Pensie întreţinere. Hotărâre din 15-03-2013, Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 15-03-2013 în dosarul nr. 476/221/2012
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 249/R/2013 DOSAR NR._
Ședința publică din 15 martie 2013
PREȘEDINTE V. A. E.- judecător
R. I.- vicepreședinte tribunal
I. M.- judecător
C. I.- grefier
Pe rol fiind judecarea recursului civil introdus de către reclamanta M. O. A. împotriva sentinței civile nr. 6423/04.09.2012 pronunțată de Judecătoria D.,în dosarul nr._ (judecător B. A. E. ).
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat intimatul pârât M. I. G., lipsă fiind recurenta reclamantă M. O. A..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Conform art.103 al.1 indice 1 din Regulamentul de Ordine Interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.387/2005, cu modificările și completările ulterioare,ca urmare a verificării dacă există alte dosare formate ca urmare a unei cereri formulate de aceleași persoane, împotriva acelorași persoane și având același obiect, s-a constatat că nu există pe rolul instanței alte dosare formate ca urmare a unei cereri formulate de aceleași persoane, împotriva acelorași persoane și având același obiect.
Intimatul pârât M. I. G. a învederat că nu mai are alte cerei de probe de formulat și solicită judecarea cauzei.
Instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul cu privire la recursul formulat de recurenta reclamantă.
Intimatul pârât M. I. G. a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond, întrucât a achitat obligația de întreținere în favoarea minorei, fără cheltuieli de jduecată.
T R I B U N A LU L
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 6423/04.09.2012, judecătoria D. a admis în parte cererea formulată de reclamanta M. O. A., domiciliată în S., .. 4, ., Jud. Hunedoara, în calitate de reprezentant legal al minorului M. Alexia S., în contradictoriu cu pârâtul M. I. G., domiciliat în B., Aleea Patriei, ., Jud. Hunedoara și a obligat pârâtul la prestarea în natură a obligației de întreținere în favoarea minorei M. Alexia S., născută la data de 11.11.2011, prin asigurarea lunară a celor necesare traiului minorei în limita sumei de 310 lei, de la data introducerii cererii de chemare în judecată - 17.01.2012 – și până la împlinirea vârstei majoratului de către minoră.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin cererea de chemare în judecată reclamanta M. O. A., domiciliată în S., .. 4, ., Jud. Hunedoara, în calitate de reprezentant legal al minorului M. Alexia S., născută la data de 11.11.2011, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. I. G., domiciliat în B., Aleea Patriei, ., Jud. Hunedoara, obligarea acestuia la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul este tatăl minorei, că de mai multe luni sunt despărțiți în fapt, iar pârâtul nu contribuie la cheltuielile de creștere a minorei, și că este angajat al . de lucru D..
Cererea nu a fost motivată în drept.
Pentru susținerea acțiunii reclamanta a anexat la cererea de chemare în judecată, în copie, certificatul de naștere al minorei, certificat de căsătorie.
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare dar s-a prezentat în fața instanței și a indicat locul său de muncă. Nu a indicat faptul că ar mai avea alți minori în întreținere. A arătat că este de acord cu admiterea acțiunii solicitând însă ca executarea obligației de întreținere să se facă în natură și nu prin poprirea salariului.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, în cadrul căreia s-a depus la dosarul cauzei adeverința nr. 691/04.09.2012 eliberată de ., angajatorul pârâtului, cu privire la veniturile realizate de acesta.
Instanța a reținut că din certificatul de naștere al minorei M. Alexia S. (fila 4) rezultă că minora este fiica reclamantei și a pârâtului M. I. G. și s-a născut la data de 11.11.2011, minoră care, în prezent, datorită separației în fapt a părinților săi, a rămas în îngrijirea reclamantei.
Această situație de fapt impune aplicarea dispozițiilor art. 516 alin. 1 și art. 525 din Noul Cod Civil, potrivit cărora, pe de-o parte, părinții au obligația de a-și întreține copiii minori, legea prezumând starea de nevoie în care aceștia se află, iar, pe de altă parte, ambii părinți au aceleași drepturi și îndatoriri față de copiii lor minori, ei având obligația de a a-i crește, îngrijindu-se de sănătatea și dezvoltarea lor fizică, de educarea și pregătirea profesională a acestora, întreținerea copiilor neputând fi influențată de starea conflictuală existentă între părinți.
Instanța apreciază că cererea de chemare în judecată este întemeiată.
La stabilirea cuantumului pensiei de întreținere instanța a avut în vedere, în temeiul art. 529 Noul Cod Civil, atât nevoile celui care cere întreținere, nevoi corespunzătoare vârstei de 1 an a minorei, cât și numărul persoanelor aflate în întreținerea debitorului obligației de întreținere și mijloacele materiale de care acesta dispune.
Instanța a constatat că minora M. Alexia S. este singurul descendent al pârâtului pentru care acesta are obligația legală de a presta întreținere.
Instanța a constatat că din adeverința nr. 691/04.09.2012 eliberată de . că pârâtul a realizat în ultimele 6 luni un venit mediu lunar în cuantum de 1249,83 lei, instanța constatând că veniturile realizate în afara salariului net au un caracter de continuitate, fiind realizate lunar anumite sume de bani.
