Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 101/2013. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 101/2013 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 20-03-2013 în dosarul nr. 4837/97/2012
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.101/2013 DOSAR NR._
Ședința publică din data de 20 martie 2013
PREȘEDINTE:I. I. E. - judecător
T. A. A.- grefier
Pentru astăzi fiind pronunțarea asupra cauzei civile privind pe reclamantul P. M. împotriva pârâtului Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect pretenții – Legea nr.221/2009.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință de amânare a pronunțării din 6.03.2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință.
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr.4837/11.06.2012 reclamantul P. M., a chemat în judecată pe pârâtul S. R. - reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate caracterul politic al condamnării defunctului său tată P. I. I., decedat la data de 13.01.1982, la pedeapsa închisorii de 7 ani, degradare civică și confiscarea totală a averii,, dispusă prin sentința penală nr.96/18.03.1960 a Tribunalului M. Timișoara, menținută prin Decizia Tribunalului M. Cluj, pentru crima de uneltire contra ordinii sociale prevăzuta de art.209 Cod penal și să fie obligat pârâtul la plata sumei de 300.000 euro cu titlu de daune morale. S-au cerut și cheltuieli de judecată.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr.221/2009, fiind invocate si art. 2, 3 si art.5 puncte 1-4 ale Convenției Europene a Drepturilor Omului, Declarația Universala a Drepturilor Omului, art.13 si art.103 din Legea nr.287/2009 privind Codul Civil.
În fapt, reclamantul a arătat că datorita împrejurării ca defunctul sau tata se opunea ideologiei comuniste, care-l nega pe Dumnezeu, a participat la grupări considerate clandestine de regim, fiind membru al organizației religioase „Oastea Domnului”, context in care a fost ridicat împreuna cu alți membrii, încarcerat si supus unui regim de exterminare in detenție, întrucât era bolnav de TBC pulmonar.
S-a menționat ca in cauză măsura are caracter politic, întrucât temeiul condamnării – art.209 cod penal anterior, se regăsește in cuprinsul art.1 din Legea nr. 221/2009, fiind considerat de drept caracterul politic, situație in care devin aplicabile disp. art.4 alin.1 si 2 din aceeași lege.
S-a mai arătat ca de la arestare si pana la punerea sa in libertate, defunctul P. I. I. fost supus la bătăi si tratamente inumane, pricinuindu-i consecințe pentru toata viata, iar la revenirea din detenție era epuizat fizic, având nevoie de îngrijiri deosebite din partea familiei, pentru a reveni la o greutate fizica care sa-i permită adaptarea la munca.
In privința despăgubirilor morale, reclamantul a învederat ca deși temeiul acestora a fost declarat neconstituțional prin Deciziile nr. 1354, 1358 si 1360/2010 ale Curții Constituționale, textul din lege a fost reintrodus prin Legea nr.202/2010, situație in care se impune a se tine seama de Decizie CC nr. 186/1999 sub aspectul aplicării prioritare a convențiilor internaționale, in speță Declaratia Universala a Drepturilor Omului si tratatele de instituire a UE.
In fine, a arătat reclamantul că tatăl său a beneficiat in cursul vieții de prevederile Decretului lege nr. 118/1990.
În probațiune s-a cerut și s-a administrat proba cu înscrisuri, depunându-se acte de stare civila (file 6-7), copie fisa matricola penala (fila 8 -9), și proba testimoniala fiind încuviințată audierea martorei I. V., a cărei declarație s-a consemnat la fila 91 dosar.
La cererea reclamantului, instanța a solicitat instituțiilor abilitate relații cu privire la condamnarea numitului P. I. I., răspunsurile primite fiind anexate la dosar astfel: punct de vedere al AFDP – Filiala C. S. (fila 23), extrase ale dosarului penal înregistrat la CNSAS sub nr.P17047, inclusiv copia sentinței penale a Tribunalului Timișoara si decizia Tribunalului M. Cluj din recurs, Proces verbal din 03.06.1960 de confiscare a averii numitului P. I. zis P. (file 25-64).
Prin precizare de acțiune (fila 76) reclamantul, prin apărătorul ales a învederat ca in baza art.5 alin.1 lit.b din Legea nr. 221/2009 înțelege sa îsi majoreze pretențiile cu suma de 19.920 lei despăgubiri materiale reprezentând contravaloarea celor 3,50 ha teren finețe confiscat de la autorul sau, împrejurare de care a luat cunoștința doar la data comunicarii actului de confiscare de la CNSAS. Ulterior, prin încheierea data in ședința publica din 13.03.2013, reprezentantul reclamantului a învederat instanței ca nu isi mai sustine capatul de cerere vizând acordarea daunelor materiale, sens in care înțelege sa renunțe la judecata acestuia (fila 92).
Prin întâmpinare (fila 14-15, 90-91), pârâtul S. R. a solicitat respingerea ambelor capete ale acțiunii principale ca inadmisibile, întrucât infracțiunea pentru care tatăl reclamantului a fost condamnat constituie de drept condamnare cu caracter politic, potrivit art. 1 alin.3 din Legea nr.221/2009, nemaifiind necesara intervenția instanței de judecata, iar acordarea daunelor morale nu mai este posibila, fata de dispozițiile Deciziei Curtii Constitutionale nr.1358/21.10.2010 prin care s-a constatat neconstituționalitatea art. 5 alin.1 litera a teza I.
În probațiune pentru pârât nu s-a cerut administrarea de probe.
Din actele și lucrările de la dosar, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr.96/18.03.1960 a Tribunalului M. Timisoara, pronunțată în dosarul nr. 105/1960, numitul P. I., zis P., născut in 15.10.1909 in ., regiunea Timișoara, fiul lui I. și C., alături de alte persoane din anturajul său, a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare corecționala, suspendarea exercitatii unor drepturi civile, precum confiscarea in intregime a averii personale, pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale, prevăzut și pedepsit de art.209 p.2 litera a cod penal, urmare a schimbării de către instanța a încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis in judecată. (file 32-49).
