Contestaţie la executare. Decizia nr. 451/2013. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 451/2013 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 16-05-2013 în dosarul nr. 8008/221/2011*
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 451/R/2013 DOSAR NR._
Ședința publică din data de 16.05.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: N. C. A. - Judecător
C. M. A. - Președinte secția I civilă
V. A. E. - Judecător
S. E. A. - Grefier
Pe rol se află judecarea recursului civil introdus de către contestatoarea D. C., împotriva Sentinței civile nr.475/2012, pronunțată de Judecătoria D. (judecător fond – R. C. R. )
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta contestatoare asistată de av A. O. și intimatul Gragnea D., lipsă fiind intimatul .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care.
În camera de consiliu din data de 13.05.2013 s-a admis cererea de abținere formulată de doamna judecător R. C. R..
Conform art.103 al.1 indice 1 din Regulamentul de Ordine Interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.387/2005, cu modificările și completările ulterioare,ca urmare a verificării dacă există alte dosare formate ca urmare a unei cereri formulate de aceleași persoane, împotriva acelorași persoane și având același obiect, s-a constatat că nu există pe rolul instanței alte dosare formate ca urmare a unei cereri formulate de aceleași persoane, împotriva acelorași persoane și având același obiect.
Reprezentanta recurentei a depus dovada achitării taxei de timbru în sumă de 97 lei, un înscris prin care intimatul declară că renunță la executarea silită a cererii care formează obiectului execuțional 362/2010, în consecință cauza fiind rămasă fără obiect. A solicitat deci admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii ca fiind rămasă fără obiect întrucât intimatul a renunțat
2
sau a se lua act de renunțare conform art. 246 C pr civilă, fără cheltuieli de judecată.
Intimatul a solicitat respingerea recursului.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1Circumstanțele cauzei.
Prin sentința civilă nr 475/23.01.2012 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul civil nr._ a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatoarea D. C. în contradictoriu cu intimatul D. D., ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că:
“La data de 06.12.2010 intimatul a formulat cerere de executare silită(f.16) solicitând executarea silită a contestatoarei D. C. pentru suma de 150.000 $ și 30.000 $, în conformitate cu titlurile executorii - hotărârii pronunțate de Curtea Supremă din California – Curtea din Sacramento la data de 25.04.2007 și de 13.09.2007, recunoscute de către instanțele din România prin sentința civilă nr. 1544/2007 a Tribunalului București.
În baza acestei cererii, B. B. E. a întocmit dosarul de executare nr. 362/2010.
La data de 04.05.2011, intimatul D. D. a solicitat continuarea executării silite(f.52), această cerere intervenind în interiorul termenului de 6 luni prevazut de art. 389 alin.1 C.pr.civ., astfel că executarea silită nu s-a perimat.
Intimatul D. D. a inițiat procedura de executare silită a contestatoarei D. C. cu privire la suma de 150.000 $ - debit principal și de 30.000$ reprezentând dobânzi.
Aceste sume rezultă din hotărârile judecătorești pronunțate de Curtea Supremă din California – Curtea din Sacramento la data de 25.04.2007(f.23) și de 13.09.2007(f.29-30), recunoscute prin sentința civilă nr. 1544/2007 a Tribunalului București.
Potrivit acestor hotărâri judecătorești, fiecare act adițional este parte componentă a hotărârii, iar hotărârea din data de 13.09.2007 face trimitere la înțelegere dintre părți din data de 12.08.2006(f.31-35), care prevede faptul că D. C. are obligația de a achita intimatului suma de 150.000 $(aspect recunoscut de către contestatoare), precum și obligația de plată a dobânzii de 10% pe an, acestea începând să curgă din a trezeci și una zi de după scadență – art. 5.6 și 5.6.1(f.31-35), scadența fiind stabilită la doi ani de la data semnării înțelegerii(f.21), aceasta fiind data de 18.08.2006. Prin urmare, dobânda se calculează de la data de 19.08.2008, iar de la această dată și până la cererea de executare silită(06.12.2010) s-a acumulat o dobândă de 30.000 $ (10% pe an din 150.000 $ = 15.000 $ x 2 ani = 30.000$).
