Reziliere contract. Decizia nr. 917/2013. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 917/2013 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 14-11-2013 în dosarul nr. 420/272/2011*
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 917/R/2013 DOSAR NR._
Ședința publică din data de 14.11.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. A. - Președinte secția I civilă
V. A. E. - Judecător
C. C. V. - Judecător
V. E. A. - Grefier
Prezentul complet de judecată a fost constituit potrivit procesului verbal din data de 14.11.2013.
Pe rol se află judecarea recursului civil introdus de către reclamantul S. M., împotriva sentinței civile nr. 73/2013, pronunțată de Judecătoria Orăștie . (judecător fond – F. N. )
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurentul reclamant av D. T., pentru intimata pârâtă a răspuns av M. N. M., lipsă fiind părțile .
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei, după care.
Reprezentantul recurentului reclamant a depus la dosar împuternicirea avocațială.
Reprezentanții părților au arătat că nu mai au de formulat alte cereri.
Instanța nemaifiind alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului formulat reclamant.
Reprezentantul recurentului reclamant a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată. Totodată a solicitat amânarea pronunțării cauzei pentru a depune concluzii scrise.
Reprezentantul intimatei pârâte a solicitat respingerea recursului, menținerea sentinței ca legală și temeinică, pentru motivele din întâmpinare, cu cheltuieli de judecată va depune până la sfârșitul dezbaterilor.
Înainte de ridicarea ședinței se prezintă reprezentantul intimatei pârâte care a
2
depus la dosarul cauzei împuternicirea avocațială, chitanța privind onorariul avocațial.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr.73/2013, pronunțată de Judecătoria Orăștie în dosar nr._ , s-a respins acțiunea formulată de reclamantul S. M. împotriva pârâților I. V. și G. I., având ca obiect rezoluțiune contract de întreținere, iar reclamantul a fost obligat la plata sumei de 260 lei către pârâta I. V. cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 702/10.05.2010 de Biroul Notarial „C.„ reclamantul s-a obligat să transfere dreptul de proprietate asupra imobilului situat în . județul Hunedoara, în cotă de 1/1 parte, înscris în Cf_ Balșa, nr. cad.68, nr. top.(85,86)/2/2, constând în teren în suprafață de 5793 mp, casă veche și grajd, șură, către pârâți, în schimbul întreținerii sale.
Pârâții și-au luat obligația să îl întrețină pe reclamant, să îi asigure cele necesare traiului pe durata vieții în caz de boală medicamente și tratament medical iar la deces să îl înmormânteze cu cinstea cuvenită.
Contractul de întreținere a fost încheiat la data de 10.05.2010 dată la care reclamantul locuia în ., județul Hunedoara, împreună cu martorul D. M., căruia de fapt i-a vândut acest imobil.
Așa după cum a rezultat din probele administrate atât în primul cât și în cel de al doilea ciclu procesual relațiile dintre părți s-au derulat în bune condiții până la data de 7 ianuarie 2011 când reclamantul a refuzat efectiv să mai accepte întreținerea pârâților.
Dacă până la această dată aceștia i-au acordat îngrijirile la care s-au obligat prin contract respectiv hrană, lemne de foc, medicamente, după data de 13 august 2010 când reclamantul a fost accidentat de un cal, angajarea unei femei pentru o îngrijire permanentă, după această dată reclamantul a refuzat categoric să mai primească îngrijirile pârâților.
Din declarațiile martorilor audiați în cel de al doilea ciclu procesual, inclusiv medicul curant al reclamantului, s-a reținut că pârâții au manifestat grijă față de reclamant, fiind îngrijit de o femeie angajată de pârâta Igana V., în casă era curat, iar în perioada când reclamantul a fost internat la spitale din Orăștie și D. pârâții au fost aceia care s-au ocupat de el în această perioadă.
Din declarația martorei C. S., vecină cu reclamantul, s-a reținut că acesta în prezent este îngrijit de o altă persoană, respectiv martorul D., iar reclamantul refuză categoric întreținerea pârâților.
Așa fiind instanța a constatat că refuzul reclamantului de a primi întreținere i-a pus pe pârâți în imposibilitatea de a-și executa obligațiile contractuale asumate.
Așa fiind instanța în temeiul art. 1020, 1021 și 970 cod civil a respins prezenta acțiune.
În baza art. 274 cod pr. civ. reclamantul a fost obligat la 260 lei către pârâta I. V. cu titlu de cheltuieli de judecată justificate prin achitarea onorarului de apărător și a cheltuielilor de transport.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S. M., prin
3
care a solicitat modificarea hotărârii, în sensul admiterii acțiunii sale, cu obligarea intimaților - pârâți la plata cheltuielilor de judecată în toate ciclurile procesuale.
În motivare, s-a arătat că pârâții i-au asigurat întreținerea doar în primele două săptămâni de la încheierea contractului, iar apoi au început să-l viziteze tot mai rar.
Recurentul a mai arătat că, în timpul spitalizării, ca urmare a accidentului pe care l-a suferit în august 2010, pârâții l-au vizitat foarte rar, iar după externare nu s-au ocupat de el.
Că a fost îngrijit de alte femei pe care el le-a plătit, iar în plină iarnă l-au lăsat fără lemne pentru foc.
Că ulterior pârâtul G. I. l-a vizitat foarte rar, iar pârâta I. V., de câte ori venea, provoca scandal, fiind în stare de ebrietate.
A mai susținut că, după un asemenea scandal petrecut în data de 7.01.2011, pârâții au încetat orice raporturi cu el și până la acea dată i-au luat recolta din grădină, bunuri de valoare, acte de stare civilă, pensia lunară, iar în data de 22.10.2010 i-au luat și suma de 3500 lei, pe care o strânsese pentru înmormântare.