Luând în considerare toate aceste aspecte, cu respectarea dispozițiilor art. 529 al. 2 Noul Cod Civil, care stabilesc că atunci când întreținerea este datorată de părinte ea se stabilește până la o pătrime din veniturile realizate dacă întreținerea este datorată pentru un copil, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei în valoare de ¼ din venitul net lunar realizat de acesta, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată – 17.01.2012 - și până majoratul copilului, ceea ce reprezintă o sumă de 310 lei lunar.
În privința modalității de executare a obligației de întreținere, pârâtul a solicitat ca executarea acesteia să se efectueze în natură și nu prin poprirea salariului.
Într-adevăr, în privința popririi, se constată că potrivit art. 453 al. 2 C.proc.civ. “Pentru sumele datorate cu titlu de obligație de întreținere sau de alocație pentru copii, precum și în cazul sumelor datorate cu titlu de despăgubiri pentru repararea pagubelor cauzate prin moarte, vătămarea integrității corporale sau a sănătății, când executarea se face asupra salariului sau asupra altor venituri periodice cunoscute realizate de debitor, înființarea popririi se dispune de instanța de fond, din oficiu, de îndată ce hotărârea este executorie potrivit legii.”
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 530 al. 1 din Noul cod civil “Obligația de întreținere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională.”
Față de aceste dispoziții de drept material, cu implicații și asupra modalității de executare a obligației de întreținere, instanța a apreciat că nu poate face aplicarea directă a dispozițiilor art. 453 al. 2 C.proc.civ. în lipsa acordului debitorului obligației de întreținere, întrucât ar lipsi de eficiență dispozițiile noului cod civil. Faptul că legiuitorul nu a corelat dispozițiile de drept material cu cele de drept procesual civil nu poate duce la anihilarea dreptului părintelui obligat la prestarea întreținerii de a executa în natură această obligație prin asigurarea celor necesare traiului pentru copilul său.
În executarea obligației sale pârâtul va avea obligația de a se informa cu privire la cele necesare traiului minorei, solicitând aceste informații de la părintele cu care aceasta locuiește, urmând ca, cel puțin în limita unei sume de 310 lei, să achiziționeze bunurile indicate de către reclamantă.
Instanța a făcut mențiunea că în cazul în care pârâtul nu-și va executa această obligație, devin incidente dispozițiile art. 530 al. 2 NCC potrivit cărora „Dacă obligația de întreținere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanța de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreținere, stabilită în bani”, mama minorei putând sesiza oricând instanța de judecată în cazul în care constată că pârâtul nu-și execută de bunăvoie, în natură, obligația.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta M. O. A., care a solicitat casarea sentinței atacate și, în rejudecare, obligarea pârâtului la prestarea întreținerii în bani, prin achitarea pensiei de întreținere stabilite de judecătorie și nu în natură întrucât pârâtul nu se informează cu privire la nevoile minorei și nu remite bunuri utile pentru nevoile acesteia. Nu s-a contestat în recurs suma stabilită cu titlu de pensie de întreținere de prima instanță și nici nu s-a mai solicitat înființarea popririi.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate se constată că recursul este fondat și va fi admis.
Dispozițiile art 530 al. 1 din Noul Cod Civil, conform cărora”Obligația de întreținere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională” sunt aplicabile în situația în care întreținerea este prestată voluntar și cu caracter de normalitate, fără întreruperi ale prestației în natură care să lase persoana aflată în nevoie fără cele necesare traiului, deci fără a fi necesară o hotărâre judecătorească care să îl constrângă pe debitor să își execute obligația..
În cazul de față instanța a fost sesizată cu cerere de a stabili o pensie de întreținere tocmai pentru faptul că tatăl minorei nu a asigurat acesteia în mod voluntar cele necesare traiului, lăsând sarcina creșterii copilului în totalitate mamei. În această situație sunt incidente disp. art. 530 al. 2 NCC care prevede că „Dacă obligația de întreținere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanța de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreținere, stabilită în bani”.
Pentru aceste motive recursul va fi admis iar sentința atacată casată în parte, în rejudecare urmând a se dispune obligarea pârâtului intimat la plata unei pensii de întreținere de 310 lei către minoră.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 C.pr.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil declarat de către reclamanta M. O. A. împotriva sentinței civile nr.6423/2012, pronunțată de Judecătoria D., județul Hunedoara, pe care o modifică în parte, în sensul că obligă pârâtul la plata sumei de 310 lei lunar cu titlu de pensie de întreținere în favoarea minorei M. Alexia S., începând cu data de 17.01.2012 și până la majoratul acesteia.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 15 martie 2013.
Președinte,Judecător, Judecător,
V. A. E. R. I. I. M.-concediu odihnă
Vicepreședintele Tribunalului,
R. I.
Grefier,
C. I.
RI/CI/2 ex.
20.12.2013
jud.fond B. A. E.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 281/2013. Tribunalul HUNEDOARA | Pensie întreţinere. Decizia nr. 753/2013. Tribunalul HUNEDOARA → |
|---|