S-a reținut ca inculpații, inclusiv tatăl reclamantului, au facut parte din secta religioasa „Oastea Domnului” interzisa de lege prin Decretul nr. 177/1948, si desfiintata si de biserica patriarhala prin decizia patriarhala nr. 98/24.10.1949, ratificata de Sinod la 12.11.1951, desi membrii acestei grupari s-au declarat ca aparținând Bisericii Ortodoxe. Dupa interzicerea acestei secte, inculpatii au continuat sa desfășoare o . activitati religioase in afara bisericii, ținând adunări la membrii sectei, ocazii cu care făceau rugaciuni si cântau in ritul sectei, dar si cautau sa atraga si alte persoane in cadrul acesteia. In concret, defunctul P. I., zis P. tatal reclamantului, era un vechi membru, încadrandu-se in organizație cu 20 de ani in urma si continuand sa desfasoare activitati religioase clandestine si după anul 1948 deși știa de interzicerea sectei prin lege, imprejurari recunoscute de acesta.
Prin decizia penala nr. 472/29.04.1960 a Tribunalului M. al Regiunii III Militare Cluj au fost respinse recursurile inculpatilor (file 50-61).
Din extrasele dosarului de executare a pedepsei (fila 27) rezulta ca numitul P. I I. a fost închis incepand din 13.10.1959 in baza mandatului de arestare nr._/1959 si pana la data de 15.01.1963 cand a fost eliberat urmare a decretului de grațiere nr. 5/1963 (file 28 si 31).
Prin urmare, instanța constata că în baza art.1 alin.2 din Legea nr.221/2009, fapta reținută in sarcina defunctului P. I I., prin hotarare penala, constituie de drept o condamnare cu caracter politic, neputându-se considera că desfășurarea unor activități de organizare și de propagare de idei specifice credinței și preceptelor pașnice, ce erau respectate de aderenții asociației religioase „Oastea Domnului”, ar fi fost susceptibilă de a pune în pericol, în vreun fel, ordinea socială existentă în stat sau forma de guvernământ ori securitatea statului de atunci.
Pentru toate suferințele fizice și psihice pe care defunctul P. I. I. le-a suportat ca urmare a condamnării, acesta a beneficiat de prevederile Decretului-Lege nr.118/1990.
Față de cele de mai sus arătate, având în vedere si concluziile Asociației Foștilor Deținuți Politici (file 23,67) instanța, în baza art.1 alin.2 din Legea nr.221/2009, va constata caracterul politic al condamnării numitului P. I. I. la 7 ani închisoare corectionala și confiscarea averii personale, prin sentinta penala nr.96/18._ a Tribunalului M. Timișoara menținuta prin Decizia nr. 472/1960 Tribunalului M. al Regiunii III Militare Cluj, cu consecința menționării acestuia pe marginea hotărârii de condamnare, conform art.6 din același act normativ.
În ce privește posibilitatea acordării de despăgubiri reclamantului pentru prejudiciul moral suferit de tatăl sau, ca urmare a încălcării unor drepturi fundamentale ale omului consfințite de art.3, 5, 7, 9, 10, 11, 12, 17, 19, 20 și 26 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și preluate ulterior în conținutul art.5, 6, 9, 13, 14 din Convenția EDO și art.1 din Protocolul nr.1 la aceasta, drepturi ce își regăsesc ocrotire juridică și în conținutul art.22, 23, 24, 29, 32 și 44 din Constituția României revizuită, instanța raportat la dispozițiile art.330 indice 7 al.4 cod procedură civilă, va avea în vedere soluția pronunțată în Recursul în interesul legii, ce face obiectul Deciziei nr.12/19.09.2011 pronunțată de Înalta Curte de Justiție și Casație, potrivit căruia s-a stabilit că, urmare a Deciziilor Curții Constituționale nr.1358/2010 și nr.1360/2010, dispozițiile art.5 al.1 lit.a teza I-a din Legea nr.221/2009 și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării acestor decizii în Monitorul Oficial, respectiv 15.11.2010.
Mai mult, din considerentele acestei decizii se reține printre altele, că dispozițiile Convenției EDO nu se aplică în cazul unei proceduri judiciare ce tinde la recunoașterea unui drept, care nu mai are nici un fundament legal în legislația internă a unui stat semnatar al Convenției la data pronunțării hotărârii, o soluție contrară echivalând cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.
Față de aceste considerente, capătul de cerere privind acordarea daunelor morale în sumă totală de 300.000 euro, urmează a fi respins ca inadmisibil.
In baza art.274 Cod de pr. civila reținând culpa procesuala a paratului, se vor acorda cheltuieli de judecata in suma de 1000 lei reprezentand onorariu avocat, justificat cu chitanța depusa la fila 4 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte, acțiunea formulată de reclamantul P. M., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat Ș. E. din D., Aleea Neptun, ., parter, . împotriva pârâtului S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București, ., nr.17, și în consecință:
Constată caracterul politic al condamnării numitului P. I. la pedeapsa de 7 ani închisoare și confiscarea averii, dispusă prin sentința penală nr.96/1960 a Tribunalului M. Timișoara, cu consecința aplicării prevederilor art.6 din Legea nr.221/2009.
Respinge în rest acțiunea.
Obligă pe pârât la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 20 martie 2013.
Președinte, Grefier,
I. I. E. T. A. A.
IIE/TA/5 EX.
21.05.2013
| ← Servitute. Decizia nr. 190/2013. Tribunalul HUNEDOARA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 451/2013. Tribunalul... → |
|---|
