Obligaţie de a face. Decizia nr. 781/2013. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 781/2013 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 07-10-2013 în dosarul nr. 1029/97/2010**
SECȚIA I-a CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 781/R/2013
Ședința publică din data de 07 octombrie 2013
PREȘEDINTE I. I. E.-judecător
B. M. S. - judecător
C. C. V. - judecător
O. L. S. - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului civil formulat de către reclamantul N. E. împotriva sentinței civile nr.9595/15.11.2012 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul civil nr._ .(jud. Fond B. M.) .
Se constată că dezbaterile au avut loc la termenul din data de 30.09. 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, când, pentru a oferi părților posibilitatea de a depune la dosarul cauzei concluzii scrise, în temeiul dispozițiilor art. 260 Cod procedură civilă, instanța a amânat pronunțarea pentru termenul de astăzi.
Se mai constată că, prin Serviciul Registratură al instanței, la data de 04.10.2013 recurentul reclamant a depus la dosar concluzii scrise.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil constată:
Prin sentința civilă nr. 9595/2012, pronunțată de Judecătoria D., s-a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul N. E. în contradictoriu pârâtul C. Județean HUnedoara.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că, potrivit diplomei de absolvire a Școlii Profesionale ., eliberată la data de 01.11.1972, de C. Popular Județean Hunedoara, reclamantul a absolvit Școala Profesională de Construcții Ucenicie la Loc de Muncă din localitatea D., ca urmare a cursurilor efectuate pentru o perioadă de 3 ani ( până în decembrie 1971), fiind declarat muncitor calificat, în meseria - tâmplar mobile și articole tehnice.
Potrivit cărții de muncă . nr._/10.10.1976, meseria/specialitatea reclamantului este aceea de conducător auto, conform permisului /16.03.197, fiind pentru prima dată încadrat în muncă la data de 21.03.1974, la Autobaza transport auto Hațeg, fiind încetată temporar activitatea la data de 30.09.1974 pentru satisfacerea serviciului militar, iar ulterior reangajat, la data de 21.02.1976.
Întrucât reclamantul solicită reconstituirea și reținerea cu titlu de vechime în muncă a perioadei cuprinsă între 31.12.1969 – 31.12.1971, prin adresa nr.C/111/24.02.2010, Serviciul Județean Hunedoara al Arhivelor Nationale a comunicat că, pentru perioada 1968 -1972, reclamantul nu figureaza în statele de plata ale Întreprinderii de Industrie Locală 1 Mai D.-Sectia Tâmplărie, iar ulterior, absolvirii reclamantului, deci pentru anul 1972, nu se mai dețin state de plată de la IIL 1 Mai D..
De altfel, aceasta situatie de fapt este confirmată chiar de disp. HG 1036/1950 pentru fixarea drepturilor ucenicilor școlilor profesionale, astfel:
Potrivit disp. art. 1 din HG 1036/1950 :
“Învățământul școlilor profesionale este gratuit. Cheltuielile de învățământ profesional se suporta din butetul Statului, prin Ministere, Instituții Centrale și Directiunii Generale, care organizează asemenea școli.”
Potrivit disp. art. 3 din HG 1036/1950:
“Întreprinderile la care ucenicii din anii II și III fac practica în producție pe baza de norme, sunt obligate sa depună în contul școlilor respective, contravaloarea muncii prestate de aceștia, care se calculează astfel:
a) Pentru ucenicii care fac practica școlară în producție, individual sau în brigada de ucenici, întreprinderile vor deconta pe baza de situații nominale, valoarea muncii lor, la grupa și categoria lucrărilor efectuate;
b) Pentru ucenicii care fac practica școlară în echipele de muncitori, întreprinderile vor deconta în același mod valoarea muncii prestate de aceștia, luându-se ca baza salariul tarifar al unui muncitor de categoria I-a pentru ucenicii din anul II și al unui muncitor de categoria a II-a pentru cei din anul III.
Întreprinderile la care ucenicii din anul II și III fac practica în producție, fără a avea norme de lucru, vor deconta școlilor respective contravaloarea orelor lucrate, luându-se ca baza salariul orar al unui muncitor de categoria I-a pentru ucenicii din anul II și categoria II-a pentru cei din anul III.
