dintre proprietar și chiriaș, consemnat prin contract scris,.. și va cuprinde … data intrării în vigoare și durata”, iar potrivit art. 23 din lege, „În cazul în care părțile nu convin asupra reînnoirii contractului de închiriere, chiriașul este obligat să părăsească locuința la expirarea termenului contractual”.
Totodată, conform art. 1436 Cod civil: „Locațiunea făcută pentru un timp determinat încetează de la sine cu trecerea termenului, fără să fie trebuință de o prealabilă înștiințare.” și art. 1438 Cod civil: „Când s-a notificat concediul, locatarul chiar dacă ar fi continuat a se servi de obiectul închiriat sau arendat, nu poate opune relocațiunea tăcută.”
Astfel, din interpretarea dispozițiilor legale redate anterior se va reține că, în situația în care contractul de închiriere s-a încheiat pe o durată determinată, acesta va produce efecte până la expirarea termenului, dacă nu intervine prelungirea legală sau reînnoirea de drept a contractului.
În speță, raporturile locative născute între părți în temeiul contractului de închiriere încheiat, au încetat la data de 26 iulie 2008, iar termenul închirierii nu a mai fost prelungit după acest moment, deși prin contract s-a prevăzut această posibilitate. Chiar dacă s-ar aprecia că în speță ar fi operat tacita relocațiune, întrucât pârâții nu au făcut dovada onorării obligației contractuale de plată a chiriei, cel mai târziu la data promovării acțiunii dreptul lor locativ a încetat.
Potrivit dispozițiilor legale, evacuarea reprezintă o sancțiune civilă, aplicabilă raporturilor juridice de locațiune, caracterizată prin faptul că reclamantul urmărește eliberarea de către pârât a imobilului la care se referă litigiul. Acțiunea în evacuare este specifică raporturilor locative care privesc doar folosința imobilului, iar în cadrul ei nu se analizează existența dreptului real asupra bunului. Eliberarea imobilului fiind de esența acțiunii în evacuare, aceasta poate fi introdusă împotriva celui care folosește bunul, fără a contesta dreptul reclamantului, pe când rezolvarea unui conflict privitor la proprietate poate forma numai obiectul unei acțiuni în revendicare.
Prin urmare, acțiunea în evacuare este o acțiune personală specifică exclusiv raporturilor juridice contractuale legate de folosința bunului, preexistente momentului introducerii acțiunii în evacuare. Astfel, ipoteza în care pârâtul posedă bunul, fără însă ca folosința acestuia să-i fi fost acordată în temeiul unor raporturi juridice prestabilite între părți, corespunde întrutotul premisei acțiunii în revendicare.
În cadrul acțiunii în evacuare, acțiune personală, reclamantul trebuie să dovedească numai încetarea raporturilor juridice locative dintre părți nu și existența dreptului de proprietate asupra bunului.
Potrivit art. 23 din Legea nr. 114/1996 a locuinței, „În cazul în care părțile nu convin asupra reînnoirii contractului de închiriere, chiriașul este obligat să părăsească locuința la expirarea termenului contractual.”, iar potrivit art. 25 din același act normativ: „Evacuarea chiriașului se face numai pe baza unei hotărâri judecătorești irevocabile. Chiriașul este obligat la plata chiriei prevăzute în contractul de închiriere, pana la data executării efective a hotărârii de evacuare”.
În speță, instanța constată că raporturile locative născute între părți, în temeiul contractului de închiriere încheiat au încetat, motiv pentru care acțiunea de față va fi admisă ca fondată urmând a se dispune evacuarea necondiționată a pârâților din spațiul locativ situat în municipiul D., ., ., județul Hunedoara.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, reținând culpa pârâților în declanșarea acțiunii judiciare, se va dispune și obligarea acestora la plata sumei de 10,30 lei către reclamanți cu titlu de cheltuieli de judecată, justificate de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanții C. M. și C. V., ambii domiciliați în municipiul B., ., nr. 1, ., . în contradictoriu cu pârâții S.-S. A., S.-S. A. Z. M., S.-S. A., C. C. în nume propriu și în calitate de reprezentant al pârâtului K. A., C. R. și S. S., toți cu domiciliul în municipiul D., ., ., județul Hunedoara și, în consecință:
Dispune evacuarea pârâților din imobilul apartament situat în municipiul D., ., ., județul Hunedoara înscris în CF_-C1-U6 (provenită din conversia de pe hârtie a CF 6339/17 D.), nr. ord. A1, nr. top 3224/X/XVII.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, obligă pârâții la plata sumei de 10,30 lei către reclamanți, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 02 octombrie 2013.
Președinte,Grefier,
A. L. S. A. G.-P.
A.L.S./A.G.P.
11 ex./15 octombrie 2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 508/2013. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 807/2013. Tribunalul... → |
|---|
