Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Hotărâre din 06-12-2013, Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 06-12-2013 în dosarul nr. 877/272/2012
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1013/R/2013
Ședința publică din data de 06 decembrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: - I. M. - judecător
- B. P. - judecător
- R. I. - vicepreședinte tribunal
- Ș. R. - grefier
Pe rol fiind judecarea recursului civil introdus de către pârâtul B. A. M. împotriva sentinței civile nr. 283/2013 pronunțată de Judecătoria Orăștie în dosarul civil nr._ (judecător fond N. I.).
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, a reținut-o în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 283/2013 judecătoria Orăștie a admis cererea reclamantei R. P. F. în contradictoriu cu pârâtul B. A. M. și în consecință:
A constatat că în timpul căsătoriei părțile au dobândit în cote egale de contribuție următoarele bunuri comune:
1.1.-o mașină de spălat rufe ARCTIC în valoare de 1000 lei, un storcător fructe în valoare de 250 lei și un belender în valoare de 200 lei.
1.2 -_ lei dar de nuntă.
2. A constatat că suma de_ lei reprezentând dar de nuntă a fost folosită de părți pentru plata unei datorii personale a pârâtului.
3. A constatat că din veniturile comune obținute în părți egale în timpul căsătoriei, părțile au plătit 8135 lei datorie personală a pârâtului.
4. A constatat că reclamanta are un drept de creanță asupra pârâtului de_ lei rezultat din plata cu banii comuni obținuți în timpul căsătoriei, a datoriilor personale ale pârâtului.
A dispus sistarea comunității de bunuri prin atribuirea bunurilor mobile menționate din prezentul dispozitiv, reclamantei și a obligat pe pârât să plătească reclamantei 9542 lei sultă pentru egalizarea loturilor.
A respins ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de către pârât.
Totodată, a obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 2756 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 29.07.2010, iar prin sentința civilă nr.527/2012 pronunțată de Judecătoria Orăștie în dosarul nr._, această căsătorie a fost desfăcută.
Că, ambele părți susțin că în timpul căsătoriei au dobândit o mașină de spălat ARTIC în valoare de 1000 RON, un storcător fructe în valoare de 250 RON, un blender în valoare de 200 RON și că din banii câștigați la nunta lor, au depus la bancă suma de 12.400 lei pentru achitarea unei părți din creditul contractat de către pârât pentru a achiziționa, înaintea încheierii căsătoriei, o garsonieră și că sub durata căsătoriei, au achitat în rate, din bani comuni suma de 8.135 RON reprezentând creditul personal angajat de către pârât.
Instanța de fond, raportat la cererile părților, și în considerarea art. 30 din Codul familiei, care instituie prezumția legală că bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt bunuri comune, precum și prezumția că acestea au fost dobândite în cote egale prin contribuția ambilor soți, a apreciat că probele administrate nu sunt de natură a răsturna această prezumție,în sensul de a se constata contribuția pârâtului de 70 % la dobândirea bunurilor comune.
Prezumția relativă a achiziționării bunurilor cu contribuția egală a soților poate fi infirmată prin orice mijloc de probă, de oricare din părți care, la împărțeală, ar pretinde o contribuție mai mare. În speță instanța constată că pârâtul pretinde o contribuție de 70 % la dobândirea bunurilor comune susținând că a obținut venituri salariale mai consistente în timpul căsătoriei.
Ca urmare, având în vedere și doctrina judiciară, instanța de fond a constatat calitatea bunurilor mașină de spălat rufe, storcător, blender, cu valorile indicate de către părți, precum și suma de_ lei – dar de nuntă – ca având calitatea de bunuri comune, precum și contribuția egală – de câte ½ - a părților, la dobândirea lor.
A constatat că din bunurile comune părțile au achitat 12.400 lei datoria personală a pârâtului, reprezentând creditul pentru achiziționarea de către pârât a unei garsoniere, precum și suma de 8.135 lei, reprezentând creditul pentru nevoi personale contractat de pârât .
