Situaţie juridică minor. Decizia nr. 119/2013. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 119/2013 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 31-05-2013 în dosarul nr. 3658/221/2010
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 119/A/2013
Ședința publică din data de 31 mai 2013
Instanța constituită din:
Președinte: B. M. S. - judecător
C. C. V. - judecător
J. A. A. - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor civile formulate de către reclamanta-pârâtă reconvențională R. A. și de către pârâtul-reclamant reconvențional C. A. și intervenienții în interes propriu C. C. și C. E. împotriva sentinței civile nr. 2088/13.03.2012 pronunțată de Judecătoria D. (judecător C. A.) în dosarul civil nr._ .
Se constată că dezbaterile au avut loc la termenul din data de 20 mai 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, când, la solicitarea reprezentantei convenționale a apelantului-pârât reclamant reconvențional și apelanților-intervenienți în interes propriu, pentru a oferi posibilitatea depunerii de concluzii scrise, în temeiul dispozițiilor art. 146 raportat la art. 260 Cod procedură civilă, instanța a amânat pronunțarea pentru termenul din data de 27 mai 2013, când, față de complexitatea cauzei, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 260 Cod procedură civilă, instanța a amânat pronunțarea pentru termenul de astăzi.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelurilor civile de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 2088/2012, pronunțată de Judecătoria D. în dosar nr._, s-a admis în parte acțiunea civilă principală, formulată și precizată de reclamanta R. A., cu domiciliul în Viena, Quellen Strasse, nr. 74/33 LY.1100 ORT, Austria și reședința în localitatea D., ., scara 1, apart. 2, jud. Hunedoara, în contradictoriu cu pârâtul C. A., cu domiciliul în Tollegno, Via Oberdan, nr. 35F, Italia.
S-a admis în parte cererea reconvențională, formulată și precizată de pârâtul-reclamant reconvențional C. A., cu domiciliul în Tollegno, Via Oberdan, nr. 35F, Italia, în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvențional R. A., cu domiciliul în Viena, Quellen Strasse, nr. 74/33 LY.1100 ORT, Austria și reședința în localitatea D., ., scara 1, apart. 2, jud. Hunedoara.
S-a admis în parte cererea de intervenție în interes propriu, formulată de intervenienții în interes propriu C. C. și C. E., cu domiciliul în Tollegno, Via Oberdan, nr. 35F, Italia, în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvențional R. A., cu domiciliul în Viena, Quellen Strasse, nr. 74/33 LY.1100 ORT, Austria și reședința în localitatea D., ., scara 1, apart. 2, jud. Hunedoara.
În consecință:
În temeiul art. 505 raportat la art. 397 C.civ. s-a dispus ca exercitarea autorității părintești asupra copilului minor C. G.-Nicolas, născut la data de 12.02.2009 în localitatea Biella, Italia, să revină în comun, ambilor părinți.
În temeiul art. 400 C.civ. s-a stabilit locuința copilului minor C. G.-Nicolas la mama reclamantă-pârâtă reconvențional.
În temeiul art. 402 coroborat cu art. 529 alin. 2 C.civ. a fost obligat pârâtul-reclamant reconvențional la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului, în cuantum de 200,00 euro lunar, începând cu data de 13.03.2012 (data pronunțării prezentei) și până la majoratul acestuia, sau până la intervenirea unei cauze legale de modificare a cuantumului stabilit prin prezenta.
În temeiul art. 401 C.civ. a fost obligată reclamanta-pârât reconvențional să permită pârâtului-reclamant reconvențional și intervenienților în interes propriu păstrarea legăturilor personale cu fiul, respectiv nepotul lor minor C. G.-Nicolas și s-a stabilit programul de vizitare al minorului de către aceștia ca fiind:
- în prima săptămână din fiecare lună, de vineri de la ora 14,00 până duminică la ora 17.00;
- în fiecare an în a doua zi de C. și în a doua zi de Paști, precum și în fiecare an impar în ziua de naștere a minorului,
la locuința mamei reclamant-pârât reconvențional.
