Pretenţii. Decizia nr. 500/2013. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 500/2013 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 27-05-2013 în dosarul nr. 10300/221/2012
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 500/R/2013
Ședința publică din data de 27 mai 2013
PREȘEDINTE- C. C. V. - judecător
- I. I. E. - judecător
- B. M. S. - judecător
- O. L. S. - grefier
Pe rol fiind judecarea recursului civil introdus de către reclamanta T. V. împotriva sentinței civile nr. 780/2013, pronunțata de Judecătoria D., în dosarul civil nr._ (judecător A. C.).
La apelul nominal făcut în ședință publică nu s-a prezentat niciuna din părți.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefiera de ședință, care a învederat că, deși recurenta reclamantă a fost citată cu mențiunea timbrării recursului cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar, acesta nu s-a conformat dispoziției instanței.
Văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța a invocat excepția nulității recursului, ca netimbrat și constatând cauza în stare de judecată a reținut-o în pronunțare, pe excepția invocată.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil constată:
Prin sentința civilă nr. 780/2013, pronunțată de Judecătoria D., s-a admis excepția netimbrării cererii, invocată din oficiu de instanță.
S-a anulat acțiunea civilă având ca obiect pretenții formulată de reclamanta T. V. în contradictoriu cu pârâtul M. M..
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut, cu referire la art. 137 C.pr.civ. și excepția netimbrării acțiunii, invocată din oficiu, că, prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 07.11.2012, reclamanta a arătat că, în opinia sa, cererea nu se timbrează întrucât rezultă dintr-o faptă penală.
Potrivit rezoluției președintelui din data de 12.11.2012, reclamanta a fost citată cu mențiunea achitării sumei de 191,88 lei cu titlul de taxă judiciară de timbru și 3 lei timbru judiciar, raportat la valoarea obiectului acțiunii, în cuantum de 2261,00 lei reprezentând contravaloarea sumei de 500 euro solicitată, sub sancțiunea anulării cererii, în aplicarea dispozițiilor art. 2 alin.1 lit. c din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 3 alin.2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Potrivit art. 15 lit.o din același act normativ sunt scutite de taxe judiciare de timbru acțiunile și cererile … referitoare la: „o) cauzele penale, inclusiv despăgubirile civile pentru daunele materiale și morale decurgând din acestea.”
Potrivit dispozițiilor art. 24 lit.o din Normele Metodologice de aplicare a legii sunt scutite de taxă de timbru – „o) cauzele penale, inclusiv despăgubirile civile pentru daunele materiale și morale decurgând din acestea, formulate cu prilejul soluționării dosarului penal sau prin acțiune civila separată, introdusă la instanța civilă, potrivit dispozițiilor art. 19 si 20 din Codul de procedura penală sau ca urmare a amnistiei, intervenite în cursul procesului penal.”
Dispozițiile art. 19 și art. 20 din Codul de procedură penală au următorul conținut:
„Art. 19 - Acțiunea adresată instanței civile
(1) Persoana vătămată care nu s-a constituit parte civilă în procesul penal poate introduce la instanța civilă acțiune pentru repararea pagubei materiale și a daunelor morale pricinuite prin infracțiune.
(2) Judecata în fața instanței civile se suspendă până la rezolvarea definitivă a cauzei penale.
(3) De asemenea, poate să pornească acțiune în fața instanței civile persoana vătămată care s-a constituit parte civilă sau pentru care s-a pornit din oficiu acțiunea civilă în procesul penal, dar acesta a fost suspendat. În caz de reluare a procesului penal, acțiunea introdusă la instanța civilă se suspendă.
(4) Persoana vătămată care a pornit acțiunea în fața instanței civile poate să părăsească această instanță și să se adreseze organului de urmărire penală sau instanței de judecată, dacă punerea în mișcare a acțiunii penale a avut loc ulterior sau procesul penal a fost reluat după suspendare. Părăsirea instanței civile nu poate avea loc dacă aceasta a pronunțat o hotărâre chiar nedefinitivă.