Pe cale de consecință, instanța de fond în temeiul art. 36 din Codul familiei, a dispus sistarea comunității de bunuri prin atribuirea bunurilor mobile în valoare de 1450 lei reclamantei, astfel cum ambele părți au solicitat și a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 9.542 lei sultă egalizatoare a loturilor (_ lei creanța reclamantei asupra pârâtului - 725 lei reprezentând ½ din bunurile mobile atribuite reclamantei).
Totodată, instanța respins cererea reconvențională formulată de către pârât, apreciind-o ca neîntemeiată, întrucât acesta nu a putut proba cota de contribuție excedentară de 70% la dobândirea bunurilor comune.
În fine, în temeiul art. 274 din vechiul Cod de procedură civilă, instanța de fond a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 2.756 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței pârâtul B. A. M. a declarat recurs, solicitând modificarea acesteia, în parte, sub aspectul cheltuielilor de judecată.
A arătat că instanța de fond, în mod greșit l-a obligat la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2756 lei în condișțiile în care, având calitatea de pârât- reclamant reconvențional, a suportat cheltuieli de judecată în sumă de 1372 lei, reprezentând onorariu de avocat și taxa judiciară de timbru, iar reclamanta, cheltuieli de judecată în sumă de 2756 lei, de asemenea, taxă de timbru și onorariu de avocat.
A susținut că în condițiile art. 276 Cod procedură civilă, se impunea ca instanța de fond să opereze compensarea cheltuielilor de judecată în mod egal, proporțional cu cota de contribuție a fiecăreia dintre părți, la dobândirea bunurilor comune, astfel că se impunea obligarea lui la plata sumei de 692 lei cu titlu de cheltuieli de judecată .
Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, în condițiile art. 3041 Cod procedură civilă, acest tribunal apreciază recursul fondat, urmând a fi admis ca atare, pentru următoarele motive:
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă, partea căzută în pretenții într-un proces civil, este ținută la plata cheltuielilor de judecată, iar potrivit disp. art. 276 din același cod, când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate doar în parte, instanța poate face compensarea cheltuielilor de judecată.
Or, obiectul cauzei deduse judecății îl constituie ieșirea din indiviziune a părților cu privire la bunurile comune dobândite sub durata căsătoriei, astfel că soluția profită în egală măsură fiecăreia dintre ele, ca și procesul civil care a soluționat litigiul lor, în legătură cu acestea.
Ca urmare, instanța de fond trebuia să opereze compensarea cheltuielilor de judecată, mai ales că bunurile comune și valorile acestora nu au fost contestate de către pârât .
Pe cale de consecință, în considerarea art. 312 alin.3 coroborat cu art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, acest tribunal va admite recursul pârâtului și, operând compensarea cheltuielilor de judecat justificate de către părți la judecarea cauzei în fond, îl va obliga pe acesta la plata sumei de 692 lei către reclamantă - după următorul calcul: 2.756 lei – 1.372 lei =1.384 lei: 2 = 692 lei.
Văzând dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă și că recurentul justifică cheltuieli de judecată, în această fază a procesului civil, în sumă de 200 lei, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil declarat de către pârâtul B. A. M. împotriva sentinței civile nr. 283/2013 pronunțată de Judecătoria Orăștie, județul Hunedoara, pe care o modifică parțial, sub aspectul cheltuielilor de judecată, în sensul că obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 692 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță, după compensarea parțială a acestor cheltuieli.
Menține, în rest, sentința atacată.
Obligă pe intimata-reclamantă la plata sumei de 200 lei către recurentul-pârât, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.12.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. M. B. P. R. I.
GREFIER,
S. R.
IM/ȘR/2 ex. /19.02.2014
Jud.fond N. I.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 18/2013. Tribunalul HUNEDOARA | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