S-au compensat în totalitate cheltuielile de judecată ale părților.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Minorul C. G.-Nicolas s-a născut la data de 12.02.2009 în localitatea Biella, Italia, din relațiile de uniune liber consimțită ale părinților săi, reclamanta-pârâtă reconvențional R. A., în prezent cu domiciliul în Viena, Quellen Strasse, nr. 74/33 LY.1100 ORT, Austria și reședința în localitatea D., ., scara 1, apart. 2, jud. Hunedoara și pârâtul-reclamant reconvențional C. A., cu domiciliul în Tollegno, Via Oberdan, nr. 35F, Italia, adresă de domiciliu a intervenienților în interes propriu C. C. și C. E., părinții pârâtului și bunici paterni ai copilului.
Părțile au locuit împreună o perioadă în Italia, însă urmare a neînțelegerilor ivite, părinții s-au despărțit, iar reclamanta-pârâtă reconvențional s-a stabilit în Viena, Austria, împreună cu fiul său, unde locuiește și în prezent împreună cu mama sa, respectiv bunica maternă a minorului.
Prin prezenta cerere se solicită a se stabili exercitarea autorității părintești asupra minorului născut din relațiile părților, precum și stabilirea prin hotărâre judecătorească a modalității de vizitare a acestuia de către bunicii paterni, intervenienți.
Din interpretarea textelor legale aplicabile speței, instanța a tras concluzia că posibilitatea de exercitare exclusivă de către un singur părinte a autorității părintești asupra minorului a fost instituită cu titlu de sancțiune în situația în care atitudinea și comportamentului celuilalt părinte față de minor este contrară interesului superior al acestuia.
Rațiunea noilor schimbări este aceea de a responsabiliza ambii părinți, în sensul de a-i determina să evite manifestările, certurile, violențele, antipatiile existente între ei și care s-ar răsfrânge negativ asupra minorului și de a înceta să mai folosească copilul ca pe o armă pentru a-și satisface propriile interese. Scopul reglementării a fost acela ca minorul să se bucure de prezența, grija și afecțiunea ambilor părinți.
S-a apreciat că măsura încredințării copiilor minori spre creștere și educare, de la un părinte la celălalt, ori în contextul legislativ actual exercitarea autorității părintești de către un singur părinte, își găsește justificarea și poate fi luată numai atunci când se stabilește că interesele minorilor o cer, respectiv când părintele în a cărui îngrijire se află nu le mai poate asigura condițiile necesare materiale și morale pentru o dezvoltare corespunzătoare.
Din concluziile raportului de anchetă socială efectuat de autoritățile competente din Austria, s-a reținut că minorul locuiește începând cu luna mai 2009 împreună cu mama sa și bunica maternă în Viena, într-o locuință închiriată spațioasă, frumos dotată și îngrijită; reclamanta urmează cursurile de informatică economică și are locuri de muncă ocazionale, iar din luna martie 2010 minorul merge la grădiniță; autoritățile au concluzionat că minorul este bine îngrijit și sănătos, are o fire prietenoasă și se bucură de afecțiunea mamei și a bunicii împreună cu care locuiește în prezent – f. 87 dosar.