Sumele astfel decontate de întreprinderi, vor constitui mijloace speciale extrabugetare, în conformitate cu dispozițiunile art. 2 din hotărârea Consiliului de Miniștri Nr. 588 din 10 Iunie 1950, din care școlile vor acorda lunar fiecărui ucenic pe baza situațiilor nominale respective, următoarea cota procentuală:
- 20% ucenicilor din anul II și III, cu excepția ucenicilor anului II și III din industriile miniera, petrol și siderurgie, care vor primi o cota de 40% .
Restul sumelor se vor destina pentru îmbunătățirea și lărgirea atelierelor de instructaj, laboratoarelor și pentru plata indemnizațiilor pe timpul vacantei, care se fixează la 250 lei ucenicilor din anul II și 350 lei ucenicilor din anul III.”
Potrivit dispozițiilor art. 5 din HG 1036/1950:
“Ucenicii bursieri primesc întreaga întreținere”
Având in vedere situatia de fapt și de drept, relevată de înscrisurile administrate și de dispozitiile legale mentionate, instanta de judecata a cenzurat ca lipsită de relevanță juridică, în prezenta spetă, depozitia martorului Kormos T. A., sustinerile acestuia nefiind utile și pertinente pentru solutionarea, în condiții de legalitate si temeinicie a cauzei, de altfel, instanta reținând si atitudinea subiectiva a acestuia (fiind prieten cu reclamantul si declarând despre o stare de lucruri percepută de acesta când avea doar 6 sau 7 ani).
Prin urmare, față de faptul că învățământul școlilor profesionale era unul gratuit, cursanții – ucenici la locurile de muncă primeau direct de la școala profesională contravaloarea muncii prestate, aceasta fiind decontată în contul școlilor respective de către întreprinderile la care ucenicii din anii II și III făceau practica în producție, pe baza de norme, raportat la faptul că, în speță, chiar adresa nr.C/111/24.02.2010 eliberată de Serviciul Județean Hunedoara al Arhivelor Nationale atestă faptul că, pentru perioada 1968 -1972, reclamantul nu figurează în ștatele de plată ale Întreprinderii de Industrie Locală 1 Mai D.-Sectia Tâmplărie, demonstrându-se, fără echivoc, că reclamantul nu a avut calitatea de salariat al acestei întreprinderi, iar, raportat și la începutul continutului cărtii de muncă a reclamantului, ucenicia efectuată in conditiile HG 1036/1950 nu poate fi reținută drept vechime în muncă, instanța a constatat netemeinicia prezentei actiuni, cu consecința respingerii acesteia.
Instanța a luat act și că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile, în termen legal și motivat, reclamantul a declarat recurs solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii, așa cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că, în motivarea hotărârii atacate, s-a reținut că reclamantul nu a avut calitatea de salariat cât a fost ucenic, nu a avut contract de școlarizare, iar potrivit HG nr. 1036/1950 școlarizarea a fost gratuită.
Sentința este nelegală și netemeinică întrucât în anul 1969 reclamantul a fost primit ca muncitor necalificat la Întreprinderea de Industrie Locală D. “ 1 Mai”, Secția Tâmplărie.
În timpul zile acesta lucra 8 ore, ca ucenic, sub îndrumarea maistrului Kornos A., tată martorului Kornos T. A., iar seara urma cursurile serale al Școlii Profesionale de Construcții, ucenicie la loc de muncă, în subordinea Consiliului Popular Județean Hunedoara, așa cum rezultă din Diploma cu seria5630, eliberată la data de 1.XI.1972, fiind declarat muncitor calificat în meseria de templar mobile și articole tehnice, perioada de 3 ani fiind cuprinsă între anii 1969-1972, iar nu cum greșit s-a scris în acțiune, 1968 - 1971.
De altfel, martorul Kornos T. A. a confirmat faptul că reclamantul a lucrat la Întreprinderea de Industrie Locală – Secția Tâmplărie D., probă ce nu poate fi înlăturată pe considerentul, reținut de instanța de fond “ că sunt acte scrise ce nu pot fi contestate”.
