Fond funciar. Decizia nr. 773/2013. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 773/2013 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 03-10-2013 în dosarul nr. 1538/243/2012
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 773/R/2013 DOSAR NR._
Ședința publică din data de 03.10.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: N. C. A. - Judecător
C. M. A. - Președinte secția I civilă
V. A. E. - Judecător
V. E. A. - Grefier
Pe rol se află judecarea recursului civil formulat de către reclamanta G. V., împotriva sentinței civile nr.2376/2012 pronunțată de Judecătoria Hunedoara, (judecător fond -. P. M.)
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av M. S. în substituire pentru av I. C., iar pentru intimata B. O. Română Streisangeorgiu a răspuns av B. B., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care ,s-a constatat că prin serviciul registratură s-a depus
- la data de 02.10.2013 din partea intimatei DGRFP Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara întâmpinare în 4 exemplare.
- la data de 2.10.2013 din partea intimatei B. O. Română Streisangeorgiu concluzii scrise în 2 exemplare
Instanța a invocat din oficiu excepția tardivității recursului formulat de către reclamantă, având în vedere că ultima zi de declarare a recursului era data de 10.12. 2012.
Reprezentanta recurentei reclamante a arătat că lasă la aprecierea instanței soluționarea acestei excepții și a depus delegația de substituire.
Reprezentatul intimatei a solicitat admiterea excepției, respingerea recursului ca tardiv, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
2
Prin sentința civilă nr.2376/2012, pronunțată de Judecătoria Hunedoara, în dosarul nr._ /2013, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului R.; a fost admisă excepția lipsei de interes invocată de pârâta B. O. Streisângiorgiu și a fost respinsă ca lipsită de interes acțiunea formulată de reclamanta G. V. împotriva pârâților B. O. Română Streisângiorgiu, C. Județeană Hunedoara de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că:
Asupra situației de fapt instanța a avut în vedere considerentele sentinței 3157/2011 pronunțată in dosarul_, dosar atașat, din care a rezultat ca, la data de 11.04.1991, parata B. Ortodoxa R. Streisângiorgiu a depus cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafața de 5 ha de teren, cerere înregistrata sub nr.446/1991, iar prin hotărârea nr.26/13.08.1991 a fost validata cu aceasta suprafața, care se regăsește in anexa 13 la aceasta hotărâre la poziția 7.
Parata a fost pusa in posesie cu suprafața de 1,8918 ha, la data de 01.04.2008 iar la data de 20.06.2008 a fost emis paratei titlul de proprietate nr.20/3260, pentru aceasta suprafața, teren intravilan, categoria curți-construcții, ., 1/1 si ½ .
Prin decizia nr. 150/13.06.1991 emisa de Primăria orașului C., in temeiul Legii nr. 4/1973 si al art. 25 din Legea nr. 18/1991(așa cum era aceasta in vigoare la data respectiva), reclamantei i-a fost atribuita in folosința pe durata existentei construcției o suprafața de 200 m.p. teren, nr.topo 294, teren situat in C., ., in scopul executării unei construcții pentru activitati de comerț si prestări servicii.
A fost emisa autorizația de construire nr. 15/10.06.1994, pentru executarea lucrărilor “patiserie” (f.8), si certificatul de urbanism nr.52/05.11.1996, prin care s-a certificat existenta, pe terenul înscris in CF nr. 925, nr. topo 260/I, a unui local de alimentație publica
La data de 04.04.1993, in CF nr. 925 –Streisângiorgiu, nr. topo 260/I, a fost înscris dreptul de proprietate al Statului roman asupra terenului in suprafața de 200 m.p. (B 1), dreptul de proprietate al reclamantei asupra construcției (B2), precum si dreptul de folosința al reclamantei asupra terenului, in foaia C .
Terenul in litigiu a fost inițial înscris in CF nr.14-Streisingiorgiu, in proprietatea Bisericii (B1), iar ca urmare a actului din 30.07.1974, numărul. topo 294, in suprafața de 65.538 m.p., a fost dezmembrat in patru parcele, . 294/2, in suprafața de 53.379 m.p., fiind renotata in aceeași carte funciara, care a devenit CF nr._-Calan după conversia CF nr. 14. In CF nr._-Calan, parata este notata la poziția B1.