Pe de altă parte, ancheta socială efectuată de autoritățile competente din Italia la domiciliul indicat de părți și indicat ca fiind adresa pârâtului-reclamant reconvențional și a părinților săi, intervenienți în prezenta, a concluzionat că aceștia locuiesc într-o casă modestă, dar bine amenajată și îngrijită; ambii bunici paterni au locuri de muncă stabile și realizează venituri salariale ca programator de mașini industriale, respectiv mediator cultural, iar pârâtul-reclamant reconvențional lucrează în străinătate în domeniul publicitar și grafică, în prezent fiind în Africa unde se ocupă de un proiect care prevede deschiderea unei stații radio; s-a concluzionat urmare a discuțiilor purtate că atât bunicii, cât și tatăl își dau sama că este corect ca minorul să locuiască împreună cu mama sa și doresc doar să aibă posibilitatea de a vedea copilul cu scopul de a avea relații apropiate și de afecțiune cu fiul, respectiv nepotul lor; întrucât tatăl lucrează pe cont propriu, are posibilitatea de a-și gestiona timpul în așa fel încât să petreacă timp cu fiul său pe perioada de vacanță; au fost sesizate gradul înalt de conflict existent mai ales între bunicii paterni și mama copilului, cât și starea tensionată dintre cei doi părinți ai copilului – f. 189 dosar.
Față de aceste aspecte, s-a reținut că ambii părinți sunt atașați de copilul lor minor și sunt sincer interesați de viitorul acestuia. Domiciliul din Italia și locul de muncă din Africa al tatălui nu poate constitui un impediment de natură a-l exclude pe acesta de la exercitarea drepturilor sale ca părinte al copilului – timpul și distanța fiind noțiuni relative raportat la posibilitățile de comunicare și deplasare din prezent, ci dimpotrivă se impune ca părinții despărțiți în fapt să mențină o relație de colaborare amicală reciprocă și de afecțiune în ce privește minorul.
S-a reținut că pentru o dezvoltare psihică armonioasă și echilibrată este necesar ca un copil să aibă relații de afecțiune și apropiere cu ambii săi părinți și să beneficieze, în măsura în care este posibil, de prezența, grija și implicarea ambilor în viața sa.
S-a apreciat că martorii audiați în cauză nu au confirmat susținerile reclamantei, în sensul că tatăl nu este o persoană potrivită pentru a i se încredința puterea de decizie în ce-l privește pe minor.
Astfel, nu s-a demonstrat incidența unor motive întemeiate pentru scindarea exercitării autorității părintești în sensul art. 398 Cod civil, situație în care instanța a conchis că în cauza de față nu este în interesul superior al minorului ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către mamă ori numai de către tatăl reclamant reconvențional, dimpotrivă se constată că ambii părinți trebuie să depună efortul moral și social de a restabili o legătura firească și de a-și canaliza atenția prioritar înspre ceea ce face bine copilului lor, chiar în raport de distanța care îi desparte.
Criteriul distanței a fost apreciat în acest caz particular ca un motiv în plus de a obliga pe ambii părinți în a-și da corespunzător interesul și a afecta timpul necesar pentru ca deciziile în ce-l privește pe minor să fie luate în comun, prin acord și în interesul superior al fiului lor, pe de altă parte interesul superior al minorului reclamă ca distanța să nu constituie un impediment care să ducă în final la îndepărtarea de tatăl său.
În acest sens, în temeiul art. 505 raportat la art. 397 cod civil s-a dispus ca exercitarea autorității părintești asupra copilului minor C. G.-Nicolas, născut la data de 12.02.2009 în localitatea Biella, Italia, să revină în comun, ambilor părinți, iar în temeiul art. 400 Cod civil s-a stabilit locuința copilului minor C. G.-Nicolas la mama reclamantă-pârâtă reconvențional, unde locuiește și în prezent, fiind bine îngrijit și supravegheat.
În temeiul art. 402 coroborat cu art. 529 alin. 2 Cod civil a fost obligat pârâtul-reclamant reconvențional la plata pensiei de întreținere în favoarea fiului său în cuantum de 200,00 euro lunar, începând cu data de 13.03.2012 (data pronunțării prezentei) și până la majoratul acestuia, sau până la intervenirea unei cauze legale de modificare a cuantumului stabilit prin prezenta.
S-au luat în considerare contribuțiile avute până în prezent potrivit recunoașterilor părților și chitanțelor de plată depuse în cauză, plafonul stabilit de lege și faptul că se impune ca acesta să contribuie financiar pentru a asigura condiții optime de creștere și dezvoltare fiului său minor.