Instanța de fond și-a bazat hotărârea pe dispozițiile art. 1 și art. 3 din HG nr. 1036/1950, cu motivarea că reclamantul nu a figurat în statele de plată, în perioada 1968 -1972.
Este adevărat că acesta nu figura în statele de plată, ca salariat, întrucât renumerarea ucenicilor la locul de muncă se făcea conform HG 1036/1950, act normativ, în baza căruia, orele lucrate la școala profesională se decontau, iar din acești bani școala acorda fiecărui ucenic o cotă procentuală, din contravaloarea muncii prestate, care era tot o renumerare, ce nu era, însă, denumită salar, ci indemnizație.
De altfel, Codul Muncii în art. 209 alin.2, stabilește că “ucenicul beneficiază de dispozițiile aplicabile celorlalți salariați”.
În drept nu s-au invocat dispoziții legale.
Intimatul C. Județean Hunedoara a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului. (f.12).
În motivarea întâmpinării s-a arătat că, întrucât învățământul școlilor profesionale era gratuit cursanții - ucenici la locurile de muncă primeau direct de la școala profesională contravaloarea muncii prestate, aceasta fiind decontată în contul școlilor respective, de către întreprinderile la care ucenicii din anii II și III făceau perioada de practică în producție, pe bază de norme.
În adresa nr. C/111/24.02.2010, eliberată de Serviciul Județean Hunedoara al Arhivelor Naționale se și arată că reclamantul nu figurează în statele de plată ale Întreprinderii de Industrie Locală 1 Mai –D. – Secția Tâmplărie, demonstrându-se, practice, fără echivoc că nu a avut calitatea de salariat al acestei întreprinderi.
În drept s-au invocat prevederile Legii nr. 3/1950 (fostul Cod al Muncii), HG nr. 1036/1950.
În recurs nu s-au depus, în accepțiunea prevederilor art. 305 C.pr.civ., înscrisuri noi.
Examinând sentința civilă atacată, în raport de motivele de recurs invocate și cauza, din oficiu, sub toate aspectele, în aplicarea art. 304 ind.1 C.pr.civ. se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care succed:
Prin cererea introductivă de instanță reclamantul a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că perioada cuprinsă între 31XII.1968 – 31.XII.1971 constituie vechime în muncă.
În recurs reclamantul, prin reprezentantul său a arătat că perioada pentru care se solicită recunoașterea vechimii în muncă este cuprinsă între anii 1969-1972, iar nu 1968-1971, cum eronat s-a trecut în acțiunea, cu care a fost învestită instanța.
Din proba cu înscrisuri, administrată în cauză, rezultă că reclamantul a absolvit Școala Profesională de Construcții Ucenicie la Loc de Muncă din D., ca urmare a cursurilor efectuate pe o perioadă de 3 ani ( până în decembrie 1971), fiind declarat muncitor calificat, în meseria - tâmplar mobile și articole tehnice.
În cuprinsul cărții de muncă a reclamantului, depusă la dosar, se precizează faptul că meseria/specialitatea acestuia este cea de conducător auto, fiind pentru prima dată, încadrat în muncă, la data de 21.03.1974 la Autobaza transport auto Hațeg, activitatea a fost temporar încetată la data de 30.09.1974 pentru satisfacerea serviciului militar, iar ulterior reangajat, la data de 21.02.1976.
Potrivit art. 82 din Legea nr. 3/1950 (Codul Muncii, în vigoare la acea dată) drepturile și îndatoririle ucenicilor, precum și ale celor care-i angajau urmau a se stabili prin decizia Ministerului Muncii și Prevederilor Sociale și de acord cu Confederația Generală a Muncii.
În aplicarea acestor prevederi, în perioada pentru care se solicită recunoașterea vechimii în muncă, ucenicia la locul de muncă era reglementată prin HCM nr. 1036/1950 pentru fixarea drepturilor ucenicilor școlilor profesionale.
Conform art. 1, din acest act normativ, învățământul școlilor profesionale era gratuity.
