Servitute. Decizia nr. 190/2013. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 190/2013 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 21-02-2013 în dosarul nr. 11/272/2008*
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 190/R/2013 DOSAR NR._
Ședința publică din data de 21.02.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: N. C. A. - Judecător
C. M. A. - Președinte secția I civilă
R. I. - Vicepreședinte Tribunal
S. E. A. - Grefier
Prezentul complet de judecată a fost constituit potrivit dispozițiilor Hotărârii Colegiului de Conducere nr.117 /19.12.2012 și a procesului verbal din data de 20.02.2013.
Pe rol se află judecarea recursului civil introdus de către reclamantul F. P. P., împotriva Sentinței civile nr.927/2012, pronunțată de Judecătoria Orăștie (judecător fond –N. I. )
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurentul reclamant av. I. C., pentru intimații pârâți C. I. și E., av. B. C., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, s-a constatat că a fost depus la dosarul cauzei din partea:
- recurentului reclamant la data de 05.02.2013, dovada achitării taxei de timbru în sumă de 4 lei, timbru judiciar aferent și 4 exemplare din motivele de recurs și o copie a actului încheiat cu pârâții C. I. și E..
- intimaților C. I. și E., prin fax, la data de 15.02.2013, întâmpinare într-un exemplar, iar la data de 20.02.2013 au depus și prin poștă întâmpinare în 2 exemplare.
Conform art.103 al.1 indice 1 din Regulamentul de Ordine Interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.387/2005, cu modificările și completările ulterioare,ca urmare a verificării dacă există alte dosare formate ca urmare a unei cereri formulate de aceleași persoane, împotriva acelorași persoane și având același obiect, s-a
2
constatat că nu există pe rolul instanței alte dosare formate ca urmare a unei cereri formulate de aceleași persoane, împotriva acelorași persoane și având același obiect.
Instanța a comunicau un exemplar al întâmpinării depuse de intimații C. I. și E., cu reprezentantul recurentului reclamant.
Reprezentanta intimaților a învederat faptul că se opune admiterii recursului, iar intimați nu renunță la cheltuielile de judecată.
Reprezentanții părților au arătat că nu mai au de formulat alte cereri.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la recursul formulat de reclamant.
Reprezentantul recurentului reclamant a solicitat admiterea recursului așa cum este formulat, modificarea sentinței în sensul înlăturării obligației reclamantului de la cheltuieli, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la acest termen de judecată.
Reprezentanta intimaților pârâți a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată conform chitanței și a înscrisurilor depuse . .
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
- Circumstanțele cauzei.
Prin sentința civilă nr. 927/06.11.2012 pronunțată de Judecătoria Orăștie în dosarul civil nr._ s-a luat act de cererea de renunțare la judecată formulată de reclamantul F. P. P. împotriva pârâților E. C. și E. M., C. I. și C. E., IOCHIM M. ,R. A. "APELE ROMÂNE"-DIRECȚIA APELOR M., C. S. C. și C. G. L., L. A. și A. I., pentru acțiune în revendicare.
A obligat reclamantul să plătească pârâților C. I. și C. E. suma de 2000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut în considerente că:
Prin sentința civilă nr. 428/2011, Judecătoria Orăștie a respins acțiunea civilă formulată de reclamant.
Reclamatul a formulat recurs împotriva Sentinței civile nr. 428/2011, pronunțată de Judecătoria Orăștie, iar Tribunalul Hunedoara a admis recursul și a dispus casarea parțială a sentinței atacate în ce ace privește capătul de cerere vizând instituirea unei servituți de trecere și a dispus trimiterea dosarului spre rejudecare sub acest aspect instanței de fond a menținut în rest sentința atacată în ce ace privește capătul de cerere cu privire la revendicare.
La termenul de judecată din 15 mai 2012 reclamantul a depus cerere în probațiune solicitând completare la raportul de expertiză, potrivit obiectivelor depuse la dosar, audierea a doi martori și efectuarea unei cercetări la fața locului. Față de cererile de amânare formulate atât de reclamant cât și de pârâți cauza a suportat mai mute amânări, iar la termenul de judecată din 6 noiembrie 2012, reclamantul prin avocat a depus cerere autentificat la notarul public V. R. că renunță la judecată împotriva pârâților.
Având în vedere că potrivit art.246 Cod pr.civilă, reclamantul poate renunța oricând la judecată, instanța a luat act de renunțarea la judecată a reclamantului.
În temeiul art. 246 al. 3 din Codul de procedură civilă, instanța a admis
3
cererea pârâților C. I. și C. E. și a obligat reclamantul să le plătească suma de 2000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat suportat de pârâți conform chitanței justificative depuse la dosar (f 453). Onorariul este justificat având în vedere complexitatea dosarului și numărul mare de termene la care avocatul pârâților s-a prezentat în cauza de față, inclusiv în recurs.