În ce privește cuantumul veniturilor lunare ale pârâtului-reclamant reconvențional, părțile au posibilitatea ca pe viitor să reconsidere valoarea contribuției bănești la creșterea și educarea minorului, pe cale separată.
Cu privire la programul de vizitare al minorului, în temeiul art. 401 Cod civil a fost obligată reclamanta-pârât reconvențional să permită pârâtului-reclamant reconvențional și intervenienților în interes propriu păstrarea legăturilor personale cu fiul, respectiv nepotul lor minor C. G.-Nicolas și a stabilit programul de vizitare al minorului de către aceștia ca fiind:
- în prima săptămână din fiecare lună, de vineri de la ora 14,00 până duminică la ora 17.00;
- în fiecare an în a doua zi de C. și în a doua zi de Paști, precum și în fiecare an impar în ziua de naștere a minorului,
la locuința mamei reclamant-pârât reconvențional.
În pronunțarea acestei soluții, s-a avut în vedere că tatăl și bunicii paterni locuiesc în Italia, pe de altă parte autoritățile competente din Italia au recomandat ca întâlnirile atât cu tatăl, cât și cu bunicii să se desfășoare într-un prim moment într-un mediu protejat, pentru a se asigura că starea tensionată dintre adulți să nu se răsfrângă asupra minorului – f. 192 dosar.
În aceste condiții, s-a considerat recomandabil ca, pe de o parte mama reclamantă să permită tatălui pârât și bunicilor intervenienți în interes propriu menținerea legăturii cu minorul, cu sublinierea expresă că este în primul rând în interesul copilului să aibă relații apropiate cu aceștia, pe de altă parte aceste întâlniri, raportat la vârstă, este necesar să se desfășoare într-un climat care să asigure copilului liniște sufletească.
În temeiul art. 276 C.pr.civ., raportat la soluția adoptată, cheltuielile judiciare efectuate de părți în prezenta procedură s-au compensat în totalitate.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanta R. A., cât și pârâtul C. A. și intervenienții în interes propriu C. C. și C. E..
Prin apelul său, reclamanta R. A. a solicitat schimbarea în parte a sentinței civile nr. 2088/2012 pronunțată de Judecătoria D., în sensul de a se dispune ca autoritatea părintească asupra minorului C. G. Nicolas să fie exercitată în exclusivitate de ea și să fie obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere de ¼ din veniturile lui nete, începând cu data introducerii acțiunii, respectiv 22.04.2010, și până la majoratul minorului.
În motivare, s-a arătat că hotărârea primei instanțe este nelegală sub aspectul stabilirii modului de exercitare a autorității părintești asupra minorului.
Că, în cei 3 ani de când a plecat din Italia, ea este cea care se ocupă în exclusivitate de creșterea și educarea minorului, pârâtul dând dovadă de dezinteres și refuzând să coopereze cu ea.
Că atât intervenienții, cât și pârâtul au vizitat copilul doar de două ori, iar acesta din urmă se află de peste doi ani în Rwanda.
A mai susținut că nu poate fi vorba de atașament între pârât și minor, întrucât copilul nici nu-l cunoaște și că este în interesul lui să aibă posibilitatea de a întreține relații personale cu rudele materne din România, ceea ce este posibil doar dacă i se acordă ei exercitarea autorității exclusive asupra minorului, dat fiind faptul că pârâtul se opune aducerii copilului în România.
Reclamanta a criticat sentința și în ce privește data acordării pensiei de întreținere în favoarea minorului, susținând că în mod greșit s-a stabilit că este datorată de la data pronunțării sentinței, cu încălcarea prevederilor art. 532 alin. (1) Cod civil.
