Succesiune. Decizia nr. 623/2013. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 623/2013 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 27-06-2013 în dosarul nr. 354/243/2012
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 623/R/2013
Ședința publică din data de 27 iunie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: R. I. - vicepreședinte Tribunal
I. M. - judecător
B. P. - judecător
J. A. A. - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului civil formulat de către reclamanții-pârâți reconvenționali P. I. G. și P. M. G. împotriva sentinței civile nr. 2230/17.10.2012 pronunțată de Judecătoria Hunedoara (judecător P. A. V. D.), în dosarul civil nr._ .
Se constată că dezbaterile au avut loc la termenul din data de 21 iunie 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, când, la solicitarea reprezentantului convențional al recurenților-reclamanți pârâți reconvenționali, pentru a oferi posibilitatea depunerii de concluzii scrise, precum și pentru studiul întâmpinării depuse la dosarul cauzei, într-un singur exemplar, în temeiul dispozițiilor art. 146 raportat la art. 260 Cod procedură civilă, instanța a amânat pronunțarea pentru termenul de astăzi.
Se mai constată că, prin Serviciul Registratură, la data de 21.06.2013, intimatul-pârât reclamant reconvențional R. A. a depus la dosarul cauzei și în original întâmpinarea formulată în cauză, în trei exemplare, precum și împuternicirea avocațială nr. 5757/21.06.2013 a avocatului P. M. L., iar la data de 27.06.2013, reprezentantul convențional al recurenților-reclamanți pârâți reconvenționali, avocat T. E., a depus la dosarul cauzei, prin fax, concluzii scrise, declarația numitei A. M., autentificată de B.N.P. Caracal, jud. O., sub nr. 985 din data de 30.04.2013, precum și chitanța nr. 96, reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 1000 lei.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2230/17.10.2012, pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosarul nr._, s-a admis excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală al reclamanților P. M.-G. și P. I. G., invocată de pârâta-reclamantă reconvențională R. A. și, în consecință s-a constatat prescris dreptul de opțiune succesorală al reclamanților P. M.- G. și P. I. -G. .
S-a admis execpția lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocată de pârâta reclamantă- reconvențională R. A..
S-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții P. M. -G. și P. I.- G. domiciliați în Hunedoara, ., .. B. ., județul Hunedoara în contradictoriu cu pârâta R. A. domiciliată în Hunedoara, ., ., având ca obiect masă succesorală.
S-a admis, în parte, cererea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională R. A. în contradictoriu cu pârâții P. M.- G. și P. I.- G. și, în consecință s-a constatat că, masa succesorală rămasă după defuncții P. C., decedată la data de 08.01.2010 și P. I. decedat la data de 14.08.2011, ambii cu ultimul domiciliu cunoscut în Hunedoara, B- dul T., nr. 2, ., . se compune din:
-imobilul situat în municipiul Hunedoara, B- dul T. ., înscris în CF nr._ –C1-U18 Hunedoara, nr. cadastral/topografic 2032/1/23, cu o valoare de 45.000 lei.
S-a constatat că moștenitoare legală a defuncților P. C. și P. I. este reclamanta reconvențională R. A., fostă P. pentru cota de 1/1 parte din masa succesorală.
S-a dispuns atribuirea imobilului ce compune masa succesorală reclamantei reconvenționale R. A., al cărui drept va fi întabulat în cartea funciară.
S-a cnstatat că pasivul succesoral în sumă de 9. 716,80 lei a fost suportat în exclusivitate de reclamanta reconvenținală și s-a respins, în rest cererea reconvențională.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut cu privire la prescripția dreptului de opțiune succesorală invocată de reclamanta reconvențională că termenul de prescripție de 6 luni începe să curgă de la deschiderea succesiunii, respectiv de la data morții lui de cujus. Termenul de prescripție începe să curgă de la aceasta dată chiar dacă succesibilul a aflat mai târziu de moartea celui care lasă moștenirea. Prescripția curge de la deschiderea moștenirii față de toți succesibilii, termenul de opțiune fiind unic.