Din suprafața totala de 53.379 m.p. înscrisa in CF nr._-Calan, o suprafața de 19.924 m.p. a fost transcrisa in CF nr._-Calan, in baza documentației cadastrale (B3), carte funciara in care este înscris titlul de proprietate atacat.
Din raportul de expertiza tehnica topografica efectuat in dosarul_, rezulta ca imobilul înscris in CF nr. 925-Streisingiorgiu, care are suprafața măsurata de 225 m.p. se suprapune peste imobilul din titlul de proprietate 20/3260/20.06.2008 emis paratei.
Pentru aceste motive reclamanta a solicitat modificare titlului paratei in sensul excluderii din cuprinsul acestuia a suprafeței de 225 mp.
3
Analizând conform art. 137 C.proc.civ cu prioritate excepțiile invocate, instanța le-a examinat in continuare. In funcție de natura si scopul fiecăreia instanța a examinat mai întai excepțiile privitoare la condițiile de exercițiu a acțiunii civile, respectiv calitatea pasiva si interesul, după care a examinatat autoritatea de lucru judecat, fiind o excepție care este in legătura cu fondul litigiului.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de către pârât S. R. s-a apreciat ca aceasta este nefondata.
In acest sens instanța a reținut ca pentru justificarea calității procesuale pasive este necesar sa existe identitate intre titularul dreptului si persoana chemata in judecata, identitate care exista in cazul de fata având in vedere ca S. R. este intabulat in cartea funciara 925 Streisângiorgiu in calitate de proprietar asupra terenului in litigiu.
In susținerea excepției s-a invocat de parați faptul ca ar avea calitate procesuala pasiva unitatea administrativ teritoriala si nu statul, insa chiar si in situația in care o asemenea calitate s-ar dovedi justificata (conform reglementarilor legii 18/1991), aceasta nu exclude calitatea pasiva a Statului R.. In primul rând unitatea administrativa nu a fost chemata in judecata si in al doilea rând eventuala sa calitate pasiva se poate stabili numai in urma efectuării unor verificări si ca urmare a administrării unui probatoriu. Pe de alta parte, in condițiile in care înscrierea din cartea funciara nu a făcut obiectul unei modificări sau rectificări, in sensul radierii statului si înscrieri unitarii administrativ teritoriale, judecata nu poate avea loc decât in contradictoriu cu proprietarul tabular, orice susținere contrara nefiind admisibila. Procedura de judecata este una contencioasa care trebuie derulata in mod obligatoriu in contradictoriu cu titularul dreptului, așa cum rezulta acesta din evidentele de carte funciara. Împrejurarea ca înscrierea in cartea funciara a fost corect sau incorect realizata face obiectul unei alte analize, cu care instanța nu a fost investita, neexistând un capăt de cerere in aceasta privința. De asemenea in proces este posibila si participarea unitatii administrative, insa aceasta nu a fost chemata in judecata iar instanța nu poate dispune introducerea din oficiu a acesteia in proces.
Pentru aceste considerente excepția a fost respinsă, instanța apreciind ca este pe deplin justificata calitatea procesuala pasiva a Statului R..
In ceea ce privește excepția lipsei de interes instanța a apreciat ca aceasta este fondata si a admis-o.
Interesul este in mod unanim definit de doctrina si jurisprudența ca fiind folosul practic urmărit de cel care a promovat acțiunea civila. Condițiile stabilite pentru existenta interesului sunt ca acesta sa fie unul legitim, sa fie născut si actual si de asemenea sa fie personal si direct.
In acest sens instanța a retinut ca in cartea funciara reclamanta nu este titulara a dreptului de proprietate asupra terenului ci este titular numai asupra unui drept de folosința, drept pe care este in măsura sa il apere pe calea unei acțiuni in justiție. Cu toate acestea, natura acțiunii formulate in prezenta cauza nu are in vedere protejarea dreptului de folosința ci mai degrabă vizează protejarea dreptului de proprietate din moment ce reclamanta nega dreptul de proprietate al paratei, afirmând ca acesta nu ii aparține si i-a fost atribuit nelegal, solicitând excluderea suprafeței respective din cuprinsul titlului de proprietate. In aceste condiții acțiunea ar putea avea natura juridica si a unei revendicări imobiliare, finalitatea obținuta in ambele cazuri fiind aceea ca suprafața in litigiu revine proprietarului anterior, care in nici un caz nu este reclamanta, ci S. R..