Că pensia de întreținere a fost stabilită fără a avea o bază concretă, raportat atât la nevoia celui îndreptățit să o primească, cât și la veniturile celui obligat la plata ei.
Că ea suportă toate cheltuielile privind creșterea și educarea minorului, care se ridică la peste 1000 Euro lunar, iar veniturile pârâtului nu au fost probate cu acte, ceea ce impune reanalizarea de către instanța de apel a modului de stabilire a pensiei de întreținere.
La rândul lor, pârâtul C. A. și intervenienții în interes propriu C. C. și C. E. au solicitat modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul de a se dispune ca pârâtul C. A. să aibă legături personale cu minorul C. G. Nicolas la locuința lui, în următoarea modalitate: în vacanțe, pentru o perioadă de o lună, vara în august; o lună iarna (decembrie – ianuarie), două săptămâni în perioada vacanței de primăvară; iar sărbătorirea zilelor de naștere și a sărbătorilor de Paști să se facă alternativ, un an cu tatăl și un an cu mama; să se dispună ca pârâtul C. A. să fie obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului C. G. – Nicolas în cuantum de ¼ din venitul minim pe economie; să se dispună ca intervenienții în interes propriu C. C. și C. E. să aibă legături personale cu nepotul lor C. G. Nicolas la locuința lor, în următoarea modalitate: în vacanțe, pentru o perioadă de o lună vara, în august; o lună iarna (decembrie – ianuarie) și două săptămâni în vacanța de primăvară.
Au solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului, s-a arătat că sentința primei instanțe este netemeinică și nelegală sub aspectul modalității de vizitare a minorului.
Că programul stabilit de instanță nu ține seama de faptul că ei locuiesc la sute de kilometri depărtare de minor și nu se pot deplasa lunar la locuința lui.
Apelantul-pârât C. A. a arătat că în prezent locuiește în Africa, iar apelanții C. E. și C. C. au arătat că locuiesc în Italia, astfel încât este imposibil să se deplaseze lunar 2000 km și, respectiv, 10 ore de mers cu avionul, pentru a petrece o zi și jumătate împreună cu minorul.
Au mai învederat că de doi ani de zile nu au avut posibilitatea să-l vadă pe minor, întrucât reclamanta, sora și mama ei s-au împotrivit.
Că minorul s-a născut și a locuit în Italia, împreună cu tatăl și bunicii paterni, de când a venit pe lume și a fost luat cu forța de mamă și dus în Viena.
În ceea ce privește pensia de întreținere stabilită de instanța de fond la 200 euro lunar, au apreciat că este lipsită de temei, întrucât reclamanta nu a dovedit cuantumul veniturilor pe care le obține pârâtul C. A..
Acesta, a mai susținut că nu este angajat și nu obține venituri cu caracter regulat, că lucrează în publicitate, obținând venituri fluctuante, astfel încât se impune stabilirea pensiei de întreținere la suma de ¼ din venitul minim pe economie.
Apelurile au fost timbrate cu câte 3 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
Atât apelanta-reclamantă R. A., cât și apelantul-pârât C. A. au depus întâmpinare (filele 17-20 și filele 23-25), prin care au solicitat fiecare respingerea apelului declarat de partea adversă.
În apel, s-a administrat proba cu înscrisuri, cea cu interogatoriul apelantului-pârât și proba testimonială.
Examinând sentința atacată, prin prisma tuturor motivelor de apel invocate, Tribunalul reține următoarele:
I. În ce privește apelul reclamantei R. A., se va avea în vedere că acesta vizează doar exercitarea autorității părintești asupra minorului și data acordării pensiei de întreținere în favoarea minorului, întrucât, la cuvântul în susținerea apelului și în concluziile scrise depuse la dosar, apelanta-reclamantă, prin avocat, s-a declarat de acord cu plata pensiei de întreținere în cuantum de 200 euro lunar de către pârâtul C. A..