Cursul prescripției dreptului de opțiune succesorală de 6 luni se suspendă de drept cât timp succesibilul: - este împiedicat printr-un caz de forță majoră sau de alte cauze intemeiate să-și exercite dreptul de opțiune succesorală conform art. 700 alin (2) cod civil. Daca succesibilul a fost impiedicat din cauza de forta majora sa-si exercite dreptul de optiune succesorala, atunci forta majora va suspenda de drept curgerea termenului de prescriptie in perioada cat actioneaza. Insa, cand impiedicarea s-a datorat unor motive intemeiate si nu din pricina unei cauze de forta majora, instanta poate dispune repunerea in termenul de optiune succesorala (la cel mult 6 luni de la incetarea cauzei impiedicarii); - face parte din forțele armate ale României cand acestea sunt puse pe picior de război, in baza art. 13 din Decretul 167/1958; - este lipsit de capacitatea de exercițiu și nu are reprezentant legal sau are capacitate de exercițiu restrânsă și nu are cine să-i încuviințeze actele; - dacă între cel ocrotit și ocrotitor există contrarietate de interese, cursul prescripției se suspendă față de cel ocrotit atâta timp cât acesta nu a avut curator desemnat pro causa de autoritatea tutelară; - în cazurile când este nevoie de obținerea autorizației autorității tutelare se admite suspendarea cursului prescripției pe durata necesară obținerii autorizației, dacă demersurile în acest scop au fost făcute înainte de împlinirea termenului de prescripție.
După încetarea suspendării, în materia dreptului de opțiune succesorală, practic, succesibilul va avea la dispoziție un nou termen de 6 luni pentru exercitarea dreptului său. Problematica întreruperii prescripției, cu consecința începerii curgerii unui nou termen de prescripție posterior întreruperii, nu se pune în această materie. Daca mostenitorul si-a exercitat dreptul de optiune in termen fie expres sau tacit sau pe cale notariala ori judecatoreasca, nu incepe sa curga alt termen de prescriptie, dreptul de optiune "consumandu-se".
Instanța de fond a reținut că din interogatoriile administrate reclamanților-pârâți reconvenționali rezultă, indubitabil, faptul că, aceștia nu au acceptat expres moștenirea după defucții P. C. și P. I. și nici nu au făcut acte de acceptare tacită succesiunii( fila 122-123 dosar).
A reținut, de asemenea, că instanta poate repune mostenitorul în termenul de prescripție atunci cand constată drept justificate cauzele pentru care acesta a depășit termenul. Aceasta, odata admisă, produce efecte si fata de terti. Totusi, pentru a fi admisibila, cererea de repunere in termen trebuie facuta în decurs de o lună de la încetarea cauzelor care justifică depășirea termenului de prescripție, conform art. 19 din Decretul 167/1958.
Cauzele temeinic justificate sunt împrejurările neimputabile culpei titularului dreptului de opțiune, dar care nu întrunesc nici caracterele forței majore; Acestea sunt cazuri fortuite, dar care nu sunt totusi impiedicari absolute, de forta majora, exemplu, când comostenitorii ascund cu rea-credință mortea lui de cujus; cănd legatarul nu cunoaste testamentul întocmit în favoarea sa sau descopera o legatura de rudenie cu defunctul; boala succesibilului dacă este gravă și de durată; indrumarea gresita dată de notar, urmată de tergiversari din partea organului administratiei locale etc, ori reclamanții- pârâți reconvenționali nu au probat astfel de cauze.
Potrivit legii, și practicii judiciare, în materie, dacă succesibilul nu și-a exercitat dreptul de opțiune succesorală în termenul prevăzut de lege, se stinge dreptul de a accepta moștenirea și, totodată, cu efect retrocativ, și titlul său de moștenitor, el devenind străin de succesiune. Prin urmare, stingerea prin prescriptie a dreptului de optiune atrage chiar stingerea vocatiei succesorale.
Stingerea prin prescriptie a titlului de mostenitor, a vocatiei succesorale, produce efecte absolute (erga omnes); ea poate fi invocata, ca si renunțarea la moștenire, de către si față de orice persoană interesată. De exemplu, de comoștenitorii legali sau mostenitorii subsecventi, legatarii, creditorii sau debitorii succesiunii etc. Ea poate fi invocata si in cadrul unor actiuni reale.Iar, stingerea prin prescriție a dreptului de opțiune succesorală face ca reclamanții să nu mai justifice nici calitate procesuală activă.
În ce privește cererea reconvențională prima instanță a reținut că pârâta-reclamantă reconvențională R. A. este fiica defunctei P. C. decedată la data de 08.01.2010( fila 7 dosar) și a lui P. I., decedat la data de 14.08.2011( fila 6 dosar) și sora defunctului Piter I. decedat la data de 14.06.2010( fila 5 dosar). Imobilul supus partajării, situat în Hunedoara, B- dul T. nr. 2, ., . Cf nr._-C1-U18 Hunedoara, nr cadastral/topo 2032/1/23, apartament cu 2 camere în suprafață utilă de 45,59 mp, a fost proprietatea părinților pârâtei-reclamantă reconvențională.