Art. 20 - Cazuri speciale de rezolvare a acțiunii civile
(1) Persoana vătămată constituită parte civilă în procesul penal poate să pornească acțiune în fața instanței civile, dacă instanța penală, prin hotărârea rămasă definitivă, a lăsat nesoluționată acțiunea civilă.
(2) În cazurile în care acțiunea civilă a fost exercitată din oficiu, dacă se constată din probe noi că paguba și daunele morale nu au fost integral reparate, diferența poate fi cerută pe calea unei acțiuni la instanța civilă.
(3) De asemenea, persoana vătămată se poate adresa cu acțiune la instanța civilă pentru repararea pagubelor materiale și a daunelor morale care s-au născut ori s-au descoperit după pronunțarea hotărârii penale de prima instanță.”
Din interpretarea textelor de lege menționate și redate anterior, rezultă că beneficiază de scutire părțile civile care exercită acțiunea civilă în procesul penal sau separat de acesta, care au suferit o vătămare într-o cauză penală.
Pentru a fi incidentă dispoziția legală menționată trebuie să fie sau să fi fost pendinte o cauză penală, înțelegând prin aceasta situația în care a fost pusă în mișcare o acțiune penală, având ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanelor pârâte printr-un act de inculpare în condițiile legii.
Prin folosirea, de către legiuitor, a sintagmei „cauză penală” se înțelege situația în care acțiunea penală, ce are ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârșit infracțiuni, a fost pusă în mișcare printr-un act de inculpare, prevăzut de lege.
În cazul discutat, scutirea de la plata taxelor de timbru intervine atunci când persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, când procesul penal a fost suspendat, când prin hotărâre definitivă instanța penală a lăsat nesoluționată acțiunea civilă, ori atunci când persoana vătămată reclamă repararea unor pagube ce s-au născut ori s-au descoperit după pronunțarea hotărârii penale de prima instanță sau atunci când intervine, așa cum stipulează normele metodologice citate, unul din cazurile în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată.
Din actele și lucrările dosarului, în cauză, astfel cum rezultă și din susținerile reclamantei, aceasta nu a dobândit calitatea de persoană vătămată în procesul penal întrucât: prin rezoluția din data de 22.03.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria D., în dosar nr. 483/P/2012, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul M. M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune; prin sentința penală nr. 1205/20.08.2012 pronunțată de Judecătoria D. în dosar penal nr._ a fost respinsă plângerea înaintată de petent – reclamanta din prezentul dosar, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, astfel încât, raportat la cele menționate, se constată că în cauză nu a existat și nu există o cauză penală, care să justifice scutirea de la plata taxei de timbru.
Instanța a mai reținut, în soluționarea prezentei cereri, că nici o măsură de scutire sau exceptare de la plata impozitelor și taxelor legale nu poate fi instituită decât prin lege, într-un regim de simetrie juridică deplină cu principiul consacrat constituțional - art. 138 alin. 1 din Constituție – potrivit căruia impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale se stabilesc numai prin lege.
De la regimul legalității scutirilor și exceptărilor de la plata impozitelor și taxelor nu este admisibilă nici o derogare, inclusiv extinderea prin analogie ori dedusă printr-o aplicare extensivă a unui text de drept pozitiv, astfel încât reclamanta nu ar putea beneficia de regimul fiscal invocat.
Nu s-ar putea declara a priori că fapta, respectiv situația invocată de reclamantă, în materialitatea ei, are caracter penal, justificând deci folosirea în mod de sine stătător a acțiunii civile derivate.
Totodată, suportarea de către reclamantă a taxelor judiciare de timbru poate da loc, în ipoteza în care partea adversă cade în pretenții, la repararea pagubei astfel pricinuite, prin acordarea cheltuielilor de judecată conform dispozițiilor art. 274 din Codul de procedură civilă.
Raportat la aceste aspecte, instanța a constatat că, în cauza de față, nu există o cauză penală, în accepțiunea textelor de lege redate, situație în care reclamanta este obligată la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, legal datorate.
Potrivit dispozițiilor art. 18 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 – „(2) Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile, de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicării sumei datorate.”