Referitor la exercitarea autorității părintești asupra minorului C. G. – Nicolas, născut la data de 12.02.2009, Tribunalul apreciază că există motive temeinice, în sensul art. 398 alin. (1) Cod civil, ca aceasta să fie exercitată doar de către mamă, respectiv apelanta-reclamantă R. A..
Din probele administrate atât în fața primei instanțe, cât și în apel, se conturează dezinteresul pârâtului C. A. față de minor și existența unor relații conflictuale între acesta și reclamantă, precum și între reclamantă și bunicii paterni ai minorului, care afectează comunicarea dintre ei, aspect esențial în realizarea interesului superior al minorului.
Astfel, pârâtul a dat dovadă de dezinteres față de copil, nu a luat parte în mod direct și constant la creșterea și educarea lui, vizitându-l doar de două ori de când se află la Viena împreună cu reclamanta, iar din anul 2011 nu l-a mai văzut.
În plus, a refuzat să coopereze cu mama în luarea deciziilor importante ce-l privesc pe minor, o dovadă în plus fiind și faptul că reclamanta R. A. a fost nevoită să apeleze la instanță pentru a obține dreptul de a veni cu minorul în România, la rudele sale, pe cale de ordonanță președințială, cerere ce i-a fost admisă în dosarul nr._ al Judecătoriei D., prin sentința civilă nr. 2702/27.05.2013.
Din declarația martorei C. M., mama reclamantei, audiată în apel (filele 47-49), rezultă că minorul locuiește împreună cu aceasta și cu mama lui la Viena, de peste 3 ani, de când avea doar două luni, răstimp în care tatăl l-a văzut doar o singură dată, când avea un an.
Că pârâtul nu s-a implicat nici material și nici moral în creșterea minorului și doar o singură dată, când copilul a împlinit un an, a contribuit cu bani pentru organizarea zilei lui de naștere și i-a cumpărat un cadou, iar mama, ajutată de bunica maternă, este singura care s-a ocupat de creșterea și educarea minorului, asigurându-i toate cele necesare unei dezvoltări armonioase într-un climat de liniște.
Ca urmare, se apreciază că sentința atacată este netemeinică în ce privește modul de exercitare a autorității părintești asupra minorului, urmând a fi admis apelul reclamantei în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, iar sentința schimbată în parte, în sensul stabilirii ca aceasta să fie exercitată în exclusivitate de către mamă, respectiv de reclamanta R. A..
Solicitarea apelantei-reclamante de a se acorda pensia de întreținere de la data introducerii acțiunii, respectiv 22.04.2010, și nu de la data pronunțării sentinței de către instanța de fond, se privește ca fiind nefondată.
Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că pe parcursul procesului în primă instanță pârâtul a contribuit material la creșterea minorului, trimițându-i în luna aprilie 2010 suma de 200 euro, iar pentru perioada mai 2010 – martie 2012 suma de câte 100 lei lunar, stabilită provizoriu, pe cale de ordonanță președințială.
II. În ce privește apelul pârâtului C. A. și a intervenienților C. C. și C. E., Tribunalul apreciază că este nefondat.
Solicitarea apelantului-pârât de a se stabili pensia de întreținere în favoarea minorului raportat la venitul minim pe economie, nu poate fi primită.
Chiar dacă nu s-a putut stabili cuantumul real și concret al veniturilor obținute de pârâtul C. A., tot datorită lipsei de cooperare și sinceritate, este cert că acesta realizează venituri din activități pe care le desfășoară fără încheierea unor contracte de muncă, în domeniul publicității, aspecte arătate de acesta în răspunsul la interogatoriu.
Ca urmare, în mod corect instanța de fond a stabilit pensia de întreținere la 200 euro lunar, ținând seama de faptul că, până la promovarea prezentei acțiuni, pârâtul a trimis lunar pentru minor suma de 200 euro, respectiv în perioada mai 2009 – aprilie 2010, de unde se poate trage concluzia că acesta are posibilitatea să achite această sumă.