În contra acestei stări de fapt și drept, reclamanta R. A. a susținut că imobilul în litigiu, situat în Hunedoara B- dul T. nr. 2, ., . Cf nr._-C1-U18 Hunedoara, nr cadastral/topo 2032/1/23, apartament cu 2 camere în suprafață utilă de 45,59 este bunul său propriu față de faptul că, aceasta a cumpărat, de fapt imobilul pentru că părinții săi nu-și puteau permite, mama, defuncta P. C. fiind casnică, iar, tatăl P. I. lucra ca zugrav la Hidrotehnica Hațeg și avea un salar foarte mic.
Martorul audiat, A. M. confirmă faptul că, reclamanta reconvențională a luat un împrumut de la CAR, în anul 1990, față de faptul că dorea să cumpere apartamentul în care locuiau părinții săi, acest împrumut a fost în jur de 35.000 lei, cunoaște acest aspect din faptul că, la acea dată făcea parte din consiliul de administrație a CAR EUROPA( fila 136 dosar), însă în lipsa altor probe care să confirme starea de fapt susținută de reclamantă, instanța a respins, ca insuficient dovedit acest capăt de cerere.
În consecință, s-a reținut că după defuncta P. C., pentru cota de ½ parte din masa succesorală, conform susținerii reclamanților, necombătută de pârâtă-reclamantă reconvențională, aveau vocație succesorală P. I., în calitate de fiu, și R. A., fostă P., în calitate de fiică. Chiar, dacă s-ar interpreta faptul că, tatăl reclamanților P. I., născut la data de 14.03.1962 și decedat la data de 14.06.2010, a acceptat tacit succesiunea după defuncta sa mamă, P. C., dreptul reclamanților- pârâți reconvenținali, prin neacceptarea moștenirii după defunctul lor tată, a fost considerat stins prin prescriptie, fapt ce atrage chiar stingerea vocatiei succesorale.
Prin urmare, instanța de fond a reținut că vocație succesorală după defunctul P. I., decedat la data de 14.06.2010 are numai pârâta-reclamantă reconvențională R. A., în calitate de soră, întrucât stingerea, prin prescriptie, a dreptului de optiune pentru reclamanții- pârâți reconvenționali P. M. G. și P. I.- G., atrage chiar stingerea vocatiei succesorale a acestora. Din probațiunea testimonială administrată în cauză, rezultă faptul că, aceasta a acceptat tacit moștenirea după defuncta sa mamă și fratele său, i-a ajutat pe părinți la achiziționarea imobilului-apartament, luând un împrumut de la CAR în anul 1990( fila 136 dosar), s-a ocupat de întreținerea acestora, i-a vizitat în permanență, (fila 131, 133 și 134 dosar), a fost cea care a suportat cheltuielile cu înmormântarea părinților și, a fratelui său( fila 134 dosar).
Împotriva acestei sentințe au declarat în termenul legal, recurs, reclamanții P. I. G. și P. M. G., solicitând în principal casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond pentru a stabili contribuția părților și valoarea de circulație a imobilului, iar în subsidiar, modificarea sentinței în sensul constatării că sunt moștenitori după defunctul tată P. I. și defuncții bunici P. I. și P. C., în cote egale cu pârâta R. A., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că prin cererea introductivă au solicitat să se constate că sunt moștenitori după defunctul tată P. I., decedat la 14.06.2010 și defuncții bunici P. I., decedat la 14.08.2011 și P. C., decedată la 08.01.2010, să se constate că au dreptul la o cotă de ½ din imobilul situat în municipiul Hunedoara, B- dul T. ., ., atribuirea către intimată a imobilului, cu obligarea acesteia la plata sultei corespunzătoare.
Au susținut recurenții că din probele administrate și din întâmpinarea depusă la dosarul de fond rezultă că defunctul tată a locuit împreună cu defuncții bunici în imobilul de mai sus. Întrucât bunica P. C. a decedat prima, atât defunctul tată P. I. și defunctul bunic P. I., cât și intimata R. A. și-au însușit în mod tacit dreptul la moștenire după aceasta.