În sensul dispozițiilor art. 3, prevederi incidente în cauză, reținute în mod corect și de instanța de fond:
,,Întreprinderile la care ucenicii din anii II și III fac practica în producție, pe baza de norme, sunt obligate sa depună în contul școlilor respective, contravaloarea muncii prestate de aceștia, care se calculează astfel:
a) Pentru ucenicii care fac practica școlară în producție, individual sau în brigada de ucenici, întreprinderile vor deconta pe baza de situații nominale, valoarea muncii lor, la grupa și categoria lucrărilor efectuate;
b) Pentru ucenicii care fac practica școlară în echipele de muncitori, întreprinderile vor deconta în același mod valoarea muncii prestate de aceștia, luându-se ca baza salariul tarifar al unui muncitor de categoria I-a pentru ucenicii din anul II și al unui muncitor de categoria a II-a pentru cei din anul III.
Întreprinderile la care ucenicii din anul II și III fac practica în producție, fără a avea norme de lucru, vor deconta școlilor respective contravaloarea orelor lucrate, luându-se ca baza salariul orar al unui muncitor de categoria I-a pentru ucenicii din anul II și categoria II-a pentru cei din anul III.
Sumele astfel decontate de întreprinderi, vor constitui mijloace speciale extrabugetare, în conformitate cu dispozițiunile art. 2 din hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 588 din 10 Iunie 1950, din care școlile vor acorda lunar fiecărui ucenic pe baza situațiilor nominale respective, următoarea cota procentuală:
- 20% ucenicilor din anul II și III, cu excepția ucenicilor anului II și III din industriile miniera, petrol și siderurgie, care vor primi o cota de 40% .
Restul sumelor se vor destina pentru îmbunătățirea și lărgirea atelierelor de instructaj, laboratoarelor și pentru plata indemnizațiilor pe timpul vacantei, care se fixează la 250 lei ucenicilor din anul II și 350 lei ucenicilor din anul III.”
Din economia dispozițiilor legale redate rezultă că, potrivit legislației în vigoare, la acea dată, ucenicii primeau pe timpul pregătirii o indemnizație corespunzătoare aportului lor în producție.
Indemnizația lunară, primită de reclamant, în perioada de ucenicie, era reglementată prin dispozițiile art. 3 din H.CM nr. 1036/1950 și contrar susținerilor acestuia nu avea semnficația unui salariu, în sensul Codului Muncii, fiind acordată în baza unui contract de ucenicie, iar nu a unuia de muncă.
De altfel, faptul că se poate solicita reconstituirea vechimii în muncă doar pentru activitatea desfășurată, în baza unui contract de muncă, rezultă și din economia prevederilor art. 14 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, în vigoare până la data de 1.01.2011 (acțiunea fiind introdusă de reclamant la data de 4.03.2010), conform cărora, dacă au fost distruse arhivele, se poate reconstitui, în condițiile acestui decret, activitatea care s-a depus, pe baza unui contract de muncă, funcția, meseria sau specialitatea.
În același sens, prin dispozițiile art. 14 alin.2 se statuează că “pot cere reconstituirea numai persoanele care depun activitatea, pe baza unui contract de muncă”.
Având în vedere dispozițiile legale redate, proba cu înscrisuri, administrată în cauză și în raport de obiectul acțiunii introductive de instanță, în mod judicios instanța de fond a reținut că depoziția martorului, Kornos T. A., propus de reclamant, nu prezintă relevanță juridică, criticile recurentului, sub acest aspect, fiind deci neîntemeiate.
În ceea ce privește susținerile recurentului vizând dispozițiile art. 209 alin. 2 din Legea nr. 53/2003 (actualul cod al muncii) care prevăd că “ucenicul beneficiază de dispozițiile aplicabile celorlalți salariați” acestea nu pot fundamenta admiterea recursului, în condițiile în care nu pot produce efecte și pentru trecut.
În consecință, constatând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ. recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul N. E. împotriva sentinței civile nr.9595/2012 pronunțată de Judecătoria D.,județul Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 07 octombrie 2013
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. I. E. B. M. S. C. C. V.
GREFIER
BMS/OLS 2 ex. 26.11.2013O. L. S.
Jud. Fond B. M.
| ← Reexaminare anulare cerere. Decizia nr. 653/2013. Tribunalul... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 59/2013.... → |
|---|