- Motivele și temeiul juridic al recursului promovat.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, la data de 28.12.2012 reclamantul F. P. P.,, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii pârâților de acordare a cheltuielilor de judecată.
În opinia recurentului hotărârea instanței de fond a fost dată ca urmare a unei analize eronate a fondului cauzei, aceasta fiind confuză în prezentarea aspectelor de natură a da lămurire în ceea ce privește incidența textelor de lege la care aceasta a înțeles să facă raportarea.
În concret a arătat că înainte de termenul de judecată din data de 06,11.2012, am încheiat cu pârâții – intimați C. I. și C. E. o promisiune bilaterală de vânzare cumpărare, prin care subsemnatul le-a promis vânzarea terenului în litigiu, iar aceștia la rândul lor, au promis că vor cumpăra acest imobil, urmând ca actele autentice să le încheiem după finalizarea prezentului proces.
Tot prin actul intitulat „ Promisiune bilaterală de vânzare cumpărare”au convenit că el să renunțe la judecată în prezenta cauză, în vederea finalizării procesului, pentru a avea posibilitatea încheierii actului autentic de vânzare cumpărare a imobilului, dat fiind faptul că în cauză mai aveau calitatea de pârâți și alte persoane.
În cuprinsul actului de promisiune, de comun acord, a stipulat că numai în cazul când una din părți se va răzgândi, respectiv nu va mai fi de acord cu încheierea contractului de vânzare cumpărare în formă autentică, cealaltă parte va avea posibilitatea să solicite instanței, pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de contract autentic de vânzare cumpărare.
Cum pârâții C. I. și C. E. nu au fost prezenți în instanță, iar reprezentanta acestora (mandatara) aflată în lipsă de informații concrete din partea justițiabililor care au mandatat-o, a solicitat ca în cauză să se facă aplicațiunea art 246 alin 3 din C pr civilă. În realitate, pârâții C. I. și C. E., ar fi avut posibilitatea să cheltuieli, numai în condițiile când judecata continuă, în lipsa actului la care am făcut referire mai sus, cu toate că mandatarul său l-a invocat în instanță.
În plus, mai era de observat și faptul că în speță mai erau și alți pârâți care, ar fi trebuit să-și exprime punctul de vedere cu privire la cererea (declarația) reclamantului, prin care a renunțat la judecată, chiar dacă aceștia nu au fost prezenți și nici nu au avut reprezentanți la respectivul termen de judecată.
În drept recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art 304 pct 9 C pr civilă.
Recursul s-a timbrat cu 4 lei taxă de timbru și 0,3 lei timbru judiciar (f.10).
3.Întâmpinarea formulată în cauză.
Prin întâmpinarea formulată, în condițiile art 118 C pr civilă, intimații C. I. și C. E. au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând în esență c, criticile aduse de recurent sentinței atacate, prin prisma motivelor invocate, nu sunt fondate.
4.Considerentele și soluția asupra recursului de față:
Recursul de față, urmează a fi respins ca nefondat, conform art 312 C pr
4
civilă, în raport de temeiurile de drept invocate și raportat la motivele înfățișate de recurent, în considerarea celor ce urmează.
Conform dispoziției art 246 alin 3 C pr civilă dacă renunțarea la judecată se face după comunicarea cererii de chemare în judecată, la cererea pârâtului, instanța va obliga pe reclamant la cheltuieli de judecată.
În speță, Tribunalul constată că reclamantul a renunțat la judecată, la cel de-al 4-lea termen de judecată din al doilea ciclu procesual la fond.
Dintre cei patru pârâții, pârâții C. I. și C. E. au solicitat la cuvântul pe fond obligarea reclamantului la cheltuieli de judecată (f.557 fond).
Față de cele ce preced, Tribunalul constată că erau întrunite toate condițiile prevăzute de art 246 al.3 C pr civilă, instanța de fond făcând o corectă aplicare a textului de lege .
Văzând că s-au ocazionat cheltuieli de judecată cu ocazia soluționării recursului de față, în baza art 274 C pr civilă va obliga pe recurent la plata sumei de 400 lei în favoarea intimaților C. I. și C. E., constând în onorar de avocat, justificat cu chitanța de la fila 32.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul F. P. P., împotriva Sentinței civile nr.927/06.11.2012, pronunțată de Judecătoria Orăștie.
Obligă pe reclamant la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs în favoarea pârâților C. I. și C. E..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 21.02.2013.
Președinte Judecător Judecător
N. C. A. C. M. A. R. I.
Grefier S. E. A.
CMA/SEA -2 ex
18.03.2013
Judecător fond - N. I.
| ← Anulare act. Decizia nr. 617/2013. Tribunalul HUNEDOARA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 101/2013.... → |
|---|
