Contestaţie la executare. Decizia nr. 807/2013. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 807/2013 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 14-10-2013 în dosarul nr. 3260/97/2013
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 807/R/2013
Ședința publică din data de 14 octombrie 2013
PREȘEDINTE- B. M. S. - judecător
C. C. V. - judecător
I. I. E. - judecător
O. L. S. - grefier
Pe rol fiind judecarea contestației in anulare introdusa de către contestatoarea . deciziei civile nr. 238/R/2013 pronunțată de Tribunalul Hunedoara in dosarul civil nr._ . (jud. recurs CCV/IIE/BMS jud. fond B. M.)
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reprezentantul contestatoarei, avocat B. B. în substituirea av. M. V. și reprezentantul intimatului L. S. S., avocat S. I., lipsind intimatul B. B. A..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Având cuvântul, pe rând reprezentantul contestatoarei av. B. B. și av. Ș. I. au arătat că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul în susținerea contestației.
Reprezentantul contestatoarei, av. B. B., a solicitat admiterea contestației în anulare formulată supunând atenției, potrivit dispozițiilor art. 318 alin.1 teza 1 Cod proc. civilă existența unei erori materiale, în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului. Această eroare constă în faptul că, prin decizia civilă nr. 238/R/2013, instanța de recurs a reținut că, potrivit dispozițiilor Lg. nr. 85/2006 intimatul a formulat o declarație de creanță ca și creditor, depusă la filele 60-61 din dosarul de fond, care însă fac referire la un extras de pe portalul instanțelor de judecată cu privire la dosarul de insolvență al . nu există vreo dovadă, din care să rezulte admiterea vreunei declarații de creanță, formulată de L. S.. A mai arătat că la data de 04.04.2007 era imposibilă admiterea vreunei creanțe în dosarul de insolvență, la data respectivă de abia s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență. De asemenea, la dosar nu se regăsesc alte înscrieri vizând înscrierea la masa credală . Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului L. S. S., avocat S. I., a solicitat instanței respingerea contestației, arătând că, în cursul judecății, contestatoarea a recunoscut faptul că declarația de creanțe există, însă, nu a fost înscrisă în tabelul definitiv de creanțe.
A solicitat și cheltuieli de judecată în sumă de 300 lei, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței depuse la fila 11 dosar.
T R I B U N A LU L ,
Deliberând asupra contestației în anulare constată:
Prin contestația, înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr._, contestatoarea S.C. A. S.A. D. a solicitat anularea deciziei civile nr. 238/R/2013, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, în dosarul nr._ și rejudecarea recursului declarat de contestatoarea din cauză.
În motivarea contestației în anulare s-a arătat că în decizia, a cărei anulare se cere, s-au constatat erori materiale în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului, erori care se impun a fi analizate, conform art. 318 teza I C.pr.civ.
Potrivit doctrinii și practicii judiciare, pentru ca eroarea materială să constituie motiv de contestație în anulare, în înțelesul art. 318 C.pr.civ., ea trebuie să existe și să poată fi sesizată în mod corect, în dosarul în care s-a dat soluția, a cărei anulare se cere.
Prin urmare, eroarea trebuie să fie evidentă și săvârșită de instanță, datorită omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante din dosarul cauzei.
În acest sens, în decizia civilă nr. 238/R/2013, eroarea materială constă în faptul că în considerentele acesteia s-a reținut, la fila 5 alin.2, că „în dosarul de insolvență al debitoarei-contestatoare, intimatul, în considerarea dispozițiilor Legii nr. 85/2006, a formulat o declarație de creanță, ca și creditor, fiind menționat, în această calitate, în dosarul nr._ al Tribunalului Hunedoara, ce a fost admisă, la data de 4.04.2007”.
În realitate la filele menționate se găsește un extras de pe portalul instanțelor de judecată privind dosarul nr._ (dosarul de insolvență al contestatoarei) și nicidecum vreo dovadă din care să rezulte admiterea vreunei cereri de creanță formulate de L. S..
De altfel, la data de 4.04.2007 nu era posibilă admiterea vreunei creanțe în dosarul de insolvență, din moment ce, la data respectivă, de abia s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență, așa cum rezultă din copia încheierii nr. 10/F/2007, potrivit căreia termenul limită de depunere a declarațiilor de creanță a fost stabilit data de 1.06.2007, termenul limită pentru verificarea creanțelor, întocmirea, comunicarea și afișarea tabelului preliminar al creanțelor la 25.06.2007, iar termenul pentru soluționarea eventualelor contestații a fost fixat pentru 5.07.2007, în timp ce afișarea tabelului definitiv al creanțelor a fost stabilit pentru 25.07.2007.
Din cauza acestei erori, a mai arătat contestatoarea, instanța de recurs a ajuns la concluzii manifest eronate și nefondate, astfel încât a fost golit de conținut însuși dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 alin.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 318 teza I C.pr.civ.