4
Prin urmare folosul practic urmărit de reclamanta este dictat de finalitatea urmărita prin promovarea acțiunii, si anume lipsirea de proprietate a paratei asupra terenului in suprafața de 225 mp si restabilirea situației anterioare emiterii titlului.
Astfel, daca s-ar admite acțiunea, reclamanta nu ar obține nici un folos practic, acest folos fiind obținut de către intervenientul forțat S. R., căruia i se reconfirma dreptul de proprietate. Situația juridica a reclamantei ramane neschimbata indiferent de admiterea sau respingerea prezentei acțiuni, ea fiind in continuare proprietar asupra construcțiilor si având un drept de folosința asupra terenului.
Împrejurarea ca intre părți exista pe rolul instanțelor un alt litigiu prin care se solicita evacuarea sa si demolarea construcției, justifica participarea sa ca pârâta in respectiva cauza, având interes in apărarea dreptului sau in acel dosar si nu in litigiul prezent.
Aceste împrejurări au fost analizate de instanța de recurs si in dosarul_, unde in considerente s-a apreciat ca excepția ar fi trebuit admisa de instanța de fond. Este adevărat ca in dispozitivul deciziei 333/R2012 nu se dispune in acest sens, insa considerentele expuse sunt întemeiate si vor fi reținute si in cazul de fata.
In ceea ce privește autoritatea de lucru judecat, având in vedere admiterea excepției precedente nu a mai fost necesara analizarea acestei excepții. Cu toate acestea instanța a apreciat ca excepția nu ar putea fi admisa întrucât nu sunt întrunite elementele prev. de art. 163 cod.proc.civ, respectiv identitate de părți cauza si obiect. Pe de alta parte nu poate fi ignorata puterea de lucru judecat a hotărârii judecătorești anterioare. In acest sens subliniem ca nu exista identitate intre cele doua noțiuni, respectiv autoritate de lucru judecat si putere de lucru judecat. Prima are in vedere caracterul exclusiv al unei hotărâri judecătorești pe când a doua vizează caracterul obligatoriu al acesteia in fata oricărei alte hotărâri, chiar daca nu exista identitate de părți obiect si cauza. Prin urmare autoritatea de lucru judecat este o parte a puterii de lucru judecat (M. Tăbârca - Excepțiile procesuale ediția 2006 –p355). In cazul de fata a apreciat ca hotărârea anterioara s-ar impune cu putere de lucru judecat întrucât titlul de proprietate al Bisericii a fost verificat cu caracter definitiv de către instanța.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta G. V. prin care a solicitat casarea sentinței și trimiterea spre rejudecare pentru cercetarea fondului; cu cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei de ordin unu.
În motivare, a arătat că printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă a fost soluționată excepția lipsei interesului legitim, astfel că prima instanță nu mai putea analiza această excepție și era obligată să soluționeze în fond litigiul.
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 8,9 C pr civilă, art 3041 C pr civilă, art 274 C pr civilă.
Pârâtele B. O. Streisângiorgiu și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, în timp ce pârâta C. Județeană Hunedoara pentru Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a arătat că lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.
Instanța de control judiciar se va pronunța mai întâi asupra termenului în care a fost promovat recursul reclamantei.
Astfel, sentința pronunțată de Judecătoria Hunedoara a fost comunicată
5
reclamantei în data de 22.11.2012 (f.132 dosar fond).
Potrivit art 301 C pr civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, astfel că raportat la data comunicării hotărârii primei instanțe, recursul putea fi promovat până în data de de 10.12.2012.
Cum reclamanta a declarat recurs în data de 11.12.2012, conform înregistrării pe rolul Judecătoriei Hunedoara, Tribunalul constată că acesta este tardiv, urmând a-l respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul formulat de reclamanta G. V., împotriva sentinței civile nr.2376/2012 pronunțată de Judecătoria Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 03.10.2013.
Președinte Judecător Judecător
N. C. A. C. M. A. V. A. E.
Grefier V. E. A.
VAE/VEA -2 ex
08.11.2013
Judecător fond - P. M.
| ← Succesiune. Decizia nr. 623/2013. Tribunalul HUNEDOARA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1021/2013. Tribunalul... → |
|---|