Instanța a constatat astfel că, în cauză, nu a fost formulată o cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei de timbru.
Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. c din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu completările și modificările ulterioare aplicabil acțiunilor și cererilor evaluabile în bani introduse la instanțele judecătorești și raportat la cuantumul pretențiilor solicitate, respectiv 2261 lei, pentru cererea sa, reclamanta datorează o taxă de timbru în sumă de 191,88 lei și timbru judiciar în sumă de 3,00 lei.
Potrivit art. 20 alin. 1-3 din Legea 146/1997 modificată – „(1) Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. (2) Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
În cazul când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițială, fără a se ține seama de reducerea ulterioară. (3) Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii”.
Aceste prevederi din dreptul procesual intern, aplicate de instanță, sunt în deplin acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
În acest sens, în hotărârea Curții dată în data de 13.01.2009 în cauza Faimblat c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, reiterând jurisprudența sa constantă a arătat că dreptul protejat de art. 6 alin. 1 din Convenție, nu este absolut și se pretează la unele limitări implicit admise, având în vedere faptul că, prin însăși natura sa, presupune o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea alineatul 22 din hotărâre).
Mai concret, în hotărârea Curții dată în data de 30.09.2008 în cauza A. și I. R. c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins cererea reclamanților referitoare la constatarea încălcării art. 6 alineat 1 din Convenție arătând că nu se poate reține încălcarea acestui text din Convenție, în măsura în care este vorba despre reguli de procedură care vizează și garantează buna desfășurare a procedurii judiciare interne, reguli clare, accesibile și previzibile, care nu au fost respectate de partea care invocă încălcarea art. 6 alineat 1 (a se vedea alineatul 35 din hotărâre).
Deși a fost legal citată, la domiciliul indicat prin acțiune, cu mențiunea achitării taxei de timbru legal datorate, sub sancțiunea anulării cererii, reclamanta nu s-a conformat dispozițiilor instanței (proces verbal de îndeplinire a procedurii de citare –f.11 dosar).
De asemenea, în cauză, nu s-a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar.
Față de starea de fapt reținută și având în vedere prevederile legale menționate, instanța a admis excepția invocată dispunâd anularea cererii formulate de reclamantă.
Împotriva sentinței civile reclamanta a declarat recurs solicitând admiterea acestuia.
În motivarea recursului reclamanta a învederat că nu avea obligația de a timbra recursul întrucât a fost înșelată, iar fapta de înșelătorie rezultă din rezoluția dată de P. de pe lângă Judecătoria D..
În subsidiar, recurenta a arătat că este de acord să achite taxa de timbru legală, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În drept nu s-au invocat dispoziții legale.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din 27.05.2013 instanța a invocat excepția de netimbrare a recursului, formulat de reclamantă.
Examinând, în sensul dispozițiilor art. 137 C.pr.civ., prioritar, excepția invocată, se reține că recurenta a fost citată, pentru termenul de judecată din 27.05.2013, cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în sumă de 4 lei, aferentă recursului declarat, calculată potrivit dispozițiilor art. 11 alin.2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare și timbru judiciar de 0,15 lei, conform art. 3 alin.1 din O.G. nr.32/1995. (f. 4)
Potrivit prevederilor art. 20 alin.3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, neîndeplinirea obligației de a achita taxa judiciară de timbru, până la termenul stabilit de instanță, se sancționează cu anularea cererii, dispoziții incidente și în cauză.
În consecință, constatând că recurenta nu a procedat conform dispoziției de citare și reținând că este obligatorie achitarea prealabilă a taxei judiciare de timbru, în temeiul art. 20 alin.3 din Legea 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, se va aplica sancțiunea anulării recursului, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează, ca netimbrat, recursul formulat de reclamanta T. V. împotriva sentinței civile nr. 780/2013, pronunțată de Judecătoria D., județul Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 27 mai 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. C. V. I. I. E. B. M. S.
Grefier,
O. L. S.
BMS/OLS-2 ex.19.06.2013
Jud. Fond-A. C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 807/2013. Tribunalul... | Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... → |
|---|