Chiar dacă apelantul-pârât a recunoscut un copil dinafara căsătoriei, născut la 3.10.2010 (filele 124-125 dosar apel), această împrejurare nu este de natură să conducă la micșorarea cuantumului pensiei de întreținere de 200 euro lunar pentru minorul C. G. – Nicolas, dat fiind faptul că această sumă este modică și insuficientă față de nevoile de creștere și educare ale minorului, raportat la costurile din Viena (Austria), unde doar pentru grădiniță apelanta-reclamantă plătește 450 euro lunar.
În ce privește modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre minor, pe de o parte, pârât și intervenienți în interes propriu, pe de altă parte, astfel cum a fost solicitată în apel, se apreciază că nu corespunde interesului actual al minorului.
În mod corect instanța de fond a stabilit programul de vizită, atât ca frecvență, cât și ca loc de desfășurare, la locuința minorului, ținând seama de distanța mare la care se află bunicii paterni (Italia) și mai ales tatăl (Rwanda – Africa), precum și de necesitatea ca întâlnirile să aibă loc într-un climat în care să se asigure copilului liniște sufletească.
Programul solicitat de apelanți, care presupune ca minorul să se afle la domiciliul lor 2 luni și jumătate pe an, ar fi de natură să traumatizeze copilul, prin lăsarea lui într-un mediu complet străin, într-o țară străină, alături de persoane pe care, deși îi sunt rude apropiate, nu le cunoaște.
De aceea, este indicat ca, pentru început, apropierea dintre tată și bunicii paterni să se realizeze într-un mediu care îi conferă copilului siguranță și stabilitate.
În plus, tatăl se află în Rwanda, de unde vine o dată pe an în Europa, aspect arătat chiar de el în răspunsul la interogatoriu, astfel încât programul de vizită propus de el ar fi imposibil de realizat în ceea ce-l privește.
În consecință, în baza art. 296 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat apelul pârâtului și intervenienților în interes propriu.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, intimații C. A., C. C. și C. E. vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată în apel în favoarea apelantei-reclamante R. A..
Sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată solicitate, în sumă de 650 euro (2827,5 lei) reprezentând onorariu de avocat, plus cheltuieli de deplasare ale avocatei B. D. – F. pe ruta Florești – D. și retur (360 km), se apreciază că acestea sunt nejustificat de mari față de munca îndeplinită efectiv de avocat în această fază procesuală și complexitatea ei.
Se observă că avocata B. D. – F. a reprezentat-o pe apelanta-reclamantă doar la ultimele 3 termene, după administrarea probelor și redactarea cererii de apel și întâmpinării, acte care au fost făcute de către un alt avocat.
În consecință, în baza art. 274 alin. (3) Cod procedură civilă, se vor reduce cheltuielile de judecată ce vor fi puse în sarcina intimaților la suma de 1500 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat apelul declarat de către reclamanta R. A. împotriva sentinței civile nr. 2088/2012 pronunțată de Judecătoria D., județul Hunedoara, pe care o schimbă în parte, în sensul că dispune ca autoritatea părintească asupra minorului C. G.-Nicolas, născut la data de 12.02.2009, să fie exercitată în exclusivitate de către mamă, respectiv de către reclamanta R. A..
Menține în rest dispozițiile sentinței atacate.
Respinge ca nefondat apelul formulat de pârâtul C. A. și de către intervenienții în interes propriu C. C. și C. E. împotriva aceleași sentințe.
Obligă intimații C. A., C. C. și C. E. la plata cheltuielilor de judecată în apel - către apelanta R. A. în cuantum de 1500 lei, reduse conform art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 31.05.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
B. M. S. C. C. V.
Grefier,
J. A. A.
Red. C.C.V./Tehnored. J.A.A.
6 exemplare/28 iunie 2013
Jud. fond: C. A.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