Contestatoarea, cu ocazia concluziilor scrise, recunoaște existența datoriei de 150.000 $ și a procentului de dobândă de 10% pe an, dar, așa cum arată și în cuprinsul contestației la executare, solicită a se constata faptul că a achitat suma de 107.930 $, însă cele două înscrisuri sub semnătură privată depuse de către contestatoare(f.5-6) nu atestă plata respectivei sume.
Astfel, primul înscris, cel datat 15.02.2011(f.5), face referire la anumite sume achitate pentru diverse adrese și încasări de chirii, neexistând o legătură între
3
aceste sume și creanța de 150.000 $, iar cel de al doilea înscris, din 15.03.2011(f.6), provine de la contestatoare și nu există vreo acceptare a acestuia din partea intimatului, chiar dacă actul i-a fost comunicat prin scrisoare recomandată, acesta neputând valora nici ca un început de dovadă scrisă atât timp cât provine exclusiv de la debitor.
S-a mai invocat și faptul că un debitor nu poate fi executat de două ori pentru aceeași sumă de bani, având în vedere faptul că s-a solicitat de către contestatoare, la data de 29.05.2010, falimentul, ceea ce are semnificația reorganizării firmei sale, iar intimatul D. D. a formulat o cerere de revendicare cu privire la suma de 150.000 $ și la dobândă.
Într-adevăr, contestatoarea D. C. face dovada faptului că a formulat o cerere privind falimentul în SUA(f.111-115), însă datoriile care sunt avute în vedere sunt datorii comerciale rezultate din activitatea debitorului – firmă mică cu obiect de activitate în ocrotirea sănătății.
Prin urmare, este vorba despre datoriile comerciale ale firmei contestatoarei și nu despre datoriile personale ale contestatoarei, cu atât mai mult cu cât nu este vorba despre un caz de faliment depus de soț(f.114).
În plus, chiar dacă intimatul a formulat o cerere de revendicare în dosarul de faliment(f.116-117), nu înseamnă că debitorul va fi executat de două ori pentru aceeași sumă, atât timp cât contestatoarea nu face dovada faptului că, în cadrul acelei proceduri, s-a produs deja despăgubirea intimatului cu sumele reclamate, or numai prin plată se stinge obligația, iar orice s-ar achita ulterior trebuie să fie restituit.
Până la îndeplinirea exactă a creanței sale, creditorul este îndreptățit să încerce recuperarea debitului prin mijloacele puse la dispoziția sa de lege, o cale fiind aceea a executării silite, iar atât timp cât creditorul a făcut dovada existenței în țară a unor bunuri urmăribile(f.72-82) și cât timp nu s-a dovedit stingerea obligației printr-unul dintre mijloacele prevăzute de lege, executarea silită este îndreptățită și legală”.
2.Motivele și temeiul juridic al recursului promovat:
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs , la data de 10.04.2012 contestatoarea D. C., solicitând admiterea recursului, modificarea totală a hotărârii atacate în sensul admiterii contestației la executare.
În motivarea căii de atac promovate susține recurenta că hotărârea instanței de fond a fost dată ca urmare a unei analize eronate a fondului cauzei, aceasta fiind confuză în prezentarea aspectelor de natură a da lămurire în ceea ce privește incidența textului de lege la care aceasta a înțeles să facă raportarea.
În drept calea de atac a fost întemeiată pe dispozițiile art.312 C.pr civilă.
Recursul a fost timbrat cu 97 lei taxă de timbru și 0,3 lei timbru judiciar (f.14).
3. Întâmpinarea formulată în cauză.
Nu s-a formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 16.05.2013 recurenta personal a declarat în ședința publică că renunță la calea de atac declarată.
În baza art. 216 C pr civilă, Tribunalul va lua act de renunțarea
4
contestatoarei la judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil introdus de contestatoarea D. C., împotriva Sentinței civile nr.475/2012, pronunțată de Judecătoria D., județul Hunedoara, pe care o modifică integral în sensul că în conformitate cu art 246 C pr civilă, ia act de renunțarea la judecată a contestatoarei în contradictoriu cu intimatul D. D. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 16.05.2013.
Președinte Judecător Judecător
N. C. A. C. M. A. V. A. E.
Grefier S. E. A.
CMA/SEA -2 ex
.10.06.2013
Judecător fond - – R. C. R.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 101/2013.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 256/2013. Tribunalul... → |
|---|