Reclamantul – recurent a învederat că toate aceste aspecte rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză, de care instanța de fond a făcut abstracție.
Recursul a fost timbrat cu 847 lei taxă judiciară de timbru (f.23) și 2,50 lei timbru judiciar.
Prin întâmpinare (f.12-17), intimata pârâtă I. V. a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea poziției sale, a arătat că în cauză s-a dovedit pe deplin că ea și-a îndeplinit integral obligațiile asumate prin contractul de întreținere, iar recurentul este cel care, după data de 7.01.2011, a refuzat să mai primească întreținerea, interzicându-i accesul în locuința lui.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Tribunalul reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 384/R/2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, s-a casat sentința civilă nr. 784/2011 a Judecătoriei Orăștie, pronunțată în prezentul dosar într-un prim ciclu procesual, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare, cu îndrumarea de a se verifica, prin administrarea unui probatoriu concludent și pertinent, următoarele aspecte:
- dacă refuzul întreținutului nu a fost determinat de starea de temere a
reclamantului, având în vedere vârsta lui înaintată și starea de sănătate.
- în ce măsură pârâții au încercat, dat fiind intervalul mare de timp, scurs până la data la care a fost promovată acțiunea (aprilie 2011) să-și execute obligația de întreținere asumată, respectiv dacă și în ce mod au fost efectiv împiedicați de către reclamant.
- modalitatea de executare a obligației de întreținere anterioară datei de 7 ianuarie 2011.
Prin sentința ce face obiectul recursului de față, prima instanță a apreciat că relațiile dintre părți s-au derulat în bune condiții până la data de 7 ianuarie 2011, când reclamantul a refuzat efectiv să mai accepte întreținerea din partea pârâților, și că acest refuz i-a pus pe pârâți în imposibilitatea de a-și executa obligațiile contractuale asumate.
4
Contrar celor reținute de instanța de fond, Tribunalul apreciază că, din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că până la data de 7 ianuarie 2011 pârâți nu și-au îndeplinit în mod corespunzător obligația de întreținere asumată prin contractul încheiat cu reclamantul, iar după această dată au încetat cu desăvârșire executarea ei.
Chiar dacă pârâta I. V. îl vizita mai des pe reclamant, întreținerea pe care i-a acordat-o a constat doar în procurarea de alimente, și acestea insuficiente, și în angajarea unor femei care să-l îngrijească pe reclamant după accidentul din luna august 2010, când era imobilizat la pat și avea nevoie de îngrijire permanentă.
În toată această perioadă însă, cheltuielile ocazionate de îngrijirea reclamantului au fost suportate și din pensia lui și, în plus, pârâta I. V. i-a luat o sumă importantă de bani pe care recurentul și-o agonisise pentru înmormântare, pe care a cheltuit-o în interes personal.
Această atitudine a pârâtei este incompatibilă cu obligația ei de întreținere față de reclamant, care, având în vedere vârsta lui înaintată și starea precară de sănătate, presupunea multiple alte prestații zilnice necesare unei vieți normale, pe care reclamantul nu putea să și le asigure singur.
Pe de altă parte, în ce-l privește pe pârâtul G. I., singura lui prestație a fost aceea de a-i aduce în toamna anului 2010 lemne pentru foc, care însă proveneau din pădurea reclamantului și care au fost insuficiente pentru întreaga perioadă de iarnă.
În consecință, nu se poate aprecia că refuzul reclamantului de a-i mai primi pe pârâți la domiciliul lui manifestat în luna ianuarie 2011 a fost nejustificat, acesta fiind determinat de nemulțumirile sale întemeiate față de modul în care aceștia au înțeles să-și execute obligația de întreținere.
În plus, atitudinea culpabilă a pârâților ulterioară acestei date, se deduce și din aceea că nu au mai încercat în niciun fel să-și execute obligația de întreținere, ci au încetat orice raporturi cu reclamantul.
Ca urmare, se apreciază că sentința atacată este netemeinică și nelegală, instanța de fond făcând o greșită interpretare a probelor administrate în cauză și aplicare greșită a dispozițiilor legale incidente.
În baza art. 312 alin 1-3 coroborat cu art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, se va admite ca fondat recursul de față, iar sentința va fi modificată integral, în sensul admiterii acțiunii reclamantului S. M..
În baza art. 1020-1021 Cod civil, se va dispune rezoluțiunea contractului de întreținere încheiat între părți, autentificat sub nr.702/10.05.2010 de BNP C., și restabilirea situației anterioare de carte funciară.
În baza art.274 Cod procedură civilă, intimații – pârâți I. V. și G. I. vor fi obligați să-i plătească reclamantului – recurent S. M. suma de 4355,72 lei cheltuieli de judecată în toate instanțele, reprezentând taxe judiciare de timbru și onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil declarat de cătrereclamantul S. M., împotriva sentinței civile nr. 73/2013, pronunțată de Judecătoria Orăștie, județul Hunedoara, pe care o modifică integral în sensul că admite acțiunea
5
formulată de reclamantul S. M. împotriva pârâților I. V. și G. I. și în consecință.
Dispune rezoluțiunea contractului de întreținere încheiat între părți, autentificat sub nr 702/10.05.2010 de BNP C..
Dispune restabilirea situației anterioare de carte funciară.
Obligă pe pârâții intimați I. V. și G. I. să plătească reclamantului recurent S. M. suma de 4355,72 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în toate instanțele.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 14.11.2013.
Președinte Judecător Judecător
C. M. A. V. A. E. C. C. V.
Grefier V. E. A.
CCV/VEA -2 ex
05.12.2013
Judecător fond – F. N.
| ← Reprezentativitate sindicat. Decizia nr. 191/2013. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 184/2013. Tribunalul HUNEDOARA → |
|---|