Contestația în anulare a fost legal timbrată cu 10 lei, taxă judiciară de timbru și 0,15 lei, timbru judiciar. (f.13).
Intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației în anulare. (f.19).
În motivarea întâmpinării s-a arătat că motivele invocate de contestatoare sunt practic aceleași motive de fapt învederate atât instanței de fond, cât și instanței de recurs, încercându-se a se evidenția astfel aceeași problemă, respectiv, existența sau inexistența și termenul la care creanța intimatului a fost inclusă în tabelul definitiv al creditorilor, precum și din vina cui s-a ajuns în această situație.
Actele în susținerea celor reținute în decizia, a cărei anulare se solicită, se află la filele 111-118 din dosar, din care reiese cu certitudine că intimatul a fost parte în dosarul nr._, în care s-a dispus în favoarea acestuia.
Mai mult, chiar contestatoarea a recunoscut, în cursul judecății, că declarația de creanță există, însă nu a fost înscrisă în tabelul definitiv de creanțe (ședința din data de 27.01.2012).
Prezenta contestație în anulare, a mai arătat intimatul, este un motiv de tergiversare de la plata creanței datorate acestuia, iar, în condițiile în care decizia civilă nr. 238/R/2013, dată în dosarul nr._ este irevocabilă, contestatoarea a găsit o modalitate legală să lungească termenul de plată a obligațiilor, formulând prezenta contestație.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 115 C.pr.civ.
Examinând contestația în anulare formulată, în raport de motivele invocate și dispozițiile legale incidente se rețin următoarele:
Cazurile în care poate fi exercitată contestația în anulare sunt prevăzute prin dispozițiile art. 317 C.pr.civ. (care reglementează contestația în anulare de drept comun) și art. 318 C.pr.civ. (contestația în anulare specială).
Potrivit dispozițiilor art.318 teza C.pr.civ. „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai, în parte, a omis, din greșeală, să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.
Primul motiv de contestație în anulare specială vizează, deci, situația când soluționarea unui recurs este rezultatul unei greșeli materiale.
În sensul prevederilor art.318 teza I C.pr.civ., invocate ca temei al contestației în anulare, sunt considerate greșeli materiale erorile, cu caracter procedural, în legătură cu aspecte formale ale judecății, ca de exemplu, respingerea greșită, ca tardiv, a unui recurs, deși a fost depus în termen; anularea greșită a unui recurs, ca netimbrat, fără a se observa că la dosar s-a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru sau ca formulat de un mandatar, fără calitate, deși s-au depus înscrisuri în acest sens.
Prin urmare, textul de lege redat vizează greșeli materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs, respectiv, greșeli de fapt, care au dus la pronunțarea unei soluții eronate, iar nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale întrucât legea, prin reglementarea contestației în anulare, nu a urmărit să deschidă părților calea „recursului la recurs”, pe considerentul că s-a stabilit eronat situația de fapt.
În cauză, prin decizia civilă nr. 238/R/2013, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, în dosarul nr._, a cărei anulare se solicită, s-a respins ca nefondat, recursul formulat de contestatoarea S.C. A. S.A. D. împotriva sentinței civile nr. 2311/2012 a Judecătoriei D..
Motivele invocate de contestatoare, respectiv, reținerea în considerentele deciziei civile menționate a unor aspecte privind dosarul de insolvență al acesteia nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 318 teza I C.pr.civ., întrucât nu constituie, în accepțiunea acestor prevederi legale „greșeli materiale”, ci vizează aspecte, pretinse a fi greșeli de judecată, prin care se tinde la reformarea unei decizii irevocabile, ceea ce excede cadrului unei contestații în anulare.
Nici susținerile contestatoarei, cu referire la prevederile art. 6 alin.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ce reglementează dreptul la un proces echitabil, nu pot fundamenta admiterea contestației în anulare, în condițiile în care, prin motivele contestației în anulare se invocă, așa cum s-a reținut în considerente, chestiuni de fond privind judecata în recurs, care însă nu semnifică și încălcarea garanțiilor procesuale, instituite prin dispozițiile menționate.
În consecință, contestația în anulare va fi respinsă.
În temeiul art. 274 C.pr.civ. contestatoarea va fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată, către intimat, cheltuieli în sumă de 300 lei, reprezentând onorariu avocat (f. 11-chitanț nr. 746/2013).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE::
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea . deciziei civile nr.238/R/2013, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, județul Hunedoara, în dosar nr._ .
Obligă contestatoarea la plata sumei de 300 lei către intimatul L. S. Ș.-cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi,14.10.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
B. M. S. C. C. V. I. I. E.
GREFIER
O. L. S.
BMS/OLS-2 ex.14.11.2013
(jud. recurs CCV/IIE/BMS jud. fond B. M.)
| ← Evacuare. Sentința nr. 3964/2013. Tribunalul HUNEDOARA | Pretenţii. Decizia nr. 500/2013. Tribunalul HUNEDOARA → |
|---|