Recurenții au precizat că au aflat despre decesul tatălui lor la sfârșitul anului 2011, când au fost anunțați telefonic de mama lor, în urma informării din partea unei cunoștințe că a murit bunicul P. I.. După ce s-au deplasat la Hunedoara au aflat că tatăl P. I. era deja decedat. Întrebând-o pe Rotatu A. de ce nu i-a anunțat telefonic despre decesul tatălui și al bunicilor aceasta le-a spus că nu a făcut-o pentru că altfel veneau cu pretenții la moștenire.
În drept nu au fost invocate dispoziții legale.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate.În motivarea întâmpinării s-a arăta că instanța de fond a interpretat corect textele de lege și a respins acțiunea reținând că reclamanții nu și-au manifestat dreptul de opțiune succesorală în termenul legal de 6 luni de la decesul tatălui lor.
A susținut că tatăl recurenților P. I., după divorț, nu a mai păstrat legături de familie cu aceștia, nu l-au ajutat niciodată deși cunoșteau că avea probleme medicale.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocat, precum și sub toate aspectele, conform art. 304 al.1 Cod procedură civilă, se rețin următoarele:
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, admițând în dispozitivul sentinței excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală al reclamanților și excepția lipsei calității procesuale active a acestora.
Astfel, în primul rând, prescripția dreptului de opțiune succesorală nu este o excepție procesuală, așa cum a reținut prima instanță, ci este o problemă de drept material, care se invocă (și rezolvă) în cadrul procesului ca o apărare de fond, iar nu ca o excepție procesuală.
În al doilea rând, se constată că prima instanță nu a cercetat dacă recurenții reclamanți au vocație succesorală la moștenirea bunicului P. I., decedat la 14.08.2011, limitându-se în considerentele hotărârii să cerceteze vocația succesorală a acestora după bunica P. C., decedată la 08.01.2010 și după tatăl P. I., decedat la 14.06.2010.
Având în vedere că recurenții reclamanți au formulat cererea de chemare în judecată la data de 01.02.2012 (în termenul de opțiune succesorală pentru moștenirea bunicului P. I., decedat la 14.08.2011) se impunea a se analiza dacă sunt îndeplinite condițiile reprezentării succesorale, pentru a putea culege partea din moștenire ce s-ar fi cuvenit tatălui lor predecedat.
În ceea ce privește cererea reclamanților de repunere în termenul de opțiune succesorală pentru tatăl P. I., decedat la 14.06.2010, instanța de fond deși a menționat ca și cauză de repunere în termen situația în care moștenitorii ascund cu rea credință moartea lui de cujus, a reținut că reclamanții nu au probat această situație, cu toate că martorii Minișan V. și P. S. au relatat că nu au fost anunțați despre moartea tatălui lor (f. 131,132 – dosar fond).
De asemenea, din probele administrate precum și din susținerile intimatei din întâmpinare rezultă că după divorț tatăl recurenților nu au mai păstrat legături de familie cu aceștia, care se aflau la data decesului, în afara țării, recurenta reclamantă, respectiv în alt județ, recurentul reclamant, situație de fapt care se impunea a fi analizată dacă poate fi considerată cauză temeinic justificată, neimputabilă recurenților (cazurile enumerate de prima instanță în considerentele hotărârii nefiind limitative, ci exemplificative).
Prin urmare, tribunalul reținând că instanța de fond nu a cercetat fondul cauzei, în temeiul art. 312 alin. 5 C. proc. civ., va admite ca fondat recursul civil declarat de către reclamanții P. I. G. și P. M. G. împotriva sentinței civile nr. 2230/2012, pe care o va casa integral și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, urmând a fi lămurite aspectele menționate mai sus, și în funcție de rezultatul analizei acestora, a se stabili valoarea masei succesorale, cotele părți ce revin comoștenitorilor și a se dispune ieșirea acestora din indiviziune, conform dispozițiilor legale aplicabile.
Cheltuielile de judecată din recurs vor fi avute în vedere cu prilejul rejudecării cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil declarat de către reclamanții P. I. G. și P. M. G. împotriva sentinței civile nr. 2230/2012 pronunțată de Judecătoria Hunedoara, județul Hunedoara, pe care o casează integral și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Cheltuielile de judecată din recurs vor fi avute în vedere cu prilejul rejudecării cauzei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. I. I. M. B. P.
- concediu de odihnă -
PREȘEDINTELE TRIBUNALULUI
S. L. D.
GREFIER,
J. A. A.
Red./Tehnored. B.P.
2 exemplare/26 iulie 2013
Jud. fond: P. A. V. D.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 67/2013. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 773/2013. Tribunalul HUNEDOARA → |
|---|
